Plângere contravenţională. Sentința nr. 470/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 470/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 5164/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 470/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul M. N. V. domiciliat în Bârlad, ., nr. 2, ., . și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in V., . 1, jud. V. având ca obiect plângere contravetionala pv . nr._ din 13.10.2013
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, martorul M. M. L., lipsind:
- intimat - I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Petentul depune înscrisurile aflate la filele 33-38 din dosar.
Instanța procedează la audierea martorului M. M. L., sub prestare de jurământ, în conformitate cu prev. art. 319 alin.6 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată în procesul – verbal atașat la dosarul cauzei.
Se procedeaza la administrarea probei cu suportul tehnic CD și se vizualizează CD –ul in ședință publică.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, iar in subsidiar, solicită înlocuirea cu avertisment. Arată că nu a circulat deloc pe contrasens. Conform art. 16 din OG 2/2001 agentul constatator trebuia să descrie concret fapta, cu indicarea datei, orei și a locului in care fapta a fost săvârșită. Fapta nu este descrisă in concret în procesul verbal, ci doar s-a specificat că a mers pe sens opus pe . o stradă foarte mare . Instanța ar trebui să rețină și faptul că venea de la Urgențe cu copilul mic care nu putea respira, precum și să se țină cont de circumstanțele personale ale petentului. Agentul constatator nu a fost la fața locului să constate direct fapta.
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 28.10.2013, sub nr._, petentul M. N. V. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, precum și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, la data de 13.10.2013 în jurul orei 23:30, a fost nevoit să meargă cu fețița bolnavă la Spitalul de copii Sf. N. și că a fost nevoit să efectueze manevra de a opri autoturismul pe sensul opus direcției de mers în dreptul marcajului cu linie discontinuă întrucât nu a găsit un loc de parcare.
Acesta a mai adăugat și faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, că în legislația rutieră nu există nici o dispoziție care să interzică staționarea autoturismului pe sensul opus direcției în care se deplasează, precum și faptul că a reușit să precizeze în procesul-verbal la rubrica ”Alte mențiuni” că are un copil bolnav și se grăbește să ajungă la Spitalul de copii, neîncălcând marcajul continuu.
De asemenea, petemtul în cererea introductivă a mai arătat și că fapta nu există și nici nu este suficient descrisă având în vedere că nu se poate deduce locul exact al săvârșirii faptei, nu sunt menționate toate înprejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, organul la care se depune plângerea, că nu se indică distanța și durata deplasării pe sensul opus de mers și scopul manevrei.
Ca temei legal al acțiunii, petentul a invocat prevederile din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juriidc al contravențiilor și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 02.12.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 16) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 13.10.2013 s-a reținut în sarcina petentului că la aceeași dată a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . în zona Stadion pe sens opus direcției sale de deplasare, abatere filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul MAI cu numărul de înmatriculare MAI_.
Intimatul a mai arătat că după constatarea contravenției petentului i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, iar la rubrica specifică a fost consemnată mențiunea ”Urgență copil bolnav la spitalul de copii UPU, am semnalizat și am efectuat manevra pe linie discontinuă".
Acesta a mai menționat în întâmpinarea și că singura împrejurare în care este permisă circulația pe sensul opus de mers este cea în care se efectuează regulamentar depșirea, manevră pe care petentul nu a efectuat-o, precum și faptul că apărarea petentului în sensul că doar a oprit autovehiculul pe sensul opus de mers este nefondată întrucât pentru a opri pe sensul opus de mers este necesar ca autovehiculul să pătrundă pe respectivul sens de mers,
În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ., pe cele ale art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și prevederile art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În susținerea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu martorul M. M. L. și a probei cu înregistrarea video, iar intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Instanța la termenul de judecată din data de 27.01.2014 a încuviințat probele solicitate.
Petentul a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 (fila 8), carte identitate (fila 9), legitimație (fila 33), cazier auto (fila 35), rețetă medicală din data de 13.10.2013 (fila 36), certificat de naștere M. S. A. (fila 37), certificat naștere M. Samira N. (fila 38), iar intimatul a depus Buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 11.04.2013 (fila 17), procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 (fila 18), planșe foto (filele 19-21).
La data de 12.02.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei CD-ul nr._ din data de 30.01.2014 cu înregistrarea video a abaterii reținute în sarcina petentului.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 13.10.2013, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 480 lei și aplicarea măsurii complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile în temeiul dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . în zona Stadion pe sens opus direcției sale de deplasare, abatere filmată cu aparatul radar montat pe autoturismul MAI cu numărul de înmatriculare MAI_. .
Instanța reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ” Urgență copil bolnav la spitalul de copii UPU, am semnalizat și am efectuat manevra pe linie discontinuă”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 13.10.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 28.10.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent privind lipsa din descrierea faptei a locului exact al săvârșirii contravenției și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv neindicarea elementelor privind distanța și durata deplasării pe sensul opus de mers și scopul manevrei, instanța îl consideră neîntemeiat pentru următoarele considerente: potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită. Însă, din analiza procesului-verbal de contravenție rezultă că acesta a fost încheiat pe ., în zona Stadion, aceste mențiuni fiind suficiente pentru determinarea locului săvârșirii contravenției. Referitor la faptul că în procesul-verbal nu este mențioantă durata deplasării, distanța deplasării pe sensul opus și scopul manevrei, instanța constată că lipsa acestor detalii nu conduce la nulitatea procesului-verbal, contrar susținerilor petentului, având în vedere că elementele indicate de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, fiind necesar ca petentul să dovedească o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție prin lipsa acelor detalii, dovadă pe care petentul nu a făcut-o în prezenta cauză.
De asemenea, petentul susține în mod greșit că în procesul-verbal de contravenție nu este menționat organul la care se depune plângerea având în vedere că din analiza procesului-verbal rezultă în mod clar că este menționată Judecătoria Bârlad ca și instanță competentă să soluționeze plângerea.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia faptele reținute în procesul verbal nu sunt corespunzătoarea realității în condițiile în care petentul nu a circulat pe contrasens ci a efectuat manevra de a opri autovehiculul pe sensul opus direcției de mers în dreptul marcajului cu linie discontinuă, este neîntemeiat.
Conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de a circula pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează în mod regulamentar manevra de depășire.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel atât din declarația martorei audiate în cauză M. M. L., cât și din proba cu înregistrarea video depusă la dosarul cauzei rezultă că petentul a circulat pe contrasens. Apărarea petentului în sensul că doar a staționat autoturismul pe sensul opus de mers, nu poate fi reținută de instanță având în vedere că staționarea pe sensul opus implică în mod necesar și deplasarea pe respectivul sens, iar la punerea în mișcare a autovehicului s-a realizat din nou deplasarea pe sensul opus.
De asemenea, distanța și durata deplasării, faptul că petentul a realizat, astfel cum acesta a susținut, un unghi în momentul în care a intrat și a plecat de pe sensul opus de mers, nu sunt de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, deplasarea pe sensul opus de mers existând chiar dacă distanța parcursă este scurtă.
În ceea ce privește apărarea petentului în sensul că a efectuat manevra în mod legal în dreptul marcajului cu linie discontinuă, instanța constată că potrivit prevederilor art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, singura execepție în care este permisă deplasarea pe sensul opus de mers este cea în care se efectuează în mod regulamentar manevra de depășire. Or, în prezenta cauză, în mod cert petentul nu a efectuat o asemenea manevră de depășire.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentului M. N. Vsilică întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește, ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu este necesar, raportat la dispozițiile legale. Potrivit. art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede, în alin. 1 că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române, iar în alin. 2 că polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…). Ca atare, dispozițiile legale anterior enunțate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 480 lei (echivalentul a 6 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 60 de zile. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. c din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului (de a circula pe contrasens) este gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. La aprecierea gardului ridicat de pericol social al faptei săvârșite instanța are în vedere și atitudinea de nesinceritate a petentului care a susținut că a efectuat o manevră permisă de legislația rutieră. În contextul constatării acestui pericol social ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. N.-V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. N.-V. domiciliat în Bârlad, ., nr. 2, ., ., CNP_ împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.10.2013.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red. C.D. 10.03.2014
TEHNORED. A..V. 10.03.2014
EX.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2336/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2319/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
