Succesiune. Sentința nr. 2348/2014. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2348/2014 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 537/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2348/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. P., domiciliat în .. V., jud. V. reclamanta M. N., domiciliată în .. V., jud. V. și pe pârâta L. E., domiciliată în Bârlad, ..6, jud. V., pârâtul S. I., domiciliat în Bârlad, ..80, ., jud. V., pârâta B. A., domiciliată în G., Micro 39C, ..2, ., citată în .. V. la fam. L. E., pârâta B. M., domiciliată în .. V., având ca obiect „succesiune”, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 01.10.2014 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396, alin.1 Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
La data de 17 februarie 2014, cu nr._ a fost înregistrată la instanță acțiunea prin care reclamanții M. P. și M. N. au solicitat în contradictoriu cu pârâții L. E., S. I., B. M., B. A. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dezbată succesiunea defunctului S. I. Gh. G., decedat la data de 24 noiembrie 2001, cu ultimul domiciliu în . V. jud. V., stabilind că masa succesorală o constituie suprafața de 2 ha teren arabil extravilan, moștenitori sunt pârâții cu cota de ¼, iar la ieșirea din indiviziune imobilul să fie atribuit direct în proprietate promitentei vânzătoare L. E., cu obligarea acesteia la plata sultei către ceilalți moștenitori.
Au mai solicitat reclamanții constatarea vânzării cumpărării intervenită între ei și pârâta promitentă vânzătoare, L. E. privind suprafața de teren ce constituie obiectul dezbaterii succesiunii, hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că între ei și pârâta L. E. a intervenit la data de 14 octombrie 2008 o promisiune de vânzare – cumpărare, materializată prin înscrisul intitulat „procură” a unei suprafețe extravilane de 2 ha teren arabil, că pârâții au calitate procesuală pasivă fiind fiicele respectiv fiul defunctului S. I. Gh. G., decedat la data de 24 noiembrie 2001, a cărui succesiune nu a fost dezbătută, că prețul vânzării a fost de 2000 lei achitat integral vânzătoarei la data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare, act încheiat în prezența martorilor B. I. și B. C., că la data încheierii convenției au intrat în posesia de fapt a terenului cumpărat, teren cu care figurează înscriși în Registrul agricol al Primăriei .. V., că pârâta a promis să meargă la notariat pentru a perfecta vânzarea însă nu a dat curs, deși a fost notificată pentru a se prezenta la BNP D. I. la data de 9 decembrie 2013, ora 10.30, notificare comunicată la data de 5 decembrie 2013 conform dovezilor existente la dosar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005, în vigoare la data încheierii promisiunii de vânzare – cumpărare, iar referitor la dezbaterea succesiunii au precizat că sunt îndreptățiți ca pe calea acțiunii oblice să promoveze o acțiune în dezbaterea succesiunii defunctului S. I. Gh. G. având interes ca în masa succesorală a defunctului să fie inclusă această suprafață de teren, care să fie atribuit în urma ieșirii din indiviziune, în proprietatea pârâtei L. E..
S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, martorii A. C. și E. M., eventual expertiză topometrică. S-au anexat în copie: acte de stare civilă, certificat emis de Registrul Național Notarial de Evidență a liberalităților emis la data de 21 ianuarie 2014, certificat emis de Registrul Național Notarial de Evidență a opțiunilor succesorale la data de 21 ianuarie 2014, înscrisul sub semnătură privată din 14 octombrie 2008 intitulat „procură”, titlul de proprietate nr. 83/1057 cod_ emis la data de 1 august 1993 de Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor V., certificat emis la data de 13 decembrie 2013 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V., notificarea nr. 13 din 2 decembrie 2013 comunicată pârâtei L. E., cu confirmare de primire, încheierea de certificare de fapt nr. 45 din 9 decembrie 2013 a Biroului individual Notarial D. I., adeverința nr. 3955 din 4 decembrie 2013 emisă de Primăria .. V., certificat de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale în cazul persoanelor fizice emisă de .. V..
Pârâtul S. I. a formulat întâmpinare prin care a susținut că înscrisul prin care pârâta L. E. a înstrăinat terenul este fals întrucât ea nu i-a comunicat niciodată că a înstrăinat acest teren, actul intitulat procură nu are data și nu se specifică că vânzătoarea ar fi primit suma de 2000 de lei, că în prezent pe rolul Parchetului Bârlad se află plângerea penală înregistrată sub nr. 5167/P/2013 ce are ca obiect tulburare de posesie și fals, că în prezent el are posesia terenului și îl cultivă.
S-a solicitat suspendarea dosarului în temeiul art. 413 alin. 1 C. până la soluționarea dosarului penal.
A fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților, emiterea unei adrese către Primăria .. V. pentru a comunica copie de pe actul de mână în baza căruia reclamanții au fost luați în rol, verificarea înscrisului conform prevăzut de art. 301 – 308 NCPC, proba cu martori dacă va fi necesar.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au precizat că pârâta L. E. a declarat la data încheierii „promisiunii de vânzare cumpărare” că terenul îi aparține în urma înțelegerii cu ceilalți moștenitori, cărora le reveniseră suprafețe aproximativ egale, că ei au avut posesia terenului până în toamna anului 2013, respectiv 27 noiembrie 2013 atunci când pârâtul S. I. a intrat cu tractorul pe teren, motiv pentru care au formulat și plângere penală, că figurează înscriși în evidențele primăriei în baza actului de mână încheiat, așa cum rezultă din adeverința nr. 3955 din 4 decembrie 2013.
A solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât potrivit prevederilor art. 413 alin. 1 lit. 2 C., suspendarea este facultativă, când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă nu prevede altfel, or în dosarul nr. 5167/P/2013 nu s-a început urmărirea penală.
În ce privește probatoriul, a solicitat decăderea din proba cu înscrisuri, nefiind depuse odată cu întâmpinarea, decăderea din proba cu martori nefiind identificați prin întâmpinare, dar și respingerea probei cu verificarea înscrisurilor în baza art. 301 alin. 2 NCPC.
A făcut precizarea că actul în baza căruia s-a făcut înregistrarea la Primăria A. V. este procura de la fila 24, dosar.
În prezenta cauză s-a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba cu martorii: A. C., E. M., așa cum s-a reținut prin încheierea pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2014.
Prezentă în aceiași ședință publică, pârâta L. E., a făcut precizarea că după decesul părinților în anul 2001, terenul a fost lucrat de oameni din . a fost lucrat de reclamanți iar aceștia i-au dat la început 1.000.000 lei vechi apoi încă 1.000.000 lei vechi, terenul fiind dat pentru ca aceștia să-l muncească.
Reclamanta M. N., a susținut că i-a dat pârâtei L. E. 1000 lei în luna octombrie 2008, cu chitanță, o fițuică scrisă de reclamantă într-un exemplar, iar în anul 2009, i-a mai dat 1000 de lei, martoră fiind numita L. R.. În ce privește procura, aceasta a fost semnată de L. E., martorii au semnat la domiciliul ei, însă L. E. a semnat procura în casa cumnatei sale într-un exemplar, un martor a fost tatăl reclamantei și celălalt B. I., nepoata reclamantei Făinarea R. E. fiind cea care a scris procura. Referitor la predarea banilor, E. M. a văzut când reclamanta i-a dat banii pârâtei L. E.. Solicitarea de suspendare a cauzei a fost respinsă prin încheierea pronunțată în aceiași ședință publică, atunci când i s-a pus în vedere pârâtei L. E. să prezinte înscrisuri în original pentru verificarea semnăturii întrucât aceasta a susținut că semnătura de pe înscrisul intitulat „procură” nu-i aparține și nu recunoaște nici scrisul de pe respectiva procură.
Pârâta L. E. a fost decăzută din dreptul de a propune probe în baza dispozițiilor art. 254 cod procedură civilă.
Prin interogatoriu, pârâta L. E. a recunoscut că a convenit cu reclamanta să cumpere terenul situat în punctul „Ghindărești” cu prețul de 2000 lei, ce i-au fost dați, 1000 de lei atunci și 1000 de lei peste o lună, că prima sumă i-a fost dată în locuința pârâtei B. M. din . V. jud. V., că a fost încheiat un act de mână intitulat „declarație” martori fiind B. C. și B. I., că ea a semnat actul intitulat „declarație”, că în luna ianuarie 2009, reclamantul i-a predat restul de bani, ce au fost predați în casa cumnatei R. L. din Bârlad, reclamanta venind singură.
A precizat că nu a semnat înscrisul intitulat „procură”, că la acel moment nu era moștenirea dezbătută însă s-a înțeles cu pârâții ca ei să-i revină terenul din punctul „Ghindărești”, că nu a fost anunțată pentru a se prezenta la notariat.
Prin răspunsurile la interogatoriu pârâtul S. I. a susținut că a aflat în vara anului trecut că terenul figurează în registrul agricol al Primăriei A. V. pe numele reclamanților, că nu s-a făcut dezbaterea succesiunii defunctului S. I. Gh. G., însă pârâții s-au înțeles între ei cu privire la stăpânirea terenului.
În ce privește reclamanții, prin interogatoriu reclamanta M. N. a susținut că primul înscris numit „declarație” a fost încheiat la data de 14 octombrie 2008, iar cel de al doilea numit procură a fost redactat la aceiași dată, însă semnat când s-au dat următorii bani, declarația fiind scrisă de ea, la B. M. acasă, în timp ce procura a fost scrisă de nepoata ei, Făinarea R. E., în locuința lor, în timp ce reclamantul M. P., a susținut că actul a fost făcut în anul 2008, când s-a plătit suma de 10.000.000 lei vechi după care s-a făcut unul în anul 2009, când s-a achitat suma de 1000 lei, Făinarea R. E., fiind cea care l-a scris pe cel din anul 2008, întocmit la B. M., iar cel din anul 2009, la ei acasă întocmit tot de Făinarea R. E., prima sumă fiind dată în prezența lui B. C. și B. I., și a doua sumă în Bârlad la R. L., de soția lui.
La dosarul cauzei există în copie înscrisul sub semnătură privată intitulat „procură” încheiat la data de 11 octombrie 2008, fila 24, dosar, originalul fiind la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad așa cum a precizat reclamanta în ședința publică din 30 aprilie 2014 dar și înscrisul sub semnătură privată intitulat „declarație” aflat la fila 135 dosar.
Inițial reclamanții au solicitat constatarea vânzării – cumpărării în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat „procură” însă prin precizările aflate la fila 204-205 dosar, pentru termenul din 1 octombrie 2014 a solicitat constatarea vânzării și în temeiul înscrisului intitulat „declarație”.
În conținutul înscrisului intitulat „declarație” s-a menționat că M. P. cumpără teren arabil de la L. E., în data de 14 octombrie 2008 cu suma de 2000 RON achitând suma de 1000 lei RON, martori fiind B. C. și B. I..
Pârâta L. E. și-a recunoscut semnătura de pe acest înscris, însă în conținutul acestuia terenul nu este identificat prin suprafață și vecinătăți, motiv pentru care reclamanții au solicitat să se aibă în vedere înscrisul intitulat „procură” în care este menționată suprafața de 2 ha teren din titlul de proprietate nr. 83/1057, suma de 2000 de lei, dar și faptul că cel ce se va întoarce de la vânzarea acestui teren va plăti de trei ori mai mult contravaloarea sumei. Semnătura de pe acest ultim înscris nu aparține pârâtei L. E., așa cum ea a recunoscut, ci a fost falsificată de reclamanta M. N., așa cum rezultă cu certitudine din raportul de expertiză criminalistică nr._ din 9 mai 2014 efectuat în dosarul penal nr. 5167/P/2013. Împrejurările încheierii înscrisului sub semnătură privată intitulat „procură”, sunt relatate de reclamanți, însă chiar din relatările lor rezultă neconcordanță, reclamanta susținând că au fost redactate la aceiași dată în timp ce reclamantul susține că unul a fost încheiat în anul 2008, iar celălalt în anul 2009.
Analizând cele două înscrisuri se observă că în primul intitulat „declarație” se menționează că terenul este cumpărat în data de 14 octombrie 2008 cu suma de 2000 lei din care s-a achitat suma de 1000 lei, iar cel de al-doilea înscris intitulat „procură” este din data de 14 octombrie 2008 cuprinzând și celelalte mențiuni la care ne-am referit, concluzia instanței fiind că primul înscris exprimă voința părților, în timp ce cel de –al doilea înscris exprimă voința reclamanților de care pârâta L. E. nu a avut cunoștință.
Este adevărat că pârâta L. E. a primit și restul sumei de 1000 lei în casa numitei R. L., așa cum a confirmat și martora E. M. (depoziție fila 123 dosar) însă aceasta a refuzat perfectarea actului la notariat atunci când a fost notificată (conform dovezii existente la dosar) așa cum rezultă din încheierea de certificare de fapt nr. 45 din 9 decembrie 2013.
După încheierea înscrisului sub semnătură privată intitulat „declarație”, reclamanții au intrat în stăpânirea terenului în suprafață de 2 ha, situat în punctul Ghindărești, Tarlaua 51, . în titlul de proprietate nr. 83/1057 emis pe numele S. I. Gh. G., autorul pârâților, situație de fapt confirmată de martorii audiați în cauză.
Pârâtele B. A. și B. M. nu și-au exprimat poziția cu privire la acțiunea reclamanților. Prin răspunsul la interogatoriul pârâta L. E. a precizat că nu a fost anunțată pentru a se prezenta la notariat pentru perfectarea actului însă dovada existentă la dosar (fila 131) infirmă susținerile acesteia. Pârâtul S. I. și-a exprimat prin întâmpinare poziția fermă de respingere a acțiunii, poziție menținută pe parcursul procesului.
Întrucât la data încheierii înscrisului sub semnătură privată intitulat „procură” terenul era proprietatea indiviză a pârâților din prezenta cauză, este de principiu că pârâta L. E. nu putea transmite un drept de proprietate pentru suprafața de teren de 2 ha menționat în titlu pe care nu-l avea, iar reclamanții nu puteau, fiind proprietatea indiviză a pârâților, primi un drept decât de la titularii săi.
Fiind vorba de un bun indiviz, vânzarea este supusă condiției rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în lotul altui coproprietar.
În cazul de față, reclamanții au formulat pe calea acțiunii oblice un capăt de cerere prin care au solicitat dezbaterea succesiunii defunctului S. I. Gh. G., decedat la data de 24 noiembrie 2001, cu ultimul domiciliu în .. V., jud. V. cu privire la terenul menționat în titlul de proprietate nr. 83/1057 emis pe numele S. I. Gh. G. ce a constituit obiectul vânzării, însă nici măcar pârâta L. E., cea care a înstrăinat terenul nu și-a exprimat dorința ca terenul să-i fie ei atribui cu obligarea la plata sultei către frații ei, ceilalți pârâți, capăt de cerere ce urmează a fi respins.
În ce privește acțiunea în constatare vânzare cumpărare, în cauză sunt incidente prev.art.102 alin.1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legi nr.287/2009 privind Codul civil conform cărora „ Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
La data de 14 octombrie 2008 ( dată la care a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare) erau în vigoare prevederile art.5 ali.2 din Titlul X privind circulația juridică a terenurilor din legea nr. 247/2005, conform cărora:
„În situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
Instanța reține că, în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Existența raportului juridic între reclamanții M. P. și M. N. și pârâții, S. I., B. M., B. A. nu este dovedită cu înscrisul depus la dosar, intitulat „ declarație” din data de 14 octombrie 2014, cu atât mai mult de cel intitulat „ procură” a cărui semnătură de la vânzătoare este falsificată.
În ceea ce privește existența dreptului de proprietate în patrimoniul vânzătoarei L. E. asupra imobilului ce face obiectul cauzei, se constată că, imobilul era la data vânzării proprietatea defunctului S. I. Gh. G., iar pârâții S. I., B. M., B. A., fiul și fiicele acestuia nu și-au exprimat opțiunea ca acest teren să fie atribuit în proprietate pârâtei L. E., sora lor, așa cum nici această pârâtă nu și-a exprimat o asemenea dorință.
În ceea ce privește obligația reclamanților cumpărători de plată a prețului, se reține că pârâta L. E. a recunoscut că a primit suma de 2000 lei, însă chiar reclamanții au menționat în conținutul înscrisului sub semnătură privată intitulat „ procură” de care au precizat că înțeleg să se folosească, o clauză de dezicere „ cel ce se va întoarce va plăti de trei ori mai mult contravaloarea sumei”, clauză ce este independentă de orice idee de culpă a părții contractuale reprezentând simpla posibilitate a unei părți de a se răzgândi, clauză ce se activează prin simpla manifestare de voință a părții contractuale fără a fi necesar a se pronunța rezoluțiunea contractului, astfel că reclamanții nu pot reproșa pârâtei L. E., faptul că s-a răzgândit cu privire la încheierea actului în formă autentică întrucât au prevăzut posibilitatea de a putea solicita „ de trei ori mai mult contravaloarea sumei achitate” cu atât mai mult cu cât consideră că acel înscris reprezintă și voința pârâtei L. E..
Raportat textelor de lege sus invocate, la situația de fapt reținută, se apreciază că și acest capăt de cerere formulat de reclamanți, așa cum a fost precizat este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Ca o consecință a respingerii acțiunii, reclamanții urmează a fi obligați in baza art. 453 alin.1 Cod proc. Civilă, Legea nr. 134/2010 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul S. I..
Acțiunea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea dezbatere succesiune rămasă de pe urma defunctului S. I. Gh. G., decedat la data de 24 noiembrie 2001, cu ultim domiciliu în .. V., jud. V. și constatare vânzare-cumpărare, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții M. P., CNP_ și M. N., CNP_, domiciliați .. V., jud. V. în contradictoriu cu pârâții: L. E., CNP_, domiciliată în Bârlad, ..6, jud. V., S. I., CNP_, domiciliat în Bârlad, ..80, ..A, ., B. M., CNP_, domiciliată în .. V., jud. V., B. A., CNP_, domiciliată în G., Micro 39C, ..2, ., citată în ..V., jud. V. la fam. L. E..
Obligă reclamanții să plătească pârâtului S. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la această instanță.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2014.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 07.11.2014
Tehnored. 8 ex./C.C. 07 Noiembrie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 509/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 975/2014. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
