Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 6555/182/2013
cod operator 4193
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică din 06 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. R. A.
Grefier A. P.
Pe rol este soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul S. F. și pe pârâta V. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Având nevoie de timp pentru a hotărî asupra cauzei de față instanța, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24.10.2013, apoi pentru 31.10.2013, apoi pentru azi, când a pronunțat prezenta hotărâre judecătorească.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 08.08.2012 disjunsă din dosarul nr._ reclamantul S. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta V. E.:
- admiterea acțiunii în despăgubiri și obligarea pârâtei V. E. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri morale.
- obligarea pârâtei V. E. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea de fapt a arătat că solicită obligarea pârâtei la despăgubiri motivat de faptul că pârâta la data de 25.07.2012 și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, intrând fără drept în curtea casei sale și cerându-i pe un ton necuviincios să se achite de obligațiile privitoare la taxa de pășune, impunându-i ca dovada plății acelei obligații să fie notată într-un registru, lucru cu care reclamantul nu a fost de acord, solicitând chitanță. Raportat la refuzul de a i se satisface această doleanță, i-a cerut imperativ intimatei să iasă imediat de pe proprietatea sa, iar pârâta s-a conformat însă ulterior, în spirit de răzbunare, i-a întocmit procesul verbal de sancționare contravențională. Prin hotărârea nr. 7447 din 11.07.2013 Judecătoria Baia M. a dispus în dosarul_ admiterea plângerii formulate de reclamant și anularea procesului verbal sancționator.
A mai arătat că probațiunea administrată în cauză confirmă susținerile sale în privința incidentului care a avut loc în 25.07.2012. astfel, martorii audiați în cauză au relevat împrejurarea că este pașnic, în etate, nu a mai fost anterior sancționat pentru fapte antisociale, își onorează obligațiile cetățenești și este apreciat în comunitate.
Modul în care s-a desfășurat incidentul din 25.07.2012 soldat cu sancționarea sa pe nedrept, i-a afectat imaginea în comunitate. Din atitudinea consătenilor săi a perceput faptul că în urma acelui incident este privit cu neîncredere, deși a fost întotdeauna și este și în prezent un cetățean pașnic. Consideră că suma de 1000 lei solicitată de la intimată cu titlu de despăgubiri morale este una modică, iar admiterea de către instanță a pretențiilor sale reprezintă o compensare a faptului că i-a fost cauzată o nedreptate și are menirea să o determine pe pârâtă să nu mai acționeze de o atare manieră pe viitor.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în dosarul nr_ .
Pentru soluționarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin întâmpinarea formulată în dosar nr_, dosar ce a avut ca obiect plângere contravențională și din care a fost disjunsă acțiunea în pretenții, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că are calitatea de intimat instituția din care face parte, pârâta neavând decât calitatea de agent constatator în cadrul Poliției Locale a Comunei Cicîrlău (f. 31).
Având în vedere că cererea în despăgubiri nu a putut fi analizată în cadrul plângerii contravenționale, procedură în care pot fi analizate exclusiv legalitatea și temeinicia unui proces verbal de constatare a contravenției și acțiunea în despăgubiri a fost disjunsă și judecată separat, excepția invocată este neîntemeiată. Pârâta are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii în pretenții, reclamantul prin cererea formulată solicitând obligarea la despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale. Excepția invocată este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei: prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului creat prin îndeplinirea defectuoasă de către pârâtă a obligațiilor de serviciu în data de 25 iulie 2012 și urmare a acțiunilor pârâtei postura neplăcută în care a fost pus reclamantul în fața vecinilor. Reclamantul nu și-a întemeiat în drept acțiunea. Din motivare însă, rezultă că temeiul obligării la plata despăgubirilor este răspunderea civilă delictuală. Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală se impune a fi întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: fapta delictuală săvârșită cu vinovăție, prejudiciul cert și nereparat, legătura de cauzalitate între fapta delictuală și prejudiciu.
Potrivit art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil: „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare (art. 1357 alin. 1 Cod civil).
Dispozițiile art. 73 cod civil consacră și protejează dreptul la propria imagine. Potrivit acestor dispoziții legale „Orice persoană are dreptul la propria imagine”. De asemenea, potrivit art. 72 alin. 2 Cod civil este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 Cod civil.
Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 25 iulie 2012 pârâta în calitate de agent constatator în cadrul Poliției Locale a Comunei Cicârlău a aplicat reclamantului o amendă în cuantum de 200 lei reținând în sarcina acestuia săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute la art. 1 lit. e), art. 2 pct. 1 și art. 2 pct. 4 din Legea 61/1991 pentru faptul că a refuzat să se legitimeze la cererea agentului constatator și pentru faptul că ar fi folosit față de acesta expresii jignitoare.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost supus controlului instanței de judecată, fiind anulat pentru motive de nelegalitate prin sentința civilă nr. 7447 din 11 iulie 2013 (dosar nr._ ).
Din declarațiile martorilor audiați în dosar nr._, declarațiile fiind opozabile părților, nu rezultă ca pârâta să fi avut un comportament necorespunzător în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori prin acțiunile sale să fi adus vreun prejudiciu de imagine reclamantului: „Din câte am observat agenții constatatori au avut un comportament corespunzător, în sensul că și-au îndeplinit misiunea și apoi au plecat” a declarat martorul M. A. M. (f.30).
Declarația martorului M. G. nu este relevantă în cauză deoarece acest martor a aflat indirect („din auzite”) tot ce a relatat și declarația nu se poate corobora cu alte probe.
Martorul N. V. a relatat faptele pe baza constatărilor personale. Această persoană aflată la o distanță de câțiva zeci de metri de casa reclamantului a relatat că a auzit strigăte din curtea petentului, iar vocea aparținea unu bărbat, și imediat după aceste strigăte, a observat că pârâta a ieșit plângând din curtea reclamantului (f. 39).
Din probele administrate nu rezultă că imaginea petentului în comunitate a fost afectată. Nu rezultă că prin încheierea procesului verbal de constatare a contravenției i s-a produs reclamantului un prejudiciu de imagine ori că ar fi fost știrbită buna reputație de care se bucură reclamantul în comunitatea locală astfel cum se susține în concluziile scrise. Din probe nu rezultă că pârâta nu a respectat în exercitarea atribuțiilor limitele impuse de natura obligațiilor de serviciu ori că prin acțiunile sale ar fi adus așa cum s-a arătat anterior o atingere imaginii, demnității și reputației de care se bucură reclamantul. Din probele administrate nu rezultă că în urma încheierii procesului verbal reclamantul este privit în comunitate cu neîncredere. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru ca pârâta să fie obligată la plata daunelor morale în cuantum de 1000 lei.
Nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. F. domiciliat în localitatea Handalul Ilbei nr 31, ., în contradictoriu cu pârâta V. E. domiciliată în localitatea Cicârlău nr. 83A, județul Maramureș.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 Noiembrie 2013.
Președinte Grefier
A. R. A. A. P.
Red. A.R.A./
Tehnored. A.P.
4 ex / 25 Noiembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8051/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2013.... → |
|---|
