Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 729/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 729/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 729/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 729/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. E.
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta S. M., CNP_ cu domiciliul în . V. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. V. cu sediul în Bârlad, ., .. A, ., în contradictoriu pârâtul C. I. C., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., jud. V., având ca obiect ,, ordonanță președințială – reintegrare spațiu”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns reclamanta S. M. personal și asistată de av. V. C., a răspuns pârâtul N. M. personal și asistat de av. P. R. –în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, au răspuns martorii T. M. E., C. G. și V. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, au fost verificate actele și lucrările dosarului de președintele de complet, după care;
Av. V. C. depune la dosar precizări și acte, duplicatul acestora fiind înmânat apărătorului pârâtului în cauză, solicitând a fi considerate note de concluzii scrise.
Av. P. R., pentru pârât, solicită încuviințarea probei cu interogatoriu, având în vedere că pârâtul nu a fost asistat la termenul de probe, apreciind că proba este utilă pentru justa soluționare a cauzei și administrarea acesteia nu duce la tergiversarea dosarului.
Av. V. C., având cuvântul, arată că se opune încuviințării probei cu interogatoriu solicitată de pârât prin apărător, având în vedere momentul la care a fost solicitată.
În temeiul dispozițiilor art. 254 Cod proc. civ., instanța constată că pârâtul este decăzut din proba cu interogatoriu, având în vedere momentul procesual la care a fost solicitată această probă, faptul că, atât la termenul de probe cât și ulterior prin precizările înregistrate la dosar la data de 13.02.2015, pârâtul nu a solicitat proba cu interogatoriu.
Av. V. C. depune la dosar interogatoriu formulat de reclamantă pentru a fi luat pârâtului prezent.
Instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul luat de reclamantă pârâtului prezent, fiecare răspuns fiind consemnat în scris pe aceeași foaie cu întrebările, interogatoriul cu raspunsurile la întrebări fiind atașat la dosar.
La solicitarea instanței, martora T. M. E. se legitimează cu CI . nr._, CNP-_, martora C. Ghinița se legitimează cu CI . nr._, CNP-_, iar martorul V. D. se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor T. M. E., C. Ghinița și V. D., răspunsurile acestora fiind consemnate în procese – verbale separate, care s-au atașat la dosar.
Interpelați fiind de instanță, apărătorii părților în cauză arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, în temeiul art. 392 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile deschise și acordă cuvântulasupra fondului cauzei.
Av. V. C., având cuvântul, arată că prin cererea formulată reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., C. solicitând ca, pe cale de ordonanță președințiala să se dispună reintegrarea sa și a minorului C. C. - I. în imobilul comun, până la partajul bunurilor comune.
Părțile au fost căsătorite de la data de 7.10.2005 până la data de 30.03.2010, iar prin Sentința civilă nr.1890 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, părțile au divorțat.
Atât în Sentința civilă nr. 1890 pronunțată de Judecătoria Bârlad, cât și în Decizia civilă a Tribunalului V. pronunțată în apel, s-a menționat că motivul divorțului a fost violența manifestată de pârât de-a lungul conviețuirii părților.
În momentul plecării reclamantei și a minorului din imobil, în noiembrie 2009, cel care a rămas să locuiască în această cameră, proprietate comună, a fost pârâtul.Imediat după divorț pârâtul a continuat o relație de concubinaj din care mai are un copil. Martorii au declarat la acest termen că, periodic, concubina pârâtului venea la imobil atât cu copilul ei cât și cu copilul lor. Din momentul în care a fost alungată din imobil, reclamanta nu a mai putut să se mai întoarcă, aceasta reușind doar să-și ia câteva din bunurile comune, martorii arătând că destul de puține, cu condiția de a-i preda pârâtului cheia imobilului.
Într-o perioadă de 4-5 ani reclamanta a fost nevoită să locuiască la diverse adrese, cu contract de închiriere la diverse locuințe, purtând copilul după dânsa. Acesta a mai fost crescut și la locuința bunicilor din Tutova unde se află și în prezent, martorii audiați arătând că și acolo sunt condiții ,, ca la țară”, aceasta presupunând probabil un confort minim.
Apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate a acțiunii de față pe cale de ordonanță președințială, respectiv să nu fie prejudiciat fondul cauzei având ca obiect ,, partaj bunuri comune” și urgența, având în vedere că pârâtul face demersuri pentru vânzarea imobilului proprietate comună fără acordul reclamantei.
Arată că, de curiozitate, a sunat la numărul de telefon afișat pe site, la rubrica garsoniere, și i-a răspuns pârâtul, care, nerecunoscând-o, i-a dat toate informațiile cu privire la vânzare, l-a întrebat dacă vânzarea poate fi făcută cu act autentic la notar, pârâtul asigurând-o că nu există nicio problemă în acest sens, prezentând imobilul ca pe un bun propriu, ori, actul de vânzare nu poate fi semnat decât de ambele părți la notar, fiind evident că pârâtul urmărește să vândă acest imobil fără acordul reclamantei, folosindu-se de diferite tertipuri .
Din actele depuse la dosar rezultă că pârâtul nu a locuit în ultimele 6-7 luni în acest imobil, iar din fișa nr. 47 a Asociației de locatari C1 Bârlad rezultă că, în anul 2013, în imobil a locuit o singură persoană, respectiv C. M., figurând în fișă cu debite la Asociație foarte mari.În situația în care reclamanta ar fi fost înregistrată cu debitele menționate în fișă, ar fi fost supusă executării chiar dacă, în realitate debitele nu-i aparțin, întrucât în perioada acumulării debitelor reclamanta nu a locuit acolo, imobilul fiind ocupat de pârât și concubina acestuia.
Solicită a se observa că pârâtul, deși este coproprietarul imobilului în care reclamanta solicită să revină, acesta are mutație definitivă în cartea de identitate la sora sa, la domiciliul acesteia, motivul pentru care are această mutație pe buletin fiind probabil faptul că acesta intenționează să vândă imobilul .
Susținerile pârâtului că ar vrea să vină în locuință cu un concubin nu sunt reale, acestea nefiind dovedite.
Interpelat fiind, apărătorul reclamantei precizează că nu există înregistrată pe rol acțiune de partaj bunuri comune, însă reclamanta intenționează cât de curând să formuleze o astfel de acțiune.
Solicită admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Av. P. R., având cuvântul, solicită respingerea acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii pe cale de ordonanță președințială, prevăzute de art. 996 Cod proc. civ.
Arată că reclamanta a plecat să locuiască împreună cu minorul la părinții ei la Tutova, plecând din imobilul proprietate comună de bună voie, din cauza condițiilor oferite de acest imobil, reclamanta considerând că nu sunt condiții propice pentru creșterea copilului.
Deși părțile sunt despărțite de 5 ani de zile, în toată această perioadă în care reclamanta nu a încercat niciodată să se întoarcă la domiciliul comun, din declarațiile martorilor rezultând că între părți a avut loc o înțelegere, în sensul ca reclamanta să ia bunurile comune, iar pârâtul să rămână în imobil până reușește să-l vândă, reclamanta fiind de acord cu vânzarea imobilului.
Dacă reclamanta ar fi fost în situația să nu aibă unde să locuiască, ar fi stat într-un Centru de Asistență Socială și ar fi făcut repetate demersuri și nu ar fi fost primită în imobil, abia atunci apreciază că ar fi fost justificată promovarea unei acțiuni astfel cum este acțiunea de față, însă din întreg probatoriul administrat rezultă că reclamanta a preferat să plece benevol cu copilul la Tutova pentru că avea condiții mai bune de locuit la părinții ei, iar în timp ce copilul a locuit la bunici, dânsa a locuit la mai multe domicilii în Bârlad, având mai multe relații de concubinaj și lucrând mai puțin.
Cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, ulterior deliberării dându-se sentința de față;
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 02.02.2015 sub nr. de dosar_ reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., C. solicitând ca, pe cale de ordonanță președințiala să se dispună reintegrarea sa și a minorului C. C. - I. în imobilul comun, până la partajul bunurilor comune. A solicitat obligarea pârâtului la plata de cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, a fost căsătorită cu pârâtul de la data de 7.10.2005 până la data de 30.03.2010, iar prin Sentința civilă nr.1890 pronunțată în Dosarul nr._, instanța a pronunțat divorțul din vina acestuia, încredințându-i minorul spre creștere și educare.
Susține că, din luna noiembrie 2009 ea și minorul au fost alungați - cu acte de violență- de către pârât din imobilul proprietate comună, în care acesta a locuit până în vara anului 2014, apoi camera a fost nelocuită, iar la Asociația de proprietari C l s-au acumulat datorii de 2043,3 lei pe care pârâtul nu le-a mai achitat. Din declarațiile vecinilor, dar și din tabelul afișat de Asociația de proprietari, a aflat că pârâtul nu mai locuiește în imobil.
Reclamanta a mai arătat că, de la divorț și până în prezent, împreună cu copilul a locuit cu chirie în diverse locuri, iar în acest moment - pentru că apartamentul unde are mutația a fost vândut - nu au unde locui. A lăsat minorul la Tutova, la părinții ei, iar ea locuiește pe la prietene, pentru a putea merge la muncă. Din cauza lipsei locuinței nu a putut păstra nici locurile de muncă pe care le-a avut și nu a putut introduce nici acțiunea în partajul bunurilor comune. Minorul este școlar si are nevoie de condiții de viață mai bune. Apreciază că nu este normal ca într-o casă care este și proprietatea ei să nu locuiască nimeni (căci pârâtul locuiește în imobilul surorii sale din Bârlad, ., ., .), iar ea și minorul să locuiască în condiții grele, de iarnă, pe la străini.
În drept a invocat dispozițiile art. 996 și următoarele, din Noul Cod proc. civilă.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu acte, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
În susținere a atașat copie de pe acte de stare civilă, Sentința nr. 890/30.03.2010, adeverința nr. 103/16.01.2015, contract de vânzare-cumpărare imobiliară pentru drepturi indivize de proprietate autentificat sub nr. 572/14.03.2006, adeverința nr. 24/19.01.2015( f.5-12).
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare. Prezent în fața instanței la termenul din data de 11.02.2015 a arătat că nu este nimic adevărat din cele susținute de reclamantă în cuprinsul cererii, în prezent sunt separați, reclamanta fiind cea care a plecat din domiciliul comun împreună cu fiul lor, ulterior aceasta întorcându-se în lipsa lui în imobil, de unde a sustras o parte din bunurile comune, incident după care s-a înțeles cu reclamanta cu privire la bunurile comune, în sensul că au făcut un partaj amiabil cu privire la aceste bunuri în prezența unor martori. A mai arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei de reintegrare în domiciliul comun, însă cu condiția ca reclamanta să locuiască împreună cu dânsul și minorul în imobil.
La data de 13.02.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei precizări prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nelegala si netemeinica .
Arată că despărțirea în fapt s-a produs în noiembrie 2009 când reclamanta S. M. a părăsit domiciliul comun, împreuna cu fiul lor C. – I., născut la data de 24.nov.2008. Dupa ce a părăsit domiciliul a promovat acțiunea de divorț la data de 21.12.2009. Reclamanta împreuna cu tatăl ei au sustras bunuri din casa la data de 7 dec.2009.
La data de 16.06.2010 a venit împreuna cu concubinul ei, L. C., pe care i 1-a prezentat ca sot și a luat restul bunurilor comune: frigider, mașina de spălat, masa pt. 12 persoane,hota. Ulterior tatăl ei i-a predat cheia de la camera din litigiu care este cumpărata in timpul căsătoriei.
Pârâtul a arătat că eu nu a dat-o afara din casa, ei erau in vizita la părinții reclamantei, in . ora 20.30 la data de 5 dec.2009 a fost dar afara si a venit pe jos de la Tutova la Bârlad .
La data de 7 dec.2009, dupa ce a plecat la servici, pe la ora 7-8 dimineata a venit reclamanta cu tatăl ei si au luat toti banii din casa 15.000.000 lei ROL, bani împrumutați de la mama pârâtului de la CAR -CFR si au luat o parte din bunuri: mobila de bucătărie, șifonier, calculator, boxe, doua butelii, fier de calcat, aspirator, televizor,etc. pe care le-a dus la tatăl ei .
A mai arătat că a făcut plângere pentru furt împotriva reclamantei si a tatălui ei, dar dupa efectuarea cercetărilor i-a iertat și nu a avut nicio pretenție la niciun bun pentru ca ea i-a spus ca în schimbul bunurilor îi rămane camera și să plătească în continuare împrumutul.
Susține că de atunci au locuit separat. Ea împreuna cu "soțul" ei, L. C.,iar copilul a fost tot timpul lăsat la țara la părinții ei. El a locuit în aceasta camera, plătind toate dările inclusiv ratele la împrumuturi . În anul 2014 a fost plecat pentru câteva luni cu un contract in Spania la cules portocale si dupa ce a terminat de cules a revenit acasă la căminul in care locuiește .
În legătură cu cererea de chemare în judecată a crezut că reclamanta dorește sa revină acasă, in sensul să reia conviețuirea, nu ca dorește sa îl dea pe el afara, cum i s-a explicat pe hol si să rămana ea în casa împreuna cu concubinul. Susține că oricând ar fi de acord sa reia conviețuirea, dar nu ca în aceeași camera să locuiesc el, ea și cu concubinul ei .
A mai precizat că imobilul din litigiu este compus dintr-o singura camera în care au și o chiuveta, Wc-ul fiind comun în altă parte a blocului. Nu au dușuri, apa . Deci condițiile pentru creșterea copilului și pentru a locui atâtea persoane într-o camera sunt imposibile .
Pârâtul a apreciat că în drept nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanta presedintiala prev de art.996 C.. Nu este nicio măsura grabnica pentru păstrarea vreunui drept, pentru a nu se produce vreo paguba prin întarziere sau pentru prevenirea unei pagube care nu s-ar mai putea repara. Nici cu privire la înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări nu se pune problema.
A mai arătat că exista o aparenta de drept. Sunt coproprietari ai acestei camere, dar ea a părăsit aceasta camera din 2009 si revine cu aceasta cerere de ordonanța președintiala de reintegrare în spațiu dupa 6 ani .
Nimeni nu oîimpiedica pe reclamanta sa promoveze acțiune de partaj si atunci se va stabili daca i se va atribui ei aceasta camera sau nu .
N. de locuința are si el, care a rămas în aceasta locuința și a plătit datoriile pentru aceasta locuința. Stie că mai sunt datorii la locuința, dar din lista depusa de reclamanta rezulta ca mai toti locatarii sunt în aceeași situație, toti au nevoi .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc. civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare imobiliară pentru drepturi indivize de proprietate autentificat sub nr. 572/14.03.2006 C. M. a cumpărat dreptul de proprietate asupra apartamentului compus dintr-o cameră și hol în suprafață utilă de 21,22 m.p. situat în Bârlad, ., ., ., jud. V..
Prin Sentința civilă nr. 890 pronunțată la data de 30.03.2010 de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea de divorț formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul C. I. și s-a dipus desfacerea din culpa pârâtului a căsătoriei încheiată de părți la data de 07.10.2005 și înregistrată sub nr. 12 la Primăria .. S-a dispus încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorului C. C. I., născut la data de 24.11.2008, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 185 până la majoratul minorului sau până la intervenirea alte cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații. Reclamanta a revenit la numele avut anterior căsătoriei, acela de S.. De asemenea, a fost admisă în parte cererea reconvențională și au fost stabilite legături personale cu minorul în fiecare sâmbătă și duminică, precum și în zilele de sărbători - C., Paști - de la orele 10,00 la orele 12,00 prin vizitarea sa la domiciliul reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că relațiile dintre soți s-au deteriorat datorită comportamentului violent al pârâtului față de reclamantă, manifestat în ultima perioadă a căsniciei, precum și datorită lipsei de preocupare față de copilul celor doi soți, C. I.. Cei doi soți sunt despărțiți în fapt din luna noiembrie 2009, când reclamanta a plecat din domiciliul comun în urma unui scandal provocat de pârât.
Prin răspunsul la interogatoriul administrat pârâtul nu a recunoscut că ar fi alungat-o din locuință pe reclamantă împreună cu minorul. A susținut că a scos apartamentul la vânzare dar a avut acordul reclamantei. Reclamanta este cea care i-a dat cheia apartamentului pentru ca nu avea condiții de locuit. A mai recunoscut ca nu a locuit în imobil în ultimele 6 luni, însă în luna februarie 2015 locuia în imobil singur. Concubina sa nu a locuit în acest imobil venea rareori în vizită și stătea maxim 2 zile .
Prin declarația dată în fața instanței martorul C. Ghinița, audiată la propunerea reclamantei, vecină în căminul IRB, a arătat că reclamanta s-a mutat împreună cu minorul de aproape 5 ani, iar pârâtul a locuit cu continuitate după despărțire în acest imobil, cu excepția ultimelor 6-7 luni din 2014, înainte de a fi dat în judecată. În perioada de după despărțire și până în urmă cu 6-7 luni, pârâtul fiind într-o relație de concubinaj, acea persoană venea în week-end și locuiau împreună, dar acest lucru se întâmpla mai rar. Acea concubină venea împreună cu copilul ei, dar și cu copilul rezultat din relația cu pârâtul. Nu au locuit acolo toți 4, veneau câte o zi la sfârșit de săptămână, când și când. Martorul a arătat că nu știe ca pârâtul să fie o persoană violentă, nu a auzit de acte de violență între părti pe perioada cât au locuit împreună. Nu a auzit ca reclamanta să se fi plâns de condițiile din această cameră.
Prin declarația dată în fața instanței martorul T. M. Emiliea, audiată la propunerea reclamantei, vecină a părinților reclamantei la Tutova, a arătat că reclamanta a fost nevoită să se mute din imobilul comun din cauză că pârâtul era violent, se certau și ar fi avut și o relație extraconjugală. Minorul a fost dus la părinții reclamantei în Tutova după despărțire, iar reclamanta a locuit cu chirie în Bârlad în mai multe locații. Minorul în prezent locuiește la Tutova cu bunicii fiind înscris la clasa pregătitoare din localitate. A locuit cu reclamanta pe perioada cat a fost la grupa mijlocie, la camin în Bârlad, perioadă în care și reclamanta a avut o gazdă mai stabilă, ulterior începând cu grupa mare, însă, din cauza că a avut mai multe locuri de muncă și a fost nevoită să schimbe mai multe gazde, nu se mai descurca cu minorul, astfel că l-a adus din nou la Tutova, la bunici. Știe că reclamanta vrea să vină să locuiască în imobilul în litigiu și că dorința ei este să locuiască la oraș împreună cu minorul. Nu a auzit-o pe reclamantă să fi plecat din imobil din cauza condițiilor, ci din cauza violențelor pârâtului. În imobilul bunicilor sunt trei camere în care mai locuiesc doar bunicii. Condițiile sunt ca la țară, au lumină, au sobe.
Prin declarația dată în fața instanței martorul V. D., audiat la propunerea pârâtului a arătat că la data despărtirii reclamanta a plecat împreună cu minorul din imobilul comun de bună voie . Nu au fost acte de violență, nu a fost alungată. După despărțire pârâtul a continuat să locuiască în acel imobil singur. Martorul a mai arătat că ar fi auzit că reclamanta ar fi locuit după despărțire la tatăl ei împreună cu minorul, dar el știe că a locuit cu concubinul ei în Barlad, în zona Gării. . Minorul locuiește la Tutova, fiind înscris la școală acolo, de el se ocupă bunicii. După divorț a fost martor când reclamanta a luat frigiderul, mașina de spălat, cu acordul pârâtului, înțelegerea dintre ei fiind in sensul ca reclamanta să preia bunurile, iar pârâtul să rămână cu imobilul, până reușesc să-l vândă. Pârâtul locuiește în prezent în garsonieră. Pârâtul a fost plecat la muncă în străinătate 6-7 luni.
Art. 996 C.pr.civ. reglementează procedura specială a ordonanței președințiale, astfel: „instanța stabilind ca în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. „
Astfel, din dispozițiile art.996 decurg două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale: urgența si caracterul vremelnic, cea de-a treia condiție, care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, este ca instanța să nu cerceteze fondul.
Analizând cererea reclamantei de a se dispune reintegrarea ei și a minorului în imobilul bun comun al ei și al pârâtului, situat în Bârlad ., ., ., instanța apreciază ca în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Instanța reține că nu este îndeplinită condiția urgenței. Astfel reclamanta a susținut că nu are unde locui, nici ea și nici minorul. Din probele administrate în cauză rezultă că, după divorțul părților, minorul a locuit cu reclamanta la Bârlad pentru o scurtă perioadă de timp, atunci când era înscris la grupa mijlocie la cămin, ulterior fiind înscris la grupa mare și respectiv la clasa pregătitoare la Tutova, locuind cu bunicii săi, în imobilul aparținând acestora și care oferă condiții optime pentru creșterea sa.
Reclamanta a locuit în diverse locații, cu chirie, neexistând însă vreo dovada că din cauza schimbării locuințelor nu ar fi putut avea continuitate la locul de muncă.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei din cuprinsul concluziilor scrise depuse la termenul din data de 11.03.2015 potrivit cărora măsura grabnică ar rezulta din necesitatea păstrarea dreptului de proprietate care s-ar pierde prin vinderea fără acordul ei a imobilului. În primul rând, o vindere perfectă nu s-ar putea realiza decât cu acordul ambilor proprietari, iar în al doilea rând, faptul că pârâtul ar fi făcut publică intenția de a vinde nu poate fi considerată și cu înstrăinarea bunului.
De asemenea, nici eventuala executare silită la care reclamanta ar fi supusă pentru recuperarea datoriilor înregistrate la asociația de proprietari nu pot justifica urgența măsurii de reintegrare.
Neîndeplinirea condiției urgenței rezultă și din perioada lungă de timp ce s-a scurs de la momentul când reclamanta a părăsit imobilul comun și până la momentul formulării prezentei acțiuni.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamantă având ca obiect ordonanță președințială-reintegrare în spațiu.
În temeiul art. 453 Cod proc. civ. urmează a dispune obligarea reclamantei să plătească pârâtului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecat, constând în onorariu avocat, achitat cu chitanța nr. 11/12.02/2015 (f.23).
Cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea, având ca obiectordonanță președințială-reintegrare în spațiu, formulată de reclamanta S. M., CNP_ cu domiciliul în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. V. cu sediul în Bârlad, ., .. A, ., jud. V., în contradictoriu pârâtul C. I. C., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., jud. V..
Obligă reclamanta să plătească pârâtului 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 Martie 2015.
Președinte, G. E. | ||
Grefier, E. D. |
Red./tehnored.G.E./12.03.2015
E.D. / 4 ex./ 13 Martie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 756/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 731/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
