Contestaţie la executare. Sentința nr. 615/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 615/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 120/35/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ- JUDEȚUL BIHOR
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 615/2013
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: P. A.- M.- judecător
GREFIER: T. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de către contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ, cu sediul procesual ales în Municipiul Oradea, ..1, . în contradictoriu cu intimații: G. M. D., G. D. G. și G. D.-E., toți cu domiciliul în satul Buntești, nr.59, jud. Bihor, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 17.04.2013, prin registratura instanței, intimații au depus la dosar concluzii scrise în vederea pronunțării.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.04.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17.04.2013, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Prin cererea înregistrată inițial la data de 12.03.2012, pe rolul Curții de Apel Oradea,sub dosar nr._ CA/2012,scutită de plata taxei judiciare de timbru, contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ în contradictoriu cu intimații G. M. D., G. D. D. și G. D. a solicitat instanțeiprin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea unor termene de plată eșalonată a sumelor de 170.000 Euro și 20.100 lei la care a fost obligat contestatorul în baza Sentinței penale nr. 286/08.11.2010 pronunțată de Judecătoria Beiuș, a Deciziei penale nr. l69/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor și a Deciziei penale nr. 994/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr._, în sensul obligării contestatorului la plata sumei de 20.000 lei/lună, începând cu data de 01 iulie 2012 până la stingerea integrală a obligației de plată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii contestatorul a arătat că prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul penal mai sus menționat a fost obligat la plata sumei de 170.000 Euro și a sumei de 20.100 lei, astfel că, la data de 01.03.2012, s-a emis o somație în dosarul execuțional nr.12/E/2012 al B. P. D., prin care i se punea în vedere să achite integral aceste sume.
Contestatorul a menționat că aceste măsuri de executare silită, venite pe fondul crizei financiare globale, precum și grevate pe arhicunoscutele măsuri de austeritate impuse de executiv la nivel central au potențialul de a perturba în mod grav activitatea spitalului, cu repercusiuni imediate asupra pacienților. Ținând cont de dificultățile cu care se confruntă și de interesul public, este imperios necesară eșalonarea la plată a acestei datorii, întrucât instituția poate asigura din fonduri proprii plata unei sume de maxim 20.000 lei/lună, începând cu luna iulie și aceasta întrucât orice alte sume care parvin spitalului au un scop clar determinat, ce nu poate fi deturnat, cum ar fi spre exemplu fondurile alocate de Ministerul Sănătății pentru achiziționarea de medicamente.
Contestatorul a menționat că, nu intenționează să tergiverseze executarea ci, doar să asigure îndeplinirea actului medical în condiții optime, fiind rezona- bil a achita în tranșe obligațiile stabilite în sarcina sa.
În drept, au fost invocate prevederile art.6 din O.G. nr.22/2002, modificată prin O.U.G.nr.4/2011, aprobata prin Legea 92/2011, iar în probațiune contestatorul a depus la dosar copiile hotărârilor judecătorești pronunțate de Judecătoria Beiuș, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea în dosarul penal nr._, somația de plată emisă la data de 24.02.2012 în dosarul execuțional nr.12/E/2012 al B. P. D. și certificatul de înregistrare fiscală eliberat la data de 29.09.2009 pentru Spitalului M. N. P.-Beiuș.
La data de 14.03.2012 contestatorul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanței să dispună prin încheiere executorie suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.12/E/2012 al B. P. D. până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind eșalonarea la plată a sumei de 170.000 Euro și a sumei de 20.100 lei, ce fac obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Oradea, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acestei cereri contestatorul a reiterat în esență motivele din acțiunea introductivă.
În motivarea în drept au fost invocate prevederile art.6 alin. 4 din O.G. nr.22/2002, modificată prin O.U.G. nr.4/2011, aprobată prin Legea 92/2011, iar în probațiune contestatorul a depus suplimentar față de înscrisurile anexate acțiuni introductive, procesul verbal de cheltuieli încheiat la data de 24.02.2012 de B. P. D. și Încheierea nr.101/2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ .
În ședința publică din data de 24.04.2012 intimații prin reprezentat au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca fiind prematur introdusă și ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acestei întâmpinări intimații au arătat în esență că, prevederile art. 6 din OG nr.22/2000 își găsesc aplicabilitatea doar în condițiile în care instituția debitoare a făcut demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată conform art. 2 din OG 22/2002 și a făcut dovada lipsei de fonduri.
Aceștia au arătat că datorită circumstanțelor și momentului producerii decesului soției intimatului G. M. D., acțiunea contestatorului apare ca fiind șicanatorie și se impune a fi respinsă.
Tot la acest termen de judecată reprezentantul contestatorului a depus la dosar un set de înscrisuri reprezentate de cereri și răspunsuri emise și primite de Spital referitoare la demersurile întreprinse pentru obținerea de fonduri în vederea executării obligațiilor de plată.
La termenul de judecată din data de 24.04.2012, în cauză a fost invocată excepția de necompetență materială a Curții de Apel- Oradea, astfel că, prin sentința civilă nr.155/24.04.2012 CA-PI pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._ CA/2012, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul S. M. "Episcop N. P." Beiuș, cu sediul ales în Oradea, Parcul T., nr.1, ., în contradictoriu cu pârâții G. M. D. domiciliat în Buntești, nr.59, J. Bihor, G. D. D., domiciliat în Buntești, nr.59, J. Bihor și G. D., domiciliată în Buntești, nr.59, J. Bihor, în favoarea - Judecătoriei Beiuș.
În considerentele acestei hotărâri au fost reținute următoarele:
,, Potrivit art. 6 din OG nr. 22/2002, în cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plata in condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, in condițiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata eșalonata a obligației respective.
(1) In cazurile in care obligația de plata este stabilita prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat aceasta hotărâre luarea masurilor prevăzute la alin. (1), care se aplica in mod corespunzător.
(2)Daca obligația de plata este stabilita printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătoreasca, cererea formulata potrivit alin. (1) se soluționează de către instanța de executare competenta.
(3).Instanța sesizata potrivit alin. (1) –(3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite pana la soluționarea prin hotărâre definitiva si irevocabila a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plata a sumei datorate. Suspendarea se dispune fara plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacata cu recurs, in mod separat.
(4)In cazuri urgente, instanța prevăzuta la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere si fara citarea parților, suspendarea provizorie a executării pana la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fara plata unei cauțiuni. Încheierea nu este supusa niciunei cai de atac.
(5). Cererile introduse potrivit alin. (1) –(5) sunt scutite de taxa judiciara de timbru si se judeca cu precădere. Hotărârea data in cauzele prevăzute la alin. (1) –(3) poate fi atacata numai cu recurs.
În prezenta speță ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 6 alin. 2 din OG nr. 22/2002, despăgubirile a căror eșalonare o solicită reclamantul fiind stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. În condițiile în care obligația reclamantului de plata a daunelor morale în favoarea părților civile a fost stabilită de instanța de fond, în căile de atac dispunându-se doar modificarea cuantumului respectivelor despăgubiri, Curtea văzând dispozițiile legale mai sus arătate, în temeiul art. 158-159 Cod procedură civilă, urmează a-și declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Beiuș”.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 08.06.2012, sub dosar nr._ .
În acest dosar la termenul de judecată din data de 27.06.2012, reprezentanta contestatorului a învederat instanței faptul că a mai înregistrat o acțiune pe rolul Curții de Apel Oradea, ce are ca obiect suspendare executare silită și care a constatat că a fost atașată tot la prezenta cauză, deși s-a intenționat a se forma dosar separat în vederea soluționării acesteia.
De asemenea reprezentanta intimaților, a depus la dosar întâmpinare, prin care, pe cale de excepție a solicitat să se constate lipsa de competență a Judecătoriei Beiuș în soluționarea prezentei cauze, în principal a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acestei întâmpinări intimații au arătat că la data de 06.11.2006 soția numitului G. M. D. a fost internată la secția de Obstetrică-ginecologie a Spitalului M. Episcop „N. P.”-Beiuș, cu diagnosticul II G II P-sarcină 38 de săptămâni, făt viu unic, prezentație craniană, poziție stânga, organe intact, bazin osos normal,edeme gestaționale.
La data de 17.11.2006 soția numitului G. M. D., numita G. M. R. a decedat, iar prin sentința penală nr.286/08.11.2010 pronunțată de Judecătoria Beiuș, decizia penală nr.169/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor și decizia penală nr._ a Curții de Apel Oradea, s-a constatat vinovăția inculpaților T. V. și S. R. L., în calitate de angajați ai reclamantului/ contestatorului.
De asemenea tot prin aceste hotărâri, care au rămas definitive,inculpații au fost obligați în solidar cu Spitalului M. Episcop „N. P.”-Beiuș, la plata despăgubirilor civile către intimați.
Intimații au precizat că, întrucât nici inculpați și nici Spitalului M. Episcop „N. P.”-Beiuș, nu au înțeles să-și execute obligațiile de bună voie, au depus o cerere de executare către B.E.J.”P. D.”, ce formează obiectul dosarului execuțional nr.12/E/2012, în care la data de 01.03.2012 a fost emisă somația către Spitalului M. Episcop „N. P.”-Beiuș.
Raportat la excepția invocată, intimații au arătat că S. M. Episcop „N. P.” Beiuș și-a formulat acțiunea în baza O.G. nr.22/2002, or potrivit prev. art. 6 alin.2 din acest act, instanța competentă în soluționarea prezentei cereri este Curtea de Apel-Oradea, deoarece prin decizia pronunțată de această instanță s-a dispus modificarea hotărârilor anterioare.
Mai mult de atât, intimații au susținut că, nu este de neglijat faptul că, prin sentința penală nr.286/2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul S. R. L. a fost achitat și doar inculpatul T. V. a fost obligat alături de partea responsabilă civilmente S. M. Episcop „N. P.”-Beiuș, la plata despăgubirilor civile.
De asemenea, intimații au arătat că acțiunea formulată de contestatoare este prematură, deoarece potrivit art.6 din O.G.22/2002 „în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplinii obligația de plată în condițiile prev. de art.1 alin.1,art.2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a un unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.”
Astfel prevederile textului invocat de către contestator își găsesc aplicabilitatea doar în condițiile în care instituția debitoare a făcut demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată potrivit art. 2 din O.G.22/2002” dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare la cererea creditorului”.
Intimații au arătat că, solicită respingerea acțiunii întrucât această creanță a cărei plată se solicită a fi eșalonată, reprezintă despăgubiri materiale ca urmare a decesului soției numitului G. M. D. și a mamei minorilor G. D. D. și G. D., precum și având în vedere faptul că decesul s-a produs în urmă cu 6 ani, timp în care intimatul a fost nevoit să-și crească singur copii în condițiile unei suferințe sufletești acute.
Tot la termenul de judecată din data de 27.06.2012, reprezentanta contestatorului a comunicat reprezentantei intimaților un exemplar al cererii de suspendare a executării silite și a învederat că înscrisurile anexate în probațiune în susținerea acestei cereri sunt aceleași cu înscrisurile anexate acțiunii principale, iar reprezentanta intimaților a arătat că Judecătoria Beiuș nu ar fi competentă în soluționarea prezentei cereri, potrivit dispozițiilor OG nr.22/2002, unde la art.6 alin.2 se arată că, o astfel de cerere se judecă de instanța care a pronunțat hotărârea. A menționat faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea a modificat toate hotărârile instanței de fond, aspecte față de care atât ea, cât și reprezentanta reclamantului sunt de acord că soluționarea acestei acțiuni intră în competența Curții de Apel Oradea, iar nu a Judecătoriei Beiuș, mai ales că, prin hotărârea Curții de Apel au fost stabilite daunele datorate pârâților.
A precizat că, prin sentința instanței de fond, respectiv a judecătoriei, a fost achitat unul dintre inculpați, respectiv acesta nu a fost obligat la plată.
De asemenea, reprezentanta contestatorului a arătat că, își însușește punctul de vedere exprimat de către reprezentanta intimaților, a apreciat că este competentă Curtea de Apel Oradea în soluționarea cauzei și a menționat faptul că, personal a susținut aceste aspecte și în fața Curții de Apel Oradea.
La data de 18.07.2012, prin registratură, executorul judecătoresc P. D. a depus copia certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului execuțional nr.12/E/2012.
La termenul de judecată din data de 18.07.2012reprezentantul contestatorului a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv cererile formulate de contestator către diverse instituții în vederea alocării de fonduri și o parte din răspunsurile primite la aceste solicitări, în două exemplare și a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a exista posibilitatea de a se primi răspuns la toate adresele emise de spital în luna iulie 2012 și a studia dosarul execuțional. De asemenea reprezentanta pârâților, a solicitat amânarea cauzei în vederea studierii înscrisurilor ce i-au fost comunicate.
Instanța a apreciat că, prioritar amânării cauzei este a se lămuri natura juridică a acțiunii și obiectul acesteia, motiv pentru care a pus în discuție calificarea naturii juridice a prezentei acțiuni, în contextul în care titlurile executorii reprezintă hotărâri pronunțate în materie penală, respectiv necesitatea de a se arăta de către părți prin reprezentanți dacă apreciază că în speță este vorba despre o contestație la executare sau dacă este vorba despre un alt tip de acțiune și dacă cererea ce formează obiectul litigiului este de natură civilă sau de natură penală.
Reprezentantul contestatoarei a arătat că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Ordonanței nr.22/30.01.2002, actualizată cu modificările aduse prin OUG nr.4/2011, astfel că, în opinia sa nu este vorba despre o contestație la executare ci este vorba despre o acțiune reglementată de dispozițiile acestui act normativ. Totodată a menționat că, natura litigiului consideră că este penală și nu civilă, iar competența aparține Judecătoriei Beiuș- secția penală, întrucât, așa cum a reținut și Curtea de Apel Oradea, aceasta este instanța care a stabilit despăgubirile civile. A arătat că, deși nu a fost lămurită de către Curtea de Apel Oradea natura litigiului, apreciază că în speță este vorba despre un litigiu în materie penală.
De asemenea reprezentanta intimaților a arătat că, în speță nu este vorba despre o contestație la executare, întrucât a existat între părți un litigiu în materie civilă ce a avut ca obiect contestație la executare și acțiunea a fost respinsă și a susținut excepția de necompetență materială a instanței invocată la termenul anterior și a precizat că, la art. 6 alin.2 din OG nr.22/2002, se menționează că o astfel de cerere, întemeiată pe dispozițiile acestui act normativ, se judecă de către instanța care a pronunțat hotărârea. A învederează faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea a modificat toate hotărârile instanțelor anterioare, astfel că, în opinia sa această cauză este de natură penală, iar competența materială aparține Curții de Apel Oradea- secția penală. Reprezentantul contestatorului a arătat că este competentă Judecătoria Beiuș-secția penală, deoarece în căile de atac a fost modificat doar cuantumul despăgubirilor acordate, iar reprezentanta pârâților a arătat că este competentă Curtea de Apel Oradea- secția penală, întrucât Judecătoria Beiuș nu a stabilit despăgubiri decât în sarcina unuia dintre inculpați, celălalt fiind achitat.
Instanța, față de aspectele învederate de către reprezentanții părților și susținerile acestora potrivit cărora prezentul litigiu este de natură penală, având în vedere faptul că la nivelul Judecătoriei Beiuș funcționează complete specializate în soluționarea cauzelor civile și complete specializate în soluționarea cauzelor penale, a apreciat că prezenta cauză reprezintă un litigiu de natură penală, întrucât titlurile executorii în baza cărora se solicită stabilirea unor termene de eșalonare a plății au fost pronunțate în cadrul unor litigii în materie penală, astfel că, doar instanța penală care a stabilit cuantumul despăgubirilor este abilitată să stabilească și eșalonarea plății. Cu privire la obiectul acțiunii, având în vedere motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că, lipsa resurselor financiare reprezintă un impediment la executare, astfel că, în opinia instanței prezenta cauză reprezintă o veritabilă contestație la executare în materie penală ce poate fi întemeiată pe prev. art. 461 alin 1 lit. c, teza finală C.pr.pen., care fac vorbire despre existența unei împiedicări la executare, coroborate cu prev. art.461 alin.2 și cu art.463 alin.1 C.pr.penală, care fac vorbire despre instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, precum și cu dispozițiile speciale cuprinse în OG nr. 22/2002 act normativ care în art.6 alin. 2 face de asemenea referire la instanța care a dat hotărârea, contestație la executare în cadrul căreia s-a formulat și o cerere accesorie privind suspendarea executării, motive pentru care instanța a pus în discuție scoaterea cauzei de pe rolul acestui complet -civil 3 și transpunerea acestuia la completul penal 1, care funcționează în cadrul instanței.
Reprezentanții părților nu s-au opus la transpunerea cauzei unui complet penal, astfel că, prin încheierea de ședință din data de 18.07.2012,având în vedere că la nivelul Judecătoriei Beiuș funcționează complete specializate în soluționarea cauzelor civile și complete specializate în soluționarea cauzelor penale, apreciind că, prezenta acțiune reprezintă o veritabilă contestație la executare în materie penală, întemeiată pe prev. OG nr. 22/2002 actualizată coroborată cu art. 461 alin. 1 lit. c, teza finală C.pr.pen., art.461 alin.2 și art.463 alin.1 C.pr.penală, iar prezentul litigiul are o natură penală, iar nu civilă, mai ales că, în cazul neachitării despăgubirilor se poate pune problema revocării beneficiului suspendării executării pedepsei; în temeiul art. 99 alin. 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 actualizată, pentru aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rolul completul civil nr. 3 și transpunerea acesteia spre competentă soluționare la completul penal nr.1, care urmează să ia măsurile corespunzătoare pentru soluționarea cauzei și să analizeze și excepția de necompetență materială invocată în cauză.
Urmare a acestui fapt, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul completului 1 penal, la data de 08.06.2012, sub dosar nr._ .
În acest dosar, la termenul de judecată din data de 26.09.2012, reprezentantul contestatorului a depus la dosar unset de înscrisuri privind demersurile făcute de S. Mun. Beiuș pentru a obține resurse financiare necesare pentru plata despăgubirilor civile la care a fost obligat și un raport privind eșalonarea plăților din care rezultă că S. mun. Beiuș ar avea posibilitatea să plătească 15.000 lei pe lună.
La termenul de judecată din data de 03.10.2012, instanța a pus discuție recalificarea naturii juridice a prezentei cauze în contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art.461 alin.1, lit.c C.pr.pen.
Astfel, reprezentantul contestatorului a arătat că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Ordonanței nr.22/30.01.2002, actualizată cu modificările aduse prin OUG nr.4/2011, astfel că, în opinia sa nu este vorba despre o contestație la executare ci este vorba despre o acțiune reglementată de dispozițiile acestui act normativ. A precizat că, natura litigiului consideră că este penală și nu civilă.
De asemenea reprezentanta intimaților a arătat că nu consideră că cererea formulată de reclamantă poate fi calificată ca o contestație la executare și a susținut că este o cerere de natură penală care trebuie să se judece de instanța de condamnare, respectiv de Curtea de Apel Oradea.
Reprezentanta parchetului a arătat că lasă la aprecierea instanței calificarea cererii formulate, în contestație la executare.
Instanța, față de motivele invocate în cerere a recalificat cererea formulată de reclamantă, în contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. 1, lit. c C.pr.pen. și din oficiu a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Beiuș.
Astfel, reprezentantul parchetului a arătat că nu are obiecții cu privire la admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Beiuș. Apărătorul contestatorului a solicitat respingerea acestei excepții, întrucât în prezenta cauză competentă este Judecătoria Beiuș, iar în măsura în care instanța va admite excepția de necompetență materială invocată, va trebui să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze. Apărătorul intimaților a solicitat admiterea excepției invocate și declinarea cauzei la Curtea de Apel Oradea-secția penală.
Prin sentința penală nr.253/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ CA/2012în baza art.42 C.pr.pen. cu referire la art.463 alin.1 C.proc. penală a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de S. M. „EPISCOP N. P.” BEIUȘ, cu sediul în mun. Beiuș, jud. Bihor și cu sediul procesual ales în mun. Oradea, ..1, ., în favoarea Tribunalului Bihor.
În considerentele acestei sentințe instanța a reținut:
,,…obiectul prezentei cereri este contestație la executare în materie penală întemeiată pe prev. art. 461 alin 1 lit. c, teza finală C.pr.pen..
Potrivit art.463 alin.1 C.p.p.:,, Contestația privitoare la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute în art.461 lit. a) și b), la instanța de executare prev. de art.460, iar în cazul prev. de art.461 lit.c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În cauza de față, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este Tribunalul Bihor, această instanță dispunând condamnarea inculpatului S. R..
Competența materială este reglementată de norme de ordine publică, în consecință are caracter absolut, astfel că, părțile sau instanța nu pot deroga de la aceste norme.”
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor-Oradea –Secția Penală, la data de 26.10.2012, sub același număr de dosar.
În acest dosar la data de 06.02.2012, contestatorul S. M. Episcop N. P. Beiuș a solicitat instanței ca în temeiul art. 6 alin 4 din OG.22/2002 să dispună prin încheiere executorie și fără plata vreunei cauțiuni, suspendarea continuării executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenelor de plată a sumei datorate.
De asemenea, a solicitat ca, în temeiul art. 6 alin. 5 din OG.22/2012 să dispună de urgență prin încheiere executorie și fără plata vreunei cauțiuni, suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulată potrivit alineatului 4 al actului normativ invocat.
În esență a arătat că, în data de 04.11.2012 Trezoreria Statului a comunicat că au fost blocate conturile spitalului de către executorul judecătoresc,iar acest lucru afectează grav activitatea spitalicească. În probațiune au fost anexate copii ale ordinelor de plată privind plățile efectuate de către contestator în dosarul executorului P. D..
Tot în acest dosar, la termenul de judecată din data de 13.11.2012, instanța a pus în discuție competența materială a tribunalului în soluționarea cauzei.
Astfel, reprezentantul petentei, a arătat că, inițial s-a adresat Curții de Apel Oradea care și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Beiuș, care mai apoi a trimis cererea Tribunalului Bihor. Ca obiect al cererii, a arătat că nu este vorba despre o contestație la executare în penal, cererea bazându-se pe un act normativ special, care acordă beneficiul instituțiilor publice de a plăti eșalonat o creanță, pentru a nu se bloca conturile, iar în paralel se poate solicita suspendarea executării, însă nu această suspendare este obiectul principal al cererii. De asemenea a arătat că își menține cererea formulată în sensul de a se stabili un termen de plată eșalonată, pentru suma la care a fost obligat S. în solidar cu cei doi medici. Totodată a solicitat și suspendarea continuării executării silite până la soluționarea irevocabilă a litigiului prin care se acordă termenele de plată. De asemenea a precizat că inculpații au fost condamnați de Tribunalul Bihor și de Judecătoria Beiuș iar Curtea de Apel Oradea a stabilit suma finală privind despăgubirile civile. Reprezentanta parchetului a considerat că tribunalul nu este competent sens în care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, iar reprezentantul contestatorului a considerat că, instanța competentă ar fi Curtea de Apel Oradea.
Totodată, instanța a pus în discuția părților necompetența materială pe secția penală și teritorială a Tribunalului Bihor.
Astfel, reprezentanta parchetului a solicitat trimiterea cauzei la Judecătoria Beiuș și inițierea conflictului negativ de competență, iar reprezentantul contestatorului a arătat că nu se opune la inițierea conflictului negativ de competență.
Prin sentința penală nr.219/P/21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ , a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor, în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. art. 25 C.p.p. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș. Totodată, în baza art. 43 al. 1 și 3 teza II C.p.p., cu aplicarea alin. 5, a fost sesizată Curtea de Apel Oradea cu prezentul conflict negativ de competență și a fost trimis dosarul cauzei la Curtea de Apel Oradea .
În considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că: ,, Petentul a fost obligat la plata daunelor morale în favoarea părților civile de către instanța de fond, în căile de atac dispunându-se doar modificarea cuantumului respectivelor despăgubiri, prin urmare, în prezenta speță ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 6 alin. 2 din OG nr. 22/2002, despăgubirile a căror eșalonare o solicită reclamantul fiind stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Petentul nu contestă obligația de plata stabilită prin hotărâre judecătoreasca definitivă și este de acord cu plata sumelor, solicitând doar acordarea, in condițiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata eșalonata a obligației respective. Față de această împrejurare nu sunt incidente prev. art. 461 al. 1 lit. c Cpp., în cauză nefiind vorba despre o contestație la executare în materie penală.”
Astfel, prezenta cauză a fost înaintată Curții de Apel Oradea în vederea soluționării conflictului negativ de competență, aceasta fiind reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.01.2013, sub dosar numărul_ .
Prin sentința penală nr.16/P/06.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în acest dosar, în baza art. 43 Cod procedură penală, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe S. M. „EPISCOP N. P.” BEIUȘ, cu sediul ales în Oradea, Parcul T., nr. 1, . în favoarea Judecătoriei Beiuș, complet civil, iar în baza art. 192 alineat 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:
„Competența de soluționare a prezentei cauze îi revine Judecătoriei Beiuș deoarece petentul S. M. „Episcop N. P.” Beiuș a fost obligat la plata daunelor morale în favoarea părților civile de către instanța de fond, în căile de atac dispunându-se doar modificarea cuantumului respectivelor despăgubiri.
În prezenta speță se are în vedere ipoteza reglementată de art. 6 alin. 2 din OG nr. 22/2002, despăgubirile a căror eșalonare o solicită reclamantul fiind stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Petentul nu contestă obligația de plată stabilită prin hotărâre judecătoreasca definitivă și este de acord cu plata sumelor, solicitând doar acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective, în cauză nefiind vorba despre o contestație la executare în materie penală, ci de natură civilă.”
Astfel, cauza a fost reînregistrată la data de 22.02.2013, pe rolul Judecătoriei Beiuș, complet 3 civil, sub dosar nr._ .
În acest dosar, la data de 08.04.2013, prin registratură, contestatorul a depus la dosar, urmare a solicitării instanței, adresa nr.1189/ 04.04.2013, prin care a prezentat cuantumul sumelor achitate direct de Spital în favoarea intimaților, precum și plățile efectuate din popririle realizate asupra salariilor celor doi medici, arătând faptul că, până la data de 31.03.2013 totalul sumelor achitate către debitori este de 220.019 lei, rămânând potrivit modului de calcul prezentat de către contestator o diferență neachitată în sumă de 432.079 lei.
Contestatorul a arătat că, pentru anul 2013 are prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli plăți lunare de câte 15.000 lei în vederea acoperirii debitului datorat în dosarul de executare nr.12/E/2012 al B. P. D. și a propus eșalonarea obligațiilor de plată prin achitarea lunară a unei tranșe de 15.000 lei, conform graficului prezentat în cuprinsul adresei.
La această adresă au fost anexate, în xerocopie, ordinele de plată pentru justificarea sumelor achitate direct de către Spital în favoarea creditorilor intimați.
La termenul de judecată din data de 10.04.2013, la întrebarea instanței, intimatul G. M. D. a învederat că numele corect al intimaților minori este cel de G. D. G. și G. D.-E., iar instanța a luat act de acest fapt.
De asemenea, reprezentantul reclamantei, a precizat obiectul acțiunii, în sensul că solicită reeșalonarea creanței urmărite prin plata sumei de 15.000 lei lunar, până la plata întregii creanțe.
Intimatul G. M. D. a arătat că se opune la admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată, învederând că, în a fost chemat de către conducerea Spitalului pentru a tranzacționa, iar în cazul în care ar accepta condițiile impuse de către contestator la aceste negocieri ar primi întreaga sumă de bani urmărită, însă nu dorește să accepte doar această sumă, deoarece, cu ocazia analizei titlurilor executorii s-a constatat că debitorii îi datorează o sumă mai mare de bani decât cea pentru care s-a început executarea silită.
Analizând actele și lucrările dosarului prin coroborare cu actele și lucrările din dosarul execuțional nr. 12/E/2012 al B.E.J. P. D., precum și cu actele și lucrările din dosarul nr._ CA/2012* al Curții de Apel Oradea și din dosarele nr._ ale Judecătoriei Beiuș, Tribunalului Bihor și Curții de Apel Oradea, care sunt atașate prezentei cauze, instanța reține în fapt următoarele:
Din conținutul actelor ce intră în componența dosarului execuțional nr. 12/E/2012 a B. P. D., aflat la filele 26-146 în dosarul nr._ CA/2012 al Judecătoriei Beiuș-secția civilă, rezultă că, la solicitarea intimaților G. M. D., G. D. și G. D. E., a fost inițiată procedura executării silite împotriva debitorilor T. V. și S. R. L., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. ”EPISCOP N. P.-BEIUȘ”, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr.286/08.11.2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr._, decizia penală nr.169/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor- Secția Penală, în dosarul nr._ și decizia penală nr.994/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea-Secția Penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr._, toate investite cu formulă executorie.
Din cuprinsul cererii de executare silită aflată la fila 28 în dosarul indicat, înregistrată la B. P. D. sub nr. 12/23.01.2012, formulată de creditorii urmăritori instanța urmează a reține că s-a solicitat recuperarea următoarelor creanțe: suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. D. G., cu titlu de daune morale; suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. D. E., cu titlu de daune morale; suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. M. D. cu titlu de daune morale; suma de 2.500 ron, ce reprezintă cheltuieli de judecată în favoarea părților civile, conform hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._ ; precum și suma de 7000 ron ce reprezintă plata onorariului avocațial, la care se adaugă și onorariul executorului judecătoresc. În cuprinsul cererii de executare silită formulată de creditori s-a arătat faptul că, terțul asigurator . făcut plata sumei de 27.700 lei, ce reprezintă daunele materiale suferite.
Astfel, prin încheierea nr.101/08.02.2012, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, filele 31-32 dosar, a fost admisă cererea formulată de executorul judecătoresc P. D. și a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr.12/E/2012 a obligațiilor stabilite prin titlurile executorii reprezentate de sentința penală nr. 286/08.11.2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr._, decizia penală nr.169/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor- Secția Penală, în dosarul nr._ și decizia penală nr.994/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea -Secția Penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr._, privind pe creditorii urmăritori G. M. D., G. D. și G. D. E. și pe debitorii S. R. L., T. V. și S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ.
Urmare a acestui fapt, prin somația de plată din data de 24.02.2012, emisă în dosarul execuțional nr.12/E/2012 al B. P. D. (aflată la fila 67 dosar) contestatorul S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ, a fost înștiințat să achite în termen de o zi de la primirea somației, suma de 170.000 euro și suma de 20.100 lei, reprezentând creanță, reprezentare avocat, onorariu și cheltuieli executorii, arătându-se totodată în cuprinsul somației de plată că, în cazul în care nu se va conforma se va proceda la executarea silită, în conformitate cu dispozițiile legale în materie. De asemenea s-a menționat că, executarea silită se face la cererea creditorilor urmăritori G. M. D., G. D. și G. D. E. și în temeiul a titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr.286/08.11.2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș, decizia penală nr.169/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor- Secția Penală și decizia penală nr.994/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Din înscrisul depus la fila 46 în dosarul Judecătoriei Beiuș nr._ CA/2012-secția civilă, rezultă că, tot la data de 24.02.2012 a fost emisă în dosarul execuțional nr.12/E/2012 al B. P. D. o adresă către debitorul-contestator S. M. EPISCOP N. P. -BEIUȘ, prin care se arată că este îndreptată eroarea materială din somația transmisă la data de 24.02.2012, întrucât în mod eronat s-a trecut suma de plată ca fiind 170.000 euro și 20.100 lei și nu 290.000 euro și 23.984 lei.
De asemenea, în cadrul dosarului execuțional nr. 12/E/2012 a B. P. D., la data de 22.03.2012 a fost înregistrată o nouă cerere de executare silită formulată de creditorii urmăritori G. M. D., G. D. și G. D. E., prin care aceștia au solicitat exercitarea tuturor formelor de executare silită împotriva debitorului T. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ până la recuperarea în întregime a următoarelor creanțe: suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. D. G., cu titlu de daune morale; suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. D. E., cu titlu de daune morale; suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. M. D. cu titlu de daune morale; suma de 2.500 ron, ce reprezintă cheltuieli de judecată în favoarea părților civile,conform hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._, precum și exercitarea tuturor formelor de executare silită împotriva debitorului S. R. L. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ până la recuperarea în întregime a următoarelor creanțe: suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. D. G., cu titlu de daune morale; suma de 60.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. D. E., cu titlu de daune morale; suma de 25.000 euro sau echivalentul în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, în favoarea părții civile G. M. D. cu titlu de daune morale; suma de 2.500 ron, ce reprezintă cheltuieli de judecată în favoarea părților civile, conform hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._ . Totodată, prin această cerere s-a solicitat executarea debitorilor pentru suma de 7000 ron ce reprezintă onorariul avocațial, la care se adaugă și onorariul executorului judecătoresc. În cuprinsul cererii de executare silită formulată de creditori s-a arătat faptul că, terțul asigurator . făcut plata sumei de 27.700 lei, ce reprezintă daunele materiale suferite.
Tot în cadrul dosarului execuțional mai sus menționat au fost emise somații de plată către cei debitorii persoane fizice și de asemenea au fost emise adrese de înființare a popririi în vederea recuperării creanțelor urmărire, către mai multe instituții.
Din cuprinsul adresei nr.1395/13.04.2012, emisă de S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ către B. P. D. reiese că, această instituție l-a informat pe executorul judecătoresc despre faptul că va trece la consemnarea unei treimi din veniturile salariale ale angajaților T. V. și S. R., începând cu luna aprilie, astfel că, până la data de 24 a lunii următoare și în continuare, lunar, până la concurența debitelor, sumele de bani consemnate vor fi virate în conturile indicate prin adresele de poprire.
Cu toate acestea, în dosarul execuțional nr.12/E/2012 al B. P. D., a fost emisă o nouă somație de plată la data de 14.06.2012 (aflată la fila 53 dosar) prin care contestatorul S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ, a fost înștiințat să achite în termen de 15 zile de la primirea somației, conform art. 500 C.pr.civ., suma de 290.000 euro și suma de 23.984 lei, reprezentând creanță, taxă timbru, onorariu și cheltuieli de executare, arătându-se totodată în cuprinsul somației de plată că, executarea silită se face la cererea creditorilor urmăritori G. M. D., G. D. și G. D. E. și în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr.286/08.11.2010, pronunțată de Judecătoria Beiuș, decizia penală nr.169/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor- Secția Penală și decizia penală nr.994/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea. De asemenea s-a menționat faptul că s-a luat măsura înscrierii acestei somații asupra imobilului înscris în CF_ și_ Beiuș, urmând ca acesta să fie scos la licitație publică în cazul neachitării debitului în termenul arătat.
Împotriva acestei executări silite contestatorul S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ, a formulat prezenta contestație la executare, întemeiată pe prev. OG nr. 22/2002, prin care așa cum s-a precizat la termenul de judecată din data de 10.04.2013 se solicită eșalonarea obligațiilor de plată, prin achitarea lunară a unei tranșe de 15.000 lei, contestatorul prezentând în acest sens și un grafic de eșalonare a obligațiilor de plată în cuprinsul adresei înregistrată la dosar la data de 08.04.2013.
De asemenea contestatorul a formulat și susținut în cauză și cereri de suspendare a executării silite, întemeiate pe prev. art. 6 alin 4 și 5 din actul normativ mai sus invocat.
Astfel, instanța reține incidența în speță a următoarelor dispoziții legale cuprinse în O.G.nr. 22/30 ianuarie 2002 actualizată, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
ART. 1
(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
ART. 2
Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
ART. 3
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
ART. 4
(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
ART. 5
Creditorul și debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2, precum și asupra unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu.
ART. 6
(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
(2) În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă obligația de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluționează de către instanța de executare competentă.
(4) Instanța sesizată potrivit alin. (1) - (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(5) În cazuri urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
(6) Cererile introduse potrivit alin. (1) - (5) sunt scutite de taxa judiciară de timbru și se judecă cu precădere. Hotărârea dată în cauzele prevăzute la alin. (1) - (3) poate fi atacată numai cu recurs.
ART. 7
Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.
În raport de conținutul acestor dispoziții legale instanța apreciază că prematuritatea acțiunii la care au făcut referire intimații în conținutul apărărilor inițiale invocate în cauză, se impune a fi verificată atât la momentul promovării acțiunii, cât și la data soluționării cauzei, astfel că, o astfel de apărare se dovedește a fi neîntemeiată, în raport de momentul pronunțării hotărârii, având în vedere că, termenul de 6 luni prevăzut la art. 2 din OG nr. 22/2002, este expirat la această dată.
Conform textului art. 6 din OG nr. 22/2002, stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației supusă executării este condiționată de existența unor motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege datorită cărora instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4 din actul normativ invocat.
Față de conținutul înscrisurilor depuse în probațiune de către contestatorul S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ, la filele 147-182 în dosarul nr._ CA/2012 al Judecătoriei Beiuș Secția Civilă și la filele 18-59 în dosarul nr._ CA/2012 al Judecătoriei Beiuș Secția Penală, precum și în raport de calitatea de unitate sanitară a contestatorului și atribuțiile stabilite în sarcina acestuia prin legislația din domeniul sanitar, instanța urmează a reține că, în cauză există motive întemeiate constând în lipsa resurselor financiare, datorită cărora contestatorul nu poate achita integral, ,,uno icto,, obligația de plată stabilită în sarcina acestuia prin titlurile executorii mai sus indicate, ci se impune eșalonarea acestei obligații, tocmai în considerarea faptului ca această instituție publică să poată să asigure concomitent plății eșalonate a datoriei și continuarea, respectiv desfășurarea în condiții optime a activității medicale și în acest mod să fie asigurată starea de sănătate a întregii populații arondată teritorial acestei unități spitalicești.
În caz contrar, ar fi anihilat scopul pentru care a fost înființată și potrivit căruia trebuie să funcționeze o astfel de unitate medicală, iar impactul negativ asupra stării de sănătate a populației ar fi de neînlăturat.
Înscrisurile depuse în probațiune atestă că, S. a făcut demersuri pentru alocarea sumelor de bani necesare efectuării plăților în bugetul instituției, astfel că, a emis o . sesizări în acest sens către diverse instituții cum ar fi: Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Bihor, Instituția Prefectului Județului Bihor, Primăria Municipiului Beiuș, Consiliul Județean Bihor, Consiliul Local al Mun. Beiuș, Camera de Conturi Bihor, ., prin care a solicitat sprijin financiar pentru achitarea debitului datorat creditorilor urmăritori, însă, așa cum rezultă din răspunsurile comunicate, demersurile efectuate de către contestator au rămas fără rezultat.
Tot din cuprinsul înscrisurilor depuse în probațiune la dosarul cauzei în data de 08.04.2013, reprezentate de situația plăților efectuate însoțită de ordinele de plată pentru justificarea sumelor achitate direct de către spital în favoarea creditorilor și plățile efectuate din popririle realizate asupra salariilor celor doi medici, precum și din graficul de eșalonare întocmit de către contestator, se poate observa faptul că, S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ, prin reprezentanții săi are disponibilitatea de a plăti sumele stabilite de către instanță în sarcina acestuia și a achitat în acest sens o mare parte din creanță în calitate de parte responsabilă civilmente, aspect despre care l-a informat și pe executorul judecătoresc P. D. prin adresa nr. 2412/18.07.2012, aflată la fila 21 în dosarul_ CA/2012 al Judecătoriei Beiuș –secția penală.
Potrivit modului de calcul prezentat de contestator suma totală achitată în contul creanței urmărite până la data de 31.03.2013 este de 220.019 lei, din care suma de 190.000 lei a fost plătită direct de către Spital, iar diferența de sumă a fost achitată din popririle realizate asupra salariilor celor doi medici.
În acest context, apărările invocate de către contestator în prezenta cauză sunt apreciate de instanța ca fiind întemeiate, deoarece, sunt de notorietate condițiile precare existente în majoritatea spitalelor din țară, datorită resurselor financiare insuficiente pentru achiziționarea de hrană, medicamente și alte cheltuieli specifice instituțiilor sanitare.
În opinia instanței obligarea contestatorului în calitate de parte responsabilă civilmente, la achitarea întregului debit într-o singură tranșă, uno icto, ar avea consecințe nefaste asupra activității Spitalului, deoarece, ar împiedica desfășurarea în condiții normale a serviciilor medicale .
În prezenta cauză sunt incidente dispozițiile O.G.nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor și autorităților publice, în privința contestatorului se impune a fi urmată procedură specială instituită de acest act normativ, procedură ce a fost considerată constituțională de către Curtea Constituțională a României prin numeroase decizii pronunțate în acest sens.
Intenția legiuitorului prin OG nr.22/2002 constă în instituirea anumitor limite asupra executării silite, aceasta neputându-se face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice ci, numai asupra acelora alocate special de la buget, cu această destinație sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Această prevedere legală nu înseamnă că se intervine asupra titlului executoriu ce este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă, hotărâre care are putere de lucru judecat sau eventual asupra creanțelor pe care le înregistrează creditorii față de instituția debitoare, procedura ce urmează a fi folosită trebuie să corespundă dispozițiilor speciale impuse de legiuitor prin O.G. nr.22/2002.
Prin Decizia nr.605/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 din O.G. nr.22/2002 Curtea Constituțională a României a arătat că, ordonanța a cărei constituționalitate este contestată are o evidență finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismelor statului.
Totodată, Curtea a reținut că ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva acestora în condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activitățiicare constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții.
De asemenea, Curtea a mai reținut că ordonanța instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, așa cum s-a arătat este în concordanță cu principiile consacrate de aceasta și nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil.
Totodată Curtea Constituțională, în Decizia nr.213/2010 a arătat: condițiile instituite în această materie prin ordonanță, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituției, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor.
Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale este instituită de art.147 din Constituția României stabilind că, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Executarea eșalonată a unor titluri executorii nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare ce se poate aplica.
În considerarea cuantumului ridicat al creanței urmărite în speța de față, instanța apreciază că executarea uno icto a debitului ar face imposibilă realizarea atribuțiilor serviciilor publice care intră în sfera de activitate a debitorului S. M. EPISCOP N. P.-BEIUȘ.
Având în vedere aceste aspecte, ținând cont de cuantumul mare al sumei supusă executării, de calitatea contestatorului de unitate sanitară, de faptul că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că în speță, contestatorul nu s-a sustras de la plată, ci efectiv nu poate onora întreaga creanță într-o singură transă, instanța consideră că se impune reeșalonarea creanței urmărite prin realizarea de către contestator a mai multor plăți, în cuantumul fixat de instanță, până la achitarea integrală a debitului datorat potrivit titlurilor executorii, în temeiul cărora a fost demarată executarea silită.
În privința sumei lunare la plata căreia va fi obligat contestatorul, instanța apreciază că aceasta se impune a fi stabilită la valoarea de 20.000 ron lunar, sumă ce trebuie achitată până la sfârșitul fiecărei luni și până la momentul recuperării integrale a creanțelor urmărire, astfel că, va dispune în acest sens, având în vedere că, prin acțiunea introductivă a fost indicată inițial chiar de către contestator această sumă, aspect ce denotă că acesta a considerat că are posibilitatea plății lunare a acestei sume, mai ales că, abia ulterior contestatorul și-a precizat acțiunea prin reducerea cuantumului sumei lunare la 15.000 lei .
Instanța apreciază că eșalonarea lunară a creanței urmărite în acest cuantum de 20.000 lei este una rezonabilă și poate fi si sigură, fără a afecta în vreun fel activitatea medicală a contestatorului, mai ales că această unitate deservește o zonă geografică mare.
Față de ansamblul considerentelor de mai sus, instanța apreciază că, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 6 din OG 22/2002, astfel că, în temeiul acestora urmează a admite în parte cererea formulată, precizată și completată de contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ în contradictoriu cu intimații: G. M. D., G. D. G. și G. D.-E., iar ca o consecință a acestui fapt va stabili termene de plată eșalonată a creanței la care a fost obligat contestatorul, în calitate de parte responsabilă civilmente, în baza Sentinței penale nr. 286/08.11.2010 pronunțată de Judecătoria Beiuș, a Deciziei penale nr. l69/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor și a Deciziei penale nr. 994/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr._, în sensul că, obligă contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ să plătească în favoarea creditorilor urmăritori suma de 20.000 lei lunar, ce trebuie achitată până la sfârșitul fiecărei luni, începând cu data comunicării hotărârii și până la stingerea integrală a obligației de plată cuprinsă în titlurile executorii mai sus menționate.
Referitor la cererile de suspendare formulate de contestator întemeiate pe prev. art. 6 alin. 4 și 5 din OG nr. 22/2002, instanța urmează a le respinge ca rămase fără obiect, având în vedere că prin prezenta hotărâre au fost acordate termene de plată eșalonate pentru suma datorate, iar temeinicia acestor cereri de suspendare nu este justificată în contextul în care contestatorul a efectuat și anterior plăți parțiale din cuantumul creanței urmărite, conform situației depusă la dosar la data de 08.04.2013, aspect ce presupune că există posibilitatea achitării și în viitor a sumei de 20.000 lei lunar la plata căreia a fost obligat contestatorul prin prezenta hotărâre.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată, precizată și completată de contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ, cu sediul ales în Municipiul Oradea, ..1, . în contradictoriu cu intimații G. M. D., G. D. G. și G. D.-E., toți cu domiciliul în satul Buntești, nr.59, jud. Bihor.
Stabilește termene de plată eșalonată a creanței la care a fost obligat contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ, în calitate de parte responsabilă civilmente, în baza Sentinței penale nr. 286/08.11.2010 pronunțată de Judecătoria Beiuș, a Deciziei penale nr. l69/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor și a Deciziei penale nr. 994/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr._ și în consecință:
Obligă contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ să plătească în favoarea creditorilor urmăritori G. M. D., G. D. G. și G. D.-E., suma de 20.000 lei lunar, ce trebuie achitată până la sfârșitul fiecărei luni, începând cu data comunicării hotărârii și până la stingerea integrală a obligației de plată cuprinsă în titlurile executorii mai sus menționate.
Respinge ca rămase fără obiect cererile formulate de către contestator privind suspendarea executării silite .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-M., judecător T. C.
Red. P.A.M.
Tehn.TC.
6 exemplare /17.05.2013
Emise 4 comunicări:
1.contestatorul S. M. "EPISCOP N. P." BEIUȘ, cu sediul procesual ales în Municipiul Oradea, Parcul T., nr.1, .;
2.intimatul G. M. D.,
3.intimatul G. D. G. prin reprezentant legal G. M. D.
4.intimatul G. D.-E., prin reprezentant legal G. M. D., domiciliați în satul Buntești, nr.59, jud. Bihor.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 575/2013. Judecătoria BEIUŞ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 519/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
