Anulare act. Sentința nr. 968/2014. Judecătoria BÂRLAD

Judecătoria BÂRLAD - Sentințe și decizii civile / 2014

Sentința nr. 968/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 5529/189/2013

Dosar nr._ cc

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA CIVILĂ Nr.968/2014

Ședința publică de la 09 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. E. J.

Grefier C. C. C.

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul S. R. B., domiciliat în Bârlad, ., ., . și pe pârâta . București, cu sediul în București, Sector 2, ..171-173, având ca obiect anulare act, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 02.04.2014 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.

INSTANȚA

La data de 19 noiembrie 2013, cu nr._ a fost înregistrată la instanță, acțiunea prin care reclamantul S. R.-B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. V. România S.A. București pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale 3.5, 8.1 lit.a, liniuțele 2 și 3, literele c,d, 10.1., 10.2 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._ din 29 iulie 2007, clauza 5.b din Actul adițional nr.2 din data de 28 octombrie 2010, clauza 3.d din Condiții speciale ale aceleiași convenții;

- restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc de către pârâtă de la data încheierii convenției de credit și până la data de 22 noiembrie 2010, în cuantum de 6807,52 CHF;

- restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în cuantum de 318 CHF din data de 22 noiembrie 2010 și până la data de 20 ianuarie 2012;

- restituirea sumei de 207,6 CHF încasată în perioada 20 februarie 2012 și până la data de 20 noiembrie 2013 și în continuare până la data pronunțării hotărârii reprezentând comisionul de administrare care a fost inclus în D. cu titlu de cost administrare cont;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului solicitat;

În motivarea în fapt, reclamantul a susținut că la data de 28 septembrie 2007, a încheiat cu pârâta Convenția de credit nr._ din 28 septembrie 2007, prin care a contractat un credit de nevoi personale, cu garanție reală imobiliară în valoare de 78.000 CHF, cu o perioadă de rambursare de 300 de luni, cu o dobândă fixă de 4,25 % pe an, conform clauzei 3 lit. a, că la data de 28 octombrie 2010, a încheiat cu pârâta un act adițional prin care a fost modificată denumirea comisionului perceput conform punctului 5 lit. a din Convenție, din comision de risc în comision de administrare credit și totodată cuantumului acestui comision din 0,22% în 0,03%, că la data de 10 februarie 2012, a încheiat un act adițional prin care durata creditului a fost prelungită la 420 de luni, ca urmare a creșterii CHF și a dificultăților întâmpinate de el în plata ratei lunare, dat fiind faptul că în luna mai 2010 s-au diminuat salariile bugetarilor cu 25%, însă nu s-a pus problema negocierii cu pârâta a acestor clauze, contractul semnat de el fiind un contract de adeziune cu clauze preformulate, că, de asemenea valoarea dobânzii a fost modificată de la 4,25% pe an la 4,61 % pe an, în noua dobândă fiind incluse costurile administrării contului (comisionul de administrare).

S-au anexat în copie: convenția de credit nr._ din 28 septembrie 2007, planul de rambursare credit, actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010 la convenția de credit nr._ din 28 septembrie 2007, planul de rambursare credit, actul adițional nr.3 din 10 februarie 2012 la convenția de credit nr._ din 28 septembrie 2007, planul de rambursare credit, adresa nr._ din 10 octombrie 2013 înaintată de reclamant către pârâtă, răspunsul nr._ din 1 noiembrie 2013 adresat de pârâtă reclamantului, proces verbal de participare la ședința de informare privind avantajele medierii.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a susținut că reclamantul a accesat la data de 28 septembrie 2007, un credit situat printre cele mai avantajoase de pe piața de creditare, că, ulterior încheierii convenției de credit_ din 28 septembrie 2007, a adiționat tacit, la data de 20 septembrie 2010, în temeiul mecanismului juridic instituit de norma art. 95 combinată cu cea a art.40 alin.3 teza I din OUG nr. 50/2010 la un algoritm de calcul al dobânzii mai avantajos împrumutatului prin raportarea ratei dobânzii la an din 360 zile și lună de 30 zile, astfel încât costul total a scăzut de la 7,22% la 7,03% pe an, că, comisionul de risc a fost explicitat ca fiind de administrare din perspectiva riscurilor legate de credit, fiind poziționat în clauza pct.5 lit. b din Condiții speciale, adiționare expresă a reclamantului la data de 28 octombrie 2010, prilej cu care cotitatea comisionului de risc a fost diminuată de a 0,22% la 0,03% pe lună, astfel încât costul total a scăzut la 4,73% pe an, că prin adiționarea expresă la data de 10 februarie 2012, a fost prelungită perioada de rambursare a creditului de la 25 la 35 de ani, a fost abrogată clauza ce fixa costul cu comisionul de risc/ de administrare, iar împrumutul a rămas caracterizat de un singur cost și anume o dobândă cu o rată fixă de 4,61% pe an, fiind acordată o perioadă de grație de 1 an la rambursarea principalului, astfel că - actualele relații contractuale, după implementarea actului adițional nr.3 din 10 februarie 2012, sunt definite de un cost total mai mic cu 2,5 puncte procentuale decât cel asumat inițial de către împrumutat, că, în prezent convenția nu mai cuprinde clauza prevăzută inițial la pct. 3 lit.d, conform căreia banca avea posibilitatea ajustării unilaterale a ratei dobânzii, clauză ce oricum, prezentă până la data adiționării tacite din 20 septembrie 2010, nu a fost niciodată activată de bancă, că, actul adițional nr.3 nu reprezintă, așa cum sugerează reclamantul, o manifestare unilaterală a băncii ci un acord încheiat chiar la solicitarea reclamantului care a obținut astfel un cost total de favoare, reflectat în scăderea sumei de restituit și tocmai pentru că împrumutul este caracterizat de o rată fixă a dobânzii, este prevăzută compensația în cazul rambursării anticipate (comision de rambursare în avans).

A mai susținut pârâta, că restrângerea categoriei de comisioane ce pot fi percepute în legătură cu acordarea unui credit, prevăzută de O.U.G. nr.50/2010, nu se aplică convenției de față, diriguită de legea în vigoare de la data încheierii sale, că, Legea nr. 193/2000 era preexistentă încheierii de către reclamant a convențiilor de creditare, însă nu a fost invocată până la momentul semnalului dat de O.U.G. nr.50/2010, că, cererea reclamantului are ca obiect solicitarea intervenției instanței asupra prețului contractual, însă în materia achiziționării de produse financiare precum creditele furnizate de entitățile bancare, prețul creditului este reprezentat de costul total al creditului (art.3 lit.g din Directiva 2008/48/CF preluat prin art.7 pct.4 din O.U.G. nr.50/2010: ,,costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit”, că, expresia procentuală a costului total al creditului se reflectă în dobânda anuală efectivă –D., art.3 lit.i din Directivă preluat în art.7 pct.6 din O.U.G. nr.50/2010, că, Normele Legii nr.193/2000 edictează asupra unei excepții de la principiul forței obligatorii a contractelor respectiv de la principiul libertății economice și nu privesc decât în condiții extrem limitative prețul contractului și anume, numai atunci când acest preț nu poate fi decelat la momentul încheierii convenției, că riscul bancar se cuvine a fi conștientizat, în primul rând, din perspectiva sa macroeconomică, ca natura sancțiunii juridice instituite prin dispoziția art.6 din Legea nr.193/2000 este echivalentul anulabilității, însă clauzele abuzive cuprinse în contractul nr._ din 28 septembrie 2007 nu vor produce efecte asupra consumatorului, astfel că, criteriile ce conduc la asimilarea cu anulabilitatea sancțiunii de ,,a nu produce efecte” o departajează clar de sancțiunea nulității absolute.

Prin întâmpinare, pârâta a mai susținut că dreptul material la acțiune în solicitarea constatării caracterului abuziv al clauzei 305 din Condiții generale încheiată la data de 28 septembrie 2007, s-a prescris, în baza disp. art.9 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 rap. la art. 3 din același decret, că dreptul material la acțiunea în solicitarea restituirii de către pârâtă a sumei încasate cu titlu de comision de risc s-a prescris o dată cu prescrierea dreptului material la acțiunea în constarea caracterului abuziv a clauzei care genera obligația de plată a comisionului, că reclamantul nu face parte din categoria consumatorilor destinatari ai dispoziției Directivei nr.93/13/ CEE respectiv ale actului omolog românesc Legea nr.193/2000, că nu există temei legal pentru ca instanța să cenzureze, din perspectiva unui eventual caracter abuziv, parte a prețului contractual constând în costul cu comisionul de risc, clar și inteligibil exprimat, că, reclamantul nu face dovada achitării către pârâtă a sumelor cu privire la care solicită obligarea acesteia la plată, că, solicitarea la restituirea unei sume pe care acesta preconizează că o va achita după data introducerii acțiuni, privește un drept nenăscut, eventual, că reclamantul solicită băncii să previzualizeze ,,situații neprevăzute ” în clauzele de la pct. 8.1 lit.a, liniuțele a doua și a treia, respectiv lit.c și d din Condiții generale referitoare la scadențarea anticipată, însă dacă pârâta nu ar avea posibilitatea declarării scadențării anticipate, atunci nu va putea să-și valorifice dreptul de ipotecă întrucât nu are o creanță exigibilă, iar bunul va fi vândut și suma obținută va fi distribuită către terții creditori, că imputarea împrumutatului a eventualelor costuri suplimentare impuse în legătură cu creditul acordat prin adoptare/modificare de acte normative nu este abuzivă, că, cu privire la capătul de cerere ce vizează constarea ca abuzivă a clauzei art. 3 lit. d, din Condiții speciale ce permitea băncii ajustarea unilaterală a dobânzii este lipsită de obiect / de interes, întrucât acesta a fost abrogată prin adiționarea tacită de implementarea a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010, situație confirmată și de forma convenției de după adiționare din 10 februarie 2012, astfel că, clauza art. 3. lit.d nu mai are conținutul enunțat de către reclamant și pe parcursul activității sale juridice, clauza art.3 lit.d nu a fost activată niciodată, în sensul că banca nu a ajustat unilateral rata dobânzii, că normele Legii nr.193/2000, nu se opun rezervării de către furnizorul de servicii financiare a dreptului de a-i modifica nivelul în cazul apariției unei situații care motivează întemeiat o asemenea modificare, că cererea reclamantului ce vizează invalidarea ca abuzivă a clauzei referitoare la comisionul de rambursare anticipată, este netemeinică întrucât în conformitate cu dispoziția art.67 din O.U.G. nr. 50/2010, ,, în cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legale direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă”, că, capătul de cererea ce vizează invalidarea ca abuzivă a clauzei art.5 lit.b din actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, referitoarea la comisionul de administrare este netemeinică, dar și lipsită de interes întrucât aceasta definește comisionul de administrare a creditului din perspectiva riscurilor și a fost introdusă prin adiționarea tacită din 20 septembrie 2010 și însuși reclamantul arată că, prin aceasta banca nu a introdus vreun cost nou, că, în ce privește adoptarea actului adițional nr.3 din 10 februarie 2012, reclamantul nu învederează vreo solicitare cu privire la clauzele acestui al treilea act adițional, dar sugerează caracterul nelegal/ abuziv al acestuia prin formularea capătului de cerere accesoriu, referitor la obligarea pârâtei la plata de sume încasate în virtutea clauzei 3 lit. a din Condiții speciale, redefinită prin acest act adițional, însă nu expune temeiul de drept al solicitării sale, or actul adițional nr.3 a fost încheiat la solicitarea reclamantului, iar în penultimul paragraf de pe penultima pagină a înscrisului contractual se menționează ,, că a studiat cu atenție, că a primit toate explicațiile necesare corect toți termenii și toate condițiile prezentul act adițional”.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a susținut că pretențiile sale sunt întemeiate deoarece la data de 28 octombrie 2010, prin actul adițional nr.2, comisionul de risc a fost redenumit în comision de administrare, iar cuantumul acestuia a fost redus de la 0,22% pe an, la 0,03 % pe an, dobânda rămânând 4,25% pe an, D. 4,73%, că, la data de 10 februarie 2012, prin actul adițional nr.3, nu a fost abrogată clauza privitoare la comisionul de administrare, de risc, că a fost introdus în rata dobânzii, astfel că, el plătește acest comision de risc/ de administrare, în continuare mascat în rata fixă a dobânzii pe an de 4,61% . A prezentat modalitatea de clacul.

Reclamantul a solicitat și respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune în constatarea caracterului abuziv al clauzelor 3 pct.5 din Condițiile generale ale Convenției întrucât Legea nr.193/2000 nu face referire la anularea/ constarea nulității absolute a clauzelor abuzive, ci prevede o sancțiune specifică, cea a inopozabilității acestor clauze în raport cu consumatorii, regimul juridic al sancțiunii nulității absolute deoarece norma juridică ocrotește un interes general și nu unul individual, cel al protecției consumatorilor, că, prin cererea introductivă nu a invocat vicierea consimțământului ori alte clauze de nulitate relativă, ci caracterul abuziv al anumitor clauze contractuale, aspect care echivalează cu constatarea nulității absolute și nu cu anularea (nulitatea relativă).

În ce privește, prescripția dreptului material la acțiune în solicitarea restituirii de către pârâtă a sumei încasate cu titlu de comision de risc, reclamantul a susținut că termenul de prescripție curge de la data constatării caracterului abuziv al clauzei, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, acesta fiind momentul nașterii dreptului la acțiune.

A mai susținut, reclamantul, că raporturile dintre el și pârâtă intră sub incidența Legii nr.193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat, legea fiind clară și lipsită de echivoc deoarece protejează consumatorii și orice persoană fizică, că dreptul băncii de a percepe comisionul de risc/administrare nu a fost nicio clipă supus negocierii cu el în calitate de împrumutat, că și clauzele prev. la pct. 8.1 lit.a, liniuțele a doua și a treia, respectiv lit. c și d, pct. 3 lit.d din Condiții speciale, sunt abuzive, că el a achitat în întregime sumele a căror restituire o solicită, rate în care sunt incluse și sumele cu titlu de comision de risc a căror restituire o solicită.

A anexat în copie: adresa emisă de pârâtă cu nr._/_, solicitarea adresată băncii de eliminare a comisionului de risc nr. 1376 din 10 septembrie 2010, răspunsul băncii, solicitarea adresată băncii de eliminare a comisionului de risc, respectiv administrare nr. 1428 din 15 septembrie 2010, practică judiciară.

Excepția prescripției a fost unită cu fondul cauzei, așa cum s-a reținut în ședința publică din 12 februarie 2014.

În aceeași ședință publică, instanța a pus în vedere reclamantului să-și spună punctul de vedere cu privire la excepțiile invocate prin punctul 15 și 18 din întâmpinare, respectiv: cererea reclamantului este lipsită de obiect/ de interes cu privire la capătul de cerere ce vizează constarea ca abuzivă a clauzei art.3 lit.d din Condiții speciale, ce permitea băncii ajustarea unilaterală a ratei dobânzii, cererea reclamantului este lipsită de interes, cu privire la capătul de cerere ce vizează invalidarea ca abuzivă a clauzei art.5 lit.6 din actul adițional nr.2/28 octombrie 2010, referitoare la comisionul de administrare.

Prin precizările aflate la fila 282, dosar, reclamantul a solicitat respingerea acestor excepții întrucât deși în cuprinsul art.3 din forma prevăzută de actul adițional din 10 februarie 2012, nu se mai prevede explicit posibilitatea băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, conținutul acestui articol se regăsește în art.3 lit.d din același act adițional, penultimul paragraf, care prevede că,, D. poate varia în condițiile prevăzute de Secțiunea 10 din Condițiile generale ale prezentei convenții, or, prin cererea formulată el a contestat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.10 din Condiții generale.

Referitor la excepția lipsei de interes, cu privire la invalidarea clauzei art.5 lit.6 din actul adițional nr.2/28 octombrie 2010, referitoare la comisionul de administrare, reclamantul a susținut că interesul este o condiție de exercitare a acțiunii civile, și trebuie să fie determinat, legitim, personal și actual, or interesul lui este de a elimina clauza ce există în contract.

În ședința publică din 26 februarie 2014, pârâta a solicitat ca reclamantul să precizeze dacă invalidarea ca abuzivă a clauzei menționate la rt.4 lit.c din Condiții speciale, referitoare la comisionul de rambursare anticipat reprezintă un capăt de cerere separat, având în vedere că nu se regăsește în petitul acțiunii, ci în cuprinsul acțiunii, iar instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze în scris acest aspect, punct de vedere exprimat prin precizările aflate la fila 2, vol. II, dosar, cu mențiunea că acesta este un capăt de cerere distinct, precizări comunicate și pârâtei.

În ședința publică din 19 martie 2014, instanța a pus în vedere reclamantului să facă precizări cu privire la clauzele pe care le solicită a fi anulate, cu motivarea pentru fiecare în parte, față de existența contractului și a actelor adiționale ulterioare prin care s-a intervenit la clauzele existente în contractul inițial.

Prin precizările aflate la fila 34, volumul II, dosar, de care instanța urmează să țină cont la pronunțarea cu privire la clauzele a căror anulare se solicită reclamantului a solicitat:

Constatarea nulității absolute a următoarelor clauze contractuale:

- clauza 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/28.09.2007 (pagina 5 din convenție) referitoare la „comisionul de

risc

-clauza 5.a din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr.

_/28.09.2007 (pagina 2 din Convenție) referitoare la „comisionul de risc";

-clauza 5, lit. a din Convenția de credit modificata prin art. 1 din Actul

adițional nr. 2/28.10.2010 in pct. 5.1.b. referitoare la „comisionul de administrare"

-clauza 8.1., lit. a, liniuțele 2 și 3 din Condițiile generale ale Convenției de

credit nr._/28.09.2007 (pagina 7 din convenție), referitoare la dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii cf. Convenției

-clauza 8.1., lit. c din Condițiile generale ale Convenției de credit nr.

_/28.09.2007 (pagina 7 din convenție), referitoare la dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii cf. Convenției

-clauza 8.1., lit. d din Condițiile generale ale Convenției de credit nr.

-clauza 10.1 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr.

_/28.09.2007 (pagina 8 din convenție), referitoare la suportarea costurilor suplimentare de către împrumutat

-clauza 10.2 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr.

_/28.09.2007 (pagina 8 din convenție), referitoare la suportarea costurilor suplimentare de către împrumutat

-clauza 5, lit. c din Condițiile speciale al Convenției nr._/28.09.2007,

modificat prin art. 3 din Actul Adițional nr. 3/10.02.2012 in art. 5, pct. 1, lit. a referitor la comisionul de rambursare anticipată.

-clauza 3, lit. d din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr.

_/28.09.2007 referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral rata dobânzii.

B.Restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc de către pârâtă de la

data încheierii Convenției de credit nr._/28.09.2007 și până la

22.11.2010, în cuantum de 6807,52 CHF

C.Restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare de către

pârâtă de la data de 22.11.2010 și până la 20.01.2012, în cuantum de 318 CHF

D.Restituirea sumei încasată de către pârâtă de la 20.02.2012 și până la

20.11.2013, în cuantum de 207.6 CHF și în continuare până la pronunțarea

hotărârii, reprezentând comisionul de administrare inclus în D. cu titlu de

comision administrare cont (implicit revenirea la dobânda inițiala de 4,25% pe

an).

E.Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului solicitat.

În ce privește, comisionul de risc/administrare, cu referire la clauzele 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, art.5 a din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2004, art. 5,1,6 din Actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, reclamantul a susținut că banca nu a negociat cu el comisionul de risc și nici cel de administrare, singura negociere fiind purtată cu privire la cuantumul acestui comision, în anul 2010, ca urmare a apariției O.U.G. nr.50/2012, banca propunându-i schimbarea denumirii din comision de risc în comision de administrare și scăderea cuantumului acestuia din 0,22% în 0,03%, nicidecum eliminarea sa cu totul.

Mai susține reclamantul, că scopul perceperii acestui comision nu a fost prevăzut nicăieri, că funcția acestui comision nu a fost clarificată prin prevederile contractuale, că nu s-a stipulat în contract posibilitatea restituirii valorii comisionului de risc la finalul perioadei de derulare a convenției, dacă se constată că riscurile nu s-au petrecut, că deși comisionul de risc a fost transformat în comision de administrare, acesta practic are același scop, că deși în actul adițional se prevede o oarecare definiție, aceasta este formulată vag, iar termenii nu sunt de natură a stabili clar, fără echivoc, destinația acestei sume de bani, că deși a crezut, că o dată cu semnarea actului adițional din 28 octombrie 2010, că, comisionul de risc a fost eliminat, în realitate acesta s-a transformat în comision de administrare, dovadă fiind faptul că, din graficul de rambursare aferent Convenției_ din 28 septembrie 2007, la rubrica ,, RISK” este evidențiat cuantumul comisionului de risc, iar în graficul de rambursare aferent Actului adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, cuantumul normelor din rubrica ,, Comision de administrare credit” este identic cu cel de la rubrica anterioară ,, RISK”, deci este același comision, singura diferență fiind de denumire, comision ce este perceput și în prezent de bancă, însă o dată cu semnarea actului adițional din 10 februarie 2012, a fost inclus în dobândă cu titlu de ,, cost al administrării contului” dobânda fixă crescând de la 4,25%, conform convenției inițiale, la 4,61% conform Actului Adițional nr. 3 din 10 februarie 2012.

Referitor la clauzele 8.1 liniuțele 2 și 3, 8.1 lit.c, 8.1 lit.d din Condițiile generale ale convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, reclamantul a susținut că aceste prevederi contractuale sunt, de asemenea, abuzive întrucât Banca nu definește în cuprinsul contractului ce înseamnă ,,situație neprevăzută”, fapt ce deschide calea aplicării arbitrare, abuzive a acestei prevederi contractuale.

În ce privește, clauzele 10.1, 10.2 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, reclamantul a susținut că prin aceste prevederi contractuale, pârâta, în mod abuziv, a pus în sarcina lui, ca împrumutat, suportarea riscurilor pe care ea, în desfășurarea activității sale, trebuie să și le asume.

Referitor la anularea clauzei 5 lit.c din Condiții speciale ale Convenției nr._ din 28 septembrie 2007, modificat prin art.3 din Actul adițional nr.3 din 10 februarie 2012 în art.5 pct.1 lit.a referitor la comisionul de rambursare anticipată, reclamantul a susținut că o dată cu semnarea Actului Adițional nr.3 din 10 februarie 2012, conform art. 3 al acestuia, punctul nr.5 din Condiții speciale ale Convenției ,,comisioane/alte costuri” se modifică în mod corespunzător, astfel că prin modificarea operată o dată cu semnarea actului adițional, s-a urmărit schimbarea conținutului pct.5 lit.c din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie, or elementul esențial de care legea leagă posibilitatea perceperii unui asemenea comision este reprezentat de caracterul fixat dobânzii ceea ce nu este cazul lui, întrucât O.U.G. nr.50/2010 interzice perceperea comisionului de rambursare anticipată pentru toate creditele ale căror dobândă nu este fixă, clauză contractuală ce este în strânsă legătură cu clauza de la art.3 lit.d din Convenția de credit-condiții speciale ale convenției - referitoare la posibilitatea băncii de a ajusta unilateral dobânda, pe care de asemenea reclamantul o consideră abuzivă și care maschează caracterul variabil al dobânzii, clauză ce nu a fost abrogată ca urmare a semnării actului adițional din 10 februarie 2012.

Referitor la modificarea unilaterală a ratei dobânzii, prevăzută în art.3 lit. d din Condiții speciale ale convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, reclamantul a susținut că prin inserarea acestei clauze contractuale, banca a urmărit să mascheze caracterul real al dobânzii și anume de dobândă variabilă, deși el a contractat creditul și în considerarea caracterului fix la dobânzii încrezându-se cu bună credință în prevederea de la art.3 lit.a care stipulează o dobândă fixă de 4,25% pe an, însă prin actul adițional din data de 10 februarie 2012, banca a și modificat cuantumul dobânzii la 4,61% pe an, fără a-i explica de ce, el semnând acel act presat de necesitatea eșalonării creditului astfel că această clauză nu a fost negociată cu el, că cererea lui nu este lipsită de interes pentru că nu a ajustat unilateral dobânda, așa cum susține pârâta, întrucât ea poate face acest lucru în viitor, că deși pârâta susține că această clauză ar fi abrogată din 10 februarie 2012, această susținere nu este întemeiată deoarece deși în art.3 în forma prevăzută de actul adițional din 10 februarie 2012 nu se mai prevede posibilitate băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, conținutul acestui articol se regăsește în art.3 lit.d din același act adițional, penultimul paragraf care prevede că:,, D. poate varia în condițiile prevăzute de Secțiunea 10 din Condițiile generale ale prezentei Convenții”, or prin cererea de chemare în judecată el a contestat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.10 din Condiții generale.

În prezenta cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului.

Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că la data de 28 septembrie 2007 între părți a fost încheiată Convenția de credit nr._, cu garanție reală imobiliară prin care pârâta, S.C. V. România S.A. a împrumutat reclamantului suma de 78.000CHF, pe o durată de 300 luni de la data încheierii convenției.

Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei 3.5 din Condițiile generale ale acestei convenții referitoare la comisionul de risc.

În art.3.5 se prevede că:,, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența, scadențele plății acestuia se stabilesc în Condiții Speciale.

La art.5.a din Condiții speciale se menționează că, acest comision de risc este de 0,22 % aplciat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a Convenției de credit.

La data de 28 octombrie 2010, se încheie actul adițional nr.2, iar în art.1 se menționează că punctul 5 lit.b din Condiții Speciale ale Convenției, în realitate punctul 5 lit. a din Condiții Speciale ale convenției, întrucât acest articol este în legătură cu comisionul de risc, în sensul că ,, comisionul de administrare credit este de 0,03 % pe lună, aplicabil la Soldul Creditului, datorat și plătibil de către Împrumutat Băncii, lunar, pe toată durata creditului, la data de scadență stabilită la pct.6,, Rambursări și Plăți „ din Condițiile Speciale ale Convenției, pentru administrarea de către Bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către acesta prin punerea sumei Principale la dispoziția Împrumutatului, în termenii și condițiile prevăzute în Convenție”.

Există și o definiție a comisionului de administrare credit în sensul că, vizează administrarea riscului de credit(implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului/codebitorilor/garanților pe toată durata Convenției; modul de îndeplinire de către împrumutat/codebitori/garanți, întocmai și la timp, pe toată durata Convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degrevare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata Convenției; riscul neîncasării valorii neasigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață( implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata Convenției, dacă va fi cazul: variații ale condițiilor pieții valutare și (ii) este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile, utilizând următoarea formulă: (Soldul creditului x Comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360. Reclamantul a solicitat și anularea clauzelor 8.1. lit.a liniuțele 2 și 3 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._ septembrie 2007, 8.1 lit.c, 8.1 lit.d.

Potrivit disp. art.8.1.,, În cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, în orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului și Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate Băncii conform Convenției:

a) Împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a Sumei Principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate:

- conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu Banca, sau

- conform altor Convenții de credit încheiate de Împrumutat cu alte societăți financiare /de credit;

c) În cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca Împrumutatul să-și poată îndeplini obligații asumate conform Convenției;

d) În cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător.

S-a solicitat și anularea art.10.1 din Condițiile generale ale Convenției de credit, art.10.2, în legătură cu costurile suplimentare, conform cărora:

10.1. Referitor la Convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări (inclusiv de interpretare) ale oricăror acte normative aplicabile, care:

a) supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenție cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează este organizată banca.

b)impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație/legătură propunerea noului Acord de la Basel privind Capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor de la Basel) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile Băncii sau care impun Băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acorda credite,

c) al căror rezultat este:

i)creșterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit;

ii)reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a Băncii, în baza Convenției.

10.2. În oricare din cazurile, mai sus menționate, în termen de 15 zile lucrătoare bancare de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, Împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze Banca pentru creșterile costurilor, sau altor rambursări.

S-a făcut referire și la anularea clauzei 5, lit.c din Condiții speciale ale Convenției, referitoare la comisionul de rambursare în avans, modificată prin art.3 din Actul Adițional nr.3 din 10 februarie 2012 în art.5 pct.1 lit.a.

Potrivit art.5 lit.c din Condiții speciale ale Convenției comisionul de rambursare în avans este de 2% calculat la valoarea sumei rambursate în avans pe parcursul primilor 5 ani din durata creditului, plătibil integral la data efectuării rambursării și 1% calculat la valoarea sumei rambursate în avans ulterior primilor 5 ani din Durata Creditului, plătibil integral la data efectuării rambursării .

În art. 3 lit.a din Actul Adițional nr.3 din 10 februarie 2012 s-a prevăzut o rată fixă a dobânzii de 4,61% pe an, iar în art.5 pct.1 lit.a un comision de rambursare anticipată de 1% calculat la valoarea creditului rambursat anticipat, în cazul în care perioada de timp între Data Rambursări Anticipate și Scadența Finală este mai mare de un an.

Clauza 3 lit.d din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, este în legătură cu posibilitatea băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, clauza a cărei anulare de asemenea reclamantul a solicitat-o.

Conform acestei clauze ,, Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel comunicată se va aplica de la data comunicării”.

Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiunea în solicitarea constatării caracterului abuziv al clauzei 3.5 din Condiții Generale la Convenția de credit nr._ din 28 septembrie 2007, excepție pe care instanța urmează să o respingă întrucât așa cum a susținut și reclamantul, Legea nr.193/2000 nu face referire la anularea /constarea nulității absolute a clauzelor abuzive, ci prevede o sancțiune specifică, cea a inopozabilității acestor clauze în raport cu consumatorii, or regimul juridic al acestei sancțiuni este identic cu cel al sancțiunii nulității absolute întrucât norma juridică ocrotește un interes general, al protecției consumatorilor și nu unul individual.

În ce privește, prescripția dreptului material la acțiune, în solicitarea restituirii de către pârâtă a sumei încasate cu titlu de comision de risc, cu privire la care reclamantul a solcitat respingerea, instanța se va pronunța după ce va stabili dacă clauza în legătură cu comisionul de risc este abuzivă, context în care se va pronunța și cu privire la excepția lipsei de obiect și de interes a capătului de cerere ce vizează constarea ca abuzivă a clauzei art.3 lit. d din Condiții speciale, ce permitea băncii ajustarea unilaterală a ratei dobânzii, a excepției lipsei de interes cu privire la capătul de cerere ce vizează invalidarea ca abuzivă a clauzei art. 5.1 lit.b din actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, referitoare la comisionul de administrare.

În ce privește, clauza 3.5 lit.a din condițiile generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, în acest articol este prevăzut cuantumul comisionului de risc de 0,22%, fără a se menționa ce reprezintă, pentru că ulterior prin actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, să se menționeze că se modifică punctul 5 lit.b din Condiții speciale ale convenției,, Comisioane /Alte Costuri, aferente contului curent” în realitate art.5.a din Condiții speciale ale Convenției de credit, în care se menționează că, comisionul de administrare este de 0,03% pe lună și vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului/codebitorilor/garanților pe toată durata Convenției; modul de îndeplinire de către împrumutat/codebitori/garanți, întocmai și la timp, pe toată durata Convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degrevare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata Convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață( implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata Convenției, dacă va fi cazul: variații ale condițiilor pieții valutare și (ii) este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile, utilizând următoarea formulă: (Soldul creditului x Comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360.

După cum se observă, contractul și actul adițional sunt contracte preformulate și nu rezultă că ar fi existat o negociere în acest sens. Mai mult decât atât în graficul de rambursare aferent Actului adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, cuantumul sumelor din rubrica ,, Comision de administrare credit” este cu cel de la rubrica anterioară ,, RISK”, singura diferență fiind de denumire.

În actul adițional nr.3 din 10 februarie 2012, semnat de reclamant, în baza unui model preformulat, rata fixă a dobânzii este de 4,61% pe an, deși în convenția inițială din anul 2007, era de 4,25%, astfel că, costul de administrare a contului se regăsește în această dobândă.

Referitor la comisionul de risc transformat în comision de administrare, instanța reține că singura definiție o regăsim în art. 5.1 din actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010, însă această definiție nu are nici o legătură cu imobilul apartament asupra căruia s-a constituit ipotecă și poliță de asigurare cesionată în favoarea băncii, întrucât este în legătură cu degradarea, uzura asupra bunurilor aduse în garanție în orice moment pe toată durata Convenției, riscul neîncasării valorii asigurate, riscul de piață, pentru ca ulterior prin actul adițional nr.3 din 10 februarie 2012, rata fixă a dobânzii să fie majorată la 4,61% pe an, în baza unui act adițional preformulat, este adevărat semnat de reclamant, însă modificarea esențială a fost în legătură cu mărire perioadei de eșalonare a creditului la 420 luni, astfel că nu s-a explicat care este raționamentul majorării dobânzii în condițiile în care în convenția inițială de credit s-a prevăzut o dobândă fixă de 4,25%.

Rezultă că instituția creditoare percepe pe de o parte dobânda inițială la care a adăugat și comisionul de risc, într-o formă mascată prin creșterea dobânzii de la 4,25% la 4, 61% pe an, deci două tipuri de costuri pentru același serviciu.

Instanța reține că raporturile contractuale dintre părți intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi între un comerciant și consumatori, așa cum sunt definite aceste două categorii la art.2 din lege, că acest act normativ interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și analizând consecințele unei atare interdicții se poate observa că ele nu pot fi reprezentate decât de constatarea nulității clauzelor respective și nu a nulității relative, așa cum susține pârâta, acțiune care este imprescriptibilă, așa cum am menționat anterior.

Pentru aceste considerente, instanța urmează să constate ca fiind abuzive clauzele contractuale referitoare la comisionul de risc, respectiv clauza 3.5 din Condiții generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la,, comisionul de risc”; clauza 5 a din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la ,,comisionul de risc” și clauza 5 lit. a din Convenția de credit modificată prin.art.1 din Actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010 în punctul 5.1.b referitoare la ,,comisionul de administrare”.

Referitor la restituirea acestor sume, ca o consecință a constatării clauzei abuzive, cu privire la care s-a invocat prescripția, instanța apreciază, că termenul de prescripție este de 3 ani, așa cum prevăd disp. art.3 din Decretul nr.167/1958, deci acțiunea este prescriptibilă, din perspectiva caracterului său de acțiune în despăgubiri, astfel că dreptul la acțiune s-a prescris cu privire la sumele achitate cu mai mult de 3 ani, anterior promovării acesteia, astfel că, excepția dreptului la acțiune în solicitarea restituirii de către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision, va fi admisă în parte respectiv numai pentru suma de 6807,52 CHF încasată de la data încheierii convenției de credit, 28 septembrie 2007 și până la data 20 noiembrie 2010, sumă cu privire la care a intervenit prescripția, urmând să fie respinsă excepția prescripției cu privire la celelalte sume solicitate, iar pârâta obligată să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare de la data de 22 noiembrie 2010 și până la data de 20 ianuarie 2012, în cuantum de 318 CHF, de la data de 20 februarie 2012 până la data de 20 noiembrie 2013, în cuantum de 207,6 CHF și în continuare până la pronunțarea hotărârii, reprezentând comisionul de administrare inclus în D. cu titlu de comision de administrare cont, implicit revenirea la dobânda inițială de 4,25% pe an.

Reclamantul a mai susținut că cererea ce vizează constatarea ca abuzivă a clauzei art.5.1. lit. b din actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2014 referitoare la comisionul de administrare ar fi lipsită de interes întrucât comisionul de administrare ar fi fost diminuat de la 0,22% la 0,03%, că adoptarea acestei clauze ar fi fost rezultatul unei negocieri, însă instanța urmează să respingă această excepție întrucât interesul reclamantului este legitim și actual deoarece pe de o parte această clauză este abuzivă prin conținutul ei, iar pe de altă parte, comisionul de administrare se regăsește în dobânda de 4, 61% pe an, așa cum rezultă din planul de rambursare a creditului anexat actului adițional nr. 3.

Instanța apreciază ca fiind abuzive și clauzele 8.1 lit. a, liniuțele 2 și 3, 8.1 lit.c, 8.1 lit.d din Condițiile generale ale convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, referitoare la dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat întrucât pârâta nu definește în conținutul contractului ce înseamnă,, situație neprevăzută” ceea ce deschide calea aplicării arbitrare, abuzive a acestor prevederi contractuale, cu atât mai mult cu cât aceste clauze vizează raporturile reclamantului cu alte bănci, nu exclusiv raporturile acestuia cu pârâta, așa cum sunt abuzive și clauzele 10.1, 10.2 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, ce au pus în sarcina reclamantului suportarea riscurilor pe care ea, banca, în desfășurarea activității sale, trebuie să și le asume.

În ce privește constatarea abuzivă a clauzei 5.c. din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, modificată prin art.3 din Actul Adițional nr.3 din 10 februarie 2012, în art. 5 pct.1 lit.a referitor la comisionul de rambursare anticipată și această solicitare este întemeiată întrucât elementul esențial de care legea leagă posibilitatea perceperii unui asemenea comision este reprezentat de caracterul fix al dobânzii, or în cazul reclamantului rata anuală a dobânzii a fost modificată unilateral, astfel că în momentul de față creditul acestuia este unul cu dobândă supusă oricăror modificări după bunul plac al băncii, or O.U.G. nr. 50/2010 interzice perceperea comisionului de rambursare anticipată pentru toate creditele ale căror dobândă nu este fixă, clauză ce se află în strânsă legătură cu art. 3 lit.d din Convenția de credit – condiții speciale ale Convenției - referitoare la posibilitatea băncii de a ajusta unilateral dobânda.

Reclamanta a solicitat, constatarea abuzivă și a clauzei 3 lit.d, din Condiții speciale ale Convenției de Credit nr. nr._ din 28 septembrie 2007 menționată anterior în legătură cu care pârâta a invocat excepția lipsei de obiect și interes, întrucât aceasta a fost abrogată prin adiționarea tacită de implementarea a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010, situație confirmată și de forma convenției de după adiționare din 10 februarie 2012, astfel că, clauza 3 d nu mai are conținutul enunțat de către reclamant și pe parcursul activității sale juridice, clauza art.3 lit.d nu a fost activată niciodată, în sensul că banca nu a ajutat unilateral rata dobânzii, excepție ce urmează a fi respinsă de instanța întrucât deși pârâta susține că nu a ajustat niciodată dobânda, acest lucru îl poate face în viitor, astfel că interesul reclamantului este unul legitim și actual, iar referitor la faptul că, clauza a fost abrogată, este adevărat că în art.3 din actul adițional din 10 februarie 2012 nu se mai prevede explicit posibilitatea băncii de revizui structura ratei dobânzii curente, însă în art.3 lit. d din același act adițional, penultimul paragraf se prevede că,, D. poate varia în condițiile prevăzute de Secțiunea 10 din Condițiile generale ale prezentei convenții”, or această clauză există și în prezent și este apreciată de instanță ca fiind abuzivă, urmând să se constate nulitatea absolută și a acesteia.

Așadar, instanța apreciază că acțiunea precizată, constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale, menționate de reclamant este întemeiată întrucât Curtea Europeană de Justiție a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr.93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv, or analizând punctual condițiile prevăzute de lege se vor reține următoarele: clauza va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă acesta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți.

Deși pârâta susține că reclamantul a fost informat cu privire la semnificația clauzelor contractuale, aceasta nu a realizat nici o dovadă a negocierii efective și directe a clauzei referitoare la perceperea unui comision de risc sau de administrare, iar referitor la susținerea potrivit căreia această clauză ar fi fost negociată ulterior, prin semnarea actului adițional nr. 3 din 10 februarie 2012, în care reclamantul semnează cu mențiunea că a analizat și agreat în cunoștință de cauză prevederile de mai sus, și acest act adițional este preformulat și nu poate dovedi retroactiv disponibilitatea băncii de negociere, or faptul că semnarea contractului echivalează cu o negociere.

De precizat și faptul, că prin înlăturarea clauzelor abuzive, nu se poate susține că se poate crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, cu atât mai mult cu cât instanța a admis excepția prescripției restituirii sumelor solicitate de reclamant pe o perioadă mai mare de 3 ani de la data constatării abuzive a clauzelor, întrucât deși există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere pe parcursul derulării convenției, cum este cel legat de fluctuațiile pieții sau o cădere a pieții imobiliare, asigurarea creditului s-a realizat prin instituirea ipotecii asupra imobilului, prin constituirea unei polițe de asigurare cesionată în favoarea băncii, iar prevederile art.49-64 din Norma Băncii Naționale a României nr.17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității instituțiilor de credit și administrare a riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern a instituțiilor de credit, aplicabilă la momentul semnării convenției de credit intervenite între părți, reprezintă recomandări în sensul asigurării unei bune administrări a riscului de credit, și nu o autorizare a stabilirii tuturor riscurilor în sarcina împrumutatului, cu atât mai mult cu cât desfășurarea activității comerciale are ca obiectiv obținerea unui profit, însă implică și suportarea unor riscuri și pierderi, or, din drepturile și obligațiile generate de convenția de credit intervenită între părți, instanța reține că toate riscurile acestui contract au fost stabilite în sarcina reclamantului.

Constatând caracterul abuziv al clauzelor menționate, prin împlinirea cumulativă a tuturor condițiilor stabilite de Legea nr.193/2000, precum și operarea sancțiunii absolute a clauzelor contractuale menționate de reclamant, instanța urmează să admită în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune în solicitarea restituirii de către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de risc, respectiv numai pentru suma de 6807,52 CHF încasată de la data încheierii convenției de credit, 28 septembrie 2007 și până la data de 20 noiembrie 2010, sumă pentru care a intervenit prescripția, să respingă celelalte excepții invocate de pârâtă, să oblige pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare de la data de 22 noiembrie 2010 și până la data de 20 ianuarie 2012, în cuantum de 318 CHF, de la data de 20 februarie 2012 până la data de 20 noiembrie 2013, în cuantum de 207,6 CHF și în continuare până la pronunțarea hotărârii, reprezentând comisionul de administrare inclus în D. cu titlu de comision de administrare cont, implicit revenirea la dobânda inițială de 4,25% pe an, dar și la plata dobânzii legale aferentă debitului la care a fost obligată.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința constatării caracterului abuziv al clauzei art.3 pct.5 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, excepția lipsei de obiect și interes cu privire la capătul de cerere privind constatarea abuzivă a clauzei 3 lit.d din Condiții speciale ale convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral rata dobânzii, excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere ce vizează invalidarea ca abuzivă a clauzei 5 b din Actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010.

Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune în solicitarea restituirii de către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de risc, respectiv numai pentru suma de 6807,52 CHF încasată de la data încheierii convenției de credit, 28 septembrie 2007 și până la data de 20 noiembrie 2010, sumă pentru care a intervenit prescripția și respinge excepția prescripției pentru celelalte sume solicitate.

Admite acțiunea precizată constatare nulitate absolută a clauzelor contractuale din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, Actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010 și Condiții speciale ale convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007, formulată de reclamantul S. R. B., CNP_, domic.în Bârlad, ., . în contradictoriu cu pârâta S.C.V. România S.A.București, cu sediul în București, Sector 2, ..171-173, CUI_, J_ și în parte solicitarea privind restituirea sumelor încasate.

Constată nulitatea absolută a clauzelor contractuale:

-clauza 3.5 din Condiții generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la,, comisionul de risc”;

-clauza 5 a din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la ,,comisionul de risc”;

-clauza 5 lit. a din Convenția de credit modificată prin.art.1 din Actul adițional nr.2 din 28 octombrie 2010 în punctul 5.1.b referitoare la ,,comisionul de administrare” ;

-clauza 8.1 lit.a liniuțele 2 și 3 din Condiții generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției;

-clauza 8.1 lit.c din Condiții generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției;

-clauza 8.1 lit.d din Condiții generale ale convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la dreptul băncii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției;

-clauza 10.1 din Condiții generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la suportarea costurilor suplimentare de către împrumutat;

-clauza 10.2 din Condiții generale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la suportarea costurilor suplimentare de către împrumutat;

-clauza 5 lit.c din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 modificată prin art.3 din Actul Adițional nr.3 din 10 februarie 2012 în art.5 pct.1 lit.a referitor la comisionul de rambursare anticipată;

-clauza 3 lit.d din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._ din 28 septembrie 2007 referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral rata dobânzii;

Respinge ca prescrisă solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii Convenției de credit nr. nr._ din 28 septembrie 2007 și până la data de 22 noiembrie 2010, în sumă de 6807,52 CFH.

Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare de la data de 22 noiembrie 2010 și până la data de 20 ianuarie 2012, în cuantum de 318 CHF, de la data de 20 februarie 2012 până la data de 20 noiembrie 2013, în cuantum de 207,6 CHF și în continuare până la pronunțarea hotărârii, reprezentând comisionul de administrare inclus în D. cu titlu de comision de administrare cont, implicit revenirea la dobânda inițială de 4,25% pe an.

Obligă pârâta la plata dobânzii legale aferentă debitului la care a fost obligată.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la această instanță.

Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2014.

Președinte,

D. E. J.

Grefier,

C. C. C.

Red. D.E.J. 08.05.2014

Tehnored. 4 ex./C.C. 08 Mai 2014

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:

← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.....		Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 240/2014. Judecătoria... →

Anulare act. Sentința nr. 968/2014. Judecătoria BÂRLAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 968/2014. Judecătoria BÂRLAD