Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 6421/182/2013
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 17 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. M.
Grefier M. H.
Pe rol este soluționarea cauzei privind pe petentul B. A. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 10 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în vederea deliberării, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 octombrie 2013, când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 21 mai 2013, înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr._, petentul B. A.-A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 08.05.2013, de către agentul constatator P. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș - Serviciul Rutier, solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: admiterea plângerii; în principal - anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 08.05.2013, de către agentul constatator P. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș- Serviciul Rutier și pe cale de consecință, anularea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării; în subsidiar - reindividualizarea sancțiunii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, cu anularea măsurii reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.
În motivare, arată că: în procesul verbal atacat este reținută drept conduită contravențională și sancționată ca atare o stare de fapt contrară realității, aspect de natură a lipsi de legalitate și temeinicie încheierea acestuia.
Astfel, în procesul verbal atacat se reține faptul că, nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor la o trecere marcată.
Contrar celor reținute de către agentul constatator, petentul a oprit la trecerea de pietoni și a acordat prioritate unui grup de pietoni angajați în traversare după care a continuat deplasarea.
Menționează faptul că, nu a mai observat vreun alt pieton angajat în traversare la trecere și este posibil ca raportat la poziția în care se afla amplasat autoturismul în care afla agentul constatator unghiul de vizibilitate să fi generat o eroare.
Mai mult, după ce a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare, iar după trecerea acestora, a pus în mișcare autoturismul, iar după ce acesta era deja în trecere peste marcajul pietonal, chiar dacă vreun pieton s-ar fi angajat în traversare nu mai avea nici cum să-l observe și nici nu avea voie să oprească pe trecerea de pietoni, deoarece dispozițiile art. 142 lit. „e” din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 interzice oprirea pe trecerea de pietoni.
Consideră că eventuala angajare în traversare a unui pieton după ce autoturismul era deja intrat pe marcajul pietonal nu poate constitui conduită contravențională.
La descrierea stării de fapt, se menționează că, abaterea ar fi fost filmată cu aparatura video-radar, însă nu este menționată persoana care avea calitatea de operator al acestei aparaturi.
Sub aspectul temeiniciei, reținerea în cuprinsul procesului verbal a unei stări de fapt nereale și sancționarea acesteia drept conduită contravențională este de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție atacat, vătămarea suferită prin sancțiunile -principală și complementară- aplicate prin actul atacat putând fi înlăturate doar prin anularea acestuia.
În lumina jurisprudenței CEDO (cauzele Engel și alții contra Olanda; Lutz contra Germania) acest gen de contravenție (circulația pe drumurile publice) intră în materia acuzațiilor asimilate celor din materie penală, la care se referă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât din perspectiva normei (OUG nr. 195/2002) care este cu caracter general, cât și din perspectiva sancțiunii cu rol preventiv și represiv.
Astfel, conform jurisprudenței CEDO procesul verbal nu face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului și a vinovăției, fiind doar un înscris prin care o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții. Pe cale de consecință, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție și de principiul „in dubio pro reo", sarcina administrării probelor și dovedirii temeiniciei și legalității procesului verbal revenind agentului constatator.
Din perspectiva regimului sancționator arată că și în măsura în care s-ar fi putut reține caracterul contravențional al faptei, culpa ar fi una de gradul „culpa levissima" sens în care, sancțiunea avertismentului este de natură a realiza atât prevenția generală cât și cea specială și susține în subsidiar în condițiile art. 7 din OG nr. 2/2001, reindividualizarea sancțiunii aplicate, cu anularea sancțiunii complementare, care este nejustificat de drastică raportat la gradul culpei ce ar putea fi eventual reținută.
Raportat la cele de mai sus, solicită admiterea plângerii.
În drept, invocă prevederile art. 118-121 din OUG nr. 195/2002, cu modificările ulterioare, ale art. 31-36 din OG nr. 2/2001 și ale Cod pr. civilă.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, solicită a se pune în vedere intimatului să depună eventualele planșe fotografice efectuate la momentul constatării faptei sancționate, ordinul de misiune al agentului constatator pentru data încheierii procesului verbal, buletinul de verificare metrologică și omologarea aparatului radar, precum și pentru ansamblul format din autoturism și aparatul radar, atestatul operatorului, urmând ca, în funcție de poziția intimatului și a înscrisurilor depuse să formuleze și alte cereri în probațiune.
La data de 21.06.2013, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea plângerii formulate, ca nefondată .
În motivare, arată că: petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit.”h” din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările ulterioare pentru aceea că, la data de 08.05.2013, ora 16,19 în calitate de conducător auto, a condus auto cu nr. de înmatriculare_ ,în care se afla singur, iar când a ajuns la trecerea pentru pietoni din intersecția str. C. cu . prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare din partea dreaptă pe sensul său de mers .
Cu privire la legalitatea și temeinicia actului de constatare, solicită a se dispune respingerea ca nefondată a plângerii formulate, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.02.2013.
Faptele petentului au fost încadrate juridic în mod corect la art. 135 lit. „h” din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările ulterioare, iar sancțiunea amenzii a fost în mod corect individualizată, solicitând instanței să o mențină. Totodată, solicită și menținerea măsurii complementare dispuse prin actul de constatare, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent.
Procesul verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare a contravenției conform art.16 și următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susține că procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi combătută prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169-1170 Cod Civil, de către petent. Solicită a se observa că, fapta săvârșită de petent a fost constatată nemijlocit de agentul constatator.
În probațiune solicită proba cu înscrisuri, original act de constatare, depune C.D.-ul ce conține înregistrarea video a faptei și documentele aparatului radar, atestat operator.
În temeiul art. 315 Cod Proc.Civilă solicită respingerea cererii în probatiune a petentului cu privire la proba cu martor dacă aceștia sunt din cei prevăzuți la acest articol.
În drept,invocă prev.art. 205 și urm. din Codul de Procedură Civilă. În temeiul art.223 din C.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/8.05.2013 întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, petentul B. A. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 135 lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 și sancționată de art.100 pct.3 lit.b din OUG 195/2002.
Pentru a se aplica aceste sancțiuni s-a reținut că: la data de 8.05.2013, pe . Baia M., petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe sensul său, abatere filmată pe HARD XNA 3, montat pe auto MAI_
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea CEDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A n 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, n_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, n_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei se rețin următoarele:
Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce poate fi răsturnată prin proba contrară, faptele fiind constatate personal de agenți constatatori. În cauză această prezumția nu a fost răsturnată, această obligație revenind petentului.
Sub aspectul temeiniciei se rețin următoarele: la data de 8.05.2013, pe . Baia M., petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe sensul său, abatere filmată pe HARD XNA 3, montat pe auto MAI_.
Conform prevederilor art.135 alin.1 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002: conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Din înregistrarea efectuată cu mijloace tehnice de către intimat și depusă la dosar rezultă faptul că trecerea de pietoni era marcată și semnalizată corespunzător. Din filmarea efectuată, se observă că petentul nu acordă prioritate unui pieton angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător.
De asemenea, faptele au fost constatate personal de agentul constatator, iar petentul nu a făcut dovada contrară pentru a răsturna prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal de contravenție.
În consecință, va respinge plângerea formulată de petent, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. A. A., domiciliat în ./5, jud. Maramureș, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/8.05.2013, întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M., ..37, jud. Maramureș.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Baia M..
Pronunțată în ședința publică de la 17 octombrie 2013.
Președinte Grefier
M. E. M. M. H.
Red.jud.M.E.M
Data red.6.12.2013
Dact. M.H.
4 ex
| ← Evacuare. Sentința nr. 9742/2013. Judecătoria BAIA MARE | Pretenţii. Sentința nr. 9988/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
