Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1166/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1166/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 1386/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ-JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1166/2013
Ședința publică din data de 02 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A.-M., judecător
GREFIER: T. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. S.A, cu sediul în loc. Ștei, ..13, jud. Bihor, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JO5/_, CUI RO7401263 în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în loc. C. M., nr.68/A, jud. Bihor, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JO5/_, CUI RO23689045, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, consilier juridic R. A.-M., în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită,
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că pârâta nu a depus la dosar întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 201 alin.1 din Codul de procedură civilă, iar cererea este legal timbrată cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței ., nr._/ 09.07.2013.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 219 alin.1 din Codul de procedură civilă, constată că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, iar în reprezentarea reclamantei S.C. S. S.A. se prezintă consilier juridic R. A.-M., conform împuternicirii depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar în ședință publică, un înscris prin care solicită recalificarea cererii într-o cerere de drept comun având ca obiect pretenții.
Instanța ia act de această solicitare și totodată constată că, în prezenta cauză, datorită modului în care a fost redactată cererea și în raport de prevederile art.1026 alin.2 C.pr.civ., deși în sistemul Ecris dosarul a fost înregistrat ca având obiect -cerere cu valoare redusă, procedura prealabilă a fost realizată conform procedurii de drept comun specifică unei acțiuni în pretenții, iar nu conform procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă.
În temeiul art.131 alin.1 din C.pr.civ. instanța pune în discuție competența de soluționare a pricinii, sens în care acordă cuvântul reprezentantei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei arată că Judecătoria Beiuș este competentă în soluționarea prezentei cauzei.
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor art.131 alin.1 C.pr.civ., reține că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cereri în temeiul art.94 alin. 1 litera „j” C.pr.civ. și art. 107 alin.1 Cod procedură civilă potrivită căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Instanța pune în discuția reclamantei prin reprezentant necesitatea de a se indica ce reprezintă sumele indicate sub formă de penalități în cuprinsul unora dintre facturile depuse la dosar.
Reprezentanta reclamantei, consilier juridic R. A.-M., apreciază că sunt penalități pentru plata cu întârziere a altor debite și învederează că, reclamanta își modifică cererea în sensul că solicită obligarea pârâtei doar la plata contravalorii sumelor înscrise sub formă de debite principale în cuprinsul facturilor ce formează obiectul litigiului și la plata majorărilor de întârziere aferente, care sunt prevăzute expres de legislația indicată în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța, conform art.237 pct.7 C.pr.civ. acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art.255 alin.1 și 258 raportat la prev. art. 265 și 292 alin.1 din codul de procedură civilă instanța apreciază necesară, pertinentă, concludentă și utilă cauzei proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar, pentru dovedirea temeiniciei pretențiilor acesteia motive pentru care o încuviințează.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri sau probe.
În baza art.238 pct.1 C.pr.civ. instanța estimează că cercetarea procesului poate fi finalizată la acest termen de judecată.
Reprezentanta reclamantei nu are obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța conform art. 244 alin.1 C.pr.civ. declară cercetarea procesului încheiată iar în baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților:
Reclamanta prin reprezentant consilier juridic R. A. M. solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată și modificată la acest termen de judecată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumelor prevăzute în facturile fiscale cu titlu de debite principale ce nu au fost achitate la scadență și a majorărilor de întârziere aferente până la data plății efective, majorări care sunt prevăzute expres de legislația în domeniu, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
În baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, astfel că închide dezbaterile și reține cererea spre soluționare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 09 iulie 2013, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta .. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 516,2 lei reprezentând contravaloarea următoarelor facturi fiscale: nr.1870/31.05.2011, în valoare de 6,55 lei; nr.2190/30.06.2011, în valoare de 81,12 lei; nr.2982/31.08.2011, în valoare de 31 lei; nr. 3468/30.09.2011, în valoare de 31 lei; nr.3549/31.10.2011, în valoare de 31 lei; nr.4246/30.11.2011, în valoare de 31 lei; nr.4434/31.12.2011, în valoare de 31 lei; nr.327/31.01.2012, în valoare de 31 lei; nr.765/28.02.2012, în valoare de 31 lei, nr.1107/31.03.2012, în valoare de 31 lei, nr.1564/30.04.2012, în valoare de 31 lei, nr. 1938/31.05.2012, în valoare de 31 lei, nr.2303/30.06.2012, în valoare de 87,45 lei și nr. 2808/31.07.2012, în valoare de 31 lei; obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere calculate de la data scadenței facturilor fiscale(30 de zile de la data emiterii) și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că, aceasta în calitate de furnizor/prestator a încheiat cu pârâta, în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii de salubrizare nr.805/22.03.2010, iar prețul pentru aceste servicii este cel prevăzut în acest contract.
Reclamanta a menționat că, deși i-a furnizat pârâtei în calitate de beneficiar serviciile prevăzute în contract, aceasta nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale mai sus menționate la plata cărora a rămas restantă.
De asemenea reclamanta a precizat faptul că, prin adresa nr. 230/06.02.2013 a notificat-o pe pârâtă să achite debitul datorat.
Totodată a arătat că, prin adresa nr.454/21.03.2013 în temeiul Legii nr.134/2010 a emis o nouă notificare către pârâtă, care a fost comunicată acesteia prin scrisoare recomandată, cu conținut declarant și cu confirmare de primire, însă până în prezent, pârâta nu a efectuat nici o plată către . .
Reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile art.16 din contractul încheiat între părți, respectiv la cap.IV alin.1 pct.4 din anexa la acest contract, se prevede că, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, beneficiarul este obligat la plata acesteia, în caz contrar va fi obligat la plata majorărilor de întârziere. De asemenea, a arată că dispozițiile cap.III din OG nr.92/2003 privind C.pr.fiscală, prevăd nivelul și modul de calcul al dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere pentru neachitarea la scadență a obligațiilor la bugetul de stat.
În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat prevederile art.194 și art.1025 C.pr.civilă, iar în probațiune reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, nota de inventar privind comunicarea notificării pentru plata facturilor către societatea pârâtă, adresa nr. 454/21.03.2013 și confirmarea de primire a acesteia, notificarea nr. 230/06.02.2013 și confirmarea de primire a acesteia, contractul de prestări servicii de salubrizare nr.805/22.03.2010, adresa emisă de către reprezentantul legal al pârâtei . către reclamantă în vederea încheierii contractului de prestări servicii și facturile fiscale ce formează obiectul litigiului.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant care să se prezinte în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de acțiune.
La termenul de judecată din data de 02.10.2013, s-a prezentat în instanță, reprezentanta reclamantei care a depus la dosar un înscris prin care a solicitat recalificarea cererii într-o cerere de drept comun - având ca obiect pretenții. De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume: suma de 516,2 lei reprezentând contravaloarea facturilor menționate, suma de 82,28 lei reprezentând majorări de întârziere calculate de la data scadenței facturilor fiscale (30 de zile de la data emiterii) până la data de 09.07.2013 și în continuare până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
Prin acest înscris, referitor la capătul de cerere privind majorările, reclamanta a arătat că serviciile pe care le prestează beneficiarilor sunt reglementate de legi speciale, fiind pretinse în conformitate cu aceste dispoziții legale, respectiv art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006, art.15 alin. 2 din Ordinul nr.90/2007 privind contractul cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și art.14 alin.2 din Ordinul nr.112/2007, privind contractul cadru de prestare a serviciului de salubrizare potrivit cărora:
Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen la termen a obligațiile bugetare, stabilite conform reglementările legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima după data scadenței;
c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Reclamanta a menționat și faptul că, întrucât conținutul contractelor încheiate de către aceasta cu beneficiarii este reglementat de lege, respectiv de Ordinul nr.90/2007 privind contractul cadru de furnizare /prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare și art.14 alin.2 din Ordinul nr.112/2007 privind contractul cadru de prestare a serviciului de salubrizare, părțile semnatare nu pot include și nici nu renunța la clauzele ce formează conținutul acestor contracte, prin urmare aceste majorări de întârziere incluse în aceste contracte reprezintă mai mult decât voința părților, aceste majorări sunt prevăzute în mod imperativ de legislația specială, care reglementează domeniile în care societatea reclamantă. își desfășoară activitatea.
În motivarea în drept a acestui înscris au fost invocate prev.art.204 și art.194 C.pr.civ.
Tot la termenul de judecată din data de02.10.2013, instanța a pune în discuția reclamantei prin reprezentant necesitatea de a se indica ce reprezintă sumele indicate sub formă de penalități în cuprinsul unora dintre facturile depuse la dosar.
Urmare a acestui fapt reclamanta prin reprezentant a apreciat că sunt penalități pentru plata cu întârziere a altor debite și a învederat instanței că, reclamanta își modifică cererea în sensul că solicită obligarea pârâtei doar la plata contravalorii sumelor înscrise sub formă de debite principale în cuprinsul facturilor ce formează obiectul litigiului și la plata majorărilor de întârziere aferente, care sunt prevăzute expres de legislația indicată în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar.
Analizând cererea de față astfel cum a fost modificată și prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. S. S.A. ȘTEI, în calitate de operator și pârâta . în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de prestări servicii de salubrizare nr. 805/22.03.2010, aflat la filele 13-14 dosar, în baza căruia societatea reclamantă s-a obligat să asigure în favoarea pârâtei serviciile publice de salubrizare privind colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor solide, cu excepția celor toxice și periculoase și a celor cu regim special în conformitate cu prevederile legale în vigoare, acesteia din urmă revenindu-i obligația corelativă de a achita contravaloarea serviciilor furnizate.
În temeiul acestui contract, au fost emise de către reclamantă facturile fiscale nr.1870/31.05.2011, în valoare totală de 26,99 lei, scadentă la data de 30.06.2011, din care s-a achitat suma de 20,44 lei conform mențiunilor inserate în cuprinsul facturii, rămânând un rest de plată de 6,55 lei; nr.2190/30.06.2011, în valoare de 81,12 lei, scadentă la data de 30.07.2011; nr.2982/31.08.2011, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.09.2011; nr. 3468/30.09.2011, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.10.2011; nr.3549/31.10.2011, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.11.2011; nr.4246/30.11.2011, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.12.2011; nr.4434/31.12.2011, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.01.2012; nr.327/31.01.2012, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 01.03.2012; nr.765/28.02.2012, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 29.03.2012, nr.1107/31.03.2012, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.04.2012, nr.1564/30.04.2012, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.05.2012, nr.1938/31.05.2012, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.06.2012, nr.2303/30.06.2012, în valoare de 87,45 lei, scadentă la data de 30.07.2012 și nr.2808/31.07.2012, în valoare de 31 lei, scadentă la data de 30.08.2012, iar pârâta a rămas restantă la plata contravalorii acestora în sumă totală de 516,12 lei, conform modului de calcul depus la fila 43 dosar.
Pe parcursul derulării procesului pârâta nu a făcut dovada achitării sumelor solicitate de reclamantă, deși anterior a fost notificată de două ori în privința plății acestora, conform înscrisurilor aflate la filele 5a-12 dosar.
Examinând facturile fiscale mai sus indicate, instanța reține că, în cuprinsul facturii fiscale nr.2190/30.06.2011 ( fila 29 din dosar) în valoare de 81,12 lei, a fost înscrisă suma de 50,12 lei cu titlu de penalități de întârziere și de asemenea în cuprinsul facturii fiscale nr.2303/30.06.2012 ( fila 18 din dosar) în valoare de 87,45 lei, a fost înscrisă suma de 56,45 lei cu titlu de penalități de întârziere, fără a se arăta expres însă ce reprezintă aceste penalități, asupra căror sume au fost calculate aceste penalități și pentru ce perioadă.
Analizând astfel suma de 516,12 lei, pretinsă inițial de reclamantă cu titlu de debit, instanța apreciază că, doar în privința sumei înscrise în facturile fiscale în litigiu cu titlu de debit principal, în valoare totală de 410 lei, (valoare obținută după următorul mod de calcul: 516,12 lei valoarea totală a facturilor - 50,12 lei -56,45 lei, penalitățile de întârziere înscrise în facturile mai sus indicate =410 lei, debit efectiv înscris în facturile fiscale în litigiu), este întemeiată solicitarea reclamantei, în acest sens fiind modificată de altfel cererea la termenul de judecată din data de 02.10.2013
Astfel, instanța apreciază că, doar suma de 410 lei, reprezintă o creanță certă, lichidă, exigibilă și constă în obligația de plată a unor sume de bani asumate printr-un contract încheiat între profesioniști, constatat printr-un înscris ce a fost însușit de ambele părți prin semnătură, în baza căruia au fost emise facturile mai sus menționate.
Ținând cont de faptul că, factura ca act sub semnătură privată în înțelesul art.46 C.. data nașterii raportului juridic dintre părți- face proba contractului pe care îl constată, atunci când este acceptată la plată, iar în speță acceptarea facturilor în litigiu de către pârâtă este confirmată și de faptul că, nu s-a făcut dovada înregistrării unor reclamații din partea acesteia privind calitatea serviciilor prestate, aspect care coroborat cu achitarea unei părți din contravaloarea facturii nr.1870/31.05.2011, presupune recunoașterea datoriei, instanța apreciază admisibilă cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei la plata sumei de 410 lei, cu titlu de debit principal.
Referitor la capătul de cerere privind majorările de întârziere, instanța urmează a reține că, la cap. IV alin.1 pct.4 din anexa nr.4 la contractul de prestări servicii de salubrizare nr. 805/22.03.2010, se prevede că, operatorul are dreptul să aplice majorări de întârziere conform reglementărilor legale în vigoare în cazul neachitării facturilor la termen și de asemenea la cap. VII alin. 3 din contract se prevede că, în cazul neîndeplinirii obligațiilor, operatorul va suporta penalizările prevăzute în cap. IV și V .
Totodată, ținând cont de calitatea reclamantei de operator de servicii de salubrizare instanța reține incidența în cauză a următoarelor prevederi legale:
- art. 42 alin. 10 din Legea nr.51/2006privind serviciile comunitare de utilități publice:
(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
b) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
- art.15 alin. 2 din Ordinul nr.90/2007 pentru aprobarea Contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare potrivit cărora,
(2) Neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
- art.14 alin.2 din Ordinul nr.112/2007, privind aprobarea Contractului-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităților:
(2) Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, după cum urmează:
a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
- art.120 alin.7 din OG nr.93/2003 privind Codul de procedură fiscală:
(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
Astfel, analizând dispozițiile legale mai sus indicate, prin raportare la clauzele inserate în cuprinsul contractului încheiat între părți, instanța apreciază că este întemeiată solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata majorărior de întârziere calculate asupra sumelor înscrise în facturi cu titlu de debit principal potrivit cap.III din OG nr.92/2003 privind C.pr.fiscală, urmând a reține că potrivit modului de calcul depus de către reclamantă la fila 43 dosar aceste majorări, până la data de 09.07.2013 sunt în cuantum de 82.28 lei, iar în raport de prevederile legale mai sus invocate acestea pot fi acordate în continuare până la achitarea integrală a creanței principale, fără însă a depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere că, în raporturile contractuale ivite între profesioniști, obligațiile se impun a fi executate cu celeritate, în temeiul dispozițiilor art. 662 alin 2-4 N. C.pr.civ., art. 46 C.. cod civil de la 1864- în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, prin raportare la prev. art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, art.102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009, precum și în temeiul art.14 alin.2 din Ordinul nr.112/2007, art.15 alin. 2 din Ordinul nr.90/2007, art.120 alin.7 din OG nr.93/2003, art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, instanța va admite cererea formulată și modificată și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 410 lei, reprezentând debit principal înscris în facturile fiscale mai sus menționate și suma de 82,28 lei reprezentând majorări de întârziere calculate asupra sumelor cuprinse sub formă de debit în facturi, de la data scadenței facturilor fiscale și până la data de introducerii cererii 09.07.2013, majorări de întârziere ce vor fi acordate și în continuare până la data plății efective, fără a depăși însă cuantumul debitului asupra cărora sunt calculate.
În baza art. 453 alin.1 C.pr.civilă reținând culpa procesuală a pârâtei, având în vedere că cererea astfel cum a fost modificată a fost admisă, instanța o va obliga pe aceasta să plătească în favoarea creditoarei suma de 39 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru necesară soluționării prezentei cereri, în raport de prev. art. 3 alin. 1 lit. a din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată și modificată de către reclamanta S.C. S. S.A, cu sediul în loc. Ștei, ..13, jud. Bihor, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JO5/_, CUI RO7401263 în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în loc. C. M., nr.68/A, jud. Bihor, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JO5/_, CUI RO23689045.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 410 lei, reprezentând contravaloarea debitului principal cuprins în facturilor fiscale neachitate la scadență și suma de 82,28 lei reprezentând majorări de întârziere calculate asupra debitului restant de la data scadenței facturilor fiscale și până la data de introducerii cererii - 09.07.2013, majorări de întârziere ce vor fi acordate și în continuare până la data plății efective, fără a depăși însă cuantumul debitului restant.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.10. 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
P. A.-M., judecător T. C.
Red. P.A.M.
Tehn.TC.
4 ex./31.10.2013
Emis 2 comunicări:
1. reclamanta S.C. S. S.A, cu sediul în loc. Ștei, ..13, jud. Bihor, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JO5/_, CUI RO7401263
2. pârâta ., cu sediul în loc. C. M., nr.68/A, jud. Bihor, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. JO5/_, CUI RO23689045.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 547/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 845/2013.... → |
|---|
