Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 1376/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1376/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 2058/189/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1376/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea C. H. LIMITED PRIN ADMINISTRATOR DE ACTIVE . SRL, cu sediul în Calea Ș. V., nr.133, Clădirea Central Business Park, Corp B, ., București și pe debitorul B. C., domiciliat în ., jud.V. având ca obiect „ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.”
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată; s-au respectat dispozițiile art.200 C.P.C. privind regularizarea cererii de chemare în judecată: nu s-a depus la dosar întâmpinare de către debitor; s-au verificat actele și lucrările dosarului de către președintele completului de judecată după care:
În temeiul disp. art. 131 alin 1 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea competenței sale, iar în baza disp. art. 1015 Cod procedură civilă raportat la art. 94 pct.1 lit.j și art.107 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material si teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.
Instanța apreciază proba cu înscrisuri solicitată de creditoare prin cererea de chemare în judecată și depuse la dosar, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 din codul de procedură civilă și o încuviințează potrivit dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere că debitorul nu a formulat întâmpinare, nu a solicitat probe și nu a invocat excepții, instanța în temeiul art. 208 alin. 2 din Codul de procedură civilă decade debitorul din dreptul de a propune probe și a invoca excepții.
În temeiul art. 238 alin.1 C.P.C., instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului cu finalitate la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat instanța declară terminată cercetarea procesului în temeiul art. 244 C.p.c. și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința publică de astăzi.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele completului de judecată închide dezbaterile conf. art.394 C.P.C. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 27.04.2015 sub număr de dosar_ creditoarea C. H. Limited prin administrator Active . SRL a chemat în judecată debitorul B. C. solicitând emiterea unei ordonanțe de plată pentru recuperarea debitului în cuantum de 3279,02 lei reprezentând debit, penalități și taxa de reziliere, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că, a încheiat cu Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA, Contractul de cesiune de creanțe COS/3596 prin care au fost transferate drepturile și obligațiile rezultate din mai multe contracte de abonament, printre care și contractul încheiat cu debitorul B. C., contract prin care Cosmote se obligă la furnizarea serviciilor de telecomunicații către beneficiar, în schimbul achitării sumei lunare cu titlu de abonament lunar. Pentru neachitarea contravalorii facturilor în cuantum de 1302,99 lei . Telecomunications SA a suspendat serviciile și a reziliat contractul. La data de 17.10.2014 a transmis debitorului notificarea de cesiune, ulterior a transmis și alte înștiințări de plată prin care i s-a adus la cunoștința debitorului valoarea debitului și necesitatea îndeplinirii obligațiilor de plată rezultate din contract Suma datorată de debitor este în valoarea de 3405,98 și este compusă din valoarea facturi neachitate, penalități de întârziere în cuantumul prevăzut în contract și taxa de reziliere în valoarea de 800 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1013-1016 Cod procedură civilă,
Acțiunea a fost timbrată taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitorul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a arăta probele și mijloacele de apărare.
Au fost atașate cererii de chemare în judecată copii de pe înscrisurile pe care creditoarea și-a întemeiat acțiunea.
În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
La data de 9.08.2012 a fost încheiat Contractul de abonament pentru servicii Cosmote nr._ între . Telecommunications SA și pârâtul B. C...
În temeiul contractului, . Telecommunications SA a prestat pârâtului servicii de telefonie în valoare de 2014,99 lei din care a rămas neachitată suma de 1302,99 lei, așa cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 27, dosar.
Creanța deținută de . Telecommunications SA a fost cesionată către C. H. Limited fiind înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Deoarece facturile emise de . Telecommunications SA nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina pârâtului penalități de întârziere.
Potrivit art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă, stabilește că în citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 1020 Cod procedură civilă dacă debitorul contestă creanța instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților (…).
Creanța este certă în sensul dispozițiilor art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui.
Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din textele legale de mai sus reiese că cererea prin care se declanșează procedura ordonanței de plată trebuie să îndeplinească, pe lângă condițiile generale și trei condiții speciale de admisibilitate.
În primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani.
În al doilea rând, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
A treia condiție de admisibilitate se referă la mijlocul de probă prin care s-ar putea face dovada creanței pretinse de creditor, în sensul că pot fi folosite înscrisurile.
Raportându-se la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condițiilor de admisibilitate în ceea ce privește debitul principal, instanța constată că acestea sunt îndeplinite.
Astfel, creanța invocată de creditoare este certă, întrucât rezultă din înscrisurile depuse la dosar care o constată, respectiv Contractul de abonament pentru servicii Cosmote nr._ între . Telecommunications SA și pârâtul B. C., însușit prin semnarea acestuia de către debitor, în temeiul căruia, creditoarea a emis facturile fiscale indicate. Tot astfel, față de împrejurarea că debitorul nu a depus întâmpinare, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă, apreciind această împrejurare ca fiind o recunoaștere a debitului.
Creanța este lichidă, întrucât cuantumul este determinabil prin contract și determinat prin facturile fiscale, emise în baza contractului, în ceea ce privește suma de 1302,99 lei.
Creanța este exigibilă în termen de 15 zile de la data facturării, conform art. 9.7 din contract.
Aceasta creanță are corelativă o obligație de plată a unei sume de bani și este probată prin înscrisurile de la dosar, opozabile debitoarei.
În ceea ce privește obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța găsește acest capăt de cerere întemeiat. Instanța constată că potrivit art. 10.10 din contract, părțile au convenit în mod valabil clauza penală conform căreia, în cazul neachitării facturii în condițiile prevăzute de contract, furnizorul va putea impune penalități de 0,50 %/zi de întârziere din valoarea facturilor neachitate (…).
Creditoarea a solicitat obligarea la plata sumei de 3405,98 lei, din care suma de 1302,99 lei reprezintă debit principal, iar suma de 800 lei reprezintă taxa de reziliere. Rezultă că suma reprezentând penalități de întârziere este de 1302,99 lei.
Instanța reține că reclamanta, în cererea formulată, a pretins și calculat penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, până la concurența debitului datorat, respectiv la suma de 1302,99 lei.
Instanța apreciază creanța privind penalitățile de întârziere ca fiind certă - întrucât rezultă cu certitudine din contractul încheiat între părți, semnat și necontestat de către debitor.
Instanța apreciază creanța privind penalitățile de întârziere ca fiind certă - întrucât rezultă cu certitudine din contratul încheiat între părți, semnat și necontestat de către debitor.
Creanța este lichidă - întrucât este determinabilă prin contract, exigibilă, întrucât este accesorie debitului principal care nu a fost achitat de către debitor până în prezent și calculată într-un cuantum rezonabil.
Referitor la cererea privind plata taxei de reziliere în cuantum de 800 lei, instanța apreciază că cererea este neîntemeiată.
Creditoarea a calculat taxa de reziliere, invocând în sarcina debitorului obligația de plată a sumei de 800 lei.
Instanța va avea în vedere protecția urmărită de Directiva 93/13/CCE cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție în care Curtea a hotărât că instanța națională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (de exemplu Hotărârea Mostaza Claro, C 168/05).
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Potrivit literei j liniuța a patra din anexă, este considerată clauză abuzivă clauza care restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale., ipoteză pe care instanța o constata îndeplinită în cauză.
Instanța apreciază că stipularea unei taxe de reziliere, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, debitorul neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de toate clauzele inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a taxei de reziliere.
Întrucât clauza privind taxa de reziliere este discutabilă din punct de vedere juridic, instanța apreciază că nu se impune somarea debitorului la plata acesteia.
Prin urmare, pentru toate motivele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța urmează să admită în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de către creditoarea C. H. Limited prin administrator Active . SRL și va soma debitorul B. C. să plătească suma de suma de 1302,99 lei reprezentând contravaloarea serviciilor, precum și suma de 1302,99 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru debitul datorat, și va respinge cererea privind contravaloarea taxei de reziliere ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea creditoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, debitorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emiterea ordonanță de plată formulată de creditoarea C. H. Limited cu sediul în Arch. Makariou III, NEOCLEOUS HOUSE, Limassol, Cipru, înregistrată la Registrul Comerțului din Cipru sub nr. HE_ prin administrator Active . SRL cu sediul în Calea Ș. V., nr.133, Clădirea Central Business Park, Corp B, ., București, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2007, CUI RO21939587 împotriva debitorului B. C., CNP_, domic.în .,jud.V..
Ordonă pârâtului, ca în termen de 30 de zile să plătească reclamantei suma de 1302,99 lei reprezentând contravaloarea serviciilor, precum și suma de 1302,99 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru debitul datorat.
Respinge capătul de cerere privitoare la taxa de reziliere, ca nefiind întemeiată.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică din 27 mai 2015.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 19.06.2015
Tehnored. 4 ex./C.C. 19 Iunie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1342/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1228/2015. Judecătoria... → |
|---|
