Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3166/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3166/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 4533/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
Sentința civilă Nr. 3166
Ședința din camera de consiliu de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. D.
Grefier V. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârât C. R. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că:
- este primul termen de judecată;
- pârâtul nu a înaintat la dosar întâmpinare, după care:
În baza art. 131 Cod de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 1027 și art. 121 Cod de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Constatând că este primul termen la care părțile sunt legal citate, că pârâtul nu a formulat întâmpinare în termen de 30 zile de la primirea comunicării, deși i-a fost pus în vedere prin citație, instanța în conformitate cu disp. art. 208 alin. (2) decăde pârâtul din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În baza art. 255-258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Intanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 alin.1 Cod de procedură civilă, stabilește o durată estimată a procesului, cu finalitate la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declara închise dezbaterile pe fondul cauzei și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 23.09.2014 sub nr. de dosar_, reclamanta S.C. R. & R. SA a chemat în judecată pe pârâtul C. R. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 171,52 lei reprezentând valoarea facturilor neachitate și penalități de întârziere în cuantum de 0,20%/zi de întârziere, pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la data plății efective a debitului.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii de acces la internet nr._/02.10.2007 și contractul de furnizare servicii nr._/02.10.2007, prin care s-a convenit ca pârâtul să beneficieze de serviciile specificate în contracte (internet, televiziune prin cablu și telefonie), în schimbul plății tarifelor agreate.
Pârâtului i-au fost furnizate serviciile contractate, acesta având obligația de a achita către reclamantă contravaloarea acestora.
Pârâtul era obligat la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora. Pentru plata cu întârziere, pârâtul datora penalități de întârziere de 0,20%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței înscrisă pe fiecare factură, până la data plății efective.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.pr.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: împuternicire (fila 6); calcul sume datorate (fila 7); contract de furnizare servicii de acces la internet nr._/02.10.2007 (filele 8-11); contract de furnizare servicii nr._/02.10.2007 (filele 12-13); act adițional din 02.10.2007 (filele 14-16); facturi (filele 17-24).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. Referitor la aplicarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă asupra cauzei de față, instanța reține că, potrivit art. 1025 alin. 1 Noul C. proc. civ. ”prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Având în vedere faptul că din cererea introductivă de instanță reiese că reclamanta solicită plata unui prejudiciu în valoare de 171,52 lei (deci inferior pragului de 10.000 lei stabilit de legiuitor) și că cererea reclamantei nu se încadrează în enumerarea prevăzută la alin. 2 și 3 ale art. 1025 (cazuri în care procedura cererilor de valoare redusă nu se aplică), instanța constată că cererea formulată de reclamantă poate fi judecată în conformitate cu procedura specială a cererilor de valoare redusă.
II. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
a. În fapt, la data de 02.10.2007, între reclamantă, în calitate de Operator, și pârât, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._ (filele 12-13).
Tot la data de 02.10.2007, între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de furnizare servicii de acces la internet nr._ (filele 8-11).
În temeiul acestor contracte s-a stabilit ca pârâtul să beneficieze de serviciile specificate în contracte (internet, televiziune prin cablu și telefonie) în schimbul plății unor tarife.
Totodată, conform art. 3 pct. 3.2-3.5 din contractul de furnizare servicii nr._, pârâtul era obligat la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora.
Deși pe numele pârâtului au fost emise o . facturi (filele 17-24), acesta nu a înțeles să achite contravaloarea lor, acumulând un debit restant în valoare totală de 171,52 lei, așa cum reiese din calculul sumelor datorate (fila 7).
b. În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora ”actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor”.
Întrucât contractele dintre părți s-au încheiat la data de 02.10.2007, când reclamanta a început prestarea serviciilor, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, ”convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale”, iar potrivit art. 970 din același act normativ, ”convențiile trebuie executate cu bună-credință”.
De asemenea, art. 1073 din Codul civil 1864 statuează: ”creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Contractele încheiate între reclamantă și pârât sunt sinalagmatice, drepturile și obligațiile născute în patrimoniul părților fiind reciproce. Astfel, reclamanta și-a asumat obligația de furnizare a serviciilor de internet, televiziune prin cablu și telefonie, iar pârâtul de plată a contravalorii acestora.
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, nici pe calea prevăzută în contract și nici în fața instanței, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturilor aflate la dosar, ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 171,52 lei.
În materia răspunderii contractuale, conform art. 1548 NCC, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății.
Întrucât în speță nu s-a făcut dovada plății de către debitor, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației asumate prin contract, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 171,52 lei, cu titlu de valoare facturi neachitate.
Referitor la plata penalităților de întârziere, instanța constată că, potrivit art. 3 pct. 3.2-3.5 din contractul de furnizare servicii nr._, pârâtul era obligat la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora.
Pentru plata cu întârziere, pârâtul datora penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței înscrisă pe fiecare factură și până la data plății efective.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive (legea de transpunere a prevederilor Directivei 13/93/CEE), ”o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi contractuale, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
Conform anexei la Legea nr. 193/2000 lit. i, ”este considerată abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist”.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la achitarea efectivă a debitului. Aceasta înseamnă penalități de întârziere de 73% pe an, în contextul în care dobânda bancară comercială este de 15-20% pe an.
Instanța apreciază că penalitatea impusă pârâtului este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare raportat la paguba suferită de reclamantă. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia reclamanta pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze pre-formulate. Simplul fapt că pârâtul a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei 4.4 din Contract.
Cu privire la posibilitatea instanței de a invoca din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, chiar în lipsa opoziției consumatorului, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA a statuat că ”directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care nu permite instanței sesizate cu o cerere de somație de plată să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă”.
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă maximă egală cu cea a de debitului principal de 171,52 lei, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă și totodată de natură a descuraja pe viitor situații de nerespectare a prevederilor contractuale.
În aceste condiții, instanța va obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului, în limita debitului principal datorat de 171,52 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere cererea introductivă de instanță (prin care reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată), soluția de admitere a acesteia (echivalentă cu pierderea procesului de către pârât) și dovedirea cheltuielilor efectuate de reclamantă (suma de 50 lei taxă judiciară de timbru – potrivit chitanței . nr._ – fila 5), instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta ., prin consilier juridic G. C., având sediul în mun. București, . nr. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, . ales în mun. Iași, .. 63, jud. Iași, având nr. de înregistrare în Registrul Comerțului J40/_/1994, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul C. R. I., domiciliat în mun. Bârlad, ., jud. V., CNP –_.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume:
- 171,52 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate;
- 0,2%/zi de întârziere, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la data plății efective a fiecărui debit, în limita debitului principal datorat de 171,52 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Executorie de drept, conform art. 1030 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.12.2014.
Președinte,Grefier,
R. D. V. A.
Red/R.D., 10.12.2014, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 751/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 310/2014.... → |
|---|
