Plângere contravenţională. Sentința nr. 8051/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8051/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 14-08-2013 în dosarul nr. 2769/182/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
SECȚIA CIVILĂ „cod operator 4193”
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8051/2013
Ședința publică din 14 august 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ș.
GREFIER: M. T.
Pe rol este judecarea cauzei privind pe petentul D. P. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 7.08.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte din prezenta, dată la care în temeiul prevederilor art. 396 Cod procedură, instanța a amânat pronunțarea la 14.08.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 22.02.2013 în dosar nr._ /2012, petentul D. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, anularea procesului verbal de contravenție . numărul_ din 18.02.2013, prin care a fost sancționat cu amendă si reținerea permisului de conducere.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul arată că în data de 18.02.2013 a fost oprit în trafic de agenții de poliție care i-au comunicat că nu a acordat prioritate pietonilor, susținând ca ar fi ocolit pietonul care se afla pe trecere in acel moment, trecând de pe banda II pe banda 1, susțineri care nu corespund realității si nu i s-a prezentat înregistrarea video a faptei reținute în sarcina sa. Totodată i-a fost reținut permisul de conducere.
In drept au fost invocate prevederile OG 195/2002 republicată.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Solicită instanței să i se pună în vedere intimatului să se comunice dovada celor menționate în procesul verbal contestat fie sub forma de înregistrare video fie sub forma de înregistrare foto.
Pentru termenul de judecată din data de 18.02.2013, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii formulate ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 116 alin. 1 și art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările ulterioare, pentru aceea că la data de 18.02.2013, ora 15.50 în calitate de conducător auto a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . Baia M., respectiv pe banda a 2-a de circulație, iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător din dreptul restaurantului „Mon Ami” a efectuat manevra de viraj la dreapta, respectiv pe banda 1, fără să semnalizeze această manevră și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversare pe sensul său de mers.
Cu privire la legalitatea și temeinicia actului de constatare, se solicită instanței să dispună respingerea ca nefondată a plângerii formulate, să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.02.2013.
Se mai arată că faptele petentului au fost încadrate juridic în mod corect la art. 116 alin. 1 și art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările ulterioare, iar sancțiunea AVERTISMENT pentru prima faptă și sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei pentru a doua faptă, au fost în mod corect individualizate, astfel încât solicită instanței să fie menținute, având în vedere evoluția negativă a dinamicii accidentelor rutiere din ultima perioadă de timp în județul Maramureș, cu creșteri alarmante a numărului de accidente cu victime, urmare a nerespectării dispozițiilor legale cu privire la acordarea priorității pietonilor prin locurile marcate și semnalizate.
Se arată de asemenea că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cauze de nulitate, constând în nerespectarea condițiilor de fond și formă impuse de lege la întocmirea actelor de constatare a contravenției conform art. 16 si următoarele din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, astfel încât procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la situația de fapt și de drept reținută în cuprinsul său, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate „care poate fi combătută prin administrarea probei contrare ,în condițiile art. 1169-1170 Cod Civil.
În temeiul art. 315 Cod Procedură Civilă solicită respingerea cererii în probațiune a petentului cu privire la proba cu martor dacă aceștia sunt din cei prevăzuți la acest articol.
În probațiune, solicită administrarea probei cu înscrisurile atașate întâmpinării, respectiv exemplarul nr. 1 al actului de constatare contestat și chitanța cu care petentul a achitat amenda stabilită .
În drept invocă prev. art. 205 și urm. din Codul de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 18 februarie 2013 de un agent constatator din cadrul intimatului, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru prima faptă imputată și amendă în cuantum 300 lei, pentru cea de-a doua faptă și s-a dispus împotriva acestuia măsura tehnică a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Pentru a se aplica această sancțiune, s-a reținut că a fost încălcate de petent dispozițiile art. 116 alin.1 și cele ale art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, iar sancțiunile au fost aplicate potrivit art. 99 alin.1 pct. 2 respectiv 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, faptele imputată fiind de nesemnalizare a manevrei de viraj la dreapta de pe banda a-II-a pe banda a-I-a și de neacordare a priorității de trecere pietonului care se angajase regulamentar în traversarea străzii prin partea stângă a acestuia.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii aplicate prin același act.
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În consecință, în opinia instanței procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Referitor la temeinicie, instanța reține că agentul constatator a întocmit actul sancționator în urma activității desfășurate de acesta pe teren, faptele imputate petentului fiind constatate direct de acesta.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează să purceadă la analiză din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului prevăzute în normele legale interne.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este datoare să analizeze prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În condițiile în care, petentul nu a recunoscut în cuprinsul procesului verbal atacat fapta imputată, iar acesta se afla singur în autovehicul mențiune inserată de agentul constatator, e de la sine înțeles că acesta este pus în imposibilitate de a face dovada contrarie celor imputate, motiv pentru care prezumția relativă de veridicitate a consemnărilor agentului constatator nu poate opera în cauză, fiind nevoie de administrarea altor probe care să dovedească susținerile agentului constatator.
În cauză intimatul nu a solicitat administrarea altor probe arătând doar că procesul verbal atacat se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, prezumție care, pentru motivele mai sus arătate, în cauză nu poate opera.
Articolele 116 alin.1, respectiv 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 în baza cărora a fost sancționat petentul prevede primul că „Conducătorii de vehicule sunt obligați să semnalizeze schimbarea direcției de deplasare, depășirea, oprirea și punerea în mișcare” respectiv că „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:[…] h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Instanța reține, analizând normele legale enunțate anterior, faptul că petentul era obligat să semnalizeze schimbarea direcției de deplasare respectiv să acorde prioritate oricărei persoane angajate în traversare în loc de trecere marcat și semnalizat corespunzător, în condițiile în care pietonul se află pe sensul său de deplasare.
Faptele reținute în sarcina petentului, au fost contestate de acesta prin motivarea adusă plângerii, arătând că susținerile din procesul verbal sunt neadevărate mai mult petentul a inserat în cuprinsul procesului verbal atacat obiecțiuni, la rubrica alte mențiuni arătând că nu recunoaște și că nu a greșit cu nimic.
Având în vedere cele mai sus menționate și probatoriul solicitat a fi administrat în cauză, reținând din evaluarea judiciară a acestuia că instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă, în lipsa vinovăției neexistând contravenție și ca atare nefiind posibilă aplicarea unei sancțiuni, instanța, în baza dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001, urmează să admită plângerea contravențională formulată de petent, și în consecință, să dispună anularea procesului verbal de atacat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Instanța reține că, în cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată motiv pentru care va lua act de acest fapt prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul D. P., cu domiciliul procesual ales în Baia M., ./21, jud. Maramureș, CNP_ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în localitatea Baia M., ..37, județul Maramureș, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 18 februarie 2013 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ..P., nr._, întocmit în data de 18 februarie 2013 de un agent constatator din cadrul intimatului.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Baia M..
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 august 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. Ș. M. T.
Red. / D.Ș
dact. / M.T.
4 ex / 30 septembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
