Plângere contravenţională. Sentința nr. 166/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 166/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 166/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 166/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C., cu domiciliul procesual la cabinet avocat C. G., din Barlad, ., ., ap. 5, . și pe intimat I. V., cu sediul in V., .. 1, jud. V. având ca obiect plângere contraventionala PV . NR._ DIN 12.07.2014
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal și asistat de avocat C. G., lipsind:
- intimat - I. V.
- petent LA C..AV.C. G. - M. C.
- martor D. E.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. C. G. depune împuternicire avocațială și precizează că petentul renunță la proba cu martorul D. E..
Instanța ia act că petentul renunță la proba cu martorul D. E..
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.
Av. C. G., pentru petent, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurii complementare aplicate, iar în subsidiar, solicită aplicarea unui avertisment. Arată că în mod greșit s-a reținut in sarcina petentului că ar fi depășit viteza admisă pe porțiunea de drum respectivă, deoarece în acea zonă nu există limitator de viteză. Nici în fotografiile de la dosar, trimise de I., nu se vede vreun limitator de viteză. Petentul este șofer de tir, are experiență de conducător auto de peste 20 de ani și cunoaște regulile de circulație.
Petentul, având cuvântul, precizează că echipajul de poliție a trecut pe lângă el în mers, dar nu l-au oprit atunci, iar in locul unde a fost oprit de polițiști nu există limitator de viteză. Solicită admiterea plângerii și arată că este șofer de profesie, așa își câștigă existența și așa reușește să își plătească ratele la bancă.
Conform prevederilor art. 394 alin. 1 C. proc. civ., instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 14.07.2014 sub nr._, petentul M. C. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2014 și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, în fapt, la data de 12.07.2014 a fost sancționat reținându-se în sarcina sa că a circulat pe DE 581 km 76, pe un sector de drum unde limita de viteză era de 70 km/h, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-_ cu viteza de 130 km/h.
Acesta a mai precizat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, că procesul-verbal de contravenție este netemeinic întrucât pe respectiva porțiune de drum nu exista indicator de limitare a vitezei la 70 km/h, că locul unde a fost întocmit procesul-verbal se afla la aproximativ 20 km/h față de Bârlad, precum și faptul că este șofer profesionist.
Ca temei legal al acțiunii, petentul a invocat prevederile art.31-34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și pe cele ale 118 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 11.08.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2014 s-a reținut în sarcina petentului că a circulat pe DE 581 km 76, pe un sector de drum unde limita de viteză era de 70 km/h, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-_ cu viteza de 130 km/h, abatere înregistrată cu aparatul R. montat pe auto MAI_ pe hard disc nr. 2.
Intimatul a mai arătat că procesul-verbal a fost încheiat imediat după constatarea contravenției fiindu-i adus la cunoștință petentului dreptul de a formula obiecțiuni și că acesta a semnat procesul-verbal, fiindu-i înmânat duplicatul.
În motivarea în drept a întâmpinării, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ., pe cele ale art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 22.08.2014 petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că fotografiile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada deplină a locului unde a fost amplasat cinemometrul, a existenței indicatorului de limitare a vitezei pe sensul de deplasare al petentului, respectiv V.-Bârlad și că în fotografiile depuse nu se observă numărul de înmatriculare al autoturismului.
În susținerea acțiunii petentul a depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2014 (fila 6), dovadă și carte de identitate (fila 7), iar intimatul a depus la dosarul cauzei procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2014 (fila 18), planșe foto (filele 17-19), buletin de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2014 (fila 20).
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, se reține că la data de 12.07.2014, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, a circulat pe DE 581 km 76, pe un sector de drum unde limita de viteză era de 70 km/h, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare IS-_ cu viteza de 130 km/h, abatere înregistrată cu aparatul R. montat pe auto MAI_ pe hard disc nr. 2.
Instanța reține și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Specific că nu am văzut limitarea de viteză și nu eram în localitate nici în apropierea acesteia. Nu am avut viteza menționată”, petentul semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 12.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 14.07.2014.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia petentul nu a circulat cu viteza reținută de 130 km/h, este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, Din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2014 (fila 20), rezultă faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
De asemenea, planșele foto fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată. Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data, respectiv 12.07.2014, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 17:05, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului în care se evidențiază numărul de înmatriculare.
Apărarea formulată de către petent potrivit căreia din planșele foto efectuate nu se poate vedea numărul de înmatriculare al autoturismului nu poate fi reținută de instanța în condițiile în care petentul prin cererea introductivă nu contestă faptul că a circulat pe respectiva porțiune de drum la momentul la care a fost depistat, ci afirmă doar că viteza reținută în sarcina sa nu este cea reală. De asemenea, din analiza planșei foto aflate la fila 19 se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat, cu viteza de 130 km/h.
De asemenea, în ceea ce privește apărarea petentului în sensul că nu a observat limitarea de viteză, aceasta nu încalcă caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina sa având în vedere culpa petentului în necunoașterea acestui aspect.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța reține că fapta petentului M. C. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 810 lei (echivalentul a 9 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile. Instanța constată că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. d din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta petentului (a depăși viteza maximă admisă cu 60 km/h) este extrem de gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. C. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 12.07.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. C. domiciliat în Iași, ., ., CNP_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. G. cu sediul în Bârlad, ., ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.07.2014.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. DARIEALINA V.
Red. C.D. 22.01.2015
TEHNORED. A.V. 23.01.2015
EX.5
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 175/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
