Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 14299/182/2012*
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 11 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. L. V.
Grefier A. A.
Pe rol este judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul D. M. A. și pe pârâta D. A. N., având ca obiect ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 04.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru ziua de azi,11.10.2013, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 23.11.2012, sub numărul de_, reclamantul D. M. A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta D. A. N., să emită o ordonanță prin care să se stabilească, în mod provizoriu un program de vizitare al minorului D. F., până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț.
În motivarea acțiunii reclamantul arată faptul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței, respectiv: vremelnicia – ordonanța urmând a se aplica până la soluționarea dosarului ce are ca obiect divorț
neprejudecarea fondului- prin ordonanță instanța neputând să se pronunțe asupra fondului
urgența – raportat la necesitatea păstrării legăturilor personale cu minorul de către reclamant.
Se arată că se impune următorul program:
- al doilea și al patrulea week-end din fiecare lună, de vineri de la oerele 16.00 până duminică la orele 18.00, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei
- prima săptămână din vacanța de iarnă și din vacanța de primăvară, precum și o lună în vacanța de vară, respectiv iulie, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 262 și urm din CCivil.
În data de 03.04.2012 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, ca stabilirea programului de vizitare să se facă doar la domiciliul minorului, datorită comportamentului reclamantului, datorită faptului că nu deține un venit, datorită interesului superior al copilului.
Precizează că nu ar fi îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În probațiune s-au depus mai multe acte și înscrisuri ( filele nr.44-73).
Dosarul a fost soluționat prin sentința civilă nr.3746 ( filele nr.77-79), împotriva acestei sentințe fiind promovat recursul, soluția în recurs fiind trimitere cu rejudecare.
La ultimul termen de judecată, reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul că dorește obținerea unui program de vizitare, după cum urmează:
- în fiecare zi de marți, de la oerele 17.00 la orele 20.00
- în fiecare week-end, sâmbăta de la ora 10.00 la ora 20.00 și duminica de la ora 10.00 la ora 20.00, cu posibilitatea luării minorului de la domiciliul pârâtei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Îu urma căsătoriei dintre părți a rezultat minorul D. F., născut la data de 01.02.2005 ( fila nr.20).
În prezent minorul locuiește cu pârâta, după cum reiese din ancheta socială de la fila 20 a dosarului.
Totodată pe rolul Judecătoriei Baia M., se află înregistrat sub nr._/182/2011 un dosar având ca obiect desfacerea căsătoriei dintre părți, prin divorț, în cadrul căruia sunt formulate și cereri accesorii.
Potrivit art. 6132 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.Deși textul legal nu prevede în mod expres stabilirea unui program de vizitare în favoarea unui părinte, această cerere este admisibilă raportat la prevederile art.581 CPciv, dar și la prevederile Legii 272/2004, care instituie principiul interesului superior al copilului.
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Condițiile pentru emiterea unei ordonanțe președințiale sunt îndeplinite.
Cu privire la caracterul urgent al cererii instanța reține că acesta este dat de limitarea relațiilor personale dintre minor și reclamant, în condițiile separării în fapt a părților, dar și a inexistențelor unor motive temeinice care să limiteze aceste relații personale.
Este evident că, prin întârziere, reclamantul ar fi prejudiciat în a-și exercita autoritatea părintească asupra minorului, iar minorul ar suferi din punct de vedere afectiv datorită lipsei reclamantului, respectiv al tatălui.
Privitor la cerința neprejudecării fondului, instanța efectuează doar un examen sumar al litigiului, pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, care în cazul de față, este în favoarea reclamantului, dreptul de a avea relații personale cu minorul fiind legal și temeinic..
În ceea ce privește caracterul vremelnic al ordonanței, aceasta urmează să-și producă efectele doar până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/182/2011 al Judecătoriei Baia M..
Analizând cererea reclamantului, se constată că dreptul de vizită, în cadrul relațiilor personale ale reclamantului cu minorul este prevăzut atât în legislația națională, cât și în jurisprudența CEDO referitoare la art.8, respectiv dreptul la respectarea vieții de familie.
Astfel art.14 din Legea nr.272/2004 statuează: “copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-si cunoaște rudele si de a întreține relații personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedică relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”
Dispozițiile art. 401 alin.1 cod civil prevăd că părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Art. 496 alin. 5 Cod civil, arată că părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului
Față de aceste texte legale, dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul există, revenind instanței în baza art.497 CCivil să stabilească modalitatea de exercitare a acestui drept.
Conform art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004, exercițiul dreptului pârâtului de a întreține relațiile personale cu copilul poate fi limitat daca au fost demonstrate convingător existenta unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
De asemenea, conform art.497 CCivil instanța va hotărâ asupra legăturilor personale, respectiv dreptul la vizită, luând în considerare raportul de anchetă psihosocială, dar și părererea minorului.
Dreptul părintelui cu care minorul nu locuiește efectiv de a avea legături cu copilul său, trebuie să se realizeze efectiv și real, legăturile personale ale minorului cu părintele căruia nu i-a fost încredințat trebuie să fie menținute cu regularitate și nu să aibă caracter sporadic, accidental, iar perioada de timp petrecută împreună trebuie sa aibă o durata suficientă, astfel încât aceste legături să fie efective.
Relațiile personale trebuie a fi stabilite, în funcție de interesul superior al copilului, acestea trebuind să conducă la formarea unei vieți de familie a copilului cu ambii părinți.
Potrivit art.15 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea dreptului copilului, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioada determinată de către părinte, etc.
În dosarul de față se constată că pârâta este de accord cu stabilirea unui program de vizită în favoarea reclamantului, dar fără posibilitatea luării acestuia de la domiciliul acesteia, și într-un interval de timp mai restrâns.
Instanța va stabili următorul program de vizită:
- în fiecare sâmbătă de la orele 16.00 la orele 19.00
- în fiecare duminică, de la orele 10.00 la orele 14.00
- în fiecare marți, de la ora 18.00 la ora 19.00
Programul de vizită se va desfășura la locuința pârâtei, ori cu luarea minorului de la locuința acesteia, însă doar în locuri publice, în prezența pârâtei ori a bunicilor materni.
Instanța constată că minorul D. F. are o atitudine de respingere față de tată, după cum reiese din declarația acestuia de la fila 38 a dosarului, atitudine care s-a format datorită tensiunilor dintre părți, care au degenerat și în conflicte violente.
Fișa de evaluare psihologică de la fila nr.45 a dosarului atestă că minorul suferă de anumite tulburări, de instabilitate emoțională, recomandându-se ca vizitarea acestuia de către reclamant să se realizeze doar în locații familiare și în prezența pârâtei ori a bunicilor materni, față de care minorul este legat afectiv.
Aceste concluzii sunt confirmate de alt raport de la filele 53-57 a dosarului.
De altfel, se învederează că pentru minor cele mai importante persoane din viața acestuia sunt mama și bunicii materni, reclamantul fiind perceput de minor ca nefăcând parte din familie, având o atitudine de respingere față de acesta.
Față de cele precizate mai sus, instanța consideră că dreptul la vizită al reclamantului trebuie să se desfășoare în așa manieră încât să nu-i agraveze minorului problemele emoționale pe care le are.Pe de altă parte, dată fiind perioada de timp relativ mare, în care minorul nu a mai avut legături personale efective cu reclamantul, se impune ca acestea să fie dezvoltate în mod treptat.
Totuși, pentru ca reclamantul să beneficieze de acest drept în mod real instanța va permite acestuia să i-a copilul de la locuința mamei, dar doar în prezența acesteia ori în prezența bunicilor materni, și doar în locuri publice.Pe cât posibil aceste locuri vor fi cele familiare minorului.
Instanța nu este de accord cu afirmațiile pârâtei potrivit căreia, se impune vizitarea minorului doar la domiciliul acesteia.Astfel, deși copilul are o atitudine de respingere față de reclamant, din declarațiile martorilor a reieșit faptul că reclamantul s-a interesat de copil, vizitându-l la unitatea școlară, cumpărându-i diferite cadouri.În concluzie, relația tatălui cu minorul nu este inexistentă, cum a afirmat pârâta.
Faptul că reclamantul a avut o atitudine violentă față de pârâtă, pe fondul neînțelegerilor dintre acesta și pârâtă, nu înseamnă că va avea această atitudine și față de copil.
În ceea ce privește faptul că reclamantul nu are o locuință, potrivit adresei de la fila nr.29, acesta locuiește în mod efectiv la o adresă în localitatea Baia M., alături de mama sa.
Reclamantul va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecatăm, reprezentând onorariu avocat.
Onorariul de avocat a fost redus de la suma de 700 lei la 300 având în vedere, pe de o parte munca depusă de acesta, dificultatea relative scăzută a dosarului, iar pe de altă parte soluția de admitere în parte a acțiunii promovate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea reclamantului D. M. A., cu domiciliul procesual ales în Baia M., ..27/14, jud. Maramureș formulată în contradictoriu cu pârâta D. A. N., domiciliată în Baia M., ..20/21, jud. Maramureș.
Stabilește următorul program de vizită, în favoarea reclamantului, în ceea ce –l privește pe minorul D. F.:
- în fiecare sâmbătă de la orele 16.00 la orele 19.00
- în fiecare duminică, de la orele 10.00 la orele 14.00
- în fiecare marți, de la ora 18.00 la ora 19.00
Programul de vizită se va desfășura la locuința pârâtei, ori cu luarea minorului de la locuința acesteia, însă doar în locuri publice, în prezența pârâtei ori a bunicilor materni.
Obligă reclamantul D. M. A. să achite pârâtei D. A. N., suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
I-a act că reclamantul D. M. A. nu a solicitat cheltuieli de judecată. .
Prezenta ordonanță își va produce efectele doar până la soluționarea definitivă a dosarului_/182/2011 al Judecătoriei Baia M..
Cu recurs în 5 de zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 11.10.2013.
Președinte Grefier
A. L. V. A. A.
Red. /A.L.V.
dact. / A.A.
4 ex / 15 Octombrie 2013
| ← Cerere necontencioasa. Încheierea nr. 06/2013. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9643/2013.... → |
|---|
