Pretenţii. Sentința nr. 818/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 818/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 779/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 818/2013
Ședința publică din 30 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. V., judecător
Grefier: Ș. I.
Pe rol este pentru azi judecarea cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, Cod fiscal RO8296093, cont nr. RO74RNCB_0768, deschis la BCR sector 1, București, în contradictoriu cu pârâtaS.C. S. S. S.R.L., cu sediul în loc. Valea lui M., ., jud. Bihor, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul care învederează instanței că la data de 18.04.2013 pârâta a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201, alin. 1 NCPC, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beiuș, solicitând declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Marghita, iar la data de 13.05.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beiuș pe motivul art. 107, alin. 1 NCPC.
Având în vedere excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beiuș, invocată de către pârâtă, instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 107, alin. 1 NCPC, competența teritorială revine instanței de domiciliu al pârâtului. În speță, pârâta are sediul în orașul Valea lui M., jud. Bihor, localitate care este arondată Judecătoriei Marghita, motiv pentru care, având în vedere și faptul că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța consideră dosarul în stare de judecată și în temeiul art. 394 NCPC declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială de ordine privată a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză de pârâtă.
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data 21.03.2013, scutită de la plata taxei judiciare de timbru, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE–BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 735,59 lei, ce reprezintă taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 630 lei, aferentă perioadei aprilie 2010-decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 105,59 lei, stabilite la data de 22.02.2013; cu obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că potrivit art. 40 alin.3 din Legea nr.41/1994 „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, iar în aplicarea art.40 alin.4 din Legea 41/1994 a fost adoptată H.G.nr.977/2003, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, care stabilește cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora și statuează și modalitatea de calcul a penalităților de întârziere.
Reclamanta a menționat faptul că, în conformitate cu prevederile H.G. nr.977/2003-taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate, iar pentru neplata la termen a acestei taxe lunare, plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora fiind determinat în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice-S.A., pentru întârzierea la plata a facturii de energie electrică.
Cu privire la taxa judiciară de timbru reclamanta arată că, fiind o instituție publică este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, coroborat cu prev.art.26 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, potrivit cărora sunt scutite de la plata acestei taxe cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii de Senat, Camera Deputaților, Președintele României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca și obiect venituri publice, ori taxa pentru serviciul public de radiodifuziune reprezintă un venit public, reprezentând sursa de finanțare a SRR, ca instituție publică, astfel cum rezultă din prev.art.1, 4 și 40 din Legea nr.41/1994.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prev. art.194 C.pr.civ., art.40 alin.3 și 4 din Legea nr.41/1994 și H.G. nr.977/2003, iar în probațiune, reclamanta a depus la dosar adresa nr._/22.02.2013 emisă către serviciul juridic, prin care a fost transmisă documentația necesară pentru inițierea procedurilor de recuperare a debitului datorat de pârâtă, certificatul de furnizare informații nr._ emis de ORC - privind datele de identificare ale pârâtei S.C. S. S. S.R.L. și facturile fiscale în baza cărora solicită recuperarea de la pârâtă a taxei radio.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.04.2013, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș și a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Marghita. Totodată, a arătat că, în cazul în care instanța va trece peste această excepția, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, în susținerea excepției, pârâta a arătat că, sediul pârâtei este proprietatea numiților S. V. și S. A., între părți existând un contract de comodat în baza căruia pârâta și-a stabilit sediul la adresa din loc. Valea lui M., ., jud. Bihor, astfel cum rezultă și din documentația depusă la dosar de reclamantă.
În al doilea rând, în cazul în care instanța va trece peste această excepție, pârâta a arătat că, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune este achitată în întregime și la zi, iar obligarea pârâtei la palat acestei taxe ar însemna că reclamanta încasează de două ori contravaloarea serviciilor prestate.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Alăturat întâmpinării s-au depus: Contractul de comodat nr. 1/05.05.2006, Cf nr._ Valea lui M., factura fiscală nr._/06.01.2013.
La data de 13.05.2013, prin registratură, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare în susținerea cererii de chemare în judecată formulată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției de necompetență teritorială invocată în cauză de către pârâta ..R.L., instanța reține următoarele:
Potrivit regulii de drept comun care determină competența teritorială a instanțelor înscrisă în art. 107 din N.C.pr.civ.consacrată de adagiul ,,actor sequitur forum rei,,, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării, pârâtul își schimbă sediul.
Astfel, instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe.
De la aceasta regulă sunt instituite câteva excepții, care se referă la competența teritorială exclusivă potrivit căreia, unele pricini pot fi soluționate numai de o anumită instanță, prevăzută expres prin lege, părțile neavând posibilitatea să convină sub acest aspect, în acest sens fiind și prev. art.129 pct. 3 din N.C.pr.civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Analizând obiectul prezentei cereri instanța reține că, este vorba despre o acțiune în pretenții, de drept comun, în cadrul căreia reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE urmărește stabilirea unui drept de creanță în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S. S.R.L..
Astfel, este evident că, obiectul prezentei cereri nu atrage stabilirea competenței teritoriale speciale în favoarea unei anumite instanțe de același grad și de la care părțile să nu poată să deroge, nefiind incidente dispozițiile legale privind instituirea competenței teritoriale exclusive.
Este cunoscut că excepția de necompetență se invocă diferit, după cum norma care reglementează competența are caracter imperativ sau dispozitiv.
În cazul excepției de necompetență teritorială relativă (competența teritorială a instanței de drept comun ori competența alternativă), trebuie subliniat că aceasta poate fi invocată numai de către pârât, pentru că, în art.130 aliniat 4 N C.pr.civ. se arată că, dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanța necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
Potrivit art. art.130 aliniat 3 N C.pr.civ. pârâtul trebuie să invoce excepția de necompetență teritorială relativă( de ordine privată) numai prin întâmpinare, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, această excepție poate fi invocată in limine litis, respectiv cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în caz contrar pârâtul fiind decăzut din dreptul de a mai invoca necompetența de ordine privată.
Întrucât normele de competență teritorială relativă sunt norme de ordine privată, prin care sunt ocrotite interesele particulare, reclamantul, procurorul sau instanța, din oficiu, nu pot invoca o atare excepție, întrucât doar partea interesată, în speță, pârâta S.C. S. S. S.R.L., are o astfel de posibilitate, de care, de altfel, a și uzat.
Această interpretare se impune și în situația în care instanța nu ar fi competentă teritorial, potrivit competenței de drept comun, nici după domiciliului/sediului pârâtului, dar nici potrivit domiciliului/sediului reclamantului, ori in funcție de celelalte criterii de stabilire a competentei alternative, deoarece prin art. 130, alin. 4 din N. C. pr. civilă nu se face distincție sub acest aspect.
Față de aspectele de mai sus, instanța concluzionează în sensul că, în procedura pendinte, doar pârâta poate invoca excepția de necompetență teritorială de drept comun ori teritorială alternativă, prin întâmpinare, deoarece este obligatorie întâmpinarea și cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
În aceste condiții, în raport de obiectul cauzei de față și dispozițiile mai sus invocate, instanța reține că, sediu social al pârâtei S.C. S. S. S.R.L, potrivit certificatului constatator de la fila 7 din dosar este în orașul Valea lui M., ., jud. Bihor, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Marghita.
Cum în speța de față pârâta S.C. S. S. S.R.L a invocat prin întâmpinare excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș,în temeiul art. 129, alin. 3 din N.C.pr. civilă, raportat la prev. art. 130 alin. 3 și art. 132 alin.3 din N.C.pr.civilă., văzând și prevederile art. 107, 108 și 109 din N.C.pr.civ. instanța apreciază întemeiată această excepție, astfel că, o va admite și ca o consecință a acestui fapt va declina în favoarea Judecătoriei Marghita competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S. S.R.L., cu sediul în loc. Valea lui M., ., jud. Bihor.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, invocată în cauză de către pârâta S.C. S. S. S.R.L.
Declină în favoarea Judecătoriei Marghita competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60- 64, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S. S.R.L., cu sediul în loc. Valea lui M., ., jud. Bihor.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
E. V., judecător Ș. I.
Red. E.V.
Tehn.Ș.I.
2 ex.
25.06.2013.
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal_
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA MARGHITA
JUDEȚUL BIHOR
Vă înaintăm alăturat, spre competență soluționare dosarul civil nr._ , având ca obiect cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S. S.R.L., cu sediul în loc. Valea lui M., ., jud. Bihor, întrucât prin sentința civilă nr. 818/30.05.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea dumneavoastră.
Dosarul numerotat și sigilat conține . de file .
PREȘEDINTE, GREFIER ,
E. V., judecător Ș. I.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 351/2013. Judecătoria BEIUŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 433/2013.... → |
|---|
