Plângere contravenţională. Sentința nr. 2625/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2625/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 1469/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2625/2014
Ședința publică de la 03 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. I. D. domiciliat în Iași, .. 9, ., ., Jud. Iași și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R. I., .. 3, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-au depus relațiile solicitate, după care:
Instanța apreciază concludentă pentru justa soluționare a cauzei proba cu înscrisuri propusă de petent prin plângerea introductivă și de către organul constatator prin întâmpinare, potrivit art. 255 Cod proc. civ. și încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri în temeiul art. 258 Cod proc. civ
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 14.04.2014 sub nr._, petentul P. I.-D. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014 și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, în timp ce se deplasa în afara localității, în apropiere de localitatea Zorleni a fost oprit de un agent de poliție care l-a sancționat pentru că ar fi circulat cu viteza de 151 km/h. Acesta a mai arătat că fapta reținută nu corespunde realității fiind imposibil să circule cu acea viteză având în vedere traficul de la acea ora, că agentul care l-a sancționat nu este același cu agentul operator radar, precum și faptul că viteza de circulație este mai mică având în vedere că eroarea maximă admisă pentru măsurarea vitezei unui autoturism aflat în trafic este de 4 % pentru vitezele de peste 100 km/h.
Ca temei legal al cererii, petentul a invocat dispozițiile art. 31 alin. 1 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 12.05.2014, intimatul a depus întâmpinare (fila 15) prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014 s-a reținut în sarcina petentului că pe DE 581 km 81 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare DP 653AS cu viteza de 151 km/h, abatere ce a fost înregistrată cu aparatura radar amplasată pe auto MAI_, pe hard nr. 1. De asemenea, în sarcina petentului s-a reținut și faptul că este deținător al permisului auto din data de 27.08.2013: începător și nu are fixate semnele specifice pe parbriz și lunetă.
Intimatul a mai arătat că pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost sancționat cu amendă în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 720 lei, fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, iar pentru contravenția prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 12 din același act normativ a fost sancționat cu avertisment.
În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ., pe cele ale art. 99 alin. 1 pct. 12, art. 50 alin. 4 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În susținerea acțiunii, petentul a depus, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014 (fila 4), dovadă . nr._ (fila 5), iar intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014 (fila 16),buletin de verificare metrologică nr._ din data de 11.04.2013 (fila 17), planșe foto (filele 18-20).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 06.04.2014, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei și aplicarea măsurii complementară a suspendării dreptului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și cu avertisment în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 1 pct. 12 din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, DE 581 km 81 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare DP 653AS cu viteza de 151 km/h, abatere ce a fost înregistrată cu aparatura radar amplasată pe auto MAI_, pe hard nr. 1. De asemenea, în sarcina petentului s-a reținut și faptul că este deținător al permisului auto din data de 27.08.2013: începător și nu are fixate semnele specifice pe parbriz și lunetă.
Instanța reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu aveam viteza comunicată și înscrisă în procesu-verbal.”.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 06.04.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 14.04.2014.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Referitor la apărarea petentului în sensul că nu există identitate între agentul care a constatat în mod direct fapta și cel care a întocmit procesul-verbal de contravenție, se constată că nu intervine nulitatea procesului-verbal de contravenție în condițiile în care această contravenție nu face parte din categoria celor pe care agentul constatator le constată în mod direct, ci este o faptă care, din interpretarea prevederilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este temeinic, faptele existând și fiind în mod corect încadrate în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar conform dispozițiilor art. 99 alin. 1 pct. 12 din același act normativ, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa întâi de sancțiuni nerespectarea obligației de a aplica semnul distinctiv pe autovehicule și tractoare agricole sau forestiere conduse de persoane care au mai puțin de un an vechime de la dobândirea permisului de conducere;
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, Din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 11.04.2013 (fila 15), rezultă faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
De asemenea, planșele foto fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată. Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data, respectiv 06.04.2014, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 16:23, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului în care se evidențiază numărul de înmatriculare.
Astfel, din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 18-20) se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat pe DE 581 km 81 cu o viteză de 151 km/h.
Referitor la funcția de autotestare a aparatului radar, conform Ordinului 301/2005, pct. 3.2.6. cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată. Din această dispoziție legală reiese că această funcție se efectuează automat la fiecare pornire a aparatului radar, aceasta fiind, potrivit normei de metrologie legală NML 021-01 o cerință tehnică funcțională specifică blocului înregistrator.
În ceea ce privește fapta prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. 1 pct. 12 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice pentru care petentul a fost sancționat cu avertisment, aceasta există și este încadrată în mod corect în dispozițiile legale, petentul neformulând nici o apărare în raport de aceasta.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că faptele petentului P. I.-D. întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice și art. 99 alin. 1 pct. 12 din același act normativ.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 765 lei (echivalentul a 9 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, și sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 12 din O.U.G. nr. 195/2002. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii conform prevederilor art. 98 alin. 4 lit. d și din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege și în mod legal, fiind aplicată sancțiunea pentru fiecare faptă în parte.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului de a depăși viteza maximă admisă cu peste 50 km/h este extrem de gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentului, în condițiile în care deja i s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru cealaltă faptă reținută în sarcina sa, nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. I.-D. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 06.04.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. I.-D. domiciliat în Iași, .. 9, ., ., Jud. Iași și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat R. I., .. 3, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red./Tehnored. D.C./20.11.2014
A.V. / 4 ex./20 Noiembrie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 857/2014. Judecătoria BÂRLAD | Pretenţii. Sentința nr. 3158/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
