Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1963/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1963/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 1876/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 1963/2014
Ședința din camera de consiliu de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier V. M. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamant ., cu sediul ales la Cabinet de avocat C. R. A., cu sediul În Voluntari, Ilfov, .. 10, Clădirea de Birouri O21, etaj 4, la ., GLOBAL CITY BUSINESS PARK în contradictoriu cu pârâtul C. M., domiciliat în Bârlad, ., ., ., citat în T., ., jud. G., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
INSTANȚA :
În urma deliberării în secret în Camera de Consiliu, conform art. 1030 rap. la art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:
I. Procedura de judecată
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 08.05.2014, sub nr._ reclamanta S.C. V. ROMÂNIA S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 1074,95 lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie prestate și neachitate, debit compus din suma de 788,87 lei la care se adaugă penalități de întârziere în valoare de 286,08 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii completate pe formularul de cerere reclamanta a arătat că, în fapt, în temeiul contractului POS_/21.05.2012 a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă, fiind emise facturi în valoare totală de 1074,95 lei, sumă ce a rămas neplătită. A arătat că a calculat penalități de întârziere pentru perioada cuprinsă între scadența fiecărei sume ce compune debitul principal și data facturării, urmând ca acestea să curgă până la data plății efective a întregului debit. Mai arată că debitorul nu contestat facturile ceea ce înseamnă că a fost de acord cu acestea.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1489 și art. 1270 C. civ., pe cele ale O.G. nr. 9/2000 și ale O.G. nr. 13/2011.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art. 411 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin formularul de răspuns reclamanta a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă fără dezbateri orale.
B. Apărările formulate
Pârâta nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
C. Probe
Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea cererii înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
E. Aspecte procesuale
Procedura cu privire la prezenta cerere cu valoare redusă s-a desfășurat în camera de consiliu, cu citarea părților, pârâtul semnând dovada de înmânare a citației.
II. In fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată contractul POS_/21.05.2012.
În temeiul contractului, reclamanta a emis următoarele facturi fiscale:
- factura fiscală VDF_ din data de 14.01.2013, pentru perioada de facturare 14.12._13 în cuantum de 705,49 lei,
- factura fiscală seria VDF_ din data de 14.02.2013 pentru perioada de 14.01._13, ce cuprinde servicii utilizate de 74,62 lei + 17,91 TVA și penalizări de 49,38 lei;
- factura fiscală seria VDF_ din data de 14.03.2013 pentru perioada de facturare 14.02._13ce cuprinde penalități de întârziere în cuantum de 103,86 lei;
- factura fiscală seria VDF_ din data de 14.04.2013 ce cuprinde restul de plată de1074,95 din care sold precedent de 951,26 lei și penalități de întârziere de 123,69 lei.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Pentru neîndeplinirea obligației de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere aferente facturilor, în valoare de 0,5% /zi de întârziere, fiind cuantificată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data facturării, conform susținerii reclamantei, la suma de 286,08 lei.
III. În drept:
În ceea ce privește legea aplicabilă potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
În soluționarea prezentei cauze sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractant, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale, iar conform prevederilor art. 1170 din același cod, părțile trebuie să acționeze cu bună-credintă atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1350 C. civ, după ce stabilește în alin. 1 că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, prevede în alin. 2 că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii
IV. Concluzia instanței:
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 249 C.proc. civ ( Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă) rezultă că reclamanta care pretinde executarea obligației trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloace de probă admisibile.
Existența raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârât este dovedită prin contractul de prestări servicii încheiat, cu putere de lege între părțile contractante și a facturilor depuse la dosar.
Pârâtul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor emise.
În aceste condiții, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, întrucât pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației prevăzută în contract, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul să plătească suma 1.074,95 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța găsește acest capăt de cerere întemeiat numai în parte. Prin contractul de prestări servicii de telefonie mobilă menționat, s-a stipulat clauza penală, conform căreia, pentru sumele neplătite la termen clientul (debitorul), va plăti penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume.
Instanța reține că reclamanta, în cererea formulată, a pretins și calculat penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere. Astfel, reclamanta a solicitat un cuantum al penalităților în cuantum de 286,08 lei calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data facturării.
Tot astfel, reclamanta a solicitat acordarea de penalități de întârziere până la data plății efective.
Instanța va avea în vedere protecția urmărită de Directiva 93/13/CCE cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție în care Curtea a hotărât că instanța națională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (de exemplu Hotărârea Mostaza Claro, C 168/05).
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o constata îndeplinită în cauză.
Instanța apreciază că stipularea acestui mod de calcul a unei penalități de 0,5% pe zi de întârziere, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Astfel, din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, pârâta neavând niciun rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de toate clauzele inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor.
De asemenea, în ipoteza acordării penalităților de întârziere într-un cuantum ridicat, până la data plății efective, moment care este incert, suma penalităților ar fi exagerată, depășind debitul principal. Instanța constată că prin modul în care s-a făcut evaluarea acestui prejudiciu reclamanta urmărește obținerea unui profit, iar nu evitarea pierderii provocate de întârziere.
Față de aceste motive, instanța va obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere de 286,08 lei, aferente facturilor calculate de la scadență și până la data facturării, urmând să respingă cererea pentru obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,50% până la plata efectivă a debitului.
Pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să admită in parte acțiunea formulată pe calea specială a procedurii cererii cu valoarea redusă, de către reclamanta . împotriva pârâtului C. M. și îl va obliga pe acesta din urmă să plătească reclamantei suma de 1074,95 lei (reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă) și 286,08 lei (reprezentând totalul daunelor interese prestabilite – penalități contractuale - ce pot fi acordate creditoarei).
C. Asupra cheltuielilor de judecată
Față de solicitarea reclamantei, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, fiind reținută culpa sa civilă și procesuală, în temeiul art. 453 C.proc.civ. instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite în parte acțiunea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă, de reclamanta .. J_, CUI RO_, cu sediul ales la Cabinet de avocat C. R. A., cu sidiul În Voluntari, Ilfov, .. 10, Clădirea de Birouri O21, etaj 4, la ., GLOBAL CITY BUSINESS PARK în contradictoriu cu pârâtul C. M. CNP:_ domiciliat în Bârlad, ., ., ., citat în T., ., jud. G..
2. Obligă pârâtul C. M. să plătească reclamantei .. următoarele sume:
- suma de 1074,95 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă;
- suma de 286,08 lei reprezentând penalități de întârziere.
3. Respinge cererea privind penalitățile de întârziere de 0,50% /zi de întârziere, curse în continuare până la data plății efective, ca neîntemeiată.
4. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
5. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit art. 1032 C.proc. civ., ce se depune la Judecătoria Bârlad.
6. Prezenta hotărâre este executorie, potrivit art. 1030 alin. 3 C.proc. civ.
7. Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2014.
Președinte, G. B. | ||
Grefier, V. M. B. |
Red. B.G.
Tehnored. V.B. 11 Septembrie 2014/5 ex.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1585/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1921/2014. Judecătoria... → |
|---|
