Plângere contravenţională. Sentința nr. 182/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 182/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 182/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. D.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de petenta . sediul în C. . jud. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V. cu sediul în V. .. 1 jud. V., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._ DIN 16.07.2014, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta sentință civilă, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi 19 ianuarie 2015 și s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 25.07.2014 sub nr. de dosar_, petenta . a chemat în judecată pe intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/16.07.2014, exonerarea de la plata amenzii și anularea sancțiunii confiscării cantității de 25.740 kg grâu.
În motivarea acțiunii, petenta a arătat că, la data de 16.07.2014, în localitatea M., jud. V., la intersecția DN24A cu DN26, a fost oprit în trafic numitul N. A. V., conducătorul auto al cărăușului petentei, cerându-i-se documentele de proveniență pentru cantitatea de grâu transportată.
I-au fost prezentate agentului constatator CMR pentru transportul mărfurilor în trafic național, fișa de cântărire mașină ., aviz de însoțire a mărfii nr. 11/16.07.2014 emis de . către petentă.
Agentul constatator a solicitat și contractul de vânzare-cumpărare a mărfii, precum și factura fiscală.
Conducătorul auto a explicat că respectivul contract de vânzare-cumpărare se afla la punctul de lucru al societății, iar factura urma să se emită în momentul recepției la baza societății, astfel că nu se putea emite factură fiscală înainte de recepția mărfii de către cumpărător.
Neținând cont de explicațiile conducătorulu auto, agentul constatator a întocmit procesul-verbal atacat prin care a sancționat petenta cu suma de 5000 lei și confiscarea mărfii transportate.
Petenta a motivat că la momentul aplicării sancțiunii contravenționale societatea deținea contract de vânzare-cumpărare și aviz de însoțire a mărfii și urma ca după recepționarea mărfii să se întocmească factura fiscală.
Art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006 nu prevede în mod expres care sunt documentele care trebuie să însoțească efectuarea unui transport de cereale, pentru determinarea acestora fiind necesară interpretarea coroborată a art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 2226/27.12.2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Astfel, documentul care trebuia utilizat în timpul transportului era avizul de însoțire a mărfii, în măsura în care nu exista posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor.
Art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 12/2006 prevede în mod obligatoriu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare și întocmirea facturilor, fără a institui și obligația ca aceste documente să însoțească transportul cerealelor.
Agentul constatator nu a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la procesul-verbal și a refuzat să noteze obiecțiunile petentei.
Din cuprinsul procesului-verbal nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube, precum și gradul de pericol social al faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire petenta a solicitat proba cu înscrisuri.
Petenta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie proces-verbal de contravenție . nr._/16.07.2014 (fila 11); dovadă de ridicare documente (fila 12); contract de vânzare-cumpărare nr. CERE372/08.07.2014 (filele 13-16); declarație pe proprie răspundere (fila 17); contract transport (filele 18-19); nota de cântărire (fila 20); aviz de însoțire a mărfii (fila 21); decizia civilă nr. 471/20.03.2013 a Tribunalului T. - Secția de contencios administrativ și fiscal din dosar nr._ (filele 22-30); decizia civilă nr. 474/14.06.2011 a Tribunalului V. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal din dosar nr._ (filele 31-32); adresă Ministerul Finanțelor Publice (filele 34-36).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că reprezentantului petentei i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, acesta refuzând însă să le formuleze, împrejurarea fiind confirmată prin semnătura martorilor-asistenți Ț. I. Nicușor și P. I..
În ceea ce privește documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a cantității de grâu, art. 14 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006 prevede obligația ca documentele legale să însoțească transportul.
Conform art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/2006, înainte de a se efectua transportul trebuie să fie încheiate un contract de vânzare-cumpărare și să fie emisă o factură fiscală.
În O.U.G. nr. 12/2006 se prevede expres obligativitatea emiterii facturilor fiscale la vânzarea cerealelor, iar în lipsa acestui document financiar-contabil proveniența produsului achiziționat nu este licită. Factura fiscală se emite înainte de începerea transportului mărfii.
Punctul de vedere emis de Direcția Generală Juridică a ANAF nu constituie mijloc de probă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și martorii-asistenți Ț. I. Nicușor și P. I..
Intimata a depus la dosar următoarele înscrisuri: originalul procesului-verbal de contravenție . nr._/16.07.2014 (fila 43); proces-verbal (fila 44); declarație martor N. A.-V. (filele 45-47); tichet de cântar (fila 48); proces-verbal de cântărire (fila 49); dovadă de predare (fila 50); buletin de cântărire, analiză și recepție (fila 51).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, la data de 16.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei și confiscarea a 25.740 kg grâu, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 43).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petenta ”a transportat în vederea comercializării în localitatea M. jud. V. la intersecția DN24A cu DN26 cantitatea de 25.740 kg grâu fără a avea documente de proveniență legale așa cum prevede art. 3 al. 2 din O.U.G. nr. 12/2006”.
Fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006.
La rubrica ”Alte mențiuni” agentul constatator a consemnat ”N. A.-V. refuză să semneze la rubrica Am luat la cunoșință”, reprezentantul petentei semnând la rubrica de primire a procesului-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 16.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 25.07.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Criticile petentei, referitoare la faptul că agentul constatator nu a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la procesul-verbal și a refuzat să noteze obiecțiunile petentei nu poate fi primită, întrucât, din analiza procesului-verbal atacat se observă că reprezentantul petentei, numitul N. A.-V. a fost de față la încheierea procesului-verbal, i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, însă acesta a refuzat să le formuleze, această împrejurare fiind confirmată prin semnătura martorilor-asistenți Ț. I. Nicușor și P. I., iar la rubrica ”mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului” a fost consemnată doar împrejurarea că ”N. A.-V. refuză să semneze la rubrica Am luat la cunoșință”.
De asemenea, criticile petentei, în legătură cu faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube, precum și gradul de pericol social al faptei nu pot fi primite, deoarece instanța, din analiza procesului-verbal atacat, reține, pe de o parte, că nerespectarea art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 sub acest aspect este sancționată cu nulitatea condiționată de vătămare, iar petenta nu a dovedit existența unei asemenea vătămări, iar pe de altă parte, instanța apreciază că descrierea împrejurărilor de fapt ale presupusei contravenții este completă, de natură să ajute la verificarea legalității, temeiniciei și proporționalității sancțiunii aplicate prin procesul-verbal atacat.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Conform art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, ”următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie”.
Instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 2 din același act normativ, ”vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piața internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate și a facturilor fiscale, în cazul producătorilor agricoli persoane juridice, iar în cazul producătorilor agricoli persoane fizice, pe baza contractelor de vânzare-cumpărare și a borderourilor de achiziții cu regim special personalizate prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator”.
Așadar, dispozițiile legale prevăd că în situația producătorilor agricoli persoane juridice, vânzarea de cereale se realizează pe baza unui contract de vânzare-cumpărare și a unei facturi fiscale.
Din interpretarea acestui articol reiese, însă, faptul că dispozițiile legale nu instituie și obligația ca documentele cerute să și însoțească, efectiv, transportul mărfii.
În ceea ce privește existența unui contract de vânzare-cumpărare, instanța reține că petenta ., în calitate de cumpărător, a achiziționat de la ., în calitate de vânzător, o cantitate de 150 tone de grâu, la un preț de 142,5 Euro/tonă, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. CERE372/08.07.2014 (filele 13-16).
Așadar, la data de 16.07.2014 (data constatării presupusei contravenții), petenta deținea un contract de vânzare-cumpărare pentru marfa transportată, așa cum cere art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/2006.
Referitor la factura fiscală, din adresa Ministerului Finanțelor Publice (filele 34-36) reiese faptul că, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 2226/27.12.2006, ”în situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii”, iar potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, ”prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Așadar, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, în măsura în care nu există posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, situație aplicabilă în speță, din moment ce factura fiscală urma să fie întocmită după recepționarea mărfii, adică după efectuarea transportului acesteia.
Instanța reține că la momentul opririi sale în trafic, reprezentantul petentei deținea avizul de însoțire a mărfii (fila 21).
Concluzionând, instanța observă că, la momentul constatării presupusei contravenții (16.07.2014), petenta deținea pentru cantitatea de grâu transportată contractul de vânzare-cumpărare și avizul de însoțire a mărfii, urmând ca factura fiscală să fie întocmită la momentul recepționării mărfii.
Astfel, petenta a făcut dovada provenienței licite a cantității de grâu transportate, potrivit dispozițiilor legale aplicabile.
În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței evidențiind motive de netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să admită plângerea contravențională formulată de petentă, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/16.07.2014 întocmit de I. V., să exonereze petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat, și să anuleze măsura confiscării cantității de 25.470 kg grâu, aplicată prin același proces-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., cu sediul în mun. C., ., jud. C., înmatriculată la ONRC sub nr. J_, CUI RO13635412, reprezentată legal de asociat unic B. M.-C. și convențional de av. C. P., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..
Anulează procesul-verbal . nr._/16.07.2014 întocmit de I. V. și, în consecință, exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat.
Dispune anularea măsurii confiscării cantității de 25.470 kg. grâu, aplicată prin același proces-verbal.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. H. D.
Red. D.R
Tehnoredactat D.H. 4 ex/27.01.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 135/2015. Judecătoria BÂRLAD | Pretenţii. Sentința nr. 46/2015. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
