Pretenţii. Sentința nr. 351/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 351/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 419/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 351/2013
Ședința publică din 26 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător
GREFIER: D. S.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamantul S. M. EPISCOP N. P. BEIUȘ, împotriva pârâtului T. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului cons. jur. L. C. în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar nr.670/20.02.2013, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată și faptul că reclamantul nu a depus înscrisurile dispuse.
Cons. jur. L. C. depune la dosar în fotocopii conforme cu originalul înscrisurile anexate acțiunii introductive.
Instanța pune în discuția contradictorie competența de soluționare a cererii, în temeiul articolului 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă.
Cons. jur. L. C. arată că Judecătoria Beiuș este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, în baza prevederilor art.1 și 5 C.pr.civ.
Instanța verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor articolului 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, reține că este competentă general, material și teritorial, în soluționarea acestei cauze, în temeiul articolului 1 și 5 C.pr.civ.
Instanța, în temeiul art.6 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, constată posibilitatea soluționării prezentului conflict pe calea medierii.
Cons. jur. L. C. susține acțiunea introductivă, iar în probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, arătând că nu are de formulat alte cereri sau de solicitat alte probe.
Instanța, considerând pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de către reprezentantul reclamantului, ținând seama de dispozițiile art.167 alin.1 C.pr.civ. încuviințează cererea de probațiune, iar mai apoi
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită și acordă cuvântul pe fond.
Cons. jur. L. C. solicită admiterea acțiunii formulate; fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
1.1. Poziția procesuală a reclamantului:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 07.02.2013 reclamantul S. M. EPISCOP N. P. BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor, a chemat în judecată pe pârâtul T. I. domiciliat în Ștei, ./A, jud. Bihor, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 181,94 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare în urma unei agresiuni; obligarea pârâtului la plata dobânzilor de întârziere de 0,04%/zi de întârziere din suma rămasă de achitat, începând de la data apariției obligației de plată (externarea pârâtului din spital) și până la achitarea sumei restante, precum și penalități de întârziere de 0,15% din suma restantă conformă art.120 și art.120 ind.1 C.pr.fiscală.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul arată că în luna august 2012 pârâtul T. I. a fost internat pe secția chirurgie în urma unei agresiuni, a fiind externat la data de 07.08.2012, beneficiind în acest timp de îngrijiri medicale în valoare de 181,94 lei. Conform adresei Poliției municipiului Beiuș nr._/19.09.2012, reclamantul arată că acesta nu a depus plângere împotriva agresorilor.
Se arată că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea 95/2006 și HGR 262/2010 pentru aprobarea Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2011-2012, spitalul este obligat să taxele serviciile medicale pacienților proveniți din accidente și agresiuni, aceste servicii nefiind decontate de către CAS Bihor, sumele trebuind plătite de cel sau cei care au produs o vătămare unei alte persoane.
Totodată, reclamantul arată și faptul că după externare nu a fost efectuată plata de către agresor, iar pârâtul T. I. nu a depus plângere penală împotriva agresorilor, motiv pentru care pârâtului i s-a solicitat prin adresa nr.3459/23.10.2012 să achite suma restantă, însă acesta nu a dat curs solicitării.
În motivarea în drept a acțiunii reclamantul invocă dispozițiile art.112 Cod procedură civilă, art.1073 Cod civil.
În probațiune reclamantul a depus la dosar în xerocopii adresa nr.3459/23.10.2012, confirmare de primire, decont de cheltuieli nr.14/08.08.2012, adresa nr._/19.09.2012.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru, conform articolului 26 aliniatul 2 și 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999 privind Normele Metodologice de aplicare a legii nr.146/1997, iar timbrul judiciar nu se aplică potrivit articolului 1 aliniatul 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
-/-
2. Poziția procesuală a pârâtului T. I.:
Deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus cereri sau întâmpinare, prin care să-și exprime poziția procesuală în cauză.
-/-
Instanța a încuviințat în probațiune pentru reclamant proba cu înscrisuri.
-/-
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt:
Reține instanța că, în luna august 2012 pârâtul T. I. a fost internat pe secția chirurgie, declarând că a fost agresat, iar pe perioada internării a beneficiat de îngrijiri medicale în valoare de 181,94 lei.
Conform adresei Poliției municipiului Beiuș nr._/19.09.2012 – filele 7-8 dosar, pârâtul – în calitate de parte vătămată, nu a depus plângere la această instituție în calitate de victimă a unei agresiuni.
Prin adresa nr.3459/23.10.2012 emisă de reclamant – fila 5, i s-a adus la cunoștință pârâtului T. I. faptul că este debitor ai acestei unității cu suma de 181,94 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale care i-au fost acordate, adresă prin care i s-a solicitat totodată pârâtului să achite în termen de 10 zile de primirea acesteia la casieria unității debitul datorat, menționându-se totodată că în caz contrar vor fi acționați în justiție.
Mai apoi, reține instanța raportat la înscrisul fila 5 dosar, faptul că adresa a fost primită de către mama pârâtului la data de 24.10.2012.
Din decontul de cheltuieli nr.14/08.08.2012 depus la fila 6 dosar, emis de către S. Episcop N. P. Beiuș – secția chirurgie, rezultă că prestațiile medicale acordate se ridică la suma de 181,94 lei.
Instanța va reține aplicabilitatea prevederilor articolului 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, conform căruia:
„(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.”
(2) Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevazuta la alin. (1) realizeaza o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligatia sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relatie contractuala aceasta evidenta, in vederea decontarii, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective.
În baza acestor temeiuri de drept să găsească întemeiată cererea reclamantului, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 181,94 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata dobânzilor de 0,4%/zi de întârziere și a penalităților de întârziere de 0,15%, calculate de la data externării pârâtului din spital și până la data plății efective, instanța o va admite ca întemeiată potrivit dispozițiilor art.120 și art.120 ind.1 din Codul de Procedură Fiscală, aprobată prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, potrivit căruia:”
ART.120 Dobânzi
(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
ART. 120^1
Penalități de întârziere
(1) Plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenta a obligațiilor fiscale principale.
(2) Nivelul penalității de întârziere se stabilește astfel:
a) daca stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadenta, nu se datorează si nu se calculează penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale principale stinse;
b) daca stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalității de întârziere este de 5% din obligațiile fiscale principale stinse;
c) după împlinirea termenului prevăzut la lit. b), nivelul penalității de întârziere este de 15% din obligațiile fiscale principale ramase nestinse.
Va lua act instanța totodată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul S. M. EPISCOP N. P. BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor, împotriva pârâtului T. I. domiciliat în Ștei, ./A, jud. Bihor, ca întemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 181,94 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a dobânzilor de întârziere de 0,4%/zi de întârziere și a penalităților de întârziere de 0,15%, calculate potrivit art.120 și art.120 ind.1 C.pr.fiscală.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D.M. – judecător D. S.
Red.C.M.
Tehnored.S.D., 4ex.
12 martie 2013
Emis 2 comunicări:
- reclamantul S. M. EPISCOP N. P. BEIUȘ cu sediul în Beiuș, ., jud. Bihor,
- pârâtul T. I. domiciliat în Ștei, ./A, jud. Bihor
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 753/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 818/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
