Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 58/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 58/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 5091/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 58/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul social în București, ., nr.75, clădirea Forum 2000, Faza I, . ales în Mun. Iași, ..63, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul Branză D. domiciliat în Bârlad, .. 41, Jud. V. având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Cauza se soluționează în Cameră de Consiliu, fără citarea părților, conform art. 1029 alin.1 Cod proc.civ.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, s-au respectat dispozițiile art.1029 alin.3 N.C.P.C. potrivit rezoluției președintelui de complet și despre faptul că pârâtul nu a restituit formularul de răspuns și nu a depus întâmpinare; au fost verificate actele și lucrările dosarului de către președintele de complet, după care:
În temeiul disp. art. 131 alin 1 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză, în temeiul art. 1027 din codul de procedură civilă raportat la art. 94 al.1 lit.j și art.107 din Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului cu finalitate la termenul de astăzi.
Instanța apreciază proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de reclamantă, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit disp. art. 255 Cod de procedură civilă și o încuviințează potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă.
În temeiul art.1030 Cod de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 22.10.2013, sub nr._ reclamanta S.C. R. & R. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Branza D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii cererii de valoare redusă să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 276,41 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate, la plata sumei de 357,47 lei reprezentând contravaloare clauză penală, precum și la plata dobânzii contractuale în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare cererii, reclamanta a arătat că în fapt între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din data de 29.01.2009 prin care s-a convenit ca debitorul să beneficieze de serviciile specificate în contract în schimbul plății tarifelor agreate. Aceasta a mai precizat și că respectivul contract a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, debitorul având obligația de a achita lunar contravaloarea aferentă serviciilor de internet și televiziune.
De asemenea, reclamanta a arătat și că pârâtului i-a fost predat în custodie echipamentul telefon mobil cu . și echipamentul cartelă S. cu seria_ și că având în vedere că în baza contractului încheiat, reclamanta a denunțat unilateral contractul, ca urmare a neplății de către pârât a facturilor emise, tot în baza contractului, pârâtul are obligația de a achita cu titlu de clauză penală suma de 45 de euro reprezentând contravaloarea echipamentelor primite în custodie.
Ca temei legal al acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1025-1032 din Codul de Procedură Civilă, art. 969 și urm. Cod civil, art. 1270 din Noul Cod Civil, Contractul de furnizare servicii.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termenul acordat de 30 de zile de la primirea comunicării.
În susținerea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar instanța prin încheierea din camera de consiliu din data de 13.01.2014, a încuviințat această probă. Reclamanta a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri fișa de calcul (fila 6), extras privind rezilierea contractului (fila 7), facturi (filele 8-11), contractul de furnizare servicii nr._ din data de 29.01.2009 (filele 12-15), carte identitate pârât (fila 16), proces-verbal de predare-primire echipamente (fila 17), proces-verbal de predare/primire în custodie (fila 18).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 29.01.2009 între părți s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată contractul de furnizare servicii nr._ (filele 12-15), contract în baza căruia reclamanta a prestat servicii de televiziune prin cablu și telefonie pârâtului.
În derularea relațiilor contractuale, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a facturilor nr._ din data de 20.01.2011, nr._ din data de 18.02.2011, nr._ din data de 18.03.2011, nr._ din data de 19.04.2011 (filele 8-11), în cuantum total de 276,41 lei.
Având în vedere neplata facturilor, în temeiul art. 3.7 din contract - Condițiile generale pentru furnizare serviciilor de comunicații electronice, reclamanta a dat eficiență pactului comisoriu de gradul IV și a denunțat unilateral contractul încheiat cu pârâtul (fila 7).
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța constată sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
Astfel, deși prezenta cauză este înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2013, având în vedere că data încheierii contractului de furnizare servicii nr._, izvor al obligației, respectiv 29.01.2009, este anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale, iar conform prevederilor art. 970 din același cod, convențiile trebuie executate cu bună-credință. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1073 C. civ., potrivit cărora, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Raportând aceste prevederi la situația de fapt reținută, instanța constată că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. Astfel, prin încheierea contractului de furnizare servicii nr._ din data de 29.01.2009, pârâtul a acceptat efectul direct, acela al nașterii în patrimoniul său a unei obligații de plată a serviciilor de care urma a beneficia. Contractul încheiat între părțile litigante este unul sinalagmatic, contract în temeiul căruia în patrimoniul părților se nasc drepturi și obligații reciproce, obligația uneia dintre părți reprezentând cauza directă a obligației celeilalte părți.
Odată semnat contractul de furnizare servicii nr._ din data de 29.01.2009, acesta trebuia respectat și îndeplinit întocmai și cu bună credință, conform dispozițiilor art. 969, 970, 1073 C. civ. Așadar, în temeiul contractului amintit, pârâtului îi revenea obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă.
Din moment ce reclamanta a dovedit obligația pârâtei, îi revenea acestuia sarcina de a proba efectuarea plății, dovadă pe care nu a făcut-o. Având în vedere că în materia răspunderii contractuale, în temeiul art. 1082 C. civ., debitorul este prezumat a fi în culpă, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei prejudiciabile, care constă în aceea că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, a prejudiciului reprezentat de lipsirea reclamantei de sumele care i se cuveneau la data scadenței fiecărei facturi, între aceste două din urmă condiții existând un raport de cauzalitate, instanța va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâtul Branza D., la plata sumei de 276,41 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind clauza penală instanța reține că potrivit art. 5 pct. 5.5. din Contractul nr._ din data de 29.01.2009, în cazul încetării contractului, abonatul se obligă să restituie bunul primit în custodie, în caz contrar fiind obligat să achite suma de 40 de euro pentru nerestituirea fiecărui telefon mobil și suma de 40 de euro pentru nerestituirea modemului, sume percepute cu titlu de clauză penală. Potrivit procesului verbal de predare-primire echipamente (fila 17) și procesului-verbal de predare/primire în custodie (fila 18), pârâtului i-au fost predate aceste echipamente, acesta nefăcând dovada restituirii lor către reclamantă. În consecință, instanța apreciază că acest capăt de cerere este întemeiat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtului a plata sumei de 357,47 lei, echivalentul în lei al sumei de 80 de euro.
În ceea ce privește capătul de cerere privind dobânda contractuală, instanța constată că la art. 3 pct. 3.6 din Contract, s-a stipulat clauza penală conform căreia în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, R. & R. poate percepe, începând cu a zecea zi a lunii următoare, penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
Instanța reține că în cazul obligațiilor comerciale care au ca obiect o sumă de bani, deși există o mai mare liberalitate în determinarea cuantumului penalităților, trebuie stabilită o corelație directă cu nivelul dobânzilor practicate de băncile comerciale pentru credite acordate comercianților.
În speță, instanța constată că penalitatea de 0,2 % pe zi de întârziere corespunde unei dobânzi anuale de 73 % pe an, în timp ce dobânda bancară comercială bancară este de 15-20% pe an. Instanța apreciază că penalitatea impusă debitorului este vădit excesivă, fiind disproporționat de mare (aproape dublă față de debitul principal până la data introducerii cererii de chemare în judecată) raportat la paguba suferită de debitoare. Acest aspect este de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe și în detrimentul consumatorului.
Contractul în baza căruia debitoarea pretinde plata acestor penalități de întârziere este unul de adeziune, nenegociat, cu clauze preformulate. Simplul fapt că debitorul a avut opțiunea de a încheia sau nu contractul nu este suficient pentru a înlătura aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 193/2000 și respectiv caracterul abuziv al clauzei 6 din Contract.
Totodată, potrivit art. 4 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei i) din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o constata îndeplinită în cauză.
Instanța va avea în vedere protecția urmărită de Directiva 93/13/CCE cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție în care Curtea a hotărât că instanța națională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (de exemplu Hotărârea Mostaza Claro, C 168/05, Murciano Quintero, C – 240/98). De asemenea, în cauza C-618/2010 Banco Espanol de Credito SA Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, care nu permite instanței sesizate cu o cerere să aprecieze din oficiu, in limine litis sau într‑o altă etapă a procedurii, deși dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest scop, caracterul abuziv al unei clauze privind dobânda moratorie cuprinse într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, în lipsa unei opoziții formulate de acesta din urmă.”
Ca atare, instanța apreciază că se impune limitarea cuantumului penalităților de întârziere la o sumă egală cu cea a de debitului principal de 276,41 lei, aceasta fiind suficient de mare pentru acoperirea prejudiciului suferit de creditoare.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul social în București, ., nr.75, clădirea Forum 2000, Faza I, . ales în Mun. Iași, ..63, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul Branză D. domiciliat în Bârlad, .. 41, Jud. V..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume:
- suma de 276,41 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate;
-suma de 357,47 lei reprezentând contravaloare clauză penală (contravaloarea echipamentelor primite în custodie);
- suma de 276,41 lei dobândă contractuală.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad.
Prezenta hotărâre este executorie.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2014.
Președinte Grefier
C. D. A. V.
Red. C.D. 12.02.2014
TEHNORED. A.V. 12.02.2014
EX.4
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 537/2014. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
