Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1769/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1769/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 1735/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința Civilă Nr. 1769/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier G. C.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta ., cu sediul în București, . nr. 3-5, City Gate Northern Tower Building, . și pe pârâtul V. A. V., domiciliat în mun. Bârlad, ..1, ., jud.V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în temeiul art.1030 Cod proc.civilă, instanța a fixat termen pentru pronunțarea și redactarea hotărârii la acest termen, după care:
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 aprilie 2014, sub nr._, reclamanta S.C. R. D. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul V. A. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 600 lei reprezentând valoarea obligației principale, la plata dobânzii contractuale în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, de la 10 februarie 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat în calitate de vânzător cu pârâtul, în calitate de cumpărător, Contractul de vânzare-cumpărare nr._ în rețeaua de stații R. D.. În baza contractului, reclamanta s-a obligat să îi vândă debitorului carburanți și produse în stații, în schimbul achitării de către acesta a contravalorii serviciilor conform clauzelor contractuale. La data formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul figurează în evidențele reclamantei cu un debit în sumă de 610,8 lei aferent facturii nr._ din 31 ianuarie 2014 – 600 lei și nr._ din 28 februarie 2014 – 10,8 lei din care 10,8 lei penalități de întârziere.
Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1025 și urm. Cod de procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: Contractul de vânzare-cumpărare nr._, fișă client, factura nr._ din 31 ianuarie 2014, factura nr._ din 28 februarie 2014.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
La termenul din data de 25 iunie 2014 din camera de consiliu, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 29 decembrie 2013 între părți s-a încheiat pe o perioadă de 3 ani Contractul de vânzare-cumpărare nr._ în rețeaua de stații R. D., obiectul contractului constând în vânzarea de carburanți și produse în Stații, în schimbul achitării de către cumpărător a c/val acestora.
Conform dispozițiilor art. 3 din contract, vânzătorul va emite lunar factura corespunzătoare contravalorii carburanților și produselor cumpărate de către cumpărător în perioada de facturare. Cumpărătorul va plăti factura emisă de către vânzător în termen de 10 zile de la data emiterii facturii.
În cazul în care Cumpărătorul va executa cu întârziere obligația de plată a facturilor, Vânzătorul va percepe penalități de întârziere în cunatum de 0,1%pe zi întârziere calculate pentru suma exigibilă și neachitată. Cuantumul penalităților de întârziere nu va fi limitat la valoarea debitului la care se aplică.
În cauză, au fost emise 2 facturi, a căror contravaloare nu a fost achitată de către pârât, acumulându-se un debit restant în cuantum de 610,8 lei din care 10,8 lei penalități de întârziere.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că Contractul de vânzare-cumpărare nr._ a fost încheiat după data de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului Civil, ca atare acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 1166 Cod civil, „Contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.” Conform art. 1171, „Contractul este sinalagmatic atunci când obligațiile născute din acesta sunt reciproce și interdependente.” Art. 1350 prevede că „Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.”
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă cu privire la plata debitului principal pentru următoarele considerente:
Contractul încheiat între reclamantă și pârât este unul sinalagmatic, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de vânzare către cumpărător de carburanți și produse iar pârâtul de plată a contravalorii prestării acestora, conform facturilor emise.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor depuse la dosar respectiv factura_ din 31 ianuarie 2014 și factura_ din 28 februarie 2014, ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 610,8 lei, din care 10,8 lei penalități de întârziere .
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1548 din Codul civil, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, este în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației de plată a contravalorii produselor livrate, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 600 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea bunurilor livrate și a serviciilor prestate și facturate conform facturii depuse la dosar.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța constată că potrivit art. 1530 Cod civil, „Creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.” Conform art. 1535 Cod civi, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
Părțile au convenit cuantumul daunelor moratorii la 0,1 % pe zi de întârziere de la data scadenței obligației de plată, conform art. 3.4 din Contract.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive (legea de transpunere a prevederilor Directivei 13/93/CEE), o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Conform anexei la Legea nr. 193/2000, lit. i, este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere de 0.1% pe zi de la 10 februarie 2014 și până la achitarea efectivă a debitului. Aceasta înseamnă penalități de întârziere de 36,5% pe an, în contextul în care dobânda bancară comercială este de 15-20% pe an. Instanța apreciază că penalitatea impusă pârâtului este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare raportat la paguba suferită de reclamantă. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia reclamanta pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze preformulate. Simplul fapt că pârâtul a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei 3.5 din Contract.
Cu privire la posibilitatea instanței de a invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, chiar în lipsa opoziției consumatorului, instanța reține că Curtea de Justiție a Uniunii Europene, in cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA a statuat că „Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care nu permite instanței sesizate cu o cerere de somație de plată să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă.”
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă maximă egală cu cea a de debitului principal de 600 lei, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă și totodată de natură a descuraja pe viitor situații de nerespectare a prevederilor contractuale. În aceste condiții, instanța va obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere de la data scadenței facturii întrucât conform art. 1535 Cod civil, daunele moratorii curg de la scadența fiecărei obligații de plată și până la plata efectivă a debitului la limita debitului principal de 600 lei datorat, cererea urmând a fi admisă în parte.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată față de soluția la pronunțată în cauză, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în despăgubiri contractuale formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta S.C. R. D. S.R.L. cu sediul în București, . nr. 3-5, City Gate Northern Tower Building, ., înmatriculată la registrul comerțului cu nr. J_, CUI RO12751583, în contradictoriu cu pârâtul V. A. V., CNP_, domiciliat în mun. Bârlad, ..1, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 600 lei reprezentând debit principal conform facturii nr._ din 31 ianuarie 2014 și la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 0.1% pe zi de întârziere calculate de la scadența obligației de plată până la achitarea debitului, în limita maximă a debitului datorat, respectiv 600 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din 9 iulie 2014.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, G. C. |
Red.D.E.J.
Tehnored.G.C.
4 ex./15 Iulie 2014
| ← Cereri. Sentința nr. 1437/2014. Judecătoria BÂRLAD | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
