Evacuare. Sentința nr. 616/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 616/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 379/187/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ -JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.616/2013
Ședința publică de la 17 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. A.- M.,judecător
GREFIER: T. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. L. M., cu reședința aleasă în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud.Bihor, reprezentată de curator dl. B. F., domiciliat în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M., ambii domiciliați în localitatea Săldăbagiu M., nr.205, jud. Bihor, având ca obiect revendicare imobiliară - evacuare-pretenții.
Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.04.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17.04.2013, când s-a hotărât prezenta cauză.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 06.02.2013, scutită de la plata taxei judiciare de timbru, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, reclamanta A. L. M., reprezentată prin curator dl. B. F., domiciliat în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud. Bihor a chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
1.- să oblige pârâții să-i lase în deplină posesie și proprietate imobilele identificate cu nr.top.265 și nr. top. 266 în suprafață de 1857 mp, înscrise în C.F._ Săldăbagiu M., imobile ce reprezintă: casă, anexe și teren proprietatea reclamantei A. L. M. și care sunt ocupate fără nici un drept de către pârâți;
2.- să dispună evacuarea pârâților C. I. și C. M., cu toate bunurile pe care aceștia le dețin, din imobilul proprietatea reclamantei A. L. M., imobil ce reprezintă casă și anexe gospodărești;
3. - să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri pentru folosința acestor imobile pentru ultimii 3 ani de zile.
4. -cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta prin curator dl. B. F. a arătat că, imobilele identificate cu nr. top.265 și nr. top. 266 în suprafață de 1857 mp, înscrise în C.F._ Săldăbagiu M., ce reprezintă casa, anexe și teren formează proprietatea acesteia, astfel cum rezultă din extrasul de CF_ Săldăbagiu M..
De asemenea, reclamanta prin curator a menționat că, pârâții au profitat de starea de sănătate a acesteia, întrucât este încadrată în gradul 1 de handicap cu însoțitor, astfel că, aceștia i-au ocupat imobilul, pe care-l folosesc și în prezent și pe care refuză să-l părăsească. Totodată a precizat că i-a notificat pe pârâți, în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, dar aceste notificări au rămas fără nici un răspuns, astfel a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În dreptacțiunea nu este motivată, iar în probațiune, reclamanta prin curator a depus la dosar xerocopia colii de CF_ C. provenită din conversia de pe hârtie a Cf 1441 Săldăbagiu M., Dispoziția nr.130/05.07.2010 emisă de Primăria comunei C. prin care dl. B. F. a fost numit curator pe seama reclamantei, cu scopul de a o reprezenta, a-i asigura și apăra interesele la Judecătoria Beiuș, notificarea scrisă emisă de reclamantă către pârâți și confirmarea de primire a acesteia și certificatul de încadrare în grad de handicap al reclamantei A. L. M. nr._/ 21.11.2006.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 06.03.2013 dl. B. F., s-a identificat cu B.I. ., nr._, CNP-_, și a depus la dosar o notă de timbraj prin care a indicat valoarea imobilelor din litigiu și o cerere de ajutor public judiciar, în sensul scutirii, reducerii sau eșalonării taxei de timbru, la care a anexat înscrisuri justificative și a arătat că lasă la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de către pârâți.
La data de 20.03.2013 prin registratură, dl. B. F., în calitate de curator al reclamantei A. L. M., urmare a solicitării instanței, a depus la dosar adeverința nr. 551/12.03.2013 eliberată de Primăria Comunei C. din care rezultă că, numita A. L. M. nu realizează nici un fel de venituri din surse autorizate; cupoanele de pensie pe ultimele două luni (ianuarie și februarie 2013) deținute de reclamantă din care rezultă că aceasta beneficiază de o pensie în cuantum de 293,00 lei și certificatul de încadrare în grad de handicap al reclamantei.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 10.04.2013 a fost
admisă cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar, prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de petenta A. L. M., reprezentată prin curator B. F., în dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, având ca obiect revendicare imobiliară, evacuare, pretenții și a fost dispusă scutirea petentei de plata taxei judiciare de timbru aferentă acțiunii din dosarul sus indicat.
Totodată, la data de 10.04.2013, prin registratura instanței, pârâții C. I. și C. M. au depus la dosar o cerere de suspendare a prezentei cauze în baza prev. art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ, la care au fost anexate înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 10.04.2013, Dl. B. F. a învederat instanței că a fost instituită curatela pe seama reclamantei A. L. M. și a fost numit ca și curator al acesteia, la data de 05 aprilie 2013, dar încheierea civilă nu este încă redactată. Astfel, instanța, în urma demersurilor administrative efectuate și ca urmare a verificărilor realizate în programul Ecris, a constat că, prin încheierea civilă nr.225/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ a fost admisă cererea reclamantei A. L. M., a fost instituită curatela pe seama acesteia și a fost numit curator al reclamantei, pentru a-i reprezenta și apăra interesele în prezenta cauză, dl. B. F..
Tot la acest termen s-au prezentat în instanță pârâții care au arătat că nu locuiesc în construcțiile din litigiu, deoarece nu se poate locui în acestea fiind într-o avansată stare de deteriorare, sens în care au depus în probațiune două fotografii în care sunt redate aceste imobile. Totodată au arătat că, nu cunosc dacă imobilele aparțin sau nu reclamantei, însă știu că, anterior, aceste imobile au aparținut unei persoane cu numele de F.. Au menționat că imobilele în litigiu se învecinează cu gospodăria lor și au susțiut că au cumpărat în cursul anului 2006 terenul și construcția amplasată pe acesta de la niște cetățeni de etnie romă pe nume F. Giulieta și Berceni P.. În acest sens au depus la dosar declarația numitei Barcsa Giulieta născută F. autentificată sub nr.555/26.03.2013 de BNP S. D. A..
De asemenea, pârâții au susținut că, de la data cumpărării, respectiv din anul 2006 și până în prezent, ei sunt cei care folosesc terenurile în litigiu, pentru care au achitat impozitul aferent. Totodată au menționat că, cetățenii de etnie romă de la care au cumpărat imobilele, la rândul lor au dobândit aceste imobile de la dl. B. F., dar nu cunosc dacă în aceea perioadă a vânzării -cumpărării imobilelor acesta avea sau nu calitatea de curator al reclamantei. Au arătat că reclamanta se află în grija dl. B. F. de peste 20 de ani și aceasta muncește în gospodăria numitului B. F., care i-a întocmit reclamatei acte pentru a beneficia de ajutor de la stat și a obține și alte facilități pe seama reclamantei, Pârâții au precizat că susțin cererea de suspendare depusă în scris la dosar.
Tot la acest termen, prezent în instanță, Dl. B. F. în calitate de curator al reclamantei, a arătat că se opune cererii de suspendare a cauzei formulată de către pârâți și a învederat faptul că imobilele au aparținut tatălui reclamantei care s-a numit F. și acesta a lăsat testament în favoarea reclamantei pentru aceste imobile. Totodată a susținut că, el personal a lăsat casa pe perioadă de 1 an unor persoane de etnie romă care trebuiau să îngrijească de vacile satului, iar ulterior, a avut o înțelegere scrisă cu aceste persoane fiind întocmit un act sub semnătură privată privind vânzarea cumpărarea imobilelor de către aceste persoane, însă la scurt timp, aceste persoane au revenit asupra înțelegerii avute și au solicitat restituirea prețului întrucât bărbatul de etnie romă ajunsese la închisoare, astfel că, le-a restituit acestora prețul primit pentru vânzarea imobilelor.
Instanța, analizând cererea de suspendare formulată de către pârâții C. I. și C. M., a respins-o ca neîntemeiată având în vedere pe de o parte faptul că, soluționarea prezentului litigiu nu depinde de soluționarea cauzei ce fac obiectul acțiunii având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, iar pe de altă parte prev. art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. prevăd doar posibilitatea pentru instanță de a suspenda cauza și nu instituie o obligativitate în acest sens, fiind vorba despre un caz de suspendare facultativă, iar nu obligatorie.
Tot la acest termen, pârâții C. I. și C. M. au solicitat în probațiune, încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi faptul că au cumpărat imobilele în litigiu.
Reclamanta prin curator s-a opus administrării probațiunii testimoniale.
Instanța a respins această probă ca fiind inutilă soluționării prezentului litigiu, în raport de conținutul înscrierilor de CF.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând acțiunea principală prin prisma motivelor formulate și a apărărilor invocate de către pârâți instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr.225/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ a fost admisă cererea reclamantei A. L. M. și în consecință a fost instituită curatela pe seama acesteia, fiind numit în calitate de curator dl. B. F., în vederea apărării intereselor reclamantei în prezenta cauză, această încheiere fiind executorie.
Potrivit înscrierilor de la pozițiile A1 și A1.1 din CF_ C. provenită din conversia de pe hârtie a CF 1441 Săldăbagiu M., aflată la filele, 5-6 dosar, imobilele cu nr. top.265 și 266 reprezintă în natură casă și teren în suprafață de 1857 mp.
Așa cum rezultă din înscrierea de la pozițiile B 8 din această coală reclamanta A. L. este proprietar tabular, în cotă de 1/1 parte asupra imobilelor cu nr. top. 265 și 266, cu titlu de succesiune, dreptul de proprietate al reclamantei fiind înscris în CF la nivelul anului 2010 în baza încheierii de intabulare nr. 7318/21.05.2010.
Se poate observa că, obiectul litigiului astfel cum a fost formulat îl reprezintă obligarea pârâților de a lăsa în deplină posesie și proprietate a reclamantei imobilele identificate cu nr. top.265 și nr. top. 266 în suprafață de 1857 mp, înscrise în C.F._ C., evacuarea pârâților C. I. și C. M., cu toate bunurile pe care aceștia le dețin, din aceste imobile proprietatea reclamantei A. L. M., reprezentate de casă și anexe gospodărești și obligarea pârâților la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri, pentru folosința acestor imobile în ultimii 3 ani de zile.
În opinia instanței, față de solicitările reclamantei, nu prezintă relevanță în cauză apărările invocate de pârâți cu privire la modul în care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, întrucât înscrierile actuale operate în CF îi conferă reclamantei calitatea de proprietar exclusiv asupra imobilelor în litigiu .
Este adevărat faptul că, înscrisurile depuse la filele 35-43 dosar, de către pârâți, reprezentate de antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 29.06.2006, respectiv 08.10.2006 între pârâți, în calitate de promitenți cumpărători ai imobilelor în litigiu și numiții F. Giulieta și Berceni P., în calitate de promitenți vânzători, declarația numitei Barcsa Giulieta născută F. autentificată sub nr.555/26.03.2013 de BNP S. D. A., autorizația de construire/desființare nr.1/27.04.2009 emisă de Primăria Comunei C., chitanțele pentru achitarea creanțelor bugetare pentru imobilele în litigiu pe perioada anilor 2008-2012, confirmă faptul că pârâții C. I. și C. M. au intrat în posesia și folosința imobilelor în urma încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare sub semnătură privată depuse la filele 35-36 dosar și aceștia s-au comportat ca adevărați proprietari ai acestor imobile, plătind taxe și impozite pentru acestea.
De asemenea, pârâții au încercat prin litigiul înregistrat pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 09.04.2012 să reglementeze situația juridică a imobilelor ce au format obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare, deși din motivarea cererii de chemare în judecată aflată la filele 32-34 dosar, rezultă că aceștia au fost în imposibilitatea îndeplinirii obligației privind achitarea integrală a prețului datorită culpei promitenților-vânzători Berceni P. și Barcsa Giulieta( fostă F.), în contradictoriu cu care este susținut litigiul prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele din litigiu.
Trebuie menționat faptul că, din înscrierile operate în Cf nu reiese că promitenții vânzători, în contradictoriu cu care au înțeles pârâții din prezenta cauză să susțină litigiul privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele din litigiu, ar fi proprietarii tabulari ai acestor imobile, or o acțiune de acest gen trebuia în mod necesar îndreptată împotriva proprietarului tabular, ceea ce nu s-a făcut, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune, motiv pentru care și din această perspectivă cererea de suspendare a prezentului litigiu, formulată de către pârâți în temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ., se impunea a fi respinsă.
Susținerile pârâților potrivit cărora aceștia nu cunosc dacă imobilele în litigiu aparțin sau nu reclamantei, întrucât anterior acestea au aparținut unei persoane cu numele de F., sunt contrazise de înscrierile operate în CF precum și de conținutul testamentului autentificat sub nr.697/ 25.04.1983 de notariatul Local de Stat Beiuș, depus la fila 51 dosar, din care rezultă că numitul F. V. a testat în favoarea reclamantei A. L. M. întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va afla în patrimoniul său la data decesului.
Din relatările pârâților din ședința publică de la data de 10.04.2013 instanța reține că imobilele în litigiu se învecinează cu gospodăria pârâților și din anul 2006 și până în prezent pârâții sunt cei care folosesc terenul în litigiu pentru care au achitat impozitul aferent.
Față de aspectele prezentate, instanța apreciază că, analiza coroborată a poziției procesuale exprimată de către pârâții în prezenta cauză, cu probațiunea cu înscrisuri administrată, scot în evidență faptul că, începând cu anul 2010 pârâții au ocupat imobilele în litigiu în lipsa unui titlu valabil care să emane de la adevăratul proprietar al acestora și fără a avea acordul expres al proprietarului actual al imobilelor în acest sens, întrucât antecontractele de vânzare-cumpărare de care se prevalează aceștia nu au fost încheiate cu proprietarul actual al imobilelor în litigiu și nu sunt susceptibile să le confere pârâților dreptul de proprietate asupra imobilelor.
Aceste antecontracte sunt de natură a le conferi pârâților doar un drept de creanță costând în prețul achitat pentru imobilele în litigiu, ce poate fi valorificat doar în contradictoriu cu promitenții vânzători Berceni P. și Barcsa Giulieta( fostă F.), care potrivit înscrierilor actuale de CF nu au calitatea de proprietari ai acestor imobile, o astfel de calitate fiind deținută doar de către reclamanta din prezenta cauză.
În acest context, instanța reține că, reclamanta este singura proprietară asupra imobilelor în litigiu, însă exercitarea atributelor sale de folosința și posesie asupra acestora este împiedicată de atitudinea pârâților, care nu au făcut dovada unui drept locativ propriu, care să rezulte dintr-un titlu opozabil reclamantei, astfel încât, față de reclamantă, ocuparea imobilelor de către pârâți apare ca abuzivă.
Potrivit art. 555 alin. 1 din Noul Cod Civil- Legea nr. 287/2009,,proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege,,.
Rezultă așadar că, dreptul de proprietate fiind un drept real, absolut și opozabil erga omnes conferă titularului său atributele de folosință, posesie și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu.
Ocuparea bunului ce face obiectul derivat al dreptului de proprietate în absența voinței titularului său este de natura să aducă atingere primelor două atribute mai sus amintite.
Art. 136 al. 5 din Constituția României, în concordanța cu prev. art. 1, Protocolul nr. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului consacră caracterul inviolabil al dreptului de proprietate, acest drept neputând fi încălcat de nimeni.
Față de situația de fapt expusă mai sus, instanța apreciază că dreptul de proprietate al reclamantei a fost încălcat de către pârâți și se poate restabili doar prin obligarea acestora de a lăsa în deplină posesie și folosință reclamantei A. L. M., imobilele identificate cu nr. top. 265 și nr. top. 266 în suprafață de 1857 mp înscrise în CF_ Săldbagiu M., ce reprezintă în natură construcții și teren, pe care pârâții le ocupă fără nici un drept, precum și prin evacuarea acestora din imobilele în litigiu.
Faptul că pârâții au o construcție învecinată cu cea în litigiu, iar din fotografiile depuse la dosar rezultă că asupra terenurilor în litigiu este amplasată o construcție veche aflată în stare de degradare ce nu este locuibilă, nu face ca măsura evacuării să nu fie incidentă în speță, ci presupune că această măsură, în contextul în care imobilele nu sunt folosite de către pârâți cu destinația de locuință, să vizeze ridicarea de către pârâți a eventualelor unelte, utilaje și a altor obiecte deținute în/asupra acestor imobile.
În fapt, reclamanta beneficiază de dispozițiile art. 44 din Constituție și art. 1 Protocolul 1 din CEDO, care garantează dreptul de proprietate privată, contra oricărei ingerințe nejustificate și disproporționate.
Fiind proprietar exclusiv al imobilelor din litigiu, reclamantei trebuie să i se garanteze liniștita folosință și posesie a imobilelor, statul având datoria prin instituțiile sale, să sancționeze orice ingerință nelegală și orice îngrădire a acestui drept.
În speță, pârâții fără nici un titlu împotriva proprietarului nu pot fi menținuți în imobile, fără acordul acestuia, ingerința în dreptul de proprietate al reclamantei, prin menținerea pârâților împotriva voinței proprietarului în imobile, fiind una nejustificată, de natură să încalce dreptul consfințit reclamantei prin textele legale mai sus invocate.
Față de aspectele de mai sus, sunt lipsite de importanță aspectele invocate de către pârâți, potrivit cărora aceștia au ocupat imobilele cu acordul altor persoane, cât timp aceste persoane, respectiv promitenții vânzători Berceni P. și Barcsa Giulieta(fostă F.), nu au calitatea de proprietari asupra imobilelor, iar în speță este esențial a fi protejat dreptului de proprietate al reclamantei.
Pentru considerentele de fapt si de drept prezentate, apreciind că în calitate de proprietar, reclamanta poate dispune de imobilele acesteia după bunul său plac, iar prin ocuparea și prezența pârâților în aceste imobilele este încălcat dreptului de proprietate al reclamantei, instanța în baza art. 555 alin. 1 din Noul Cod Civil, art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 44 și art. 136 alin 5 din Constituția României, apreciază întemeiată acțiunea formulată de reclamantă în privința primelor două capete de cerere, astfel că, o va admite și va dispune obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină posesie și proprietate reclamantei A. L. M., imobilele identificate cu nr. top. 265 și nr. top. 266 în suprafață de 1857 mp înscrise în CF_ Săldbagiu M., imobile ce reprezintă în natură construcții și teren, pe care pârâții le ocupă fără nici un drept, precum și evacuarea pârâților din imobilele în litigiu.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților C. I. și C. M., la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri, ce reprezintă folosința acestor imobile pentru ultimii 3 ani de zile, instanța o consideră neîntemeiată, astfel că, va respinge această solicitare a reclamantei, în contextul în care, pe de o parte, reclamanta prin curator nu a propus nicio probă pentru a dovedi cuantumul sumei pretinse cu acest titlu, deși sarcina probei îi revenea în exclusivitate, iar pe de altă parte nu trebuie omis faptul că pârâții au fost cei care au achitat impozitele și taxele aferente acestor imobile, iar la nivelul anului 2006, au preluat în folosință aceste imobile cu bună credință și cu convingerea că sunt proprietari ai acestor imobile, astfel cum rezultă din antecontractele de la dosar și din declarația numitei Barcsa Giulieta născută F., autentificată sub nr.555/26.03.2013 de BNP S. D. A..
Totodată, de la data înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei în CF și până la momentul promovării prezentei acțiuni, nici măcar nu este împlinit termenul de 3 ani invocat pentru plata despăgubirilor, iar notificarea aflată la fila 8 dosar, emisă pârâților și comunicarea de primire a acesteia aflată la fila 9 dosar, atestă că, abia în luna decembrie 2012 reclamanta prin curator le-a solicitat pârâților eliberarea imobilelor, aspect ce presupune că, până la momentul respectiv pârâții au fost tolerați în imobile de către proprietarul acestora, astfel că, este neîntemeiată solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri, urmând a fi respinsă.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., deși acțiunea a fost admisă în parte, instanța va respinge cererea reclamantei prin curator la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea transportului la instanță având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative pentru îndreptățirea reclamantei la acordarea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. L. M., cu reședința aleasă în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud. Bihor, reprezentată de curator dl. B. F., domiciliat în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M., ambii cu domiciliul în localitatea Săldăbagiu M., nr. 205, jud. Bihor.
Obligă pârâții C. I. și C. M. să-i lase în deplină posesie și folosință reclamantei A. L. M., imobilele identificate cu nr. top. 265 și nr. top. 266, în suprafață de 1857 mp, înscrise în CF_ C., provenită din CF vechi 1441 Săldăbagiu M., imobile ce reprezintă în natură construcții și teren, pe care pârâții le ocupă fără nici un drept.
Dispune evacuarea pârâților C. I. și C. M., cu toate bunurile pe care aceștia le dețin, din imobilele proprietatea reclamantei A. L. M. mai sus indicate.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților C. I. și C. M. la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri, pentru folosința acestor imobile în ultimii 3 ani de zile.
Respinge cererea reclamantei prin curator privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-M., judecător T. C.
Red. P.A.M.
Tehn.TC.
5 exemplare/17.05 2013
Emis 3 comunicări:
- - reclamanta A. L. M., cu reședința aleasă în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud.Bihor, reprezentată de curator dl. B. F., domiciliat în localitatea Săldăbagiu M., nr.100, jud. Bihor
- - pârâtul C. I.
- - pârâta C. M., ambii domiciliați în localitatea Săldăbagiu M., nr.205, jud. Bihor.
| ← Cereri. Sentința nr. 688/2013. Judecătoria BEIUŞ | Pretenţii. Sentința nr. 686/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
