Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2470/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2470/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 1777/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2470
Ședința din Camera de Consiliu de la 20 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier A. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. A. S.A. V. – prin Sucursala Bârlad cu sediul în Bârlad, .. 1, Jud. V. în contradictoriu cu pârâții B. C. și B. L., ambii domiciliați in Bârlad, .. 29, jud. V. având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Cauza se soluționează în Cameră de Consiliu, fără citarea părților, conform art. 1029 alin.1 Cod proc.civ.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 20.10.2014 s-au depus prin Serviciul Registratură precizări din partea reclamantei, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile din perioada august 2010-martie 2011 și reține cauza in pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014, sub nr._ reclamanta S.C. A. S.A. V. a chemat în judecată pe pârâții B. C. și B. L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 2519,18 lei reprezentând servicii prestate în domeniul apă-canal, la plata sumei de 1677,79 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin HCLM nr. 179/2007, Consiliul Local Bârlad a concesionat serviciile de alimentare cu apă și de canalizare din Mun Bârlad către operatorul ., iar prin contractul de cesiune nr._/2007, RAGCL Bârlad a cedat toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractele de furnizare/prestare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare încheiate cu utilizatorii persoane fizice și juridice către operatorul regional.
Astfel, a prestat pârâților, începând cu luna august 2010 și până în luna octombrie 2011 servicii în domeniul apă-canal în cuantum de 2519,18 lei, pe care aceștia au refuzat să le plătească în mod nejustificat, deși aveau obligația de a le plăti în 30 de zile de la scadență. Deși nu au contestat facturile de consum, pârâții nu le-au achitat în termenul legal, motiv pentru care le-au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 1677,79 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, 1272, 1516,1523 din Codul civil, ale Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 241/2006, art. 228-229 din Ordinul nr. 88/2007 al Președintelui ANRSC, art. 225-226 din Regulamentul de organizare și funcționare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: Contractul de prestări servicii, Fișa contabilă privind situația debitului și a penalităților de întârziere, facturile emise pârâtului pentru serviciile prestate, calculul penalitățior de întârziere pentru neplata fiecărei facturi, adresa de notificare a debitelor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în termenul de 25 de zile prevăzu de lege.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pentru facturile din perioada august 2010-martie 2011.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C.proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul și penalitățile din perioada august 2010- martie 2011, instanța reține următoarele:
La data de 01.08.2008 a fost încheiat Contractul nr. 6211/2008 de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare între .- prin Sucursala Bârlad, în calitate de operator, și pârâții B. C. și B. L., în calitate de utilizatori (filele 9-14).
Prin HCLM nr. 179/2007, Consiliul Local Bârlad a concesionat serviciile de alimentare cu apă și de canalizare din Mun Bârlad către operatorul ., iar prin contractul de cesiune nr._/2007, RAGCL Bârlad a cedat toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractele de furnizare/prestare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare încheiate cu utilizatorii persoane fizice și juridice către operatorul regional. Reclamanta ., a prestat servicii de apă-canal pârâților, potrivit fișei fiscale și a facturilor, aceasta beneficiind de servicii de alimentare cu apă și de canalizare, prestate de către reclamantă.
În cadrul facturii emise de reclamantă, s-a prevăzut că, în caz de neplată a prețului în termen de 30 de zile de la scadență, se va aplica o majorare de 0,03% pe fiecare zi întârziere.
Conform Fișei contabile, în perioada august 2010-octombrie 2011, pârâții figurează cu un debit în sumă de 2519,18 lei, reprezentând preț pentru serviciile de apă-canal. Deoarece facturile emise de reclamantă nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina pârâților penalități de întârziere la plata prețului în sumă totală de 1677,79 lei. Modul de calcul al penalităților de întârziere rezultă din fișa contabilă.
Având în vedere prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011 emisă pentru punerea în aplicare a Noului cod civil care stipulează că „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, instanța reține faptul că în cauza de față, cu privire la prescripția extinctivă, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitore la prescripția extinctivă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr 1/2014 a statuat că “în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, iar conform art. 3 al. 1 din același decret, termenul prescripției este de 3 ani, care începe să curgă conform art. 7 al. 1, de la data când se naște dreptul la acțiune.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța reține că în cauza de față termenul de prescripție a început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi emise, întrucât la acel moment s-a născut dreptul creditorului la acțiune. Pentru facturile din perioada august 2010- martie 2011 instanța reține că s-a împlinit prescripția dreptului material la acțiune, termenul de 3 ani împlinindu-se pentru ultima factură în luna martie 2014, iar acțiunea a fost introdusă la instanță în data de 30 aprilie 2014, ulterior împlinirii termenului de prescripție.
În consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 30.04.2014, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, iar creditorul nu a dovedit împrejurări care să atragă suspendarea sau întreruperea cursului prescripției, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, și va respinge cererea privind plata debitului și a penalităților pentru perioada august 2010-martie 2011, ca urmare a prescrierii dreptului material la acțiune.
Cu privire la perioada aprilie 2011- octombrie 2011, instanța reține că sunt întrunite elementele răspunderii contractuale.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Întrucât contractul dintre părți a fost încheiat la data de 01.08.2008, când reclamanta a început prestarea serviciilor, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Conform art. 24 alin. 9-10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006: „(9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii. (10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului”.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârâți, dar aceștia nu și-au îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise în perioada aprilie 2011- octombrie 2011, ceea ce a condus la acumularea un debit în cuantum de 652,59 lei, potrivit fișei contabile.
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1082 din Codul civil 1864, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 652,59 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor apă-canal furnizate si facturate.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța reține că, potrivit art. 1082 Cod Civil 1864, „Debitorul este osîndit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întîrzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i”.
Instanța constată că acest capăt de cerere este întemeiat, față de soluția pronunțată cu privire la capătul principal de cerere, penalitățile fiind calculate conform art. 42 alin.10 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice. Ca atare, îi va obliga pe pârâți la plata sumei de 1141,20 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2011-aprilie 2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în temeiul art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă, față de soluția pronunțată în cauză, va admite în parte cererea reclamantei cu privire la plata cheltuielilor de judecată, obligând pârâții la plata sumei de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocate din oficiu, pentru debitul și penalitățile din perioada august 2010-martie 2011.
Respinge cererea privind plata debitului și a penalităților pentru perioada august 2010-martie 2011, ca urmare a prescrierii dreptului material la acțiune.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., prin Sucursala Bârlad, cu sediul în Bârlad, ..1, CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J37/673/16.10.2007, cont RO 93BTRL03801202HO541601 deschis la Banca Transilvania Bârlad, prin reprezentant, împotriva pârâților B. C.- CNP_7și B. L., domiciliați în Bârlad, .. 29, jud. V..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 652,59 lei, reprezentând preț pentru serviciile de alimentare cu apă și canalizare prestate acestuia în perioada aprilie 2011- octombrie 2011 și suma de 1141,20 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Obligă pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2014.
Președinte, E. B. | ||
Grefier, A. V. |
Red. E.B. 03.11.2014
TEHNORED. A.V. 03.11.2014
EX.5
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 261/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 345/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
