Grăniţuire. Sentința nr. 930/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 930/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 2690/187/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 930/2013
Ședința publică de la 25 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. P. C., judecător
Grefier: Anișoara I. P.
Pe rol, este pentru azi soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții P. M. și P. N. împotriva pârâților C. L. AL C. U. DE BEIUȘ, PRIN PRIMAR, P. C. U. DE BEIUȘ, ., PRIN PRIMAR, având ca obiect grănițuire și revendicare.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.06.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar, în vederea deliberării, cauza s-a amânat pentru data de 25.06.2013.
De asemenea la data de 25.06.2013 reclamanții au depus la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA,
Asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 07.12.2012, pe rolul acestei instanțe, reclamanții P. M. și P. N. au chemat în judecată pe pârâții C. L. al comunei U. de Beiuș, prin primar, primarul comunei U. de Beiuș, ., prin primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună grănițuirea imobilului cu nr. top 770/1 și 771 proprietatea noastră înscrisă în CF 1177 Forău față de imobilul cu nr. top 862 proprietatea părții pârâte – potrivit liniei cadastrale; obligarea părții pârâte să ne elibereze în deplină proprietate suprafața de circa 300 mp ocupată din proprietatea noastră astfel cum se va identifica printr-o lucrare de expertiză top.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt arătate prin cererea de chemare în judecată:
Reclamanții sunt proprietarii imobilelor nr. top 770/1 și 771 înscrise în CF 1177 Forău, ca urmare a constatării dreptului pe baza Sentinței civile nr. 1549/1983, pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 1974/1983.
Recent, cu ocazia unor lucrări de modernizare a drumului învecinat cu proprietatea lor au constatat unele încălcări ale proprietății, fapt pentru care au atenționat organele administrației locale să stopeze lucrările începute, iar pe de altă parte au procedat chiar la o identificare top extrajudiciară – cu recunoașterea și stabilirea limitei și vecinătăților imobilului nostru față de .. top 862 ce aparține părții pârâte și care figurează doar în Registrul parcelar al localității Forău ca reprezentând în natură “drum”, neavând deschisă coală de carte funciară.
Astfel, a rezultat o încălcare și ocupare semnificativă a terenului proprietatea noastră pe întreaga lungime ce se învecinează cu .,motiv pentru care sunt nevoiți a declanșa acțiunea de față spre proteguirea proprietății lor tabulare.
În drept, au fost invocate art. 555 și urm., 560, 563 NCC.
Prin întâmpinarea depusă la data de 11.01.2013, pârâții au arătat că nu se opun acțiunii reclamanților, cu excepția acordării cheltuielilor de judecată.
Motivele de fapt arătate prin întâmpinare:
La sfârșitul anului 2012 au efectuat lucrări de pietruire a drumului, care se învecinează cu proprietatea reclamanților, fără ca aceștia să se opună sau să atenționeze în vreun fel Primăria.
Aceste lucrări au durat aproximativ 2 luni, timp în care C. L. a avut un număr de două ședințe. În niciuna dintre aceste ședințe, reclamanții nu s-au prezentat să aducă la cunoștință pretențiile lor; mai mult, la Primăria C. U. de Beiuș nu există nicio cerere în acest sens.
În drept, au fost invocate art. 82, 115-118 și art. 274 C. pr. civilă.
Prin precizarea și completarea de acțiune din data de 20.05.2013, reclamanții au arătat că sunt de acord cu concluziile raportului de expertiză, solicitând să se dispună grănițuirea imobilelor nr. top 770/1 și 771, potrivit CF 1177 Forău, proprietatea reclamanților și față de ., proprietatea părții pârâte, potrivit liniei cadastrale; să se dispună obligarea părții pârâte la eliberarea în deplină proprietate a suprafeței totale de 212 mp, respectiv 50 mp din . și 162 mp din ./1; cu cheltuieli de judecată.
În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, CF nr. 1177 Forău, proces-verbal de trasare, Sentința civilă nr. 1549/1983, autorizație de împărțire a terenurilor nr. 5/28.11.1983, raport de expertiză extrajudiciară, raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, proces-verbal de cercetare la fața locului.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 71 lei și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei.
Analizând cererea de chemare în judecată formulată, precizată și completată prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
1. Terenurile în litigiu sunt înscrise în CF nr. 1177 Forău (fila 6), fiind identificate cu nr. top. 770/1 și nr. top. 771.
Amplasamentul acestor imobile și modul de folosință au fost evidențiate prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie (filele 62-80), întocmit de către expertul P. T. V..
2. Prin Sentința civilă nr. 1549/28.11.1983, pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 1974/1983 (atașat), s-a stabilit dreptul de proprietate (asupra terenurilor în cauză), cu titlu de „succesiune, uzucapiune și partaj”, în favoarea reclamantei P. M..
3. Precizări referitoare la obiectul litigiului:
Cererea care are, în speță, caracter principal este cererea în revendicare, chiar dacă în modul de redactare a petitului, reclamanții au formulat, întâi, o cerere în privința grănițuirii.
Pentru a se stabili limitele terenurilor aflate în proprietatea reclamanților, conform cererii acestora, este necesar ca dreptul de proprietate să fie recunoscut în raport cu cele arătate prin cererea de chemare în judecată.
4. Cu privire la delimitarea terenurilor aflate în proprietatea reclamanților față de terenul identificat cu nr. top. 862, reprezentând în natură drum sătesc pietruit.
În privința acestui drum, cu ocazia cercetării la fața locului (a se vedea procesul-verbal încheiat la data de 13.06.2013 - fila 102), reclamantul P. N., personal, a precizat că „în perioada anterioară evenimentelor din anul 1989, autoritățile au procedat la anumite lucrări de extindere a drumului sătesc (nr. top. 862)”, iar, în acel context, nu s-a opus demersurilor respective (lucrărilor de extindere).
Aceste afirmații, constată instanța, sunt într-o vădită contradicție cu motivele de fapt inserate în cererea de chemare în judecată, referitoare la lucrările „recente” de modernizare a drumului, aceste din urmă susțineri dovedindu-se a fi necorespunzătoare adevărului.
Însă, împrejurarea menționată, personal, de către reclamantul P. N. este de natură să aducă în discuție prevederile legale aplicabile.
Astfel, pornind de la aceste afirmații ale reclamantului P. N., instanța reține că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile legale de drept comun în privința recunoașterii dreptului de proprietate (acțiunea în revendicare – art. 563 din C. civil din 2009), ci dispozițiile speciale, fie că este vorba despre Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată cu modificările și completările ulterioare, fie că este vorba despre Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În alți termeni, reclamanții ar fi trebuit să urmeze procedura specială, fie pentru retrocedarea suprafețelor de teren în litigiu, fie pentru acordarea unor despăgubiri.
Raportat la prevederile speciale (incidente), reclamanților nu li se poate recunoaște (în această procedură) dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu, decât cu eludarea acestora (a reglementărilor derogatorii aplicabile și imperative), ceea ce nu poate fi admis.
5. Cu privire la delimitarea terenurilor aflate în proprietatea reclamanților față de terenul identificat cu nr. top. 834, reprezentând în natură drum sătesc pietruit.
În această privință, reclamantul P. N., personal, a arătat că „limita actuală de folosință nu a fost modificată”, spre deosebire de situația redată anterior (delimitarea față de terenul identificat cu nr. top. 862).
În soluționarea judicioasă a cererii, instanța apreciază ca fiind necesar să se raporteze la Sentința civilă nr. 1549/28.11.1983, pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 1974/1983.
Este de observat că prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză, în favoarea reclamantei P. M., cu titlu de uzucapiune.
În alți termeni, în procedura respectivă s-a invocat și s-a confirmat faptul că reclamanta P. M. a avut terenurile în litigiu (în posesie) o lungă perioadă de timp, împrejurarea că folosința respectivă a fost continuată în aceleași condiții cu folosința (posesia) exercitată de către antecesori (de la care a și dobândit imobilele – succesiunea, ca mod de dobândire recunoscut prin hotărâre) și faptul că putea fi identificată din punct de vedere topografic suprafața de teren efectiv aflată în posesie.
Coroborând aceste aspecte cu împrejurarea că „limita actuală de folosință nu a fost modificată”, conform afirmațiilor reclamantului P. N. (cu ocazia cercetării la fața locului), rezultă nu numai faptul că reclamanții nu au avut în folosință suprafața de teren revendicată, ci și împrejurarea că, „fiind fondată pe faptul posesiei” (în terminologia art. 1846, alin. 1 din C. civil din 1864), în realitate, reclamanților nu li se stabilise dreptul de proprietate, dobândit prin uzucapiune, asupra suprafeței de teren în litigiu - pretinsa porțiune de teren ocupată de drumul sătesc (nr. top. 834).
Sub aspect tehnic (topografic), este de observat diferența existentă în privința identificării amplasamentului terenurilor în litigiu (nr. top. 770/1 și nr. top. 771), a delimitărilor (topografice) ale acestor parcele față de drumul sătesc (nr. top. 834) și a modului concret de folosință.
Astfel, este de remarcat că, spre deosebire de schița (planșa nr. 5 - fila 31 din dosarul nr. 1974/1983), care (schiță) a stat la baza recunoașterii dreptului reclamantei, prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie se pune în evidență și cu exactitate (cu claritate) limita (topografică a) imobilelor în cauză (nr. top. 770/1 și nr. top. 771).
Așadar, este vorba despre o simplă eroare de identificare topografică a terenurilor, care s-au aflat în folosința reclamantei P. M. și asupra cărora s-a stabilit dreptul de proprietate (dobândit prin uzucapiune).
Această apreciere, în mod evident, nu este de natură să conteste dreptul de proprietate stabilit, în mod irevocabil, prin hotărâre judecătorească.
Dar, trebuie subliniat că obiectul derivat al dreptului de proprietate îl constituie bunul în sine, care poate fi identificat tehnic (topografic), iar nu un simplu element (tehnic) de identificare - de exemplu, nr. top., nr. cadastral.
Împrejurarea că, ulterior examinării unei cereri, se constată că, în realitate, un anumit imobil este reprezentat grafic, în mod diferit, de o reprezentare grafică anterioară, nu este de natură să pună în evidență (în discuție), automat sau imediat, o problemă din perspectiva respectării dreptului de proprietate.
În concluzie, în cauză este vorba despre invocarea unor limite topografice ale unor imobile care (limite) sunt diferite de limitele materiale ale bunului care face obiectul derivat al dreptului de proprietate privată, aceasta fiind situația de fapt în speță.
Or, dreptul de proprietate nu poate fi recunoscut și garantat decât în „limitele sale materiale”, potrivit art. 555, alin. 1, partea finală, coroborat cu art. 556, alin. 1, teza întâi din C. civil din 2009.
6. Caracterul accesoriu al grănițuirii, în raport cu cererea principală (acțiunea în revendicare), determină inutilitatea unui examen suplimentar asupra cererii.
În speță, față de soluția (de respingere) ce urmează a fi pronunțată față de cererea în revendicare, instanța precizează că nu poate fi admisă cererea în grănițuire, astfel cum aceasta a fost formulată, adică dincolo de limitele materiale ale terenurilor care fac obiectul derivat al dreptului de proprietate.
7. Deși reclamanții „au căzut în pretenții”, în înțelesul art. 274, alin. 1 din C. pr. civilă din 1865, iar partea îndreptățită (pârâtele) a solicitat plata unor cheltuieli de judecată, realitatea acestora, însă, nu a fost justificată prin documente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecatăformulată, precizată și completată de către reclamanții P. M. și P. N., ambii cu domiciliul în satul Forău, nr. 29, ., județul Bihor, împotriva pârâților C. L. AL C. U. DE BEIUȘ, prin primar – cu sediul în ., județul Bihor, P. C. U. DE BEIUȘ - U. de Beiuș, județul Bihor și ., prin primar, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.06.2013.
Președinte, Grefier,
M. P. C., judecător Anișoara I. P.
Red. C.M.
Tehnred. A.I.
Ex.7 emis 5 ..07.2013
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 915/2013.... → |
|---|
