Pretenţii. Sentința nr. 3227/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3227/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 320/182/2011
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3227/2013
Ședința publică din 25 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. U.
Grefier V. G.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. I., CU SED. PROC. ALES AV. FUZEȘI A. în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura este completă.
Se constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25.03.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea civilă formulată și precizată, reclamanta B. I., CU SED. PROC. ALES AV. FUZEȘI A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. M., să se constate că are un drept de creanță asupra imobilului situat în loc. Dumbrăvița ., jud. Maramureș.
În motivare arată că în cursul anului 1983 defunctul ei soț, M. D. a obținut de la Consiliul Popular al Comunei Dumbrăvița, Autorizația nr. 31/01.09.1083. Inițial imobilul în discuție era compus din două camere, bucătărie și hol. În urma lucrărilor efectuate de către reclamantă și soțul său, imobilul a devenit de trei ori mai mare.
Astfel că sporul de valoare înregistrat de bunul propriu în urma lucrărilor de reparație și îmbunătățiri suportate din fonduri comune este bun comun.
Se reține că cererea nu este motivată în drept.
În cauză s-au audiat martori.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei invocând excepția prescripției dreptului la acțiune.
Față de înscrisurile și probele de la dosar administrate în cauză instanța reține următoarele:
Prin cererea intitulată poziție procesuală reclamanta a solicitat a se constata că are un drept de creanță rezultat din îmbunătățirile aduse în timpul căsătoriei la imobilul situat în . ..
Reclamanta a fost căsătorită cu M. D., căsătorie ce a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 1554 din data de 21 aprilie 1986 a Judecătoriei Baia M..
Termenul de prescripție aplicabile drepturilor de creanță este instituit de art. 3 alin 1 din Decretul 167/1958 care prevede că „ termenul de prescripție este de trei ani”.
Astfel că termenul de prescripție de trei ani începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a sentinței mai sus amintite, respectiv din data de 30.06.1986, motivat de faptul că prescripția nu curge între soți în timpul căsătoriei.
Potrivit decretului 167/1958 dreptul la acțiune privitor la drepturile de creanță sunt prescriptibile extinctiv. Această regulă rezultă atât din art. 1 alin 1 al Decretului susmenționat care prevede că dreptul la acțiune având ca obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu e executat în termenul stabilit de lege, cât și din art. 7 art. 8 și art. 11 al aceluiași decret, referitor la începutul prescripției extinctive și art. 21 din același act normativ.
În speță termenul de prescripție a început să curgă de la data de 30 iunie 1986, data rămânerii irevocabile a sentinței de divorț.
În speță reclamanta nu a locuit și nu a avut niciodată posesia și folosința imobilului din litigiu, aspect ce rezultă din proba testimonială administrată în cauză.
Reclamanta a susținut că lucrările de construcție, au fost efectuate în anul 1983, astfel că raportat la data depunerii cererii, 06.09.2010 acțiunea este prescrisă.
Pentru acest considerent se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de către pârâtă.
Pe fondul cauzei instanța reține că în anul 1983 foștii soți M., locuiau în apartamentul situat în Baia M., .. 8/A/16 cu titlu chirie.
Lucrările de construcție și îmbunătățirile la imobilul în discuție au fost făcute de părinții defunctului M. D. și de către defunctul M. D. după desfacerea căsătoriei cu reclamanta, respectiv după luna ianuarie 1985.
Acest fapt este dovedit și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Potrivit art. 1169 C.pr civ. sarcina probei revine reclamantei, în speță însă, toți martorii audiați au declarat că reclamanta nu a efectuat nici o lucrare de îmbunătățire la imobilul din litigiu, și nici nu a contribuit financiar la edificarea imobilului situat în ..
Față de dispozițiile art. 274 C.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de pârâta C. M.,domiciliată în Baia M., ./4 în contradictoriu cu reclamanta B. I., cu sediul procesual ales AV. FUZEȘI A., în T., . . și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta B. I., domiciliată în T. . .. 39 jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta C. M., domiciliată în baia M., ./4,jud. Maramureș.
Obligă reclamanta B. I. să plătească pârâtei C. M., 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 Martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
U. V. G. V.
Red. / V.U.
dact. / V.G.
4 ex / 21 iunie 2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2262/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2593/2013.... → |
|---|
