Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1412/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1412/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 948/189/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1412/2015
Ședința publică din 02.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: D. H.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie formulată de reclamanta C. A. CNP_ domiciliată în Bârlad . nr. 8 . . jud. V. în contradictoriu cu pârâtul R. A. domiciliat în Bârlad .. 85 jud. V., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine a răspuns reclamanta C. A. care se legitimează cu CI . nr._ personal și asistată de avocat ales cu delegație de reprezentare la dosar G. A. lipsă fiind pârâtul R. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere;
- cauza se află la administrare probatoriu;
- nu a fost solicitat judecata cauzei în lipsă de către nici una dintre părți;
În temeiul art. 244 al. 1 C.proc.civ. declară închisă cercetarea judecătorească și întrucât cercetarea judecătorească a avut loc în ședința publică instanța apreciază că publicitatea dezbaterilor este asigurată în ședința publică de astăzi, motiv pentru care, în temeiul art. 392 C.proc.civ. declară deschise dezbaterile asupra fondului, acordând cuvântul.
Având cuvântul pe fondul cauzei apărătorul reclamantei av. G. A. solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost precizată și să se dispună stabilirea domiciliului miorului la reclamantă, să se dispună ca exercitarea autorității părintești să fie efectuată în comun de către ambii părinți și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere raportată la venitul minim de economie. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 23.02.2015 înregistrată sub nr._ repartizat în mod aleatoriu prezentului complet de judecată - C.civil 8 reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pârâtul R. A. solicitând să se dispună ca exercitarea autorității părintești a minorului R. M. Ș. să revină în numai reclamantei C. A., stabilirea locuinței minorului la locuința sa, iar pârâtul să fie obligat să contribuie la cheltuielile pentru creșterea și educarea minorului prin plata unei pensii de întreținere în conformitate cu venitul minim pe economia națională, solicitând și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj avută cu pârâtul a rezultat minorul R. M. Ș., născut la data de 15.12.2004.
A precizat reclamanta că sunt despărțiți în fapt de doi ani, iar minorul locuiește cu ea, pârâtul locuind singur la familia G. Sonel din Bârlad. A explicat că de la data despărțirii în fapt, pârâtul nu a contribuit la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare a minorului și nici nu a mai luat vreodată legătura cu acesta, ea fiind cea care s-a ocupat exclusiv de creșterea minorului, pârâtul neîndeplinindu-și de bunăvoie obligația de întreținere.
În drept, a invocat art. 505 alin. 2, art. 400 alin. 2 și art. 402 C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat instanței efectuarea unei anchete psihosociale, încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu disp. art. 15 lit. e din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 09.03.2015, printr-un înscris depus prin Serviciul Registratură, reclamanta a precizat că solicită încuviințarea probe testimoniale cu martorii S. A. și G. Gigel.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței arătând că este de acord cu cererea formulată de reclamantă.
Au fost depuse la dosar acte de stare civilă.
La solicitarea instanței a fost efectuată ancheta psihosocială la locuințele părților.
La termenul de judecată din data de 04.05.2015 au fost încuviințate pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu martorul S. A., iar din oficiu a fost dispusă administrarea probei cu interogatoriul părților.
La termenul de judecată din data de 18.05.2015, s-a luat act de faptul că părțile nu s-au prezentat în vederea administrării probei cu interogatoriul acestora, iar la termenul de judecată din data de 02.06.2015, reclamanta, prin apărător, a învederat instanței că renunță la administrarea probei testimoniale încuviințate în cauză.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj al celor două părți a rezultat minorul R. M. Ș., născut la data de 15.12.2004, acesta fiind copil din afara căsătoriei. Părțile au locuit la domiciliul reclamantei. Pârâtul a părăsit domiciliul conjugal.
Din cuprinsul certificatului de naștere . nr._ din 08.05.2009 al minorului R. M. Ș. rezultă faptul că la rubrica „mamă” este trecută reclamanta C. A., iar la rubrica „tată” este trecut pârâtul R. A., filiația copilului din afara căsătoriei fiind stabilită față de ambii părinți.
În drept, potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Potrivit alin. 1 al art. 505 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. A.. 2 al aceluiași articol prevede că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Art. 397 cod civil arată că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Conform art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al minorului instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Conform art. 400 Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Potrivit art. 2 alin. 5 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, astfel cum a fost modificată prin Legea 257 din data de 26.09.2013, în determinarea interesului superior al minorului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În conformitate cu dispozițiile art. 16^2 alin. 1 din același act normativ, în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuința copilului, instanța de tutelă va stabili locuința acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
În conformitate cu art. 529 C. civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1). Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată căreclamanta C. A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca autoritatea părintească cu privire la minorul R. M. Ș. să fie exercitată în mod exclusiv de către ea, dar la termenul de judecată din data de 02.06.2015 și-a precizat cererea în sensul că solicită ca exercițiul autorității părintești să revină în comun, ambilor părinți. Pârâtul, prezent la același termen de judecată, a arătat că este de acord cu această solicitare.
Noul cod civil a reglementat regula potrivit căreia, exercițiul autorității părintești să revină ca regulă, în comun ambilor părinți, și numai excepțional, să revină numai unuia dintre părinți, pentru motive temeinice.
Art. 507 din Codul civil enumeră cazurile în care un părinte poate exercita autoritatea părintească în mod exclusiv, respectiv, dacă unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința.
Numai în ipoteza în care există motive temeinice exercițiul autorității părintești urmează să revină numai unuia dintre părinți.
Ceea ce primează la analizarea motivelor temeinice, nu este interesul părinților, ci interesul superior al minorului, întrucât exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este un drept al minorului.
Din probele administrate nu s-a făcut dovada niciuneia dintre situațiile mai sus menționate care să justifice exercitarea autorității părintești numai de către un părinte.
Prin urmare, instanța apreciză că este în interesul minorului R. M. Ș. ca exercițiul autorității părintești să revină ambilor părinți.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului, instanța constată că părțile sunt de acord ca locuința minorului să fie stabilită la reclamantă.
Instanța reține că învoiala părinților privitoare la copii produce efecte numai dacă este încuviințată de instanța judecătorească, aspect în concordanță cu obligația instanței de a veghea la respectarea principiului interesului superior al copilului, obligație ce-i incumbă acesteia.
Din referatul de anchetă socială nr. 2182/29.04.2015 efectuat la locuința reclamantei rezultă că aceasta locuiește împreună cu minorul într-o garsonieră, are curent electric, apă în interior, locuința fiind modest mobilată și întreținută. Minorul R. M. Ș. este sănătos, merge la școală și este atașat de mamă și de ceilalți frați. S-a precizat că reclamanta mai are doi copii minori. Pârâtul nu mai locuiește cu familia de mult timp și nici nu întreține material copilul.
De asemenea, instanța va ține cont și de precizările făcute de minorul R. M. Ș. cu ocazia ascultării acestuia în Camera de consiliu, acesta arătând că dorește să locuiască în continuare cu mama sa, exprimându-și totodată și dorința de a avea posibilitatea de a-și vizita tatăl.
Față de aceste considerente, pentru a asigura continuitate în îngrijire și mediu securizat, instanța urmează să stabiliească locuința minorului R. M. Ș. la locuința mamei.
În ceea ce privește cererea privind stabilirea contribuției la întreținerea minorului, instanța reține că dreptul minorului la întreținere este un drept la care nu se poate renunța și nu poate fi lăsat la latitudinea părinților, astfel că, instanța este obligată să se pronunțe cu privire la contribuția părinților la creșterea și educarea minorului, respectând principiul interesului superior al copilului.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul să contribuie la întreținerea minorului prin plata unei pensii de întreținere.
Pârâtul a fost de acord cu modalitatea de executare a contribuției la întreținerea minorului, solicitând să se stabilească obligația de întreținere în raport de venitul minim al economiei naționale.
Având în vedere că pârâtul nu realizează venituri din muncă, instanța va avea în vedere la stabilirea cunatumului pensiei venitul minim pe economia națională.
Potrivit art. 1 alin. 1 din HG 1091/2014 publicată în Monitorul Oficial 902/11.12.2014, venitul minim brut pe econonia națională este de 975 lei, iar venitul minim net pe economia națională este de 724 lei.
Întrucât pârâtul nu mai are în întreținere și alți minori, cuantumul pensiei de întreținere va fi stabilit până la ¼ din venitul minim net pe ecomonia națională.
Având în vedere considerațiile mai sus menționate, instanța urmează să oblige pe pârâtul R. A. să contribuie la întreținerea minorului R. M. Ș. prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 180 lei, lunar, apreciind că acest cuantum este potrivit cu mijloacele pârâtului și nevoile minorului.
Față de dispozițiile art. 532 C. civ, instanța apreciază că pârâtul datorează întreținere începând cu data introducerii acțiunii (23.02.2015) și până la majoratul minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta C. A. CNP_ domiciliată în Bârlad . nr. 8 . . jud. V. în contradictoriu cu pârâtul R. A. domiciliat în Bârlad .. 85 jud. V..
Dispune ca exercitarea autorității părintești privind pe minorul R. M. Ș., născut la data de 15.12.2004, să revină, în comun ambilor părinți.
Stabilește locuința minorului R. M. Ș. la domiciliul mamei, respectiv al reclamantei C. A..
Obligă pârâtul să contribuie la întreținerea minorului prin plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 180 lei, lunar, de la data introducerii acțiunii - 23.02.2015 și până la majoratul minorului.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cerere care se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 02.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-M. T. D. C. H.
Red.Tred Jud. D.M.T. 25.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1415/2015. Judecătoria BÂRLAD | Pensie întreţinere. Sentința nr. 853/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
