Pretenţii. Sentința nr. 882/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 882/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 531/187/2013
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 882/2013
Ședința publică din 13 IUNIE 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: E. V. – judecător
GREFIER: S. M.
Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanta S.C. T. S. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. E. F. S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că la data de 27 mai 2013, prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar de către reclamantă înscrisuri filele 213-238, precum și ordinul de plată în sumă de 2.619 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității invocată de către pârâtă, instanța o va respinge ca neîntemeiată, potrivit următoarelor considerente:
- reclamanta a promovat pe rolul Tribunalului Bihor dosarul nr._/111/2011 în temeiul prevederilor OUG 119/2007, cerere respinsă prin hotărârea judecătorească pronunțată – respectiv prin ordonanța nr.9/. instanța constată faptul că dispozițiile art.720 ind.1 C.pr.civ. sunt respectate, depunerea unui înscris denumit proces verbal de conciliere directă, în condițiile în care este evident că părțile au eșuat în rezolvarea diferendului dintre ele, ar intra în perimetrul unui formalism excesiv, ce nu este în spiritul articolului 720 indice 1 din Codul de Procedură Civilă.
- va reține instanța totodată și faptul că procedura prevăzută de art.720 privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști este una urgentă și așa cum s-a arătat, formalismul excesiv ar dăuna acestei proceduri, dreptului la acces la un tribunal independent și imparțial, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art.188 al.3 și art.150 C.pr.civ., instanța socotește cauza lămurită si o reține spre soluționare în baza înscrisurilor de la dosar.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 14.02.2013, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, P-ța. Cetății, nr.18, jud. Bihor, a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. F. S.A. cu sediul în cu sediul în loc. Ștei, .. Bihor, solicitând instanței obligarea pârâtei S.C. E. F. S.A., la plata sumei de 207.066,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005 (nr.658/11.03.2005) și a facturilor nr. 1119/28.02.201, nr. 1173/31.03.2011, nr. 1172/31.03.2011, 1235/30.04.2011; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.892,14 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate în temeiul clauzei penale prevăzute de art. 11 din contract, de la scadență și până la data de 30.01.2013, precum și la plata penalităților de întârziere până la achitarea efectivă a debitului; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
În motivarea în fapt a acțiunii se arată că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005 (nr.658/11.03.2005), prin care reclamanta - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului - pârâtei, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, așa cum este prevăzut în fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiar.
Se arată că, la solicitarea pârâtei, la data de 05.05.2005 părțile au semnat Actul Adițional la contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, respectiv 1311/06.05.2005, prin care au convenit reducerea numărului de posturi pentru asigurarea serviciilor de pază precum și majorarea tarifelor, facturile ulterioare actului adițional fiind întocmite conform modificărilor aduse prin Actul Adițional.
Reclamanta arată că a respectat prevederile contractuale, respectiv a asigurat paza și protecția bunurilor pârâtei, a emis facturile către pârâtă, le-a comunicat prin poștă, au fost acceptate de aceasta, fiind înregistrate în contabilitatea pârâtei, dar cu toate acestea a refuzat să le achite.
Totodată, reclamanta menționează faptul că debitul deținut față de debitoare este mult mai mare decât cel arătat în petitul prezentei cereri, precum și faptul că el este recunoscut de către pârâtă prin semnarea periodică a extraselor de cont prin care pârâta recunoaște înregistrarea în evidențele sale contabile a debitului pe care-l are față de reclamantă, respectiv extrasul de cont nr.49/31.01.2011, nr.139/25.05.2011, 87/01.02.2012, fapt ce demonstrează certitudinea creanței pe care reclamanta o are de recuperat de la pârâtă.
În ceea ce privește debitul în sumă de 207.066,36 lei ce face obiectul prezentei acțiuni, reclamanta arată că reprezintă contravaloarea facturilor cuprinse în Anexa 1 – Calcul penalități de întârziere la data de 30.01.2013 pentru societatea pârâtă, respectiv facturile: nr. 1119/28.02.201, nr. 1173/31.03.2011, nr. 1172/31.03.2011, 1235/30.04.2011, facturi care sunt cuprinse în extrasele de cont menționate mai sus, care au fost acceptate și recunoscute de către pârâtă prin semnarea acestora.
De asemenea, pentru neachitarea la termen a facturilor de către pârâtă, reclamanta arată că este îndreptățită să calculeze penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere conform clauzei penale prevăzute la art. 11 din contract, acestea ridicându-se la data introducerii prezentei acțiuni la suma de 199.892,14 lei.
În motivarea în drept a acțiunii reclamanta invocă dispozițiile art.112 C.pr.civ., art.969 Cod civil.
În probațiune reclamanta a depus la dosar în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: anexa 1 – calcul penalități de întârziere la data de 30.01.2013 pentru societatea pârâtă, facturile nr. 1119/28.02.201, nr. 1173/31.03.2011, nr. 1172/31.03.2011, 1235/30.04.2011; contratul de prestări servicii nr.9/01.03.2005 (nr.658/11.03.2005), fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ., act adițional la contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005 (nr.658/11.03.2005), fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul . – adresa nr.139/25.05.2011, adresa nr.49/31.01.2011, adresa nr.87/01.02.2012 – filele 6-28.
Cererea este timbrata cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5238 lei – potrivit ordinului de plată nr.10/15.04.2013 (fila 202) și potrivit ordinului de plată nr. 28/8.05.2013 (fila 212) .
Poziția procesuală a pârâtei S.C. E. F. S.A.
Legal citată la data de 05.03.2013 a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamantă. De asemenea, pârâta a invocat excepția conexității, solicitând în acest sens trimiterea dosarului la completului civil 3 în vederea punerii în discuție și a pronunțării asupra conexării prezentului dosar, la dosarul Judecătoriei Beiuș nr._ . Totodată, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, raportat la introducerea cererii cu nerespectarea obligației prevăzute de art.720 ind.1 din vechiul Cod de procedură civilă cu privire la concilierea directă. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat în principal respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității penalităților calculate peste valoarea presupusului debit restant, precum și a inadmisibilității penalităților calculate după data de 01.07.2008.
În motivarea în fapt a întâmpinării pe fondul cauzei, pârâta arată că cererea de chemare în judecată are la bază susținerea reclamantei conform căreia aceasta a asigurat paza și protecția bunurilor debitoarei. Reclamanta însă, nu a dovedit în nici un fel această afirmație, astfel că nici unul din documentele depuse în probațiune nu atestă prestarea unui serviciu de către reclamantă.
Totodată arată că, clauza penală privind penalitățile nu este aplicabilă după data de 01.03.2010.
Astfel, contractul de prestări servicii intervenit între părți este afectat de un termen extinctiv. Conform art. 4 din contract, acesta este valabil pe o perioadă de 5 ani, în consecință, părțile au agreat încetarea contractului până în data de 01.03.2010. Se arată mai apoi faptul că, prin Actul Adițional nr.1311/06.05.2008, părțile au convenit că după data de 01.06.2008, contractul se va prelungi lunar cu acordul ambelor părți. După data de 01.07.2008 nu mai există nici o dovadă a prelungirii contractului de către părți.
Cu privire la inadmisibilitatea penalităților calculate peste valoarea presupusului debit restant, pârâta arată că contractul a fost încheiat între părți la data de 01.03.2005. Conform prevederilor legale în vigoare la acea dată – art.4 al.3 din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităților pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. 1 și 2, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Se arată de asemenea și faptul că în cuprinsul contractului părțile nu au introdus prevederi de excepție de la regula de mai sus, respectiv nu au consimțit ca totalul penalităților de întârziere să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Lipsa unei astfel de prevederi cu caracter de excepție, în contextul prevederilor legale în vigoare la acel moment, nu poate semnifica decât intenția clară a părților de a nu permite ca penalitățile să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Obligațiile contractuale și mai ales excepțiile de la o anumită regulă trebuie prevăzute în mod clar și neechivoc, deoarece potrivit art.983 cod civil „când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.”
Conform cererii, suma totală a pretinsului debit restant este de 148.047,90 lei, fiind defalcat pe mai multe facturi, iar în situația în care, în urma unei analize a îndeplinirii obligațiilor contractuale, s-ar ajunge la concluzia că pârâta ar mai datora sume aferente debitului principal, eventualele penalități nu vor putea în nici un caz depăși sumele ce reprezintă debitul respectiv.
Față de aceste considerente, pârâta solicită în subsidiar, reducerea penalităților invocate, la nivelul sumelor reținute ca debit restant și principal.
În drept întâmpinarea nu este motivată.
În probațiune pârâta a anexat extras de pe portalul Judecătoriei Beiuș cu cererile de chemare în judecată formulate de reclamantă.
La data de 7.03.2013, s-a depus la dosar cerere de acordare facilități sub forma reducerii și eșalonării taxei judiciare de timbru în sumă de 5.237,18 lei, cerere care prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 14.03.2012 a fost respinsă .
La data de 18.03.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției conexității prezentului dosar la dosarul Judecătoriei Beiuș nr._, arătând că societatea pârâtă îi datorează contravaloarea serviciilor prestate în baza contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005 și neachitate. În vederea recuperării creanței reclamanta arată că a uzat de prevederile art.109 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865.
Totodată, arată și faptul că cele 20 de acțiuni, deși au fost înregistrare ca având același obiect, ele vizează însă facturi distincte, motiv pentru care reclamanta apreciază că ele pot fi soluționate independent, nefiind imperios necesar conexarea lor într-un singur dosar, legiuitorul lăsând la aprecierea instanței de judecată posibilitatea reuniri pricinilor.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, reclamanta solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, precizând că anterior introducerii prezentei acțiuni, a formulat cerere pentru emiterea unei ordonanțe de plată, în vederea recuperării creanței, întemeiată pe prev. O.G. nr. 119/2007. Această cerere a fost respinsă ca inadmisibilă, prin ordonanța irevocabilă nr.9/. dosar nr._/111/2011 de către Tribunalul Bihor.
Reclamanta precizează faptul că, în urma semnării contractului de prestări servicii cu pârâta, și-a respectat obligațiile contractuale efectuând paza obiectivelor convenite prin contract cu pârâta, prestarea serviciilor fiind pe deplin dovedită cu următoarele înscrisuri: Planuri de pază pentru fiecare post întocmit și convenit cu pârâta și care sunt semnate de către pârâtă și aprobate de către Șeful Poliției orașului Ștei; procese verbale de predare primire a serviciului în care se menționează în mod expres data, ora, postul din care Obiectiv autorizat face parte, cine a predat postul și cine a primit postul în fiecare schimb de tură, fiind semnate atât de predare cât și de primire a postului; buletinele posturilor, care atestă prezența angajaților reclamantei la posturile de pază prevăzute în planurile de pază; pontajele zilnice ale angajaților reclamantei în baza cărora au fost calculate și virate salariile angajaților.
Cu privire la clauza penală, reclamanta arată că la art. 4 și 5 din contract este prevăzut în mod expres termenul contractual și modalitatea de prelungire a acestuia, respectiv: „art. 4 Prezentul contract este valabil 5 ani. Art. 5 Durata contractului se poate prelungi cu acordul părților. Dacă nici una dintre părți nu comunică în scris, cu cel puțin 15 zile înainte de expirare intenția de renunțare la contrat, acesta se prelungește în mod automat pentru o perioadă egală cu cea pentru care s-a contractat”.
Prin Actul adițional la contract nr.246/05.05.2008 părțile au convenit modificarea, conform Obiectului actului adițional, a Anexei 1 la contract începând cu data de 01.06.2008. Totodată pe exemplarul actului adițional apare și clauza cu scriere olografă „Contractul de prelungește lunar”, scriere semnată de către reprezentanții celor două părți contractante. Prin această clauză olografă, părțile contractante au înțeles să modifice doar art. 4 din contract, în sensul reducerii duratei contractuale de 5 ani la o lună, cu posibilitatea de prelungire a contractului. Este evident faptul că art. 5 din contract nu a fost modificat prin Actul Adițional, el rămânând în vigoare în forma inițială din contract, astfel că în situația în care pârâta nu ar mai fi dorit prelungirea contractului după data de 01.07.2008, în data de 15.06.2008 trebuia să comunice intenția de renunțare la contract și evident, ulterior, în fiecare lună până la încetarea raporturilor contractuale.
Pentru a demonstra că raporturile contractuale au continuat și după data de 01.07.2008 până la data de 18.01.2013 și pentru a demonstra netemeinicia tuturor susținerilor pârâtei din cuprinsul întâmpinării, reclamanta menționează că depune în probațiune următoarele înscrisuri: Actul Adițional nr. 142/24.02.2012 la contractul de prestări servicii nr. 9/01.03.2005, Adresa nr. 2755/06.12.2012 emisă de către pârâtă, prin care înștiințează reclamanta de faptul că „contractul de prestări servicii nr. 9/01.03.2005 încetează începând cu data de 15.12.2012, întrucât reclamanta nu va mai executa serviciile ce constituie obiectul contractului astfel încât contractul va rămâne fără obiect” – prin această adresă pârâta recunoaște în mod expres atât valabilitatea contractului cât și executarea serviciilor de către societatea reclamantă. Cum însă intenția pârâtei de încetare a contractului nu a fost făcută în conformitate cu prevederile art. 5 din contract, respectiv cu 15 zile înainte de expirarea duratei contractuale, în luna decembrie 2012 contractul nu mai putea fi reziliat, motiv pentru care acest fapt s-a produs la data de 18.01.2013; procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F. S.A. din Ștei din data de 18.01.2013, semnat de către reprezentanții pârâtei, care demonstrează faptul că la data de 18.01.2013 au încetat prestațiile reclamantei și au fost predate posturile de pază; procesul verbal de predare a obiectivului Fabrica de B. din Sudrigiu din data de 18.01.2013, semnat de către reprezentanții pârâtei, care demonstrează faptul că la data de 18.01.2013 au încetat prestațiile reclamantei și au fost predate posturile de pază.
Prin urmare, reclamanta menționează faptul că, contractul de prestări servicii nr. 9/01.03.2005 și-a încetat efectele la data de 18.01.2013.
În privința solicitării pârâtei de limitare a cuantumului penalităților la valoarea facturilor, reclamanta arată că cererea introductivă a fost introdusă ulterior abrogării Legii nr. 462/2002 prin Legea nr. 246/30.06.2009, prin urmare la data la care reclamanta a investit instanța, nu mai exista limitare vis-a-vis de cuantumul penalităților de întârziere solicitate ca urmare a neachitării facturilor, ca atare cuantumul acestora poate depăși valoarea debitului.
În probațiune reclamanta a depus în fotocopii înscrisurile filele 109-193 dosar, respectiv: Ordonanța nr. 9/. Tribunalul Bihor în dosar nr._/111/2011, plan de pază nr.535/25.04.2012, procese verbale de predare primire a serviciului încheiate la data de: 09.12.2010, 19.09.2010, 01.08.2010, 17.06.2010, 14.05.2010, 13.04.2010, 05.03.2010, 11.06.2009, 23.05.2009, 18.05.2009, 09.04.2009, 20.03.2009, 18.03.2009, 20.12.2008, 01.08.2008, 19.07.2008, buletinele posturilor la obiectivul E. F. din data de: 05.11.2010, 06.12.2010, 20.01.2011, 13.03.2011, 26.04.2011, 30.06.2011, 03.07.2011, 7/8.08.2011, 9/10.02.2012, 11/12.04.2012, 27/28.02.2012, 11/12.04.2012, 27/28.05.2012, plan de pază întocmit nr.1190/27.04.2012, procese verbale de predare primire a serviciului încheiate la data de: 12.04.2012, 07.03.2012, 27.01.2012, 12.08.2011, 04.07.2011, 04.06.2011, 09.05.2011, buletinele posturilor la obiectivul E. F. din data de: 28.06.2012, 12.07.2012, 24.09.2012, 07.11.2012, 09.12.2012, Actul Adițional nr. 246/05.05.2008 la contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, Actul Adițional nr.142/24.02.2012 la contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiar, adresa nr.2755/06.12.2012 emisă de către pârâtă, procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F. S.A. Ștei încheiat la data de 18.01.2013, procesul verbal de predare a obiectivului Fabrica de B. Sudrigiu încheiat la data de 18.01.2013, fila de comunicare din dosarul nr._, Sentința comercială nr.39/. Tribunalul Bihor, cererea reclamantei nr.535/22.08.2012 către B. B. I., O.P. nr.1/22.08.2012, O.P. nr.2/22.08.2012, O.P. nr.3/22.08.2012.
În ședința publică din data de 21 martie 2013 instanța a respins excepția conexității prezentului dosar, la dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, invocată de către pârâtă .
La data de 16.05.2013, pârâta a depus la dosar concluzii scrise, în care reiterează cele susținute în motivarea întâmpinării depusă la dosar la data de 5.03.2013.
La data de 27 mai 2013, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, filele 212-238.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt:
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune la dosar rezultă faptul că, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005 (nr.658/11.03.2005) – filele 10-13, prin care reclamanta - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – pârâtei, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, așa cum este prevăzut în fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ..A, fiind emise în acest sens facturile nr. 1119/28.02.201, nr. 1173/31.03.2011, nr. 1172/31.03.2011, 1235/30.04.2011;– filele 6-9, în valoare totală de 207.066,36 lei, urmând ca plata să fie făcută pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, conform articolului 7 din contract.
Prin convenția mai sus identificată – art.11, părțile au convenit încheierea unei clauze penale în cazul neachitării de către pârâtă a contravalorii facturilor emise de reclamantă, astfel: „pentru neexecutarea la termen a obligațiilor bănești, se vor percepe penalități de 0,15 % pe zi de întârziere.”
Prin actul adițional nr.246 încheiat la data de 05.05.2008 fila 15 la contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, părțile au convenit reducerea numărului de posturi pentru asigurarea serviciilor de pază, precum și majorarea tarifelor facturile ulterioare actului adițional fiind întocmite conform modificărilor aduse prin Actul Adițional.
În ceea ce privește durata contractului, instanța reține următoarele prevederi din convenția părților:
„ Art. 4. Prezentul contract este valabil pentru o perioadă de 5 ani.
Art. 5. Durata contractului se poate prelungi cu acordul părților. Dacă nici una din părți nu comunică în scris, cu cel puțin 15 zile înainte de expirare intenția de renunțare la contract, acesta se prelungește în mod automat pentru o perioadă egală cu cea care s-a contractat. „
Prin Actul adițional la contract, nr.246/05.05.2008 (fila 192)părțile au convenit modificarea, Anexei 1 la contract începând cu data de 01.06.2008. Totodată pe exemplarul actului adițional apare și clauza cu scriere olografă „Contractul de prelungește lunar”, scriere semnată de către reprezentanții celor două părți contractante.
Instanța va reține că părțile contractante au înțeles modificarea doar a art. 4 din contract, în sensul reducerii duratei contractuale de 5 ani la o lună, cu posibilitatea de prelungire a contractului. Va reține așadar instanța că articolul 5 din contract nu a fost modificat prin actul adițional mai sus individualizat, el rămânând în vigoare în forma inițială din contract.
Din analiza documentelor depuse în probațiune, nu rezultă existența în perioada (2008-noiembrie 2012 ) a vreunui înscris redactat de către pârâtă și comunicat reclamantei, prin care să se notifice intenția de renunțare la contract, de neprelungire a acestuia, (mai puțin adresa nr.2755/06.12.2012– fila 184).
Reține instanța faptul că, pârâta prin semnarea periodică a extraselor de cont nr.49/31.01.2011, nr.139/25.05.2011, nr.87/01.02.2012 – filele 17-28, recunoaște existența soldurilor, respectiv recunoaște înregistrarea în evidențele sale contabile a debitului pe care-l are față de reclamantă.
Mai mult decât atât, reține instanța faptul că prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta recunoaște și confirmă doar înregistrarea facturilor, contestând efectuarea serviciilor.
Din procesele verbale de predare primire a serviciului depuse în probațiune de către reclamantă – filele 135-157, rezultă faptul că a fost efectuat planul de pază, respectiv reclamanta - în calitate de prestator, a asigurat paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – pârâtei.
Din cuprinsul adresei nr.2755/06.12.2012 emisă de pârâtă către reclamantă – fila 184, rezultă faptul că reclamantei i s-a comunicat că, începând cu data de 15.12.2012, contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, nr.658/11.03.2005 încetează, întrucât reclamanta nu va mai executa serviciile de constituie obiectul contractului, astfel încât contractul rămâne fără obiect.
Din procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F. S.A. Ștei încheiat la data de 18.01.2013 – fila 185, precum și din procesul verbal de predare a obiectivului Fabrica de B. Sudrigiu încheiat la data de 18.01.2013 – fila 186, rezultă faptul că la predare nu au fost obiecții cu privire la integritatea obiectivului.
Astfel, instanța va respinge apărarea pârâtei conform căreia reclamanta nu a dovedit executarea serviciilor la care s-a angajat prin contractul încheiat, mai mult decât atât pârâta invocând excepția non adimpleti contractus, sarcina probei îi incumba, dar din ansamblul probațiunii administrate rezultă că reclamanta a prestat serviciile la care s-a obligat, contravaloarea facturilor fiscale nefiind achitate de către beneficiar.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța reține prevederile art.4 al.1-3 din Legea 462/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, text de lege în vigoare la data nașterii raporturilor juridice între părți – anume la data de 01.03.2005, potrivit căruia:
„ART. 4
(1) In contractele încheiate părtile contractante vor prevedea ca, in cazul neîndeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii sa plătească, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de întârziere.
(2) In contractele comerciale dintre partile contractante, indiferent de forma in care acestea se încheie, in afara penalităților contractuale prevăzute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau parțiala a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.
(3) Totalul penalităților pentru întârziere in decontare, prevăzute la alin. (1) si (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.”
Reține mai apoi instanța faptul că,penalitățile de întârziere sunt în valoare de 199.892,14 lei, deci mai mici decât valoarea debitului – anume suma de 207.066,36 lei, motiv pentru care instanța va respinge solicitarea pârâtei de diminuare a cuantumului penalităților de întârziere, la valoarea debitului și va admite acțiune reclamantei și cu privire la acest capăt de cerere.
Văzând aceasta stare de fapt, în temeiul art.969 al.1 din Codul Civil potrivit căruia - convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, a art.970 din Codul Civil potrivit căruia - convențiile trebuie executate cu bună-credință, a art.1073 din Codul Civil potrivit căruia - creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligație, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, a art.983 Cod Civil – când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă,, în temeiul articolului 102 din capitolul VII- secțiunea 1 a legii nr. 7/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit căruia: „ contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. „, instanța apreciază cererea de chemare în judecată a reclamantei ca întemeiată, motiv pentru care o va admite, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța în temeiul art. 274 coroborat cu art.276 din Codul de Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 5237,18 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, (taxe judiciare aferente debitului principal și penalităților acordate și la care pârâta a fost obligată către reclamantă), potrivit documentelor justificative anexate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea introdusă de către reclamanta S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, P-ța. Cetății, nr.18, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. F. S.A, cu sediul în loc. Păntășești, ., jud. Bihor și în consecință:
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 207.066,36 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr.1119/28.02.2011, nr. 1173/31.03.2011, nr. 1172/31.03.2011, nr. 1235/30.04.2011 emise potrivit contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005(nr. 658/11.03.2005).
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 199.892,14 lei reprezentând penalități de întârziere, aferente facturilor nr.1119/28.02.2011, nr. 1173/31.03.2011, nr. 1172/31.03.2011, nr. 1235/30.04.2011 emise potrivit contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005(nr. 658/11.03.2005), de la scadență și până la data de 30.01.2013, precum și la plata penalităților de întârziere și pentru viitor până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 5237,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Definitivă.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. V. – judecător S. M.
Red. E.V
Tehnored. S.M/4 ex.
2.07. 2013.
Emise 2 comunicări:
- reclamanta S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, P-ța. Cetății, nr.18, jud. Bihor,
2. pârât S.C. E. F. S.A cu sediul în loc. Păntășești, ., jud. Bihor.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1287/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 401/2013. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
