Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3097/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3097/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 3097/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr. 5927 /189/2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3097 /2015
Ședința publică din 8 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe creditoarea ., cu sediul în .. 47-53, sector 1, București, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatarul Top Factoring SRL, cu sediul în .. 21, . București și pe debitoarea C. I. A., CNP:_ domiciliată în Bârlad, ., jud. V. având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind:- creditoarea . prin mandatar TOP FACTORING SRL și debitoarea - C. I. A. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că:
-obiectul dedus judecății este ordonanță de plată - OUG 119/2007
- creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de chemare în judecată,
- s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Constatând lipsa părților, în temeiul art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, instanța a dispus lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, lipsesc toate părțile.
Verificând competența, în temeiul art. 131 C.proc.civ., stabilește că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu prev. art. 1.015 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
Conform dispozițiilor art. 238 C.proc.civ, raportat la conținutul actelor procesuale, la probele admisibile în această procedură, instanța estimează durata acestui proces cu finalitate la acest termen .
În temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 C.proc.civ. va încuviința pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod proc. civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data 16.11.2015, sub nr._, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea CRAITA I. A., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să emită o ordonanță prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 2,198.50 RON, sumă compusă din:
- 364.49 RON - debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate;
- 52.19 RON - penalități de întârziere, calculate conform prevederilor Clauzelor contractuale de baza si Termenilor si Condițiilor Generale care fac parte integranta din contract;
- 1,781.82 RON - daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, calculate conform prevederilor Termenilor si Condițiilor Generale.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între O. România SA și CRAITA I. A. s-a încheiat contractul_/03.12.2014, în baza căruia, pentru serviciile prestate, O. România SA a emis următoarele facturi:_/2015-02-07,_/2015-04-07,_/2015-02-07,_/2014-12-07,_/2014-12-07,_/2015-01-07,_/2015-04-07,_/2015-01-07.
Potrivit dispozițiilor din Termenii si Condițiile Generale care fac parte integrantă din contract, „clientul poate contesta valoarea facturii prin formularea unei reclamații scrise, in termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, indicând in mod obligatoriu suma contestata si/sau serviciile facturate astfel contestate". Prin urmare, facturile mai sus menționate au fost acceptate de către debitor prin necontestarea acestora în condițiile prevăzute în contract.
Conform prevederilor Clauzelor contractuale de bază, plata facturilor trebuia efectuată în maximum 14 zile calendaristice de la data emiterii. Însă, facturile emise pentru serviciile prestate nu au fost achitate.
Debitul principal rezultă din adunarea debitelor principale din facturile mai sus menționate și este în valoare de 364.49 RON.
În Clauzele contractuale de baza și in Termenii și Condițiile Generale sunt prevăzute penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică de întârziere pentru sumele neplătite la termen, până la achitarea întregii sume, totalul penalităților de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Totalul penalităților de întârziere rezultă din adunarea penalităților de întârziere din facturile mai sus menționate si este în valoare de 52.19 RON. Modul de calcul al acestora este detaliat în cuprinsul facturilor.
Daunele sunt percepute pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale, pentru fiecare abonament în parte. Încetarea contractelor s-a produs fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea vreunei alte formalități, ca urmare a nerespectării obligației de plată a sumelor datorate de care client.
Daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale sunt în valoare totală de 1,781.82 RON. Modul de calcul al acestora este detaliat în cuprinsul facturilor.
În continuare, creditoarea a arătat că în temeiul art. 1.014 C. proc. civ., s-a trimis debitorului o somație prin care i s-a pus in vedere să achite suma restantă în termen de 15 zile de la data primirii acesteia, însă fără rezultat.
Creanța pe care creditorul O. România SA o deține împotriva debitorului CRAITA I. A. este o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Creanța este certă, conform art. 662, alin 2 C. proc. civ, întrucât existența ei rezultă atât din facturile care au fost emise de către O. România SA pentru serviciile prestate și acceptate de către debitor în temeiul raporturilor contractuale, cât și din contracte.
Creanța este lichidă, conform art. 662, alin 3 C. proc. civ, întrucât cuantumul acesteia este determinat prin facturile acceptate de către debitor.
Creanța este exigibilă, obligația de plată fiind scadentă așa cum rezultă din facturi și din Clauzele contractuale de baza.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 și urm. Cod procedură civilă.
Creditorul a anexat cererii un set de înscrisuri, în copie: facturile_/2015-02-07,_/2015-04-07,_/2015-02-07,_/2014-12-07,_/2014-12-07,_/2015-01-07,_/2015-04-07,_/2015-01-07; contractul_/03.12.2014; actele care au stat la baza încheierii contractului; somația formulată în temeiul art. 1.014 C. proc. civ. și dovada comunicării acesteia.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, creditorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 lei.
Debitoarea nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală.
Sub aspect probatoriu, în cauză a fost solicitată și încuviințată pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile litigante a fost încheiat contractul seria_ din 03.12.2014 (f. 17), având ca obiect prestarea de servicii de telefonie mobilă și internet mobil, abonament Cangur 16, taxa lunară 16 Euro cu TVA, pe o perioada de 24 de luni.
În baza contractului mai sus menționat au fost emise facturile_/2015-02-07,_/2015-04-07,_/2015-02-07,_/2014-12-07,_/2014-12-07,_/2015-01-07,_/2015-04-07,_/2015-01-07, în sarcina debitoarei, având la bază serviciile de telefonie și de internet prestate. În cadrul Contractului încheiat între părți s-a prevăzut că, în caz de neplată a prețului în termen de 14 de zile de la emiterea facturii se vor aplica penalități de întârziere conform art. 5 din Clauzele Contractuale de Bază aferente ambelor contracte încheiate, unde se precizează cuantumul de 0,5% pe fiecare zi întârziere (fila 18 verso).
Conform facturilor atașate la dosar la filele 7-15, debitoarea figurează cu un debit neachitat în cuantum de 364,49 lei.
Deoarece facturile emise de reclamantă nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina pârâtului penalități de întârziere la plata prețului în sumă totală de 52,19 lei. Modul de calcul al penalităților de întârziere rezultă din prevederile contractuale, în cadrul cărora este stabilit cuantumul de 0,5% pe zi de întârziere.
La data de 08.06.2015, creditoarea a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 1015 C.proc.civ. la somarea debitoarei (fila 25 ds.), solicitându-i acesteia ca în termen de 15 zile să achite suma de 2.198,50 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate. Debitoarei i-a fost comunicată somația la data de 15.06.2015, după cum rezultă din procesul-verbal de înmânare (fila 26).
În drept, raportat la solicitarea creditoarei, instanța urmează a analiza condițiile de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanței de plată impuse de art. 1014 și urm. C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 1014 alin.1 C.proc.civ. „Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Fiind în prezența unei obligații de a da – a plăti o sumă de bani – și făcându-se dovada raportului juridic obligațional prin depunerea de către creditor a facturilor fiscale emise și a documentelor transmise de debitor, prin care s-a recunoscut debitul restant, instanța va analiza în ce măsură creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, în contextul în care condițiile ordonanței de plată trebuie întrunite cumulativ.
Potrivit art. 662 C.proc.civ., „(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Cu privire la caracterul de titlu executoriu al convenției părților la care face trimitere legiuitorul, instanța urmează să interpreteze acest text de lege în sensul că actul juridic ce reprezintă cauza dreptului de creanță (causa petendi) nu trebuie să constituie prin el însuși un titlu executoriu. O interpretare contrară ar lipsi de interes reglementarea procedurii de ordonanței de plată, prin exercitarea căreia creditorul urmărește tocmai obținerea unui titlu executoriu.
Prin urmare, în aplicarea acestei proceduri, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta iar în speță, instanța reține că prin contractul semnat de către debitor, acesta și-a exprimat acordul cu privire la sumele facturate ca urmare a prestării serviciilor.
Caracterul lichid al creanței presupune un cuantum determinat al creanței prin însuși actul de creanță sau când acesta este determinabil cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de el, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.
În cauza de față, caracterul lichid al creanței este dovedit atât prin înscrisurile depuse de creditoare – facturile fiscale de mai sus.
În ceea ce privește caracterul exigibil, instanța reține că termenul de plată stipulat în contractul încheiat era de 14 zile de la data emiterii documentelor de plată. În speță, instanța constată că termenul de scadență este împlinit cu privire la fiecare factură fiscală, fiind astfel întrunit și caracterul exigibil al creanței.
Din analiza înscrisurilor depuse de creditor, instanța apreciază că exigențele impuse de art. 1014 C.proc.civ. sunt îndeplinite, dovadă în acest sens fiind atât facturile fiscale emise cât și documentele de justificative aferente fiecărei facturi – documente acceptate la plată de către debitor, cu atât mai mult cu cât existența debitului nu a fost contestată în prezenta procedură, conform dispozițiilor art. 1019 alin. 3 Cod procedură civilă.
Astfel, în măsura în care creditorul și-a executat obligația de furnizare a serviciillor de telefonie mobilă și internet mobil, s-a născut în sarcina debitorului și obligația de achita prețul stabilit în facturile fiscale emise. Întrucât debitorul nu a înțeles să conteste pretențiile creditorului, prin dovada faptului pozitiv al plății sau prin probarea caracterului neîntemeiat al pretențiilor reclamantului, instanța apreciază că în cauză creditorul a făcut pe deplin dovada existentei în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 364,49 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale_/2015-02-07,_/2015-04-07,_/2015-02-07,_/2014-12-07,_/2014-12-07,_/2015-01-07,_/2015-04-07,_/2015-01-07.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că această obligație a fost prevăzută în contractul încheiat între părți. Astfel, în cazul neplății integrale și la termen a facturilor emise de către furnizor, beneficiarul va achita penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la suma de plată restantă (art. 5).
În consecință, instanța amintește că legea civilă prezumă, în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosință a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu. Potrivit art. 1535 C.civ. „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
Se constată că penalitățile de întârziere la plată au fost în mod calculate de către creditoare, la nivelul de 52,19 lei, în raport de procentul stabilit convențional, de sumele restante la care se raportează, precum și de perioada de întârziere la plată.
Privitor la cererea prin care creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 1.718,82 lei, reprezentând taxa de reziliere în conformitate cu clauzele contractuale, instanța apreciază în cauză sunt aplicabile prev. art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, prin care s-a interzis profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Astfel, la pct. 1 lit. j liniuța a 3-a din Anexa la Legea nr.193/2000 (Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive), s-a prevăzut că este considerată abuzivă clauza din contract care restrânge sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale.
Față de prevederile legale sus invocate, cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.718,82 lei, reprezentând taxa de reziliere în conformitate cu clauzele contractuale, va fi respinsă, ca fiind neîntemeiată.
Pentru toate motive ce preced, instanța urmează să admită în parte cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea S.C. O. România S.A. în contradictoriu cu debitoarea C. I. A..
Va ordona debitoarei ca, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, să plătească, creditoarei S.C. O. România S.A. suma de 364,49 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și suma de 52,19 lei penalități de întârziere.
Va respinge capătul de cerere privitoare la daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, ca nefiind întemeiată.
Referitor la cererea privind cheltuielilor de judecată, instanța va reține dispozițiile art. 453 C.proc. civilă care prevede că fundamentul pretenției acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, instanța urmează să oblige debitoarea să ramburseze creditoarei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea pentru emiterea unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea S.C. O. România S.A. cu sediul în .. 47-53, sector 1, București, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatarul Top Factoring SRL, cu sediul în .. 21, . București în contradictoriu cu debitoarea C. I. A., CNP:_ domiciliată în Bârlad, ., jud. V. .
Ordonă debitoarei ca, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe, să plătească, creditoarei S.C. O. România S.A. suma de 364,49 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și suma de 52,19 lei penalități de întârziere.
Respinge capătul de cerere privitoare la daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, ca nefiind întemeiată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Împotriva prezentei ordonanțe creditoarea și debitoarea pot formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării sau înmânării acesteia. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2015.
Președinte, Grefier,
D. M. T. L. R.
Red. Tehnored. Jud. D.M.T. 6.01.2016
Listat L.R. 4 ex. / 6.01.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3126/2015. Judecătoria BÂRLAD | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3108/2015. Judecătoria... → |
|---|
