Pretenţii. Sentința nr. 1244/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1244/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 10057/182/2012
ROMÂNIA cod operator - 4193
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1244
Ședința publică din 06 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. E. M.
GREFIER: T. I.
Pe rol este soluționarea cererii formulate de reclamantul G. S. cu domiciliul în Baia M., ., ., în contradictoriu cu pârâtul K. M. cu domiciliul în Baia M., ., ., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, se prezintă personal reclamantul și asistat de av. B. D., prezent fiind și pârâtul. Se prezintă și martorii B. D., Gabora M.-E., V. A., A. N. și A. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea martorilor care se legitimează că cărțile de identitate.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale și audierea sub prestare de jurământ religios a martorilor B. D., Gabora M.-E. și A. N., după ce li s-a atras atenția asupra faptului că mărturia mincinoasă se pedepsește de lege, conform dispozițiilor art. 193 Cod pr. civilă, declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 196 și 198 Cod pr. civilă.
Martorul A. S. nu este audiat raportat la cele învederate, respectiv că se află în dușmănie cu reclamantul, precum și la solicitarea reprezentantei reclamantului de omitere a audierii acestuia, în temeiul art. 192 pct. 4 raportat la art. 189 instanța revenind asupra acestei probe.
De asemenea, se mărginește numărul martorilor reclamantului, renunțându-se la audierea martorului V. A..
Se administrează proba cu interogatoriul pârâtului, întrebările și răspunsurile corelative se consemnează și se atașează la dosarul cauzei.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte probe.
Pârâtul arată că nu mai are alte probe.
Neformulându-se alte cereri și nesolicitându-se alte probe, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiilor art. 150 C. pr. civ., declară închisă faza probatorie, acordând cuvântul pe fond.
Pe fondul cauzei, reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, arătând că astfel cum rezultă din probațiunea administrată, precum și din fișele medicale, reclamantului i s-a provocat o suferință atât fizică, cât și morală în urma incidentului cu pârâtul și mai ales pentru că acesta este cunoscut ca o persoană respectabilă a suferit din cauză că a fost strâns de gât în văzul lumii.
Pârâtul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 16.08.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul KOZAK M., a solicitat obligarea celui din urmă la plata sumei de 7.000,00 lei, reprezentând daune morale.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamant că împotriva pârâtului a formulat plângere penală, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzute de art. 180 alin 2 C.pen., însă prin rezoluția din 20.06.2011, confirmată de procuror, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a pârâtului, acestuia fiindu-i aplicată sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 700,00 lei, iar reclamantului fiindu-i recomandată exercitarea acțiunii civile pentru pretențiile civile ce le are împotriva pârâtului.
A descris reclamantul fapta pretins săvârșită de pârât, constând în lovirea sa, în data de 19.04.2011, urmarea acesteia fiind leziunile suferite și constatate în Fișa UPU nr._/19.04.2011, subliniindu-se nemulțumirea reclamantului față de soluția de scoatere de sub urmărire penală, ce a fost atacată conform dispozițiilor legale în materie, astfel încât, în aprecierea reclamantului, se impune ca pârâtul să răspundă „măcar pecuniar”.
A concluzionat reclamantul în sensul că sunt întrunite condițiile de acordare a daunelor morale solicitate, pentru atingerea adusă integrității sale corporale, sănătății, sensibilității psihice, demnității și onoarei.
În drept s-au indicat dispozițiile art. 998 C.civ.
S-a propus proba cu înscrisuri, atașându-se la cerere Certificatul medico-legal, Fișa UPU și alte acte (f. 5-13).
S-a solicitat atașarea Dosarului nr._ .
Cererea scutită de taxă judiciară de timbru în baza art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997.
Pârâtul a depus întâmpinare (f. 15-17), la care au fost atașate înscrisuri (f. 18-19).
A solicitat pârâtul respingerea ca nefondată a cererii reclamantului, expunând în apărare observațiile sale cu privire la împrejurările faptei pretins a fi fost săvârșite la data de 19.04.2011, precum și cu privire la condițiile răspunderii delictuale, apreciind pârâtul că nu sunt întrunite aceste condiții, reclamantul nedovedind că a suferit un prejudiciu material sau moral.
În cauză au fost încuviințate proba cu înscrisuri, cu martorii propuși de părți și cu interogatoriul pârâtului, fiind dispusă și atașarea Dosarului nr._ .
Examinând cererea și apărările formulate, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil la data faptei dedusă judecății, instanța reține cele ce urmează:
Raportul juridic dedus judecății este unul de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, a cărui reglementare se regăsește la art. 998-999 C.civ., al cărui cuprins este:
Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din cuprinsul reglementării precitate, rezultă condițiile în care se antrenează această formă a răspunderii civile: existența unui prejudiciu, patrimonial sau nepatrimonial; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Pârâtul a săvârșit împotriva reclamantului fapta de lovire, astfel cum s-a reținut, în mod definitiv, prin Sentința penală nr. 1123/09.05.2012 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în Dosarul nr._, în sensul respingerii plângerii reclamantului împotriva soluției de netrimitere în judecată a pârâtului, învinuit în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului enunțat și în Dosarul nr. 1594/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M..
Prin Ordonanța din 20.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. s-a reținut în sarcina învinuitului KOZAK M. infracțiunea de lovire și alte violențe, prevăzută de art .180 alin 2 C.pen., însă, în baza art. 18C.pen. și art. 10 lit. b) C.p.pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, iar în baza art. 91 lit. c) C.pen., s-a dispus aplicarea, față de acesta, a amenzii cu caracter administrativ de 700,00 lei.
Prin Sentința penală nr. 1123/09.05.2012, soluția de netrimitere în judecată a fost reținută ca temeinică și legală, astfel că, instanța va reține ca fiind dovedite fapta pârâtului KOZAK M., a urmării ei, constând în prejudiciul suferit de reclamant și a legăturii de cauzalitate dintre aceste elemente, precum dovedita se retine și vinovăția autorului faptei, instanța subliniind că, în materie delictuală, forma vinovăției nu influențează antrenarea răspunderii.
Prin urmare, instanța va înlătura apărările pârâtului, potrivit cărora nu a lovit pe reclamant, din declarațiile martorilor ascultați rezultând că, în data de 19.04.2011, a lovit pe reclamant, în fața blocului în care ambii locuiesc, cauzându-i un prejudiciu cert si care nu a fost reparat pana la momentul pronunțării sentinței, astfel cum a afirmat pârâtul în răspunsul la interogatoriu.
În ce privește natura și întinderea prejudiciului, instanța reține că reclamantul invocă un prejudiciu de natură nepatrimonială, afirmând suferința fizică și psihică, dar și atingerea adusă prin fapta pârâtului demnității și onoarei sale.
Instanța nu va primi nici apărările pârâtului în sensul că reclamantul nu a făcut dovada existenței prejudiciului nepatrimonial încercat, fiind de notorietate inerența unei suferințe fizice și morale în cazul în care asupra unei persoane se exercită acte de violență fizică, precum este inerentă și atingerea resimțită de o astfel de persoană cu privire la onoarea și reputația sa.
Astfel, din Certificatul medico-legal nr. 272/20.04.2011 (f. 13), instanța reține că reclamantul a prezentat la examenul obiectiv leziunile fizice descrise în actul analizat (excoriații), ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri contondente dure și care, în mod cert, au avut ca efect și suferința fizică a reclamantului.
Din Fișa UPU nr._/19.04.2011 (f. 6), instanța reține că reclamantul, în urma agresării sale fizice de către pârât, a avut și o suferință psihică, morală, materializată prin concluzia „agitat” înscrisă la rubrica privind controlul asupra stării neuro-psihice a reclamantului, precum se va reține și împrejurarea că această stare nu poate fi cauzată decât de sentimentul de teamă, dar și de ofensa resimțită prin atingerea adusă reputației și onoarei sale.
Prin urmare, instanța reține ca fiind cert prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamant la data de 19.04.2011, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârât, reținându-se și că acest prejudiciu este rezultatul direct al faptei pârâtului, nefiind reparat până la momentul soluționării cererii aici examinate.
În ce privește repararea patrimonială a prejudiciului suferit de reclamant, având în vedere intensitatea redusă a suferinței fizice și psihice care se solicită a fi compensată, astfel cum rezultă această intensitate din manifestarea exterioară a leziunilor suferite (excoriații, agitat), dar și din împrejurarea că suferința morală a reclamantului a fost compensată prin sancționarea pârâtului în modalitatea expusă, ceea ce presupune o satisfacție echitabilă, instanța, judecând în echitate și având sarcina de a menține un echilibru între interesele legitime ale părților, cel al reclamantului fiind reflectat în principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat de autorul unei fapte ilicite, limitat însă de principiul interzicerii îmbogățirii fără justa cauza, în baza art. 998-999 C.civ., va admite în parte cererea și va obliga pe pârât la plata sumei de 1.500,00 lei, apreciată de instanță a fi o justă și echitabilă compensare patrimonială a prejudiciului nepatrimonial suferit de reclamant.
În baza art. 274 C.p.civ., va fi obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în cuantum de 500,00 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea în răspundere delictuală, introdusă de reclamantul G. S., cu domiciliul în Baia M., ., ., în contradictoriu cu pârâtul KOZAK M., cu domiciliul în Baia M., ., ..
Obligă pârâtul KOZAK M. să plătească reclamantului G. S., suma de 1.500,00 lei, cu titlu de daune morale.
Obligă același pârât să plătească reclamantului suma de 500,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. E. M. T. I.
Red. S.E.M./dact. I.T.
4 ex / 14 februarie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2593/2013.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
