Plângere contravenţională. Sentința nr. 3003/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3003/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 11547/182/2012
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3003/2013
Ședința publică din 19 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. I. R.
Grefier O. V.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe petentul M. M. H., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 12 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 martie 2013.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., la data de 24.09.2012, sub numărul_, petentul M. M. H. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.08.2012 încheiat de agenți constatatori din cadrul intimatului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, în localitatea Fărcașa, a fost oprit de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală în localitate, circulând cu viteza de 102 km/h. Întrucât petentul nu a depășit viteza legală, acuzația agentului de poliție este nefondată.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat (f.4), permisul de conducere (f.5) și cartea de identitate ale petentului (f.6).
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.
La data de 21.11.2012, prin registratura instanței, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea plângerii formulate ca nefondată.
În apărarea sa, intimatul arată că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru aceea că la data de 28.08.2012, ora 10.52, în calitate de conducător auto a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 108A, prin localitatea Gârdani, cu viteza de 102 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române, cu număr de înmatriculare MAI_, pe caseta T 416, operator radar fiind Ag. pr. B. F.. Totodată, nu avea asupra sa permisul de conducere.
Faptele petentului au fost încadrate juridic în mod corect, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei, respectiv sancțiunea avertismentului au fost în mod corect individualizate. Menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce este justificată de evoluția negativă a dinamicii accidentelor rutiere din ultima perioadă din județul Maramureș, cu creșteri alarmante a numărului de accidente cu victime, urmare a nerespectării limitelor de viteze.
Intimatul a menționat că petentul, potrivit uzanței, circulă cu viteză peste 100 km/h, fiind sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._/18.05.2012, pentru că a circulat cu viteza de 110 km/h prin localitatea Buzești.
S-a mai arătat că procesul verbal contestat este legal și temeinic, fiind întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul prezumției de nevinovăție, intimatul arată că aceasta ar fi încălcată numai dacă judecătorul învestit cu soluționarea plângerii formulate împotriva procesului verbal ar fi privat de o veritabilă putere de apreciere asupra fondului, prin instituirea unei prezumții de legalitate absolută a actului administrativ (hot. CEDO, Salabiaku c. Franței). Procesul verbal de contravenție se bucură, însă, de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate în ceea ce privește situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, care poate fi combătută de către petent prin administrarea probei contrare, în condițiile art. 1169-1170 C.civ., contravenția fiind constatată în mod direct de agentul constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ.
În probațiune, au fost anexate întâmpinării certificat de aprobare model (f.19), raportul agentului constatator (f.20), atestatul de operator radar al agentului constatator (f.21), buletin de verificare metrologică (f.22), exemplarul nr. 1 al procesului verbal contestat (f.23), dovada de comunicare (f.24) și CD-ul cuprinzând înregistrarea contravenției reținute în sarcina petentului (f.25).
La data de 22.01.2013, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus la dosar certificatul de aprobare model al cinemometrului (f.36) și răspunsul Biroului Român de Metrologie Legală (f.37).
La termenul de judecată din data de 29.01.2013, a fost admisă excepția de litispendență dintre dosarul de față și dosarul nr._/182/2013, cele două fiind astfel reunite și judecate împreună. În aceeași ședință, a fost audiat martorul semnatar al procesului verbal de contravenție – S. Z. (f.38), iar instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ. a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile și cu înregistrarea video aflate la dosar, apreciindu-le legale, verosimile, pertinente și concludente în soluționarea cauzei.
La data de 27.02.2013, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus la dosar un alt CD cuprinzând înregistrarea contravenției reținute în sarcina petentului (f.44).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/28.08.2012 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, petentul M. M. H. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și cu sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 147 pct. 1 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 28.08.2012, ora 10.52, în calitate de conducător auto, petentul a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 108A, prin localitatea Gârdani, cu viteza de 102 km/h, fiind înregistrat de aparatul video radar verificat și omologat metrologic, montat pe autovehiculul aparținând Poliției Române, cu număr de înmatriculare MAI_, pe caseta T 416, operator radar fiind . asemenea, nu avea asupra sa permisul de conducere.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Deși petentul nu a contestat legalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are dreptul și obligația, deopotrivă, de a verifica legalitatea procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește motivele de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu. Făcând aplicarea acestui articol în prezenta cauză, instanța reține că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși a fost încheiat de un agent al forței publice, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și legalitate în privința vitezei cu care a circulat mașina condusă de petent la momentul constatării săvârșirii faptei, întrucât aceasta nu poate fi percepută în mod direct de către agent. Din acest punct de vedere, incumbă intimatului sarcina de a face dovada, prin probe neîndoielnice, că cele consemnate corespund realității.
În scopul dovedirii stării de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, intimatul a depus la dosar înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului (f.44).
În urma vizionării înregistrării video depuse la dosar, instanța constată că în data de 28.08.2012, la ora 10.51, autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, a circulat cu viteza de 102 km/h, surprinsă astfel la momentul 10.51.55.
Asupra locului unde a fost surprinsă fapta, instanța reține că acesta poate fi constatat în mod direct de către agentul constatator, deci realitatea acestui aspect se prezumă în mod relativ, sarcina probei contrare aparținând petentului. Mai mult, și în înregistrarea video a faptei, se observă că aceasta a fost săvârșită în localitate. Întrucât petentul nu a făcut dovada contrară, instanța constată că la momentul înregistrării cu aparatul radar, petentul circula în localitate, unde limita vitezei legale este de 50 km/h.
Petentul a învederat instanței că norma de toleranță a cinemometrelor este de până la 3%, deci există o marjă de eroare a acestor aparate, care ar trebui luată în considerare.
Din actele depuse la dosarul cauzei de către intimat, reiese că cinemometrul din cauză, care este un model aprobat de Biroul Român de Metrologie Legală (f.19), a fost verificat metrologic potrivit Buletinului de verificare metrologică regăsit la fila 22 din dosar, iar agentul B. F. (care a operat aparatul radar) are atestat de operare a cinemometrului prin care a fost înregistrată viteza (f.20). În ceea ce privește marja de eroare în funcționarea cinemometrului, instanța consideră că măsurările efectuate cu cinemometrul, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare. Operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată de cinemometru. Astfel, se reține că petentul a condus autoturismul având o viteză de 102 km/h.
Petentul nu a contestat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 pct. 1 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002.
Prin urmare, procesul verbal este temeinic, starea de fapt reținută în cuprinsul acestuia fiind conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică fiind corect stabilită.
Sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și raportat la gradul de pericol social al faptei, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea acestora, drept pentru care le va menține.
Prin urmare, instanța va respinge plângerea formulată ca nefondată și va menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.08.2012, încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petentul M. M. H., domiciliat în Baia M., ./6, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M., .. 37, jud. Maramureș, ca nefondată.
Menține dispozițiile procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.08.2012, încheiat de intimat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D. I. RUSUOFELIA V.
Red. D.I.R./ dact. O.V./ 4 ex./ 31 mai 2013
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 7817/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1485/2013.... → |
|---|
