Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-11-2013, Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 2707/182/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Baia M.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. A.-M.
Grefier – P. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petentul C. G. V. și pe intimatul IPJ Maramureș, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.11.2013, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 21.02.2013 sub număr unic_, petentul C. G. V. a chemat în judecată pe intimatul IPJ Maramureș, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2013 și exonerarea de plata amenzii aplicate.
În motivarea cererii petentul arată că lucrătorii de la Poliția Mun. Baia M. au venit să-l tâlhărească împreună cu un coleg de la Poliția de Frintieră Halmeu. Acesta susține că la primul termen de judecată va depune denunțurile penale.
Petentul nu a indicat temeiul legal al cererii.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 alin. 1 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În susținerea acțiunii, petentul a depus următoarele înscrisuri în copie: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2013 (f. 3); proces-verbal din data de 05.02.2013 (f. 3).
La data de 08.03.2013 petentul a depus prin serviciul registratură precizare la acțiune.
Petentul susține că procesul-verbal în cauză nu i-a fost comunicat în condițiile în care copia de pe acesta, care se află în posesia sa, conține un scris ilizibil. Acesta menționează că o formulare a apărării este posibilă numai după comunicarea intenției agentului constatator conform exigențelor art. 16 din OG nr. 2/2001.
Petentul invocă aplicabilitatea art. 6 CEDO în cauză, prevalându-se de prezumția de nevinovăție și, implicit de faptul că sarcina probei revine intimatului în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
Acesta arată că în data de 01.02.2013 a constatat mai multe distrugeri la boxa aflată în posesia sa, situată în Baia M., . . că boxa a fost construită de domnul B. G., acest spațiu fiind vândut odată cu apartamentul nr. 52, situat la adresa menționată anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1995 de notariatul de Stat Județean Maramureș. Acesta arată că în conformitate cu procesul-verbal de predare-primire din data de 18.06.2008 a preluat boxa în calitate de proprietar.
După ce a fost lovit și amenințat cu moartea de T. V., petentul a sunat la 112. Acesta menționează că a constatat lipsa mai multor obiecte din boxă cu ocazia întocmirii procesului-verbal de către polițiștii care au venit în urma apelului efectuat.
Petentul susține că boxa în cauză a fost dată în folosință temporară în anul 2010 pentru cel mult 6 luni rudei sale T. Agi C., pentru a-și depozita bunuri alimentare conservate. Acesta arată că a insistat de mai multe ori ca ruda sa și soțul acesteia, T. V., să elibereze boxa în cauză, fapt care nu s-a întâmplat. De asemenea, petentul menționează că în luna ianuarie a anului 2012 lacătul care asigura accesul la boxă a fost schimbat cu unul al vecinului său. Ulterior petentul și-a pus propriul lacăt, incident care a generat conflictul dintre petent și vecinul său T. V. în dimineața zilei de 01.02.2012.
Petentul a anexat la cererea precizatoare următoarele înscrisuri în copie: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2013 (f. 10); proces-verbal din data de 05.02.2013 (f. 10); denunț pentru tâlhărie înregistrat la data de 08.02.2013 (f. 11-15); declarație notarială B. G. autentificată sub nr. 08/04.02.2013 la V. M. Bal – C. M. Bal Societate Profesională Notarială (f. 17); anexă la declarația B. G. (f. 18); proces-verbal de predare-primire din data de 18.06.2008 (f. 19); anexă la proces-verbal de predare-primire din data de 18.06.2008 (f. 20-22).
La data de 10.04.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea apărărilor invocate intimatul a anexat în procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2013 și proces-verbal din data de 05.02.2013, în original, și copii de pe: proces-verbal încheiat la data de 01.02.2013 de agentul de poliție P. A. din cadrul Poliției Mun. Baia M. – BOP (f. 30); fișa de intervenție la eveniment (f. 31).
La data de 03.06.2013 petentul a depus prin serviciul registratură precizare la acțiune prin care reiterează susținerile formulate în prima cerere precizatoare, susțineri referitoare la prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenție și la sarcina probei în materie contravențională.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat de un agent constatator din cadrul IPJ Maramureș, . nr._ din data de 01.02.2013, se precizează că la aceeași dată ora 11.40, petentul a apelat SUAU 112 și a reclamant că beciul său a fost spart. La fața locului agentul de poliție a constatat că cele reclamate nu se confirmă, fiind vorba despre o neînțelegere mai veche între acesta și vecinul său T. V.. Se mai menționează că nu s-au găsit urme de forțare și elemente ce pot constitui cauza unei infracțiuni. De asemenea, se precizează că petentul nu a putut face dovada că beciul îi aparține și că în acest spațiu se află doar bunurile vecinului său T. V. (murături și alte bunuri). Agentul constatator a consemnat și faptul că petentul nu a putut face dovada că locuiește pe teritoriul României.
În aceste condiții în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, pentru care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei.
Potrivit dispozițiilor menționate anterior constituie contravenție „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”.
Instanța constată că plângerea contravențională împotriva procesului-verbal contestat a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Petentul susține că procesul-verbal în cauză nu i-a fost comunicat în condițiile în care copia de pe acesta, aflată în posesia sa, conține un scris ilizibil.
Instanța constată că această susținere este nefondată, procesul-verbal fiindu-i comunicat petentului, aspect atestat de copiile depuse de acesta la dosar de pe actul administrativ de sancționare în cauză și de pe procesul-verbal de comunicare a acestuia. De asemenea, instanța constată că scrisul este lizibil, petentul putând identifica fapta pentru care s-a încheiat procesul-verbal și încadrarea juridică a acesteia.
Comunicarea procesului-verbal are ca scop aducerea la cunoștința contravenientului a faptei pentru care a fost sancționat, dar și pentru a marca momentul de la care începe să curgă termenul pentru a formula plângere contravențională împotriva acestuia, petentul acționând în acest sens.
Petentul invocă aplicabilitatea art. 6 CEDO în cauză, prevalându-se de prezumția de nevinovăție și, implicit de faptul că sarcina probei revine intimatului în ceea ce privește săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
În jurisprudența CEDO încadrarea unei anumite proceduri în sfera domeniului penal al articolului 6 din Convenția Europeană se face prin raportare la trei criterii, respectiv: calificarea din dreptul național; natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Cel de-al doilea criteriu include două subcriterii care acționează în mod cumulativ: câmpul de aplicare al normei și scopul sancțiunii.
Primul subcriteriu vizează categoria de persoane cărora se adresează norma juridică, dar și interresul protejat prin acea normă.
Aplicat la cauza de față, instanța constată că norma în cauză reglementează conduita cetățenilor în relațiile cu ceilalți cetățeni, dar și cu autoritățile de ordine publică, scopul pentru care a fost edictată având în vedere protejarea unui interes general, și anume prevenirea adoptării unui comportament iresponsabil de către aceștia.
Cel de-al doilea subcriteriu urmărește să determine dacă o anumită normă juridică are sau nu caracter represiv și preventiv, făcând astfel diferența între domeniul penal și cel administrativ.
Instanța constată că norma națională în cauză întrunește ambele caractere menționate mai sus.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că sanțiunea aplicată petentului pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 constituie o veritabilă “acuzație în materie penală”.
Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că instanța europeană a apreciat că invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu are un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională. De asemenea, C.E.D.O. reține că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, fără a le interzice. Ceea ce este esențial este faptul ca instanțele naționale să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I. P. c. României).
Astfel, instanța reține că în dreptul român, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate, fiind încheiat de un agent al forței publice. Din acest punct de vedere, incumbă petentului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate nu corespund realității în sensul că, fie fapta nu există, fie s-a desfășurat altfel.
Petentul susține că boxa în cauză a fost dată în folosință temporară în anul 2010, pentru cel mult 6 luni, rudei sale T. Agi C., pentru a-și depozita bunuri alimentare conservate. Acesta arată că a insistat de mai multe ori ca ruda sa și soțul acesteia, martorul T. V., să elibereze boxa în cauză, fapt care nu s-a întâmplat. De asemenea, petentul menționează că în luna ianuarie a anului 2012 lacătul care asigura accesul la boxă a fost schimbat cu unul al vecinului său. Ulterior petentul și-a pus propriul lacăt, incident care a generat conflictul dintre petent și vecinul său T. V. în dimineața zilei de 01.02.2012.
Din declarația martorului T. V. reiese că petentul i-a permis să folosească boxa în cauză prin prisma relațiilor de prietenie, relații care s-au alterat tocmai din cauza neînțelegerilor cu privire la folosirea acestui spațiu de depozitare.
Cele consemnate în cuprinsul fișei de intervenție la eveniment, întocmite de agentul constatator, atestă faptul că în urma verificărilor efectuate de echipa de intervenție nu s-au constatat urme de forțare cu privire la ușa boxei.
Din declarația martorului P. A., agentul constatator, reiese că echipa de intervenție a fost somată să acționeze, în urma apelării serviciului 112 de către petent, care a sesizat săvârșirea infracțiunilor de distrugere și de furt. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există elemente care să conducă la reținerea acestor infracțiuni, în condițiile în care boxa în cauză era asigurată cu lacăt. Mai mult, s-a constatat că bunurile depozitate în acest spațiu aparțineau martorului T. V..
De asemenea, martorul P. A. a mai declarat în fața instanței că petentul a precizat că fapta pentru care s-a apelat la servicul 112, s-a desfășurat înainte cu o oră de efectuarea acestui apel de urgență.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că agenul de poliție a procedat în mod corect în ceea ce privește îndrumarea petentului de a formula plângere penală pentru cele sesizate, pe care să o depună la Poliția Mun. Baia M..
Instanța constată că petentul a făcut acuzații la adresa celor doi agenți de poliție care au intervenit în urma apelului la 112, acuzații care nu au fost probate și care exced obiectului prezentei cauze.
Analizând conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, instanța constată că reținerea săvârșirii acestei fapte este condiționată de inexistența unei stări de pericol iminente sau actuale, care să facă nejustificată apelarea persoanei la ajutorul populației sau la cel al organelor de ordine publică.
Din cele reținute anterior rezultă că petentul nu se afla într-o astfel de stare de pericol, motiv pentru care apelul la serviciul unic de urgență este nejustificat.
Instanța constată că declarația martorei P. R. M. nu conține niciun element care să ajute la soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care nu o are în vedere în acest sens.
Instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției în cauză a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001.
Întrucât petentul nu a reușit să răstoarne prin niciun mijloc de probă prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procsul-verbal de constatare a contravenției, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de acesta ca neîntemeiată.
Instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. G. V., cu domiciliul în Germania, Scheerwiesenweg 15_, Schwieberdingen, cu domiciliul procesual ales la Baia M., ./52, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul IPJ Maramureș cu sediul în Baia M., .. 37, jud. Maramureș.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.02.2013 încheiat de IPJ Maramureș.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Baia M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A.-MariaPop A.
Red. A.M.M. 28 Noiembrie 2013/ dact. A.P./ 4 ex./11 decembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 6969/2013.... → |
|---|
