Plângere contravenţională. Sentința nr. 126/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 126/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 5034/182/2011
ROMÂNIA cod operator - 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 126
Ședința publică din 09 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. E. M.
GREFIER: T. I.
Pe rol este soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenții M. R. K. și TRANSPORT R. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04 aprilie 2011 de agenți constatatori din cadrul intimatei G. F. MARAMUREȘ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru petenții lipsă av. N. B. C., iar pentru intimată se prezintă c.j. N. M.. Lipsesc martorele A. M. L. și A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 28 decembrie 2012, Adresa nr. 65.882/20.12.2012 emisă de Serviciul de Evidență Informatizată a Populației ca urmare a solicitării instanței din data de 29.11.2012.
Reprezentantul petenților arată că a observat răspunsul depus de Serviciul de Evidență Informatizată a Populației și solicită instanței să constate imposibilitatea obiectivă a audierii martorelor. Arată că solicitat restituirea în natură a cantității de cartofi confiscate, însă acest lucru nu mai este posibil, fiind deja valorificată.
Reprezentantul intimatei arată că poate prezenta documentul de valorificare a acestora și depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul petenților solicită instanței să pună în vedere reprezentantului intimatei să depună înscrisurile privind valorificarea cantității de cartofi confiscate.
Instanța respinge solicitarea reprezentantului petenților, raportat la art. 37 din O.G. nr. 2/2001, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei. De asemenea, constată imposibilitatea obiectivă a ascultării martorelor A. M. L. și A. G., raportat la demersurile efectuate pentru aducerea acestora.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Neformulându-se alte cereri și nesolicitându-se alte probe, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiilor art. 150 C. pr. civ., declară închisă faza probatorie, acordând cuvântul asupra excepțiilor și asupra fondului.
Asupra excepțiilor, reprezentantul petenților solicită respingerea excepțiilor formulate de intimată, plângerea fiind formulată în termenul legal, iar raportat la calitatea procesuală activă a societății, pentru petenta TRANSPORT R. M., se arată că aceasta este proprietara mărfurilor și are calitate procesuală activă. Pe fond, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat, anularea confiscării și restituirea documentelor fiscale confiscate.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii formulate atât pe excepții, cât și pe fond. Arată că plângerea a fost tardiv formulată, iar raportat la faptul că procesul-verbal a fost întocmit pe persoana juridică și nu pe persoana fizică, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a agentului economic. Pe fond, solicită respingerea plângerii precizând că transportatorul efectua fapte de comerț fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, în scopul comercializării fără TVA, fiind încălcate disp. art. 153 din Codul Fiscal, ale art. 3 din OUG nr. 44/2008 și ale art. 4 lit. c) din OG nr. 99/2000. Acesta a mai precizat că transportatorul nu a putut face dovada unde va descărca marfa transportată, iar factura fiscală a fost încheiată de acesta la sediul intimatei și fără respectarea dispozițiilor privitoare la traducerea facturii.
În replică, reprezentantul petenților a învederat instanței că în CMR era trecută localitatea Baia M., aici urmând a se descărca marfa transportată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 28.IV.2011 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul M. R. K., în contradictoriu cu intimata G. F. Maramureș, a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/6701 încheiat la data de 04 aprilie 2011 și restituirea documentelor fiscale - factura fiscală nr. 4/02.IV.2011 emisă de operatorul economic polonez Transport M. R., cu datele de identificare Regon_, MIP_, blocul de facturi fiscale din care face parte factura de mai sus, scrisoarea de transport CMR emisă de același operator economic la data de 02.IV.2011 și a blocului de scrisori de transport din care face parte aceasta, precum și a cantității de 21.000 kg de cartofi confiscate sau a sumei obținute din valorificarea acestora, dar nu mai puțin de valoarea menționată în factura fiscală nr. 4/02.IV.2011, respectiv echivalentul în lei a sumei de 4851 euro.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, a arătat petentul, în esență, cele ce urmează:
- în mod eronat a fost reținută calitatea petentului de contravenient și de proprietar al bunurilor confiscate, el fiind numai un prepus al operatorului economic TRANSPORT R. M., cu datele de identificare mai sus indicate, acesta fiind emitentul facturii fiscale nr. 4/02.IV.2011 și a scrisorii de transport CMR din aceeași dată, precum și proprietarul bunurilor confiscate;
- procesul-verbal s-a încheiat cu încălcarea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind întocmit în limba română, necunoscută petentului, fără a i se asigura dreptul la un interpret, astfel fiind lipsit și de dreptul de a formula obiecțiuni;
- în ce privește operațiunea comercială în derularea căreia a fost sancționat, aceasta a presupus onorarea comenzii formulate de Întreprinderea Individuală A. G. din Sighetu Marmației, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, împrejurarea că marfa a fost refuzată de către destinatarul cumpărător nefiind de natură să releve o conduită contravențională din partea petentului;
- sub aspectul încadrării în drept, nu s-au arătat în concret în cuprinsul procesului-verbal contestat, dispozițiile legale încălcate de petent, fiind consemnată numai mențiunea că ar fi fost încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008, ale Legii nr. 12/1990 și ale O.G. nr. 99/2000, deși sancțiunile s-au aplicat în baza art. 1 lit. a) și art. 4 din Legea nr. 12/1990.
S-a concluzionat în sensul că, față de faptul că marfa transportată a fost introdusă legal în România, pentru onorarea comenzii unui agent economic din România, cu documente de transport și de proveniență – scrisoare de transport internațional CMR și factură fiscală, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990.
A fost invocată jurisprudența Curții Europene în ce privește caracterul și natura acuzațiilor în materie contravențională.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 și ale Codului de procedură civilă.
S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, atașându-se la plângere, în copie, următoarele înscrisuri:
- Procesul-verbal . nr._ din 04.IV.2011 (f.8);
- Factura nr. 4/2011 (f.10);
- Scrisoarea de transport internațional.
Intimata G. F. – Secția Județeană Maramureș a depus întâmpinare (f. 14-16), solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
Apărările formulate de intimată au fost, în esență, următoarele:
- cu privire la temeinicia și legalitatea actului atacat, s-a arătat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001, în prezența petentului M. R. K., care a refuzat semnarea actului, despre această împrejurare fiind făcută mențiune, iar refuzul a fost atestat de martorul S. L. A.; întrucât petentul a refuzat să semneze actul, nu s-a putut aduce la cunoștință acestuia dreptul de a formula obiecțiuni, această lipsă fiind complinită prin motivele invocate în plângerea contravențională, descrierea faptei fiind făcută pe larg, iar aceasta a fost corect încadrată, conform prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990.
- în ce privește aspectele invocate în plângere, s-a subliniat că persoana înregistrată în scop de TVA în Polonia este R. M., transportator fiind aceeași persoană, iar potrivit art. 2 din Legea nr. 12/1990, sancțiunile prevăzute la art. 1 se aplică și persoanelor fizice din cadrul agenților economici care, prin activitatea lor, au participat în orice mod la săvârșirea faptelor ce constituie contravenții potrivit legii evocate; s-a subliniat că entitatea TRANSPORT R. M. nu este persoană juridică, ci este persoană fizică asimilată entităților prevăzute de O.U.G: nr. 44/2008;
- privitor la scrisoarea de transport internațional s-a afirmat că, potrivit Decretului nr. 451/1972, nu reprezintă un document de proveniență, ci face dovada încheierii unui contract între furnizor și beneficiar, iar sediul materiei ce reglementează documentele de proveniență este Ordinul MFP nr. 2226/2006, potrivit căruia marfa trebuie însoțită pe teritoriul României de facturi și avize de însoțire a mărfii, astfel de documente nefiind prezentate de către petent organului de control;
- factura fiscală prezentată de petent a fost întocmită la sediul Gărzii Financiare de către conducătorul auto, iar în cabina autovehiculului s-au descoperit „facturi în alb”, existența acestora relevând, fără echivoc, intenția de comercializare a produselor pe teritoriul României cu încălcarea O.U.G. nr. 44/2008;
- dialogul cu petentul care a adus la cunoștință organelor de control că nu cunoaște limba română, s-a purtat în limba germană, prin intermediul d-lui N. M., ulterior fiind contactată Ambasada Republicii Polone, iar dialogul fiind purtat prin intermediul unui angajat din cadrul acestei instituții, care a asigurat traducerea telefonic, astfel că petentul a fost informat cu privire la faptul că activitatea desfășurată pe teritoriul României este considerată ilicită, precum și cu privire la descrierea faptei de natură contravențională;
- în fine, cu privire la operațiunea comercială desfășurată de petent, s-a afirmat că acesta deținea ca documente justificative ale cantității de 21.000 kg cartofi, scrisoarea de transport și factura fiscală nr. 4/02.IV.2011, primul document fiind prezentat la . cel de-al doilea, factura, a fost întocmit ulterior, în prezența organului constatator și antedatată, afirmându-se și că, între petent și beneficiarul menționat în scrisoarea de transport, nu există contract sau comandă de transport și nu se menționează locul descărcării, mai mult, beneficiarul nu are depozit în care să descarce marfa și reclamă că marfa nu corespunde calitativ cu cea comandată.
S-a concluzionat în sensul că documentul justificativ prezentat de petent nu au fost întocmit conform prevederilor legale, iar petentul nu era autorizat să efectueze fapte de comerț pe teritoriul României, astfel că motivele plângerii sale sunt neîntemeiate.
Prin notele de ședință depuse pentru termenul din 02.XI.2012 (f.27-28), intimata G. F. – Secția Județeană Maramureș a invocat excepția conexității, învederând că și agentul economic TRANSPORT R. M. a formulat plângere contravențională, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, intimata invocând excepția lipsei calității procesuale active a petentei din acest dosar, precum s-a invocat și excepția tardivității plângerii ce formează obiectul prezentului dosar.
A depus intimata actul contestat împreună cu notă explicativă și cu documentele confiscate petentului (f.29-49).
Raportat la excepția tardivității, pentru petent, prin apărător, s-a depus dovada datei la care actul contestat a fost comunicat petentului (f. 25-26), precum s-au depus și traducerile Scrisorii de transport și facturii din 02.IV.2011 (f. 55-61).
La termenul din 15.VI.2011, prin încheierea pronunțată la acest termen și cusută la Dosarul nr._ (atașat), s-a admis excepția conexității, fiind conexată plângerea contravențională formulată în acest dosar, la plângerea ce formează obiectul Dosarului nr._ (f.20 – dosar atașat).
Plângerea contravențională conexată a fost formulată de operatorul economic TRANSPORT R. M., împotriva aceluiași proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției și în contradictoriu cu aceeași intimată, temeiurile de fapt și de drept invocate ale celor două plângeri fiind aceleași, la fel fiind și solicitările formulate.
Răspunzând întâmpinării sub aspectul excepției evocate, petenții din plângerile conexate au depus, prin apărător, note de ședință (f.77), prin care au subliniat că plângerea operatorului economic vizează numai măsura confiscării aplicate prin actul contestat.
Asupra excepției tardivității plângerii formulate de persoana fizică M. R., s-au pus concluzii de respingere, făcându-se trimitere la dosarul cauzei cu privire la data comunicării petentului a actului contestat (f.77).
La termenul din 28.XI.2012, excepțiile invocate de intimată au fost unite cu fondul, apreciindu-se necesare probe comune cu cele pentru soluționarea fondului.
În cauză au fost încuviințate probele solicitate de părți, administrându-se proba cu martorul semnatar al procesului-verbal contestat (f.67) și proba cu interogatoriul intimatei (f.81-82 și f. 84-85).
S-a respins proba cu martorul agent constatator, propusă de intimată (f.86) și s-a constatat imposibilitatea ascultării martorelor A. M. L. și A. G., ale căror domicilii nu au fost identificate nici ca urmare a stăruinței instanței în acest scop.
Examinând plângerile conexate, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil, instanța reține cele ce urmează:
Asupra excepțiilor, ce urmează a fi abordate cu prioritate, în baza art. 137 Cod procedură civilă, instanța constată că intimata G. F. – Secția Județeană Maramureș a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentului TRANSPORT R. M. și excepția tardivității plângerii formulate de petentul M. R. K..
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/6701/04.IV.2011, a fost sancționat, în calitate de contravenient, numitul M. R. K., iar nu operatorul economic TRANSPORT R. M..
Acest din urmă petent a justificat calitatea sa procesuală învederând că a atacat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției numai sub aspectul sancțiunii complementare a confiscării, bunurile confiscate fiind proprietatea sa.
Instanța nu împărtășește opinia petentului, exprimată prin apărător, pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 5 din O.G. nr. 2/2001:
Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.
Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
Prin urmare, confiscarea este o sancțiune de drept contravențional, contestarea acesteia fiind un drept al persoanei căreia i-a fost aplicată, iar nu al unui terț, care poate fi chiar proprietarul bunului supus confiscării.
Potrivit art. 41 din același act normativ:
Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condițiile legii.
În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.
Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
Bunurile confiscate se restituie „celui în drept”, iar dacă bunurile au fost valorificate, despăgubirea se va achita aceleiași persoane, numai după anularea sau constatarea nulității procesului-verbal prin care a fost dispusă sancțiunea confiscării.
Dar petentul TRANSPORT R. M. nu are deschisă calea plângerii contravenționale, nefiind persoana sancționată, prin urmare, nefiind nici subiect al raportului de drept contravențional dedus judecății.
Pentru aceste considerente, subliniindu-se că excepția lipsei calității procesuale active este aceea condiție de exercitare a acțiunii civile ce presupune identitate între titularul dreptului la acțiune și titularul dreptului ce intră în conținutul raportului de drept substanțial dedus judecății, întrucât instanța a reținut lipsa acestei identități, va fi admisă excepția examinată și, pe cale de consecință, va fi respinsă plângerea acestui petent.
Cu privire la excepția tardivității plângerii formulate de petentul M. R. K., instanța constată că este neîntemeiată, petentului fiindu-i comunicat actul contestat prin poștă la data de 13.IV.2011, dat fiind refuzul acestuia de a semna procesul – verbal, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul acestuia, iar plângerea a fost depusă la instanță la data de 28.IV.2011 (f.68-69), prin urmare în termenul legal calculat pe zile libere, de 15 zile de la comunicare, conform art. 31 alin. 1 din O.G: nr. 2/2001, al cărui cuprins este:
„Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Împrejurarea că petentul a cunoscut faptul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției la data de sancționării sale (04.IV.2011), nu conduce la concluzia că față de acesta a fost îndeplinită procedura comunicării actului sancționator, conform prevederilor legale aplicbile.
La concluzia reținută se ajunge văzând dispozițiile art. 26 alin. 3 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, al căror cuprins este:
„În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.
Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Prin urmare, fiind reținută împrejurarea depunerii în termen a plângerii contravenționale introdusă de petentul M. R. K., excepția tardivității va fi respinsă.
Asupra fondului plângerii acestui petent, instanța reține că, potrivit Procesului-verbal . nr._/6701/04.IV.2011 (f.8-9), acestuia i-a fost aplicată sancțiunea principală avertisment și sancțiunea complementară a confiscării, în baza art. 1 alin. 1 lit. a), art. 2 si art. 4 din Legea nr. 12/1990, fapta astfel încadrată juridic de către agentul constatator fiind descrisă după cum urmează: „În data de 04.04.2011 am preluat de la G.F. – Satu M., autocamionul cu nr. de înmatriculare TSA 29 NT/WND 63 PP, autocamion autocamion care a fost însoțit din vama PETEA până la limita județului Satu M. cu județul Maramureș. Din frontieră autocamionul a venit însoțit doar de CMR (Anexa I). Am preluat autocamionul și ne-am deplasat spre Baia M., unde conducătorul auto M. R. K. a oprit autocamionul și a staționat timp de 3 (trei) ore în dreptul complexului comercial METRO din Baia M.. în jurul orei 14:00 s-a prezentat d-ra A. G., care este asociat la I.I.A. G. din Sighetu Marmației și care este înscrisă în CMR (Anexa I). D-ra A. G. ne-a declarat prin NOTA EXPLICATIVĂ (Anexa II pag.1-pag.2) că refuză primirea mărfii întrucât aceasta reprezintă altceva în afară de marfa comandată și în schimb nu are loc de depozitare. Ulterior în documentele prezentate de d-nul M. R. s-au regăsit documente, facturi de vânzare în România (Anexa III pag. 1 – pag. 2), precum și un . limba poloneză. Din acest .-nul M. R. a întocmit ulterior o factură fiscală către I.I.A. G. (Anexa IV pag.1). Menționăm că reprezentanții I.I. A. G. inițial au căutat cumpărători pentru marfa din acest transport, iar ulterior au declarat că nu pot vinde marfa care este monitorizată de G. F. întrucât pe piață se refuză documentele. S-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 44/2008, L.12/1990 și O.G. 99/2000.”
Conform normei contravenționale înscrise la art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 R:
„Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor precizate de Codul Comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege (...)”.
Conform art. 2 al. 1 lit. c) din legea evocată:
„Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) – k) și se sancționează după cum urmează:
c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1000 lei la 1500 lei”.
În fine, conform art. 4 alin. 1 din aceeași lege:
„Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.”
Verificând legalitatea actului contestat sub aspectul mențiunilor a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, ce se constată și din oficiu, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor impuse de art. 17 din O.G: nr. 2/2001, fiind consemnate mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și a datei comiterii acesteia, precum cuprinde și semnătura agentului constatator.
Petentul a invocat nerespectarea dreptului său de a formula obiecțiuni, în cuprinsul actului contestat consemnându-se la rubrica corespunzătoare: „Nu a formulat obiecțiuni întrucât nu cunoaște limba română și nicio altă limbă de circulație internațională”, precum a invocat petentul și nerespectarea drepturilor sale, recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la dreptul de a fi informat „în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa”. (art. 6 alin. 3 lit. a) din Convenție).
În sfârșit, a invocat petentul și modul în care s-a făcut încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa, în sensul că, deși definiția legală a acestei fapte contravenționale impune indicarea dispozițiilor legale în concret încălcat de petent, agentul constatator s-a mărginit la enumerarea unor acte normative: O.U.G. nr. 44/2008, Legea nr. 12/1990, O.G. nr. 99/2000.
Enunțând aceste motive de nelegalitate invocate de petent, instanța le va examina cu prioritate față de cele ce privesc netemeinicia actului contestat.
Astfel, instanța va reține că petentul este cetățean polonez, fiind necontestată afirmația sa potrivit căreia nu cunoaște limba română.
Cu toate acestea, petentului nu i-a fost asigurat dreptul de a fi ascultat și prin interpret, prin urmare i-a fost nesocotit și dreptul de a formula obiecțiuni.
Instanța nu va primi apărările intimatei referitoare la modul cum a decurs dialogul dintre organele de control și petent, și anume prin intermediul unei persoane cunoscătoare de limba germană (dl. N. M.), și telefonic, prin intermediul unui „angajat” (neidentificat) al Ambasadei Republicii Polonia, de neprimit fiind și apărările referitoare la lipsirea contravenientului de posibilitatea de a formula obiecțiuni, vătămarea petentului cauzată prin această lipsă fiind mai mult decât evidentă, acestuia aplicându-i-se, pe lângă sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară a confiscării cantității de 21.000 kg cartofi, ce era transportată de către petent pe teritoriul României.
În ce privește încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentului, având în vedere norma contravențională în baza căreia a fost sancționat petentul - art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 R, instanța reține că agentul constatator a făcut o descriere, este adevărat amănunțită, dar a unei stări de fapt cu privire la care a concluzionat „S-au încălcat prevederile O.U.G. nr. 44/2008, Legea nr. 12/1990 și O.G. nr. 99/2000”.
Instanța constată a fi arbitrar modul în care s-a făcut încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina petentului, în sensul că, deși definiția legală a acestei fapte contravenționale impune indicarea în concret a dispozițiilor legale încălcate de petent, agentul constatator s-a mărginit la enumerarea unor acte normative, fără a se indica actele sau faptele de comerț de natura celor precizate de Codul Comercial sau în alte legi, efectuate fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.
Completarea Procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi făcută prin elemente extrinseci acestuia, cum ar fi cele la care se referă apărările enunțate de intimată în cuprinsul întâmpinării (lipsa documentelor justificative, completarea facturii fiscale numai ca urmare a comunicării către petent a împrejurării că se va lua față de el măsura confiscării) sau cum ar fi indicarea, dar numai cu prilejul cuvântului pe fond acordat apărătorului intimatei, a textelor legale nesocotite de către petent (art. 3 din O.U:G. nr. 44/2008; art. 4 lit. c) din O.G. nr. 99/2000; art. 153 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal).
Analizând actele normative indicate de agentul constatator a fi fost încălcate, instanța reține insuficienta descriere a faptei, prin lipsa unei indicări concrete a dispozițiilor legale încălcate, după cum se va argumenta în cele ce urmează.
Astfel, în primul rând, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. 1 si 3 lit. b) din O.G. nr. 99/2000 (cu conținutul de la data de 04.IV.2011):
Prezenta ordonanță reglementează activitățile din sectorul comercial și al serviciilor de piață privind cerințele necesare desfășurării acestor activități, structurile de vânzare, practicile comerciale și regulile generale de comercializare, precum și sancțiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia.
Sunt exceptate de la prevederile prezentei ordonanțe activitățile de comercializare având ca obiect:
b) produsele agricole și agroalimentare vândute de producătorii agricoli individuali în baza certificatului de producător;
Prin urmare, întrucât operațiunea comercială desfășurată de petent a avut ca obiect produse agricole (cartofi), este exclusă din domeniul de aplicare a O.G. nr. 99/2000, conform textului legal precitat, astfel că petentul nu ar putea să încalce dispoziții legale al căror destinatar nu este.
Într-un al doilea rând, instanța retine că nu a fost dovedită afirmația intimatei în sensul că operatorul economic TRANSPORT M. R. este o entitate similară celor la care se referă O.U.G. nr. 44/2008.
Chiar dovedită de ar fi fost afirmația evocată, nu ar fi avut relevanță ca și apărare, câtă vreme nu s-au indicat concret dispozițiile legale nerespectate de operatorul economic pentru care este ținută să răspundă persoana sancționată, petentul M. R. K..
Conform disp. art. 3 -6 din OUG nr. 44/2008, cu conținutul în vigoare la data întocmirii actului contestat:
ART. 3
(1) În temeiul dreptului la liberă inițiativă, al dreptului la liberă asociere și al dreptului de stabilire, orice persoană fizică, cetățean român sau cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spațiului Economic European, poate desfășura activități economice pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de lege.
(2) Activitățile economice pot fi desfășurate în toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres pentru libera inițiativă.
(3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică pentru activitățile prevăzute de Codul CAEN a căror desfășurare în una dintre formele prevăzute de art. 4 nu este reglementată exclusiv potrivit unei legi speciale.
ART. 4
Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează:
a) individual și independent, ca persoane fizice autorizate;
b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
c) ca membri ai unei întreprinderi familiale.
ART. 5
Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de lege.
ART. 6
(1) Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrată și autorizată, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Autorizarea funcționării, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, nu exonerează persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale de obligația de a obține, înainte de începerea activității, autorizațiile, avizele, licențele și altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfășurarea anumitor activități economice.
Agentul constatator nu a indicat condițiile din legea evocată care au fost încălcate, astfel ca afirmația intimatei, deși nu are relevanță ca și apărare, este edificatoare pentru a arăta confuzia și contrarietatea dintre mențiunile privind descrierea faptei petentului și mențiunile referitoare la încadrarea juridică a acesteia, .
Instanța observă și că, prin răspunsul dat la interogatoriul administrat în cauză, cu privire la întrebarea nr. 9, intimata a recunoscut caracterul legal al transportului, aceasta arătând: “ Raportat la scrisoarea de transport (nu si factura fiscala care nu a fost prezentata organelor Garzii Financiare Satu M. odata cu scrisoarea de transport, la .>marfa a fost introdusa legal in tara. Intenția de comercializare fără autorizatie, fără a transporta marfa la destinație, cu contactarea unor beneficiari prin intermediul d-nei A. G., care așteptau în zona Metro Baia M., s-a dovedit a fi ilicită.”
Dar intenția de a săvârși o faptă ilicită nu este sancționată în dreptul contravențional român.
În fine, cu privire la susținerea intimatei în sensul că factura fiscală a fost întocmită ulterior intrării în țară a transportului de cartofi, instanța va avea în vedere dispozițiile legale referitoare la facturare, cuprinse de art. 155 Cod fiscal, conform numerotării de la data întocmirii actului contestat, care prevăd astfel:
Persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) și (2), trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.
Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (1), fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine.
Persoana impozabilă va emite o factură, în termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare vânzare la distanță pe care a efectuat-o, în condițiile art. 132 alin. (2).
Persoana impozabilă va emite o autofactură în termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru, în condițiile art. 128 alin. (10) și pentru fiecare achiziție intracomunitară efectuată în România în condițiile stabilite la art. 130^1 alin. (2) lit. a).
Prin urmare, termenul de întocmire a facturii fiscale este cel ce rezultă din textul legal precitat, iar nu cel afirmat de intimată.
Dacă agentul constatator a apreciat nerespectate prevederile actelor normative indicate în cuprinsul actului constatator, această instanță apreciază că se impunea menționarea concretă a condițiilor legale constatate a fi neîndeplinite, lipsa unor astfel de mențiuni constituind o insuficientă descriere a faptei, ceea ce echivalează cu nedescrierea ei.
Argumentele de text pentru concluziile enunțate în cele ce precedă sunt cuprinse la art. 16 alin. 1 și 7 din dreptul contravențional comun.
Potrivit textului legal evocat:
„ (1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.”
Aplicând textul legal citat la situația de fapt expusă în cele ce precedă, instanța reține că petentul a fost lipsit de dreptul de a face obiecțiuni, după cum rezultă din mențiunea consemnată la rubrica corespunzătoare din actul contestat, iar fapta contravențională reținută în sarcina acestuia nu a fost descrisă corespunzător încadrării juridice, ambele vicii ale actului având ca urmare vătămarea petentului, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea în tot a Procesului-verbal atacat.
Reținând astfel, se apreciază de prisos examinarea motivelor de netemeinicie a aceluiași act, instanța subliniind totuși că, prin apărările formulate, intimata stăruie în menținerea confuziei și contrarietății dintre cuprinsul actului contestat (descrierea faptei, încadrarea juridică) și apărările formulate care se circumscriu ipotezei reglementate la art. 1 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, al cărui cuprins este:
Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte:
e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;
Având in vedere soluția ce se va pronunța cu privire la plângerea petentului M. R. K., constatând ca bunurile confiscate nu sunt dintre cele exceptate de la restituire, iar petentul este cel în drept să pretindă înapoierea lor, fiind evidenta calitatea sa de reprezentant al operatorului economic TRANSPORT R. M., instanța va face aplicarea art. 41alin 2-3 din O.G. nr. 2/_, al cărui cuprins este:
În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.
Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 34 si art. 41 alin. 2-3 din O.G. nr. 34/2001, plângerea contravențională a petentului M. R. K. va fi admisă, urmând a se dispune anularea în tot a Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.04.2011 și restituirea către petent a facturii fiscale nr. 4 din 02.04.2012 și a scrisorii de transport CMR din 02.02.2012, a carnetului de facturi fiscale și a carnetului de scrisori de transport, depuse de intimata G. F. – Secția Județeană Maramureș în original, la dosarul cauzei (f. 43-48 si plicul numerotat cu f. 49), precum și a cantității de 21.000 kg cartofi, iar dacă produsele confiscate au fost valorificate, petentul va fi despăgubit de către intimată cu valoarea de circulație a acestor produse stabilită la data executării despăgubirii.
În ce privește cheltuielile de judecată, fiind respinsă plângerea operatorului economic TRANSPORT R. M., va fi respinsă și cererea acestuia având ca obiect cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, din chitanța depusă la dosarul cauzei rezultând că plata acestei cheltuieli s-a făcut de către acest petent, iar nu de către petentul căruia i-a fost admisă plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția lipsei calității procesuale active a petentului TRANSPORT R. M., cu sediul profesional în Polonia, 27-650 Samborzec, . și respinge plângerea contravențională formulată de acesta împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.04.2011, introdusă în contradictoriu cu intimata G. F. – Secția Județeană Maramureș, cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș.
Respinge excepția tardivității formulării plângerii, invocate de intimată.
Admite plângerea contravențională introdusă de petentul M. R. K., cu domiciliul în Polonia, 27-650 Samborzec, ., în contradictoriu cu aceeași intimată și împotriva aceluiași proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Anulează în tot Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.04.2011 și dispune restituirea către petent a facturii fiscale nr. 4 din 02.04.2012 și a scrisorii de transport CMR din 02.02.2012, a carnetului de facturi fiscale și a carnetului de scrisori de transport, depuse de intimata G. F. – Secția Județeană Maramureș în original, la dosarul cauzei (f. 43-48 si plicul numerotat cu f. 49), precum și a cantității de 21.000 kg cartofi, iar dacă produsele confiscate au fost valorificate, petentul va fi despăgubit de către intimată cu valoarea de circulație a acestor produse stabilită la data executării despăgubirii.
Respinge cererea petentului TRANSPORT R. M. având ca obiect cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. E. M. T. I.
Red. E.M.S./dact. I.T.
5 ex / 18 ianuarie 2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 4824/2013. Judecătoria BAIA MARE | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1402/2013.... → |
|---|
