Pretenţii. Sentința nr. 371/2013. Judecătoria BEIUŞ

În motivarea acțiunii reclamanta arată că potrivit art. 40 alin. 3 din L. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată cu modificările ulterioare persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii .

Pentru aplicarea art. 40 alin. 3 din L. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere . Astfel în conformitate cu HG 977/2003 art. 5 alin. 1 „ taxa lunară pentru serviciul public se va încasa de la plătitorii acesteia prevăzuți la art. 1 și 3 de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. prin filialele sale, în baza unul contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate .

Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG 977/2003 „ Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere, iar cuantumul acestora se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica SA pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică .

Reclamanta mai arată faptul că potrivit art. 17 din L. 146/1997 este scutită de plata taxelor de timbru .

În susținerea cererii depune la dosar adresa nr. 5494/15.01.2013 privind documentația pentru inițierea procedurilor de recuperare a debitului datorat de pârâtă, furnizare informații date de identificare eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, facturile fiscale filele 8- 28 din dosar .

La termenul de judecată din 28 februarie 2013 instanța din oficiu ,a invocat în temeiul prevederilor 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, raportat la articolului 1 punctul 1 și 3 și art. 7 din Codul de Procedură Civilă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Beiuș, având în vedere că sediul societății pârâte este localitatea Valea lui M., ce nu este în circumscripția Judecătoriei Beiuș .

Analizând întreg materialul probator, prin prisma excepției invocate de instanță din oficiu constată următoarele :

Potrivit dispozițiilor art. 1 punctul 1 și 3 și art. 7 din Codul de Procedură Civilă cererea se depune la judecătoria în a cărei rază de competență are sediul persoana juridică .

Astfel, instanța constată întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beiuș conform art. 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, raportat la articolului 1 punctul 1 și 3 și art. 7 din Codul de Procedură Civilă și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Marghita, în raza de competență teritorială căreia își are sediul pârâta, respectiv localitatea Valea lui M. .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 159 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, raportat la articolului 1 punctul 1 și 3 și art. 7 din Codul de Procedură Civilă admite excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei Beiuș și în consecință:

Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București,sector 1, .. 60-64 în contradictoriu cu pârâta .> - cu sediul în Valea lui M. .. 91 jud. Bihor favoarea Judecătoriei Marghita .