Contestaţie la executare. Sentința nr. 2523/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2523/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1345/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2523/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 și pe intimat . BÂRLAD, cu sediul în Bârlad, ..128, jud.V., terț poprit T. M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..6-8, sector 4, având ca obiect „contestație la executare”, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 15.10.2014 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
La data de 7 aprilie 2014, cu nr._ a fost înregistrată la instanță contestația la executare formulată de M. Educației Naționale împotriva Adresei de poprire din data de 28 martie 2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc S. I. M. în dosarul de executare nr.124/2011 ca urmare a solicitărilor formulate de S.C. C. S. SRL, contestație prin care a solicitat și suspendarea executării silite conform art. 718 Cod procedură civilă.
În motivarea în fapt, contestatorul M. Educației Naționale a susținut că, S.C. C. S. SRL a solicitat prin intermediul B. S. I. M. punerea în executare a sentinței civile nr.171/C.A./07 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul V., el a formulat contestație la executare la data de 6 decembrie 2012 în legătură cu titlul propriu-zis, în speță, sentința civilă nr.171/C.A./7 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ susținând că hotărârea nu îi este opozabilă deoarece nu a fost parte în respectivul dosar, contestația fiind și în legătură cu executarea propriu-zisă a titlului deoarece B. S. I. M. a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 171/CA/07 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul V. fără a verifica temeinic dacă M. Educației Naționale este ordonator principal de credite și dacă are vreo obligație față de creditoare referitor la achitarea creanței de 170.513,216 lei și a onorariilor de executare însumând 24.764,30 lei, că în respectiva cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.955 din 4 aprilie 2013 de către Judecătoria Bârlad, împotriva căreia s-a promovat recurs ce a constituit obiectul dosarului nr._, iar prin Hotărârea nr. 973/20 august 2013, Tribunalul V. a admis contestația la executare pe care el a formulat-o și a anulat somația din data de 21 noiembrie 2012 emisă de B. S. I. M. și toate actele de executare.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul a susținut că este întemeiată întrucât există o contestație la executare în curs de soluționare, iar referitor la plata cauțiunii sunt incidente disp. art. 7 din O.G. nr.22/2002, potrivit cărora cererea este scutită de plata sumelor stabilite cu titlu de cauțiune, aparența dreptului fiind de partea contestatorului.
În ce privește contestația la executare silită, s-a făcut precizarea că ne aflăm în situația prevăzută de disp. art.430 alin.1 și 2 din codul de procedură civilă întrucât deși există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Hotărârea nr.973 din 20 august 2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în mod șicanatoriu, Biroul Executorului Judecătoresc S. I. M. a emis adresa de poprire din data de 28 martie 2014, că M. Educației Naționale alocă din buget sume pentru sprijinirea acțiunilor întreprinse de autoritățile locale în ceea ce privește educația dar nu are obligația de a finaliza execuția lucrărilor începute în școli, că din considerentele deciziei nr. 10 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii rezultă că: „Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr.22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligența de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele poprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit.a, g, h, i din Legea nr.500/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art.3 alin.1 pct.6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr.34/2009 cu modificările și completările ulterioare.”, iar art. 3 din O.G. nr.22/2002, prevede că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispozițiile legale aplicabile în materie, or în mod corelativ obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat revine Ministerului Finanțelor Publice și chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie ar aparține legislativului.
În drept s-au invocat disp. art. 430, 431 Cod procedură civilă, art. 711-719 Cod procedură civilă.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
Ca răspuns la solicitarea instanței, contestatorul a susținut că, contestația la executare este formulată împotriva adresei de înființare a popririi din 28 martie 2014, dosar execuțional 124/2011, fiind îndreptată împotriva intimatei ..
S-a anexat în copie, adresa de înființare a popririi din 28 martie 2014.
Cu adresa nr. 9336 din 22 mai 2014, au fost înaintate adresa de poprire din data de 28 martie 2014, somația din data de 21 noiembrie 2012 emise în dosar execuțional nr.124/2011, decizia nr.973/R/2013 pronunțată în dosar nr.973/R/2013, decizia civilă nr.252/R/2013.
Prin precizările de la finalul acestei adrese, contestatorul susține că adresa de poprire din data de 28 martie 2014 emisă de B. S. I. M. în dosarul execuțional nr.124/2011 nu poate genera acte alte de executare întrucât poprirea vizează un raport de creanță, un raport de la creditor la debitor, în sensul că debitorul este creditor al terțului poprit, cu precizarea că acest raport juridic, așa cum se precizează în doctrină se creează prin adresa de înființare sau, după caz, de validare a popririi, dacă „creditorul popritor face proba (dovada) existenței unor sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile, urmăribile datorate (în viitor) debitorului, de către terț, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Întrucât pe rolul acestei instanțe, cu nr._ a fost înregistrată o cerere identică, respectivul dosar a fost atașat prezentului în baza disp. art.96 indice 1 din Regulamentul de Ordine Interioară.
La solicitarea instanței, a fost anexat în copie dosarul nr.124/2011, Birou executor Judecătoresc S. I. M..
În cauză a fost introdus și terțul poprit T. București, cea către care a fost emisă adresa de poprire din data de 28 martie 2014.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă prin precizările aflate la fila 83, dosar, M. A. V., în calitate de fost administrator, a precizat că, nu poate sta în proces întrucât . nu mai există ca entitate juridică, că s-a dispus lichidarea societății și radierea ei din registrul comerțului, că se impune citarea în cauză a . întrucât creanța ce face obiectul dosarului de executare nr. 124/2011 a fost cesionată către ., care este în prezent parte în raportul execuțional, că se impune introducerea în cauză a ., precizări ce i-au fost comunicate și contestatoarei, pentru a-și spune punctul de vedere cu privire la aceste aspecte.
Cum contestatoarea nu și-a spus un punct de vedere, dreptul de dispoziție fiind al contestatoarei cu privire la intimata chemată în judecată, iar la dosarul cauzei nu există dovezi privind inexistența acestei societăți, instanța a respins solicitarea de introducere în cauză a ..
Întrucât din analiza dosarului de executare nr. 124/2011 rezultă că executarea silită a fost începută înainte de . Noului Cod de procedură civilă, iar potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prin care „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 400 alin.1 din Vechiul Cod procedură civilă raportat la art. 373 alin.2 din Vechiul Cod procedură civilă.
Adresa de înființare a popririi din 28 martie 2014, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc S. I. M. către T. M. București este în legătură cu debitul datorat creditoarei . în sumă de 170.513, 26 lei plus 24.764,30 lei onorariu de executare în baza sentinței civile nr. 171/CA din 7 iunie 2010 a Tribunalului V. prin care s-a admis în parte cererea de ordonanță de plată formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea Școala cu cls. I – VIII nr.8 Bârlad, județul V..
În motivarea contestației, contestatoarea a făcut referire la faptul că prin Hotărârea nr. 973/20 august 2013, Tribunalul V. a admis contestația la executare pe care el a formulat-o și a anulat somația din data de 21 noiembrie 2012 emisă de B. S. I. M. și toate actele de executare și că ne aflăm în situația prevăzută de disp. art.430 alin.1 și 2 din Codul de procedură civilă întrucât deși există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Hotărârea nr.973 din 20 august 2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în mod șicanatoriu, Biroul Executorului Judecătoresc S. I. M. a emis adresa de poprire din data de 28 martie 2014.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța apreciază că nu este îndeplinită această condiție întrucât potrivit art.399 alin.1 Cod procedură civilă din 1865 împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, or în cazul de față contestatoarea a făcut precizarea că, contestă adresa de înființare a popririi din data de 28 martie 2014.
În ce privește susținerile în legătură cu această adresă de înființare a popririi, contestatoarea a făcut referire la faptul că prin hotărârea nr. 973 din 20 august 2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ s-a admis contestația pe care el a formulat-o anulând somația din data de 21 noiembrie 2012, cu referire la faptul că ea nu are vreo obligație față de creditoare referitor la achitarea creanței și a onorariilor de executare, că actul de executare excede titlului, însă din lecturarea considerentelor respectivei decizii rezultă că acest aspect a fost lămurit de instanța de control judiciar în sensul că M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) are calitatea de ordonator principal de credite și în consecință, în această calitate poate face parte din raportul de executare silită, în calitate de terț poprit, or în adresa emisă de executorul judecătoresc se face referire la calitatea Ministerului Educației Naționale de ordonator principal de credite, astfel că nu se poate susține că adresa de înființare a popririi s-a emis în mod greșit pe numele contestatorului.
A mai făcut referire contestatorul la disp. O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, avându-se în vedere considerentele Deciziei nr.10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, însă de observat că, sentința civilă nr. 171/CA pronunțată de Tribunalul V. prin care s-a dispus achitarea debitului în sumă de 170.513,26 lei este din anul 2010, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi la data de 28 martie 2014, după pronunțarea deciziei nr.973/R/2013 din data de 20 august 2013, contestatoarea invocă la acest moment aceleași argumente în legătură cu executarea silită a titlului executoriu, fără a face referire la neregularități în legătură cu condițiile de formă ale actului de executare, adresă de înființare a popririi din data de 28martie 2014, or potrivit disp. art. 456-457 Cod procedură civilă numai când terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile stabilite prin lege se poate cere instanței de executare validarea popririi, împrejurare în care se pot analiza și alte aspecte ale raportului obligațional, obiectul prezentei contestații fiind acea adresă de înființare a popririi ce a fost emisă în vederea punerii în executare a unui titlu executor, considerente pentru care contestația la executare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, cu menținerea actului de executare contestat, în drept fiind aplicabile disp. art.399, 404 Cod procedură civilă din 1865.
De precizat că, contractul de cesiune de creanță încheiat între . și . este anterior pronunțării sentinței civile nr.171/CA din 7 iunie 2010, contestatoarea nu a solicitat introducerea în cauză a ., la dosarul cauzei nu există dovezi privind radierea acesteia, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 24 martie 2011 de ., societate ce a figurat ca parte în contestațiile la executare formulate.
Întrucât la acest moment, contestatoarea nu a făcut dovada diligențelor în vedere asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titlul executoriu, aparența dreptului este de partea intimatei, instanța urmează să respingă și cererea de suspendare silită, pentru care sunt aplicabile disp. art. 403 alin.1 Cod procedură civilă din 1865.
Contestația este scutită de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de contestatorul M. Educației Naționale cu sediul în București, ..28-30, sector 1, C._.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul M. Educației Naționale cu sediul în București, ..28-30, sector 1, C._, citată în cauză fiind și T. Municipiușlui București, sector 4, Splaiul Unirii, nr.6-8, în contradictoriu cu intimata . cu sediul în Bârlad, ..128, jud.V. împotriva adresei de poprire din data de 28 martie 2014 emisă în dosarul de executare nr.124/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M., act de executare pe care îl menține.
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.Cererea se depune la această instanță.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2014.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 21.11.2014
Tehnored. 5 ex./C.C. 21 Noiembrie 2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1417/2014.... → |
|---|
