Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 7663/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA B. M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică din 04 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ș.
Grefier F. S.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta . IFN SA PRIN SCA D., P. ȘI ASOCIAȚII împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1740 încheiat la data de 27.05.2013 și în contradictoriu cu intimatul M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20 Noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 C.pr.civ., având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 04 Decembrie 2013, când în urma deliberării a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de 20.06.2013 petenta . IFN SA PRIN SCA D., P. ȘI ASOCIAȚII a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. B. M. - DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, să se dispună anularea procesului verbal nr. 1740 încheiat la data de 27.05.2013 de către intimat, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentei prin acest act constatator.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă de 80 lei pentru faptul că, în data de 20.04.2013 conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, a parcat fără tichet sau abonament, în parcarea publică cu plată de pe . M., reținându-se totodată că această faptă constituie contravenția prevăzută de art. 1, lit. a din H.L.C. nr. 24/2013. De asemenea mai arată că petenta este o societate de leasing, care potrivit obiectului unic de activitate desfășoară operațiuni de leasing în baza cărora se transmite dreptul de folosință și ulterior de proprietate asupra unui bun, utilizatorului, cu care se încheie în acest sens un contract de leasing.
Pentru bunul cu numărul de înmatriculare_ petenta a încheiat contractul de leasing cu nr._ cu ., iar de la data de 19.03.2013 autovehiculul a fost transmis în proprietatea acesteia.
În drept s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 453 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus: procesul verbal nr. 1740 din 27.05.2013, contractul de leasing nr._.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 12.08.2013 prin care solicită respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal atacat ca temeinic și legal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1740, întocmit la data de 27.05.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 80 lei pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. a din H.C.L. nr. 24/2013, privind reglementarea activității de control regimul în parcările publice cu plată, proprietatea Municipiului B. M.,administrate de Serviciul Public Ambient U..
La descrierea faptei agentul constatator a menționat că la data de 20.04.2013, ora 13:13 petenta a săvârșit următoarele „ conducătorul auto cu nr. de înmatriculare_ a parcat fără tichet sau abonament de parcare/tichet nemarcat, în parcarea publică cu plată „. E.”, situată pe .. B. M.- -Inștiințarea 6151.”
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.6 din O.G. nr. 2/2001 invocată de petenta prin plângere, nu se sancționează cu nulitate absoluta a procesului-verbal, întrucât nulitățile absolute sunt expres prevăzute în actul normativ invocat, astfel ca sancțiunea care intervine pentru indicarea greșită a reprezentantului legal al persoanei juridice nu poate fi decât nulitate relativa.
Retine instanța că, pentru a opera nulitatea relativă care să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție, trebuia ca petentei să-i fi fost cauzată o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, acesteia revenindu-i sarcina de a face dovada unei astfel de vătămării, ceea ce în speță petenta nu a făcut.
Petenta a invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal faptul că acesta nu cuprinde numărul cu care este înregistrată la Registrul Comerțului nici datele de identificare a reprezentantului acestei societăți și a martorului asistent.
Nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.6 din O.G. nr. 2/2001 invocată de petenta prin plângere, nu se sancționează cu nulitate absoluta a procesului-verbal, întrucât nulitățile absolute sunt expres prevăzute în actul normativ invocat, astfel ca sancțiunea care intervine pentru neindicarea reprezentantului legal al persoanei juridice nu poate fi decât nulitate relativa.
Retine instanța că, pentru a opera nulitatea relativă care să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție, trebuia ca petentei să-i fi fost cauzată o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, acesteia revenindu-i sarcina de a face dovada unei astfel de vătămării, ceea ce în speță petenta nu a făcut.
Cu privire la lipsa datelor de identificare a unui martor, instanța reține din analiza procesului verbal atacat, că agentul constatator a indicat în cuprinsul acestuia motivele pentru care a fost întocmit astfel, fiind menționat că la data întocmirii procesului verbal toți cei de față au refuzat să se implice, din acest motiv nu a avut pe cine trece martor.
În plus, nerespectarea prevederilor art.19 din O.G. nr. 2/2001, nu se sancționează cu nulitatea absolută a actului astfel întocmit, ci cu cea relativă, care poate opera numai în condițiile dovedirii unei vătămări, conform art. 175 alin. 1 Cod proc. civ., aplicabil prin prisma art. 47 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce nu este cazul în prezenta plângere, lipsind dovada unei astfel de vătămări și ea neputând fi extrasă din împrejurări.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma controlului efectuat pe teren, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, din această perspectivă și în baza art.249 Cod proc. civil, revenindu-i petentei obligația de a propune si solicita administrarea de probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, însă sub acest aspect instanța urmează să purceadă la analiză și din perspectiva respectării Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit art. 1 lit. a din H.C.L. nr. 24/2013, privind reglementarea activității de control regimul în parcările publice cu plată, proprietatea Municipiului B. M., administrate de Serviciul Public Ambient U. revine utilizatorilor parcărilor publice cu plată din M. B. M., persoane fizice și juridice, obligația de a parca vehicule/autovehicule numai în baza unui tichet/abonament/mesaj telefonic valabil pentru parcarea respectivă nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă, potrivit art. 3 din același act normativ.
Fapta mai sus enumerată constituie însă contravenție, potrivit dispozițiilor art.3 din norma incriminatoare, doar în situația în care persoana depistată că a încălcat prevederile hotărârii de consiliu local, nu a achitat tariful majorat, în cuantum de 20 lei, instituit prin art.2, în termen de 48 de la afișarea de către agentul constatator a înștiințării privind posibilitatea achitării acestuia, pe parbrizul autovehiculului.
Totodată la alin. 2 al articolului 2 din H.C.L. nr. 24/2013 s-a prevăzut în mod expres că în cazul în care nu se pot obține datele utilizatorului de la proprietarul/deținătorul legal, procesul verbal de contravenție va fi întocmit direct pe proprietarul/deținătorul legal al vehiculului/autovehiculului, fiind prevăzută astfel prin voința autorității publice locale obligația pentru agentul constatator de a solicita datele utilizatorului parcării publice de la proprietarul/deținătorul legal al autovehiculului parcat cu nerespectarea hotărârii mai sus menționate, doar în cazul imposibilității obținerii unor astfel de date privind utilizatorul procesul verbal de contravenție va fi întocmit direct pe proprietarul/deținătorul legal al vehiculului/autovehiculului.
În speță, intimatul nu a făcut dovada demersurilor efectuate pe lângă petentă în calitatea acesteia de proprietar/deținătorul legal al autovehiculului parcat cu nerespectarea dispozițiilor H.C.L. B. M. nr. 24/2013, deși în descrierea faptei se arată că autovehiculul a fost parcat de conducătorul auto al acestuia, în speță o persoană fizică, sau a imposibilității obținerii unor astfel de date, deși o atare sarcină îi revenea potrivit art. 2 alin 2 din hotărârea anterior menționată, motiv pentru care instanța reține că în mod greșit și cu nerespectarea respectivelor prevederi, procesul verbal a fost întocmit direct pe numele persoanei care figura în evidențe ca fiind cel pe care este înmatriculat autovehiculul parcat.
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse anterior, ținând cont și de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând netemeinicia procesului verbal atacat, reieșită din faptul că petenta a fost în mod greșit sancționat pentru fapta imputată, instanța va admite plângerea contravențională dedusă judecății, și pe cale de consecință, va dispune anularea procesul verbal de contravenție atacat, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 80 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că potrivit art. 453 Cod proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite plângerea formulată de petenta S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A. cu sediul în București, sector 1, .-25, ._, înregistrată Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/1999, în contradictoriu cu intimatul M. B. M., prin DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ B. M., cu sediul în B. M., ., jud. Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1740, întocmit la data de 27.05.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1740, întocmit la data de 27.05.2013, de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B. M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. Ș. F. S.
Red.D.Ș /dact. / F.S.
4 ex / 13 Decembrie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2151/2013. Judecătoria BAIA MARE | Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... → |
|---|
