Contestaţie la executare. Sentința nr. 1337/2015. Judecătoria BEIUŞ

Judecătoria BEIUŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1337/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1337/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BEIUȘ - JUDEȚUL BIHOR

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1337/2015

Ședința publică de la 23.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. A.-M., judecător

GREFIER: Anișoara I. P.

Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de către către contestatorul P. D. M., CNP_, cu domiciliul în Beiuș, .. 9, județul Bihor și domiciliul procesual ales la sediul Cabinet de Avocat M. R. A. Oradea, .. 1, . în contradictoriu cu intimații S. S.a.R.L., cu sediul social în Bulevardul Charles de Gaulle, nr. 2, L-1653, Luxemburg și sediul procesual ales în București, . subsol parter, . la reprezentatul legal ..R.L.( fostă .) și B. C. ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, sector 3, .. 5, înregistrată la ORC cu nr. J_, CUI_ și sediul procesual ales în București, sector 5, . nr. 2, Opera Center 2, etaj 2, având ca obiect contestație la executare.

Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.11.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25.11.2015, 02.12.2015, 09.12.2015, 16.12.2015, iar apoi pentru data de 23.12.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 05.05.2015, legal timbrată, cu suma de 1000 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței de la fila 597 dosar, contestatorul P. D. M. în contradictoriu cu intimații S. S.a.R.L., prin reprezentatul legal ..R.L.( fostă .) și B. C. ROMÂNĂ SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:

Pe excepție: Invocă prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile din petit, raportat la art.3 din Decretul Lege 167/1958 care consacră termenul general de prescripție de 3 ani.

Pe fond: solicită admiterea contestației la executare, formulată împotriva tuturor actelor de executare, inclusiv a somației de executare din 02.04.2015, a înștiințării din 11.04.2014, a încheierii nr.268/E/02.04.2015 a B. A. a înființării popriri din 02.04.2015, a înștiințării din 02.04.2015, a încheierii din 02.04.2015 a B. A., a încheierii nr. 216/2015 din dosar_ a Judecătoriei Beiuș precum si a tuturor actelor prezente sau ulterioare din cadrul dosarului execuțional nr. 268/E/2015 împotriva titlurilor executori dispunând anularea formelor de executare silite, din dosarul execuțional 268/E/2015, respectiv să se constatate că executarea silita în dosarul execuțional este nelegala și nulă de drept.

- lămurirea si constatarea sumelor reale urmăribile silit de . cesionara de la BCR, si

• să constatate caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit si să se dispuneți anularea:

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 a) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de deschidere a contului ce card de 40 curo,

- clauzei prevăzută la pct. 10,1 b) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de mentenanta anuală a contului de card de 25euro,

- clauzei prevăzuta la pct. 10.1 c) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de eliberare numerar de 2% (flat),

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 d) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de interogare sold,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 e) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de contestare nejustificata a unei tranzacții de 10 euro,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 f) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de întârziere la plata de 5% lunar,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 g) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de conversie valutara de 2%,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 h) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de depășire a limitei de credit de 5%,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 i) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de eliberare in regim de urgenta de 50USD/eveniment,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 J) din Convenția de credit nr.1784 PF /l5.11.2006 comision de înlocuire de urgenta card de 50 USD/eveniment,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 K) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de informații de 7,75 USD/eveniment,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 L) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision pentru sumele acordate in avans deținătorului de 3%EUR/eveniment,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 M) din Convenția de credit nr.178,4 PF /15.11.2006 comision de asistenta si asigurări,

- clauzei prevăzută la pct. 10.1 N) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 comision de interogare bază de date 5 lei,

- clauzei prevăzută la pct. 11.14) din Convenția de credit nr.1784 PF /15.11.2006 privind posibilitatea revizuirii unilaterale de B. a ratei dobânzii aplicate,

- cesionării de către banca a creanțelor din prezentul contract- obligarea . cesionara de la BCR SA la restituirea sumei in echivalent lei la data plății, încasată nelegal din modificarea unilaterală a dobânzii până la data introducerii acțiunii, actualizată cu rata inflației la data plății efective precum și la restituirea sumei în echivalent lei la data plății, încasată drept comisioane, de la data de 15.11.2006 până la zi, actualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și a sumelor de bani cu acest titlu reținute până la pronunțarea hotărârii, actualizat cu rata inflației, având în vedere că aceste comisioane le plătește lunar, până la finalizarea contractului de credit;

- să constatați nulitatea absoluta parțiala a contractului de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 încheiat intre contestator si BCR

- In mod cu totul subsidiar, daca nu se va constata legalitatea cererilor formulate, se solicită admiterea contestației la executare și lămurirea si întinderea obligațiilor titlurilor executorii contestate.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat faptul că, la data de 15.11.2006, prin convenția de credit nr. 1784 PF pârâta BCR SA i-a acordat un card de credit, cu o perioadă de rambursare de 2 ani.

Prin actele de executare evidențiate în petit a fost înștiințat că in baza titlului executoriu susmenționat (contract de credit) este dator S. SRL cesionara de la BCR cu suma de 9.975,79 EUR + onorariu executor judecătoresc si cheltuieli executare silita, totalul creanței de recuperat fiind de 6.006,66 Lei.

1. La data încheierii Convenției de credit nu a avut posibilitatea să negocieze clauzele contractuale, întrucât convenția era deja redactată în mod standard, pentru toți clienții băncii. În acest context, consideră că art. 10.1 a-n din Convenția de credit nr. 1784 PF /15.11.2006, sunt abuzive și încalcă în mod flagrant dispozițiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contract încheiate între comercianți și consumatori, respectiv prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000 și cele ale alin. 2 din acest act normativ.

Întrucât nu i s-a dat posibilitatea să negocieze clauzele contractuale, respectiv clauza prevăzută în art. 5 lit. a, învederează că aceasta este o clauză abuzivă în sensul definit de art. 4 din Legea 193/2000 .

Învederează că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 193/2000, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicație a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 Cod civil).

Rezervarea dreptului băncii de a revizui rata dobânzii curente în mod unilateral, facă a fi negociată cu contestatorul, respectiv pct. 11.14 din Convenția de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 este în mod vădit abuzivă, deoarece nu asigură nici o posibilitate de control, astfel încât să fie îndeplinite cerințele unui tratament egal, în speță să se asigure un grad rezonabil de previzibilitate.

La art. 11.14din Convenția de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 se vorbește de dreptul băncii de a modifica dobânda in funcție de costurile de creditare a Băncii, situație in care se comunica împrumutatului noua rata a dobânzii. Această clauză pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, in sensul că oferă, băncii dreptul de-a revizui dobânda curentă, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta trebuid doar înștiințat.

Solicită a se avea în vedere că modul de calcul al dobânzii, care e legal si in concordanță cu art.37 din OUG 50/2010 poate fi influențat si de anumiți factori care țin de voința unilaterala a băncii, de costurile operaționale, costurile de refinanțare pe piața monetara de capital, costurile surselor de finanțare proprii, modificări legislative care impun acest lucru.

Modificarea dobânzii este determinata de indicatori necunoscuți, iar contestatorul nu are la dispoziție nici un criteriu după care să verifice corectitudinea si buna credința a băncii, fiind evident dezechilibru semnificativ intre dreptul băncii si obligația împrumutaților.

Astfel că se impune anularea clauzei privind posibilitatea calcului dobânzii in funcție de costurile operaționale, costurile de refinanțare pe piața monetara/de capital, costurile surselor de finanțare proprii, modificări legislative care impun acest lucru, Serviciul Reuteres la 11 am.

Conform art. 4 alin. 2 și 3 din Legea 193/2000 o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Solicită să se constatate că sunt îndeplinite condițiile legale pentru declararea ca abuzivă a clauzei prevăzută de art. 13.14 din Convenția de credit nr. 1784 PF /15.11.2006, întrucât contestatorul are calitatea de consumator, în sensul definit de lege, pârâta de comerciant, iar convenția încheiată a fost una standard.

Interesul contestatorului este legitim, născut si actual, personal si direct.

Simpla existență a comisioanelor de la 10.l a-n . nu înseamnă că nu este abuzivă (fiind permisa si de OUG 50/2010),caracterul abuziv este dat de nenegocierea lui si dezechilibru creat.

Raționamentul ca simpla existenta a acestui comision este validata de OUG 50/2010, este infirmata de dispozițiile art.4 alin 1 din Legea 193/2000 care definește clauza abuzivă ca fiind o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, .

Codul civil consacra principiul libertății contractual, dar art.969 cod civil conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea 193/2000 reglementează tocmai situații contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului, nu au caracter legal, fiind - considerate abuzive.

Din cuprinsul contractului de credit nu reiese exact ce reprezintă acest comision de administrare.

Nu contestă faptul ca acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implica anumite riscuri pentru împrumutător, dar aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat in parte, urmând a fi avuți in vedere factori precum solvabilitatea viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului,etc.

În speță, apreciază că se impune obligarea pârâtei, la restituirea către contestator a sumelor încasate până la data pronunțării prezentei hotărâri în echivalent lei la data plății, încasată nelegal din modificarea unilaterala a dobânzii până la data introducerii acțiunii, actualizată cu rata inflației la data plății efective, precum și a sumelor de bani cu acest titlu reținute până la pronunțarea hotărârii, actualizat cu rata inflației, având în vedere că aceste comisioane le plătește lunar, până la finalizarea contractului de credit.

În lipsa dispunerii unei astfel de măsuri, constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale ar fi lipsită, în mare măsură, de efecte.

Solicită să se constatate nulitatea absoluta parțială a contractului de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 apreciind următoarele:

Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri,.

Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau, aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 C. civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Așadar cauza, componenta a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, este, în situația concretă, contrară bunelor moravuri și conduce inevitabil la constatarea nulității actului juridic astfel încheiat.

Caracterul abuziv este însă determinat mai ales de dezechilibrul semnificativ care l-a creat cesionarea creanței de banca la terți.

Dezechilibrul creat între drepturile și obligațiile părților din contractul de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 este evident atâta vreme cât creanța Băncii asupra reclamantului poate fi cesionată unor persoane, societăți nebancare, supusă nu normelor speciale din domeniul bancar, ci normelor generale, iar reclamantul nu mai este la adăpostul nici al legislației specifice din domeniul proiecției consumatorilor și nici la adăpostul convenției încheiate cu B..

Potrivit art.711 alin 3 Cod procedura Civila, in cadrul contestației la executare, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Cum contractul de credit nr. 1784 PF /15.11.2006, a fost încheiat in temeiul OUG 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, iar pentru titlurile executorii emise în temeiul normei juridice sus indicat, legea nu reglementează o cale de atac specială, instanțele sunt obligate să analizeze motivele de nulitate invocate de contestator in cadrul contestație la executare si nu in cadrul unei acțiuni in anulare distinctă.

Întrucât a invocat nulitatea absoluta a unor clauze abuzive dintr-un titlu executoriu, are în vedere ca nulitatea absoluta poate fi inv0cata, oricând.

În drept,contestatorul a invocat dispozițiile Cod procedura Civila, Legea 193/2000, iar în probațiune a depus somația din 02.04.2015 emisă în dosarul execuțional nr. 268/E/2015, încheierea nr.268/E/02.04.2015 a B. A. înființarea popriri din 02.04.2015, înștiințarea din 02.04.2015, încheierea din 02.04.2015 a B. A., încheierea nr. 216/2015 din dosar_ a Judecătoriei Beiuș, contractul de credit pentru emiterea cardului de credit în euro pentru persoane fizice BCR Mastercard Gold nr. 1784 PF din 15.11.2006.

La data de 22.05.2015,prin serviciul registratură, intimata . - reprezentant legal al . a depus la dosar întâmpinare -fila 49 și următoarele dosar prin care solicită respingerea ca nelegală si neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatorul P. D.-M. împotriva executării silite înseși si a actelor de executare încheiate de B. E. Judecătoresc „A. F. F." in dosarul execuțional nr. 268/2015.

Pe cale de excepție a invocat:

1. excepția netimbrării a insuficientei timbrări.

2. Excepția, tardivității formulării contestație la executare.

A solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, însă în speță, instanța constată că nu a fost formulată o astfel de cerere.

In motivarea în fapt a întâmpinării se arată:

Societatea S. SaRL. a preluat de la B. Comerciala R. SA. un portofoliu de creanțe neperformante, intre care se regăsește si cea a contestatorului P. D.-M. .

Cesiunea de creanță a fost încheiata în data de 20.11.2013, in mod legal, prin contractul de vânzare cumpărare de creanțe neperformante, cat si prin comunicarea notificării cesiunii de creanța către debitor.

Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionari, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.

Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța, mai mult, s-a dovedit opozabilitatea si in momentul înregistrării in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2013-_-NSY.

Ca efect al cesiunii a operat transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului, împreuna cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmări bunurile si veniturile împrumutatului pentru recuperarea creanțelor rezultate din acordarea creditului.

Societatea a făcut dovada calității de creditoare atât prin contractul de cesiune de creanțe cât si prin avizul de înscriere al creanței în Arhiva Electronica, ca a îndeplinit toate condițiile cerute de Legea 99/1999 si a făcut publicitatea cesiuni astfel cum este prevăzut de Lege.

Consideră ca au fost respectate toate prevederile legale in privința transmiterii creanței si publicitarii acesteia.

Astfel, se poate observa ca este vorba de un contract redactat conform legislației in vigoare, neconținând clauze abuzive si termeni meniți să inducă in eroare.

Totodată, nu exista niciun temei legal in baza căruia să poată fi invocată nulitatea contractului de cesiune de creanța. Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanța este valabil încheiată prin simplu acord de voința al părților, consimțământul clientului cedat nefiind cerut, întrucât nu este parte in contractul de cesiune.

In plus, prin clauzele contractuale din Contractul de Credit - Condițiile Generale de Creditare, banca are dreptul sa recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către împrumutat in si pe baza prezentului contract, in situația in care acesta a fost declarat exigibil, iar clauza generala din cadrul aceluiași Contract de Credit, stipulează faptul ca nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract, constituie caz de culpa.

Prin urmare, in situația prezentata, culpa contestatorului se prezintă ca fiind neplata la timp a debitului eșalonat. Acest lucru, îndreptățește creditorul sa înceapă procedurile de recuperare a creanței prin toate mijloacele posibile, solicitând investirea titlului cu formula executorie, cerere admisă prin încheierea nr. 216/2015 din dosarul nr._ pronunțata de Judecătoria Beiuș.

Având in vedere că termenul de prescripție începe să curgă la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, in acest caz, la data încheierii contractului 15.11.2006, se poate cere aplicarea in cauza a dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Se poate retine astfel faptul că înăuntrul termenului de prescripție, contestatorul a fost notificat despre cesiunea intervenită intre B. COMERCIALA R. S.A. si S. SaRL in vederea recuperării debitului restant, dovada comunicării regăsindu-se anexată. Prin urmare, termenul de prescripție a fost întrerupt printr-un act începător de executare, respectiv cesiunea de creanța intervenită între creditor si o firmă specializată. In cazul de față nu se poate impune starea de pasivitate deoarece prin cesiunea de creanța s-a înțeles sa se înceapă executarea in vederea recuperării debitului restant datorat de contestator.

Contractul de credit este un contract de credit intuitu personae, dar in speța nu este vorba despre cesionarea unui contract de credit bancar ci de cesionarea unei creanțe, având in vedere caracterul cert, lichid si exigibil al acesteia. Contestatorul nu si-a respectat obligațiile de plata așa cum si le-a asumat prin contractul de credit semnat cu B. COMERCIALA R. S.A., astfel încât, in mod justificat, bazându-se pe clauzele contractului, banca a procedat la declararea ca exigibile a creanțelor rezultate din acordarea creditului, cedând apoi creanțele sale față de împrumutat.

In acest sens este și Decizia nr. 2438 din 17.09.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție a României, din care rezultă că băncile au dreptul de a cesiona creanțele provenite, din derularea contractelor de credit.

Obiectul de activitate al cesionarului, S. SaRL al cărei administrator de active este societatea S.C. KRUK FOMANIA S.R.L. (fosta ..R.L.), respectiv „Activități auxiliare intermediarilor financiare, exclusiv activități de asigurări si fonduri de pensii" (Cod CAEN 6619), care include si monitorizarea si recuperarea creanțelor față de clienții băncilor, îndreptățește desfășurarea activităților ce implica cesionarea creanțelor.

Cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, menționează că sunt aplicabile dispozițiile de dreptul comun din materia cesiunii de creanță, respectiv cele ale art. 1568 alin. (1) lit. a) și b) din noul Cod civil, potrivit cărora,cesionarul dobândește toate drepturile cedentului cu privire la creanța cedată, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar.

Pentru încheierea valabilă a contractului este necesar doar consimțământul părților, adică a cedentului si a cesionarului, în actuala reglementare, debitorul cedat având calitatea de terț față de acest contract, pentru validitatea cesiunii nu se cere consimțământul acestuia. Prin urmare, se poate spune că cesiunea de creanța este o excepție de la principiul relativității efectelor actului juridic, ea producându-si efectele si asupra debitorului cedat, care nu participă la încheierea convenției.

Decizia nr. 2438/2008 dată de Înalta Curte de Casație si Justiție arată: "Pe de altă parte nu exista nicio prevedere legală sau reglementară care să instituie numai anumite modalități de recuperare a creanțelor sau care să excludă încheierea unor contracte de cesiune de creanța, astfel încât creditorul, indiferent că este sau nu o bancă, poate recurge la orice modalitate legala de încasare/recuperare a creanței sale."

Invocă și Decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, prevederile art. 1566 -1586 din Codul Civil și art. 70 și art. 71 din O.U.G. nr. 50/2010, precum și dispozițiile art.120 din O.U.G. nr. 99/2006 și prevederile contractului de credit nr. 1784PF/15.11.2006.

Conform condițiilor impuse de Codul Civil, cât si prin însăși contractul de credit al cărui beneficiar a fost, contestatorul și-a exprimat acordul cu privire la cesiunea drepturilor si obligațiilor ce reies din contractul de credit nr. 1784PF/15.11.2006 si a declarat prin semnarea cererii de acordare a creditului, a contractului si condițiilor generale ale contractului "am citit, înțeles si mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc in întregime".

Menționează că prin cesiunea creanței deținute împotriva debitorului P. D.-M., nu au fost modificate drepturile si obligațiile asumate de părțile contractante (client si banca), drepturile părților rămânând aceleași.

În ceea ce privește somația transmisă clientului arată instanței că aceasta cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de legislația in vigoare .

Astfel, arată că legiuitorul nu a prevăzut in sarcina executorului judecătoresc obligația de a arata în cuprinsul Somației ce reprezintă suma restantă si nici modalitatea de calcul a acesteia.

Somația transmisă debitorului in dosarul de executare nr. 268/2015 al BIROULUI E. JUDECĂTORESC "A. F. F." este întocmită in conformitate cu prevederile legale și conținând toate elementele prevăzute de legiuitor in Codul de proc. civila.

Referitor la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței deținute de către contestatorul P. DANUȚ-M. subliniază că au fost respectate dispozițiile legii, respectiv art. 662 Cod proc. civila.

Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid, si exigibil al creanței datorate societății, a fost deja analizat de instanța de executare, respectiv de Judecătoria Beiuș, în dosarul nr._, a investit cu formulă executorie contractul de credit nr. 1784PF/15.11.2006.

Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauza să fie considerată abuzivă trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1.Clauza să nu fie negociată;

2.Clauza să fie contrară bunei-credințe;

3.Clauza să dea naștere unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților in detrimentul consumatorului;

1.În ceea ce privește negocierea contractului, potrivit art. 4 alin 2 din Legea nr. 193/2000: " O clauza, contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".

Astfel instituția bancara a prezentat clientului contestator opțiunile existente pentru a se acorda suma de bani solicitată, acesta fiind liber să accepte sau nu, nefiind constrâns in vreun fel de către unitatea bancara pentru a accepta condițiile existente.

2.În ceea, ce privește buna voință a băncii, aceasta si-a îndeplinit obligația prin restituirea debitorului a sumei solicitate de acesta și și-a respectat întocmai obligațiile pe parcursul executării contractului.

3. Referitor la cea de a 3-a condiție ce trebuie îndeplinită privind dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților in detrimentul consumatorului, se arată că se considera " dezechilibrul semnificativ" numai in situația absenței unor prestații echivalente ca urmare a executării obligațiilor contractuale.

Contestația la executare este mijlocul procedural specific, prin intermediul căruia oricare dintre părți, sau terțe persoane interesate, pot obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare silită ilegale.

Astfel, posibilitatea invocării, in cadrul unei contestații la executare, a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu este permisa de legiuitor numai dacă legea nu prevede acest scop, o altă cale de atac.

Mai mult decât atât, condițiile contractului de credit nr. 1784PF/ 15.11.2006, au fost clare si fără echivoc, fapt pentru care contestatorul a înțeles drepturile si obligațiile și a fost de acord cu acestea.

În contractul de credit nr. 1784PF/15.11.2006 nu poate fi vorba despre clauze abuzive, ascunse si termeni meniți să inducă in eroare care să creeze in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților.

In ceea ce privește motivul invocat de către contestator cu privire la constatarea clauzelor abuzive, solicită să se constate inadmisibilitatea analizării acestora pe calea contestației la executare, si in subsidiar nelegalitatea si netemeinicia acestor afirmații, întrucât:

Constatarea unor clauze abuzive in cadrul unei contestații la. executare este inadmisibila deoarece legiuitorul prevede in acest scop o altă cale de atac, in baza unei legi speciale care este Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, fie printr-o plângere la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) ori fie direct prin plângere adresată instanței de judecată .

În ceea ce privește cuantumul comisioanelor acesta se stabilește pe baza convenției părților in funcție de aprecierea acestora. Prin semnarea contractului de credit contestatorul si-a asumat obligația de a suporta si comisioanele contractuale in cuantumul prevăzut in contract neexistând nici o dispoziție legală care să interzică perceperea acestor comisioane sau care să permită instanței să modifice cuantumul lor pentru rațiunile arătate anterior in prezenta întâmpinare.

De asemenea după cum rezultă din însăși contractual de credit nr. 1784PF/15.11.2006 in ceea ce privește dobânda si comisioanele acestea au fost clar exprimate într-un limbaj ușor inteligibil conform prevederilor din cadrul art. 4 alin 6 Legea nr.193/2000 astfel încât debitorul sa le poată înțelege.

Faptul că numitul P. D.-M. a înțeles să conteste clauzele incluse in contractul mai sus menționat la 9 ani de la semnarea acestuia denotă că aceasta a înțeles clauzele contractuale si a fost de acord cu nivelul inițial al dobânzii si comisioanelor, deși acum la 9 ani de la semnarea contractului încearcă să inducă instanța de judecată în eroare.

Referitor la invocarea de către contestator a prescripției, precizează următoarele:

Consideră că debitorul contestator dorește să se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul de credit nr. 1784PF/15.11.2006 încheiat cu B. COMERCIALA R. S.A. întrucât, înainte de demararea procedurii executării silite, S. S.a.R.L. a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabilă, prin contactarea telefonică a debitorului, fiind invocate prev. art. 2532 alin. (6)din Codul Civil .

Astfel, nedorindu-se rezolvarea situației pe cale amiabilă, în anul 2014 a fost înregistrată cererea de executare pe rolul B. E. Judecătoresc "A. F. F.".

Chiar dacă contestatorul nu a înțeles să își citească corespondenta, acestuia ii este opozabila cesiunea de creanță, societatea notificând acest lucru, trimițând mai multe scrisori câtre debitor prin care informează asupra noului creditor, precum si a sumelor pe care i le datorează debitorul nedorind soluționarea conflictului pe cale amiabilă.

Sunt invocate prev. art. 708 Noul cod de procedura civilă, prevederile art. 2537 alin. 4 Cod Civil si art. 2540 Cod Civil.

A fost anexată notificarea de punere in întârziere trimisă către contestator în termenul de prescripție, prescripția fiind astfel întrerupta. Ulterior a urmat chemarea in judecata a debitorului P. D.-M. in data de 23.03.2015, in conformitate cu prevederile art. 2540 Cod Civil.

Ținând cont de aceste aspecte, solicită instanței să constate că in prezenta speță nu se poate aplica prescripția dreptului de a cere executarea silită, întrucât a dovedit că debitorul a fost pus în întârziere, conform prevederilor Codului Civil.

Cu privire la solicitarea contestatorului de a anula actele de executare întocmite de B. E. Judecătoresc "A. F. F." în dosarul execuțional nr. 268/2015, se arată:

Aplicarea de către instanța de judecată a unei măsuri de natura anularii executării silite înseși, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiționată de dovedirea de către reclamant a încălcării dispozițiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care să-l fi prejudiciat pe contestator.

Executarea silita însăși, cât si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc cu respectarea regulilor de fond si de formă impuse de dispozițiile Codului de procedura civila, prevederile art. 1 Protocolul 1 CEDO reglementând protecția proprietății.

Solicită intimata a se constata nelegalitatea si netemeinicia contestației la executare formulata de către contestatorul P. D.-M. si pe cale de consecința respingerea acțiunii ce face obiectul acestui dosar, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu invocă si nu probează în nici un fel nelegalitatea actelor de executare.

In drept, a invocat dispozițiile art. 205 si urm. Cod proc. civ., art. 120 din O.U.G. nr.99/2006, iar în probațiunea depus în copie conformă cu originalul Contract de Cesiune Creanțe, Anexa Contractului de Cesiune Creanțe, Notificarea Cesiunii de Creanța, Notificări de punere in întârziere, Extrasul Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, împuternicirea dintre S. S.A.R.L. si Kruk International; dovada schimbării denumirii din Kruk International in Kruk România SRL

La data de 08.06.2015,prin serviciul registratură, intimata B. C. ROMÂNĂ SA a depus la dosar întâmpinare-fila 116 și urm. dosar, prin care solicită:

1. Respingerea contestației la titlu formulată de contestator, în principal ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată;

2.Respingerea contestației la executare în principal ca tardivă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată;

3.Obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu.

Motivele de fapt arătate prin întâmpinare:

1. La data de 15.11.2006, între Bancă și contestator s-a încheiat, ca urmare a cererii contestatorului în acest sens (Anexa nr. 1), Contractul de credit pentru emiterea cardului de credit în EURO pentru persoanele fizice BCR MasterCard GOLD nr. 1784 PF/15.11.2006 prin intermediul căruia a fost pusă la dispoziția clientului o linie de credit în valoare de 8.000 Euro pentru un termen de 2 ani, la o dobândă stabilită inițial la 10,50% pe an. - Anexa nr. 2.

2. La data de 20.11.2013, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către Contestator (Anexa nr.3), B. a cesionat Contractul de credit către .. ("Cesionara"), încheind în acest sens contractul de cesiune de creanță nr. 194/20.11.2013 ("Contractul de cesiune") informând reclamantul despre acest lucru, (Anexa nr. 4). Menționează totodată că, în conformitate cu prevederile contractului de mandat pentru colectarea debitelor, din data de 01.07.2009, încheiat între S. S.R.L. si KRUK România S.R.L., cea din urmă este împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vedere recuperării creanțelor cesionate.

3. La data de 02.04.2015, la cererea Cesionarului a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatorului prin încheierea nr. 268/E/02.04.2015 a B. A. F. F..

4. La data de 17.04.2015. contestatorului i s-a comunicat somația de executare împreună cu titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și încheierea de încuviințare a executării silite.

5. La data de 05.05.2015, contestatorul a formulat prezenta contestație la executare .

Intimata arată că, in principal, contestația la titlu este inadmisibilă iar, în subsidiar, neîntemeiată, motive pentru care se impune respingerea acesteia.

1- In principal, contestația la titlu este inadmisibila:

Art. 712 alin. (2) C. proc. civ., la enumerarea condițiilor de admisibilitate ale contestației la executare, prevede că:

"(2) în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui."""

Legea permite discutarea aspectelor de fond privind titlul executoriu, altul decât hotărârea judecătorească, pe calea contestației la executare, însă numai dacă și în măsura în care pentru valorificarea acestor aspecte, legea nu prevede o cale procesuală specifică.

Or, în materia protecției consumatorilor împotriva clauzelor abuzive din contractele de credit încheiate cu profesioniștii, consumatorii au posibilitatea de a-și valorifica pe alte căi pretențiile și de a pune în discuție fondul raporturilor juridice contractuale, respectiv, pe baza procedurilor prevăzute de Legea nr. 193/2000: se pot adresa autorităților cu competențe în materia protecției consumatorilor sau asociațiilor pentru protecția consumatorilor (art. 12 - 13 din lege), sau acțiuni individuale declanșate de consumator, prin care să pună în discuție valabilitatea contractului (art. 9 si 14 din aceeași lege).

În aceste condiții, apreciază că prezenta contestație la titlu este inadmisibilă și pe cale de consecință, solicită respingerea ca inadmisibilă.

2. In subsidiar, contestația la titlu este neîntemeiată.

Așa cum reiese din cele arătate mai sus, contestatorul solicită instanței, cu privire la titlul executoriu, constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze din Contractul de credit, anularea clauzelor indicate în cerere și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtei . la restituirea sumelor pretins a fi fost încasate pe nedrept. Contestatorul solicită, de asemenea, constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de credit și, în subsidiar, lămurirea și întinderea obligațiilor titlului executoriu contestat

Având în vedere caracterul subsidiar al ultimelor trei capete de cerere față de pretențiile reclamate prin capătul referitor ia constatarea caracterului abuziv și anularea anumitor clauze contractuale, argumentele ce vor fi prezentate în continuare vor viza, în primul rând, legalitatea tuturor comisioanelor precum și a dobânzii percepute de către BCR prin Contractul de credit și criticate prin contestația la titlu urmând ca, în final, netemeinicia capetelor accesorii să reprezinte consecința firească a netemeiniciei acestui capăt al cererii.

Clauzele contractuale criticate de contestator sunt conforme dispozițiilor legale în materie astfel încât pretențiile acestuia sunt profund neîntemeiate.

14.În concret, contestatorul consideră a fi abuzive clauzele din contractul de credit prin care părțile au convenit asupra: a) comisionului de deschidere a contului de card, b) comisionului de mentenanță anuală a contului de card, c) comisionului de eliberare numerar d) comisionului de interogare sold, e) comisionului de contestare nejustificată a unei tranzacții, f) comisionului de întârziere la plată; g) comisionului de conversie valutară; h) comision de depășire a liniei de credit; i) comision de eliberare în regim de urgență; j) comision de înlocuire de urgențe card; k) comision de informații; l) comision pentru sumele acordate în avans; m) comision de asistență și asigurări; n) comision de interogare bază de date; o) posibilitatea revizuirii dobânzii.

Precizează că apărările ce vor fi formulate în următorul subcapitol sunt pe deplin aplicabile atât în cazul fiecărui comision cât și în privința dobânzii, fiind creată însă o secțiune comună în acest sens.

Clauzele criticate de către contestator nu pot face obiectul analizei instanței în privința aprecierii caracterului abuziv, prin raportare la dispozițiilor art. 4 alin.(6) din Legea nr. 193/2000.

În primul rând, clauzele criticate de contestator sunt exceptate de la aprecierea caracterului abuziv în temeiul art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care statuează că:

„ (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. "

Se poate observa că legiuitorul a instituit o excepție de la posibilitatea evaluării naturii clauzelor din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Astfel, așa cum rezultă din textul citat, sunt excluse de la evaluarea caracterului clauzelor contractuale, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 193/2000 acele prevederi contractuale care 1) definesc obiectul contractului sau calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată sau produsele și serviciile oferite în schimb și 2) sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Se poate observa, totodată, că excluderea clauzelor enumerate mai sus este condiționată de modalitatea în care acestea sunt prevăzute în contract (fiind necesar un limbaj ușor inteligibil).

Or, toate clauzele criticate de contestator sunt excluse de la analiza caracterului abuziv, întrucât ambele condiții sunt îndeplinite cumulativ în prezenta cauză.

Toate-clauzele atacate de reclamant se referă la comisioane și la dobândă, ca și cost principal și definitoriu al oricărui contract de credit, care este prin excelență un împrumut cu titlu oneros.

În ce privește elementele care fac obiectul principal al contractului, CJUE a reținut în cauza C-26/13, că o clauză intră în sfera obiectului principal al contractului, dacă aceasta are caracter esențial, revenind instanței de judecată să analizeze dacă pretinsa clauză are, în contractul analizat, caracter esențial.

Dobânda este elementul esențial care, alături de celelalte costuri (comision de acordare, de administrare etc), face parte din D., prețul total al creditului.Aceasta rezultă inclusiv din prevederile Contractului de credit bancar, care, la art. 11.21 prevede că:

„Dobânda anuală efectivă (D.), la data semnării contractului, este de 11,5% pe an. Calculul D. s-a efectuat avându-se în vedere că, prezentul contract va rămâne valabil pe toată perioada convenită de părți și prevăzută în acesta iar împrumutatul își va îndeplini obligațiile contractuale la termenele și la datele stipulate în contractul de credit."

De asemenea, chiar pe prima pagină a contractului de credit, la art. 1 - Definiții, sunt menționate atât definiția D., cât și modalitatea de calcul a acesteia:

„Dobânda anuală efectivă, (D.) costul total al liniei de credit la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat. In D. sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de consultare a bazei de date a Biroului de Credit, comisionul de deschidere a contului de card, comisionul de emitere a cardului."

Astfel, așa cum a statuat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-76/10 (Pohotovost vs Zveta Korckovska: „informarea consumatorului asupra costului global al creditului, sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are, așadar, o importanță esențială. Pe de o parte, aceasta informație (....) contribuie la transparența contractului, în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare. Pe de altă parte, ea permite consumatorului sa aprecieze întinderea obligației sale" (Cauza Cofinoga).

Astfel, interpretând per a contrario susținerea CJUE conform căreia: „lipsa menționării D. în contractul de credit (..) poate fi un element decisiv în cadrul analizei de către o instanță națională a aspectului dacă o clauză dintr-un contract de împrumut, referitoare la costul acestuia, în care nu figurează o asemenea mențiune, este redactată în mod clar și inteligibil, în sensul articolului 4 din Directiva 93/13 ", ajungem în mod logic și indubitabil la concluzia căprezentarea dobânzii sub forma unei cifre în contractul de credit precum și includerea acestui cost în D. reprezintă o modalitate clară si inteligibilă de redactare a prevederilor contractuale care reglementează acest cost.

În consecință, întrucât dobânda reprezintă un cost definitoriu al contractului de credit iar obligația împrumutatului de plată a acestui cost este o obligație principală și esențială, alături de cea de restituire a capitalului, apreciază că analizarea caracterului abuziv al clauzelor care o determină, este exclusă. În același sens se impune și excluderea de la analiză a clauzelor instituind comisioanele la care face referire reclamantul, acestea făcând, de asemenea, parte din costul contractului putând fi, cu ușurință, anticipate și înțelese pe deplin de către reclamant.

A doua condiție stabilită de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 este îndeplinită.

Redactarea clauzei într-un limbaj ușor-inteligibil, aceasta presupune:

- pe de-o parte, utilizarea unor criterii obiective, care țin de acuratețea limbajului, iar,

- pe de altă parte, criterii subiective, care țin de percepția și nivelul de înțelegere al consumatorului, în funcție de experiența lui. și gradul de implicare în relația cu banca.

În acest sens, examinând clauzele în discuție din punct de vedere obiectiv, sub aspectul acurateței limbajului, ca premisă a înțelegerii mesajului transmis, se remarcă faptul că acestea sunt redactate într-un limbaj inteligibil, în sensul că nu sunt utilizați termeni echivoci de natură să genereze confuzii sau să distorsioneze înțelesul clauzelor.

În Contract au fost inserate comisioanele în mod transparent, fiind prevăzute atât cu o valoare fixă și ca procent din valoarea creditului acordat astfel încât reclamantul a avut posibilitatea clara le a le cunoaște. Chiar și în ceea ce privește noțiunea de „costul resurselor de creditare", ca și criteriu de variație a dobânzii, aceasta a fost ușor accesibilă reclamantului, din moment ce, în toate cazurile și ori de câte ori opera o modificare a acestui indice de referință obiectiv, general, modificarea se afișa la sediile fiecărei unități BCR. Depune în acest sens evoluția dobânzii de referință a BCR pe care banca a afișat-o ori de câte ori au operat modificări, ele fiind justificate de criterii obiective și cu aplicabilitate pe întreg portofoliul de credite, iar nu individual, pentru fiecare consumator în parte - Anexa nr. 5

De altfel, chiar contestatorul, la finalul contractului încheiat, prin semnarea contractului recunoaște că a înțeles și și-a asumat toate clauzele contractului pe care l-a încheiat, ceea ce dovedește, că, cel puțin în ceea ce-i privește, limbajul utilizat de bancă este clar și inteligibil, informațiile primite fiind suficiente și pe deplin însușite de către acesta.

Mai mult, contestatorul era familiarizat cu condițiile de creditare și modul de redactare al acestora de către BCR, acesta fiind deja client al BCR la momentul semnării acestui contract., întrucât, în data de 16.05.2006, acesta a încheiat cu B. un Contract de credit pentru suma de 35.000 lei.

Clauzele analizate nu sunt abuzive din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia că nu este exclusă analizarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisioanele criticate de contestator și caracterul revizuibil al dobânzii, învederează netemeinicia acțiunii și neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) pentru calificarea clauzelor ca abuzive:

Condiția privind lipsa caracterului negociabil al clauzelor contractuale nu este îndeplinită

Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea 193/2000 rezultă că lipsa caracterului negociat al unei clauze contractuale nu presupune că aceasta nu a fost negociată în concret, ci presupune că nu a existat, din punct de vedere obiectiv, posibilitatea unei astfel de negocieri, având în vedere .specificul pe care negocierea îi presupune, prin ipoteză, în cazul contractelor preformulate.

Or, pârâta, BCR, a oferit contestatorului posibilitatea de negociere.

În primul rând, această concluzie rezultă fără putință de tăgadă din faptul că reclamantul-contestator a semnat la final contractul de credit bancar, semnătură ce reprezintă o recunoaștere din partea acestuia cu privire la corecta și deplina înțelegere a clauzelor contractuale.

Or, semnarea de către reclamant a contractului de credit echivalează cu exteriorizarea manifestării sale de voință, acesta recunoaște că, în urma informării complete și corecte de către bancă cu privire la ceea ce presupune contractul de credit, acesta si-a format consimțământul în mod liber și este de acord să accepte oferta băncii, astfel cum i-a fost prezentată, fără a intenționa să aducă vreo modificare acesteia.

Au fost reținute în jurisprudență aspectele care conturează caracterul negociat al unei clauze- Decizia nr. 2450 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În concluzie, cum această condiție trebuie înțeleasă în sensul de posibilitate de modificare a ofertei propuse de bancă, indiferent dacă împrumutatul uzează de aceasta sau nu, în cauză nu este îndeplinită condiția privind lipsa negocierii, contractul de credit analizat având caracter negociabil.

Condiția privind producerea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerinței bunei credințe, nu este îndeplinită .

Dezechilibrul semnificativ nu este și nu poate fi apreciat din perspectiva cuantumului dobânzii, aceasta făcând parte din prețul contractului, element exclus de la analiză în ceea ce privește natura clauzelor care îl prevăd.

Dezechilibrul se referă la caracterul justificat sau nu al elementelor în funcție de care au fost stabilite comisioanele, pe de o parte, și prin raportare la care poate opera modificarea dobânzii, pe de altă parte.

În cauză nu există însă vreun dezechilibru semnificativ, relația dintre părți fiind determinată pe baza unor criterii obiective, general aplicabile.

Astfel, așa cum rezultă și din înscrisul anexat prezentei întâmpinări -Anexa nr. 6, care conține explicații detaliate privind determinarea și explicitarea indicatorilor de variație a dobânzii, nu se poate reține existența vreunui dezechilibru, cu atât mai puțin a unuia semnificativ, între dreptul băncii de a modifica rata dobânzii pe baza unor criterii obiective, și obligația împrumutatului de a se conforma acestor modificări.

Subliniază faptul că, neînserarea în contract de către bancă, a tuturor explicațiilor pe care le formulează pe calea prezentei întâmpinări, nu conferă caracter abuziv clauzelor analizate. Clauza în sine, prin efectele pe care le produce, trebuie să fie abuzivă, indiferent dacă împrumutatul are sau nu cunoștință de motivația producerii acestor efecte.

De asemenea, este esențial de reținut faptul că toate comisioanele au fost exprimate și în valoare absolută sau procentuală astfel încât contestatorul avea o reprezentare clară a tuturor condițiilor și costurilor de creditare. Nici în raport cu circumstanțele concrete nu poate fi identificat vreun dezechilibru semnificativ.

CJUE a stabilit, în Cauza 415/11 faptul că pentru a ști dacă dezechilibrul este creat „ în contradicție cu cerința de bună-credință", este important să se verifice dacă vânzătorul sau furnizorul ,acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în discuție în urma unei negocieri individuale.

BCR a avut o politică transparentă atât la semnarea contractului, când reclamantului i-au fost prezentate si explicate toate clauzele, după cum acesta a admis prin semnarea contractului, cât și pe parcursul derulării Contractului.

În aceste condiții, netemeinicia acțiunii formulate de către reclamant este cu atât mai evidentă, aspect ce va fi relevat în continuare pentru fiecare din pretențiile reclamantului.

Comisionul de deschidere a contului de card este valabil.

Contestatorul a cunoscut încă dinaintea încheierii contractului valoarea absolută a acestui cost, în cuprinsul Contractului fiind trecută inclusiv valoarea absolută a acestui comision (40 euro) contestatorul cunoscând destinația sa, astfel încât condiția limbajului clar și inteligibil este indubitabil îndeplinită.

Prin urmare, comisionul de deschidere a contului de card, ca și componentă a prețului creditului este exceptat de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin 6 din legea nr. 193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorilor nu le-a fost ascunsă inserarea lor in cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru, stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili si apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice.

Contraprestație pentru punerea la dispoziție a creditului, comisionul nu poate fi, in raport de rațiunea sa economică, calificat ca un factor generator al unui dezechilibru contractual.

Pe cale de consecință, acest comision se reflectă la costuri reale suportate de bancă, clauza care îl stabilește nefiind aptă să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, clauzele care îl instituie neavând caracter abuziv.

Comisionul de mentenanță anuală este valabil.

Clauza contractuală prevăzută la art. 10.1 lit. b);din Contractul de credit privind plata unui comision de mentenanță anuală de 25 Euro este legală impunându-se, astfel, respingerea solicitării contestatorului referitoare la constatarea caracterului abuziv al acesteia.

Acest comision este echivalentul comisionului de administrare care este permis de însăși OUG nr. 50/2010, la o valoare fixă, nefiind nimic abuziv nici în perceperea comisionului de administrare, care, chiar dacă nu este definit expres, nu poate fi perceput decât pentru activitățile enumerate în lege, nici în stabilirea valorii fixe a acestuia, independent de formula de calcul care stă la baza calculării lui.

BCR putea sau nu să indice formula de calcul procentuală, fără ca, în oricare dintre aceste variante, comisionul în sine să fie considerat abuziv iar în ceea ce privește cuantumul efectiv al comisionului, acesta nu poate fi cenzurat de către instanță.

Prevederile Legii nr. 193/2000, nu sunt incidente în speță, având în vedere exceptarea de la art. 4 alin. (6), deja analizată, cât și faptul că reclamantul a avut posibilitatea de negociere, iar perceperea comisionului de mentenanță nu poate cauza un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Că este așa confirmă însăși OUG nr. 50/2010 care permite perceperea comisionului de administrare în valoare fixă, adică ce percepe BCR.. Nu sunt aplicabile dispozițiile care prevăd calcularea comisionului de administrare la sold, întrucât acesta este un alt tip de comision, variabil. Or, OUG nr. 50/2010 reglementează două tipuri de comision, cel fix, și cel variabil, BCR optând pentru cel fix pe care 1-a și indicat expres în contract.

De altfel, perceperea acestuia este destinată unor costuri reale, care sunt determinate de: întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditelor, informări client cu privire la modificările costurilor creditului atât la inițiativa băncii, cât și impuse de legislația românească.

De asemenea, menționăm faptul că acesta avea un cuantum redus, de doar 25 lei/an și nu este în nici ui caz de natură a produce un dezechilibru major între cele două părți contractante. Mii mult, comisionul este exprimat în cifre absolute astfel încât a fost extrem de facil să se cunoască și să se asume plata acestuia, încă de Ia momentul încheierii contractului.

Comisionul de eliberare numerar este valabil

În primul rând însă, așa cum a arătat și în cadrul subcapitolului II. A. l, această clauză este exclusă de la aprecierea caracterului abuziv în temeiul art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Mai mult, contestatorul a cunoscut încă dinaintea încheierii contractului valoarea procentuală a acestui cost, cunoscându-se destinația sa, astfel încât condiția limbajului clar și inteligibil este indubitabil îndeplinită.

În al doilea rând, și dacă se va aprecia că această clauză poate fi analizată din perspectiva Legii nr. 193/2000, aceasta nu are un caracter abuziv din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Astfel, în ce privește condiția posibilității de negociere, reiterează apărările generale formulate în subcapitolul II.A.2. cu privire posibilitatea de negociere acordată de către BCR vizând întreg contractul, iar nu doar clauza privind dobânda.

De asemenea, așa cum a mai arătat, având în vedere precizarea de la finalul Contractului, în sensul că reclamantul a fost informat, a cunoscut și și-a asumat în întregime clauzele din Contract, susținerile din acțiune sunt lipsite de fundament.

Comisionul de retragere numerar se percepe doar la retragerea de numerar de către clienți, aplicându-se în mod similar atât la retragerile de la casierie, cât si la retragerile de la ATM.

În plus, nici prin raportare la valoarea comisionului, nu se poate vorbi de vreun dezechilibru, împrumutatul având obligația de a plăti o cotă de 2% din suma extrasă din cont și doar în cazul în care operațiunea vizează retragerea de numerar.

Comisionul de interogare sold este valabil

Comisionul de interogare sold la ATM-urile BCR în sumă de 0,2 lei/operațiune nu poate face obiectul analizei legalității în instanță din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 193/2000 și, chiar dacă am admite această posibilitate, acesta este pe deplin legal din perspectiva prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Cuantumul acestui comision a fost expres prevăzut în cuprinsul Contractului, valoarea acestuia fiind de 0,2 lei/operațiune.

Reclamantul a fost informat, a cunoscut și și-a asumat în întregime clauzele din Contract, solicitarea din acțiune este lipsită de fundament.

Nu este îndeplinită nici condiția dezechilibrului semnificativ și a relei credințe a băncii între dreptul băncii de a percepe acest comision și obligația corelativă a împrumutatului.

Comisionul de contestare nejustificată a unei tranzacții este valabil.

Comisionul pentru contestarea nejustificată a unei tranzacții se percepe de către bancă, potrivit art. 10.1. lit. e) doar in cazul în care împrumutatul contestă nejustificat o tranzacție și numai după finalizarea de către bancă a investigațiilor pentru tranzacțiile contestate.

Se poate observa cu ușurință care este natura acestui comision, respectiv aceea de a acoperi serviciile prestate de Bancă în cazul contestării nejustificate, de către client, a unei tranzacții. Mai mult, acest comision este perceput numai dacă, în urma unei investigații, se constată caracterul nejustificat al contestării.

Reclamantul a cunoscut încă dinaintea încheierii contractului valoarea acestui "comision, cunoscându-se destinația sa, astfel încât condiția limbajului clar și inteligibil este indubitabil îndeplinită.

Comisionul de întârziere la plată este valabil.

Se datorează numai în cazul în care împrumutatul nu rambursează suma minimă de plată în termen de 20 de zile de la data extrasului de cont (art. 10.1 lit. f) din Contractul de credit).

Nu poate face obiectul analizei legalității în instanță din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 193/2000 și, chiar dacă am admite această posibilitate, acesta este pe deplin legal din perspectiva prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, după cum va arăta în continuare.

Această clauză este exclusă de la aprecierea caracterului abuziv în temeiul art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 întrucât face parte din structura de costuri determinantă pentru obiectul principal al contractului și aceasta este redactată într-un limbaj ușor inteligibil, comisionul de urmărire riscuri nu are un caracter abuziv din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Reclamantul și-a exprimat deja părerea cu privire la înțelegerea noțiunii și destinației acestui comision încă de la încheierea contractului, care stipulează această realitate de fapt și de drept.

Totodată, reclamantul a cunoscut și acceptat expres realitatea și legitimitatea acestui comision la data încheierii contractului, precum și valoarea acestui comision, de 5% din suma rămasă neachitată din suma minimă de plată.

Comisionul de conversie valutară este valabil

Se calculează pentru tranzacțiile făcute în altă valută decât valuta contului și se aplică la suma venită spre decontare ca urmare a tranzacției efectuate cu cardul de credit.

Mai mult, contestatorul a cunoscut încă dinaintea încheierii, contractului valoarea procentuală a acestui cost, cunoscându-se destinația sa, astfel încât condiția limbajului „clar și inteligibil este indubitabil îndeplinită.

Astfel, în ce privește condiția posibilității de negociere, reiterează apărările generale formulate în subcapitolul I1.A.2. cu privire posibilitatea de negociere acordată de către BCR vizând întreg contractul, iar nu doar clauza privind dobânda.

Comisionul de conversie valutară se percepe doar în cazul în care împrumutatul efectuează operațiuni bancare în altă valută decât cea a contului.

În plus, nici prin raportare ia valoarea comisionului, nu se poate vorbi de vreun dezechilibru, împrumutatul având obligația de a plăti o cotă de 2% din suma corespunzătoare tranzacției și doar în cazul în care tranzacția este efectuată într-o valută diferită decât cea a contului de credit.

Comisionul de depășire a limitei de credit este valabil

Această clauză este exclusă de la aprecierea caracterului abuziv în temeiul art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Comisionul pentru depășirea limitei de credit se percepe doar în cazul în care împrumutatul efectuează tranzacții sau retrage numerar a căror valoare cumulată depășește limita de credit acea dată prin contract.

Comisionul de eliberare în regim de urgență, Comisionul de înlocuire de urgență card. Comisionul de informații. Comisionul pentru sumele acordate în avans. Comisionul de asistentă si asigurări și Comisionul de interogare bază de date sunt toate valabile

Sunt excluse de la aprecierea caracterului abuziv în temeiul art. 4 alin. (6) din Legea nr.193/2000.

Mai mult, contestatorul a cunoscut încă dinaintea încheierii contractului valoarea acestor comisioane, cunoscându-se, de asemenea, destinația acestora, astfel încât condiția limbajului clar și inteligibil este indubitabil îndeplinită.

În al doilea rând și dacă se va aprecia că această clauză poate fi analizată din perspectiva Legii nr. 193/2000, aceasta nu are un caracter abuziv din perspectiva art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Totodată, contestatorul a putut prevedea costurile creditului, comisioanele fiind prezentate expres în contract, nefiind îndeplinită nici condiția dezechilibrului semnificativ și a relei credințe a băncii între dreptul băncii de a percepe aceste comisioane și obligația corelativă a împrumutatului.

Astfel, comisionul pentru eliberare numerar în regim de urgență în valoare de 50 USD/eveniment se percepe doar dacă „deținătorul solicită, în străinătate, eliberarea de numerar în regim de urgență" (ari. 10.1 lit. i din Contractul de credit).

Se poate constata cu ușurință circumstanța în care acest comision este datorat, respectiv în cazul solicitării, din partea împrumutatului aflat în străinătate, de eliberare de numerar, în regim de urgență. Tocmai natura urgentă și internațională a operațiunii justifică acest comision și exclude dezechilibrul contractual.

De asemenea, comisionul pentru informații, în sumă de 7,75 USD/eveniment este datorat numai în cazul în care „deținătorul solicită, în străinătate, furnizarea de informații diverse" (ari. 10.1 lit. k din Contractul de credit).

Comisionul pentru sumele acordate cu titlu de avans deținătorului. în valoare de 3% eveniment, se percepe dacă deținătorul solicită, în străinătate, avansuri bănești (în limita liniei de credit acordate în sumă de max. 4000 EUR)" (art. 10.1 lit. 1 din Contractul" de credit).

Comisionul de asistență și asigurări, în cuantum de 4 Euro, se percepe o dată pe an și corespunde operațiunilor desfășurate de bancă în scopul asistării clientului și asigurării fiscului pentru neplata portofoliului de credite fără garanții la societăți specializate - conform practicilor comune din sectorul financiar bancar în anii 2005-2007.

În fine, comisionul pentru interogarea bazei de date a Biroului de Credit, în sumă de 5 lei, „se percepe în momentul depunerii documentației de credit, atât pentru emiterea inițială a cârdului cât și la reînnoirea acestuia" art. 10,1 lit. n din Contractul de credit).

În plus, nici prin raportare la valoarea comisioanelor, nu se poate vorbi de vreun dezechilibru, împrumutatul având obligația de a plăti sume determinate prin contract fie în cifre absolute fie în valori procentuale

Dreptul băncii de a modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare este legal.

Clauza contractuală de la art. 11.14 privind posibilitatea Băncii de a modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare este valabilă impunându-se, astfel, respingerea solicitării reclamantului referitoare la constatarea caracterului abuziv al acesteia.

188. Potrivit art. 11.14 din Contract:

„Pe parcursul utilizării liniei de credit, B. poate modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului utilizat și nerambursat. Modificarea ratei dobânzii și data la care aceasta intră în vigoare vor fi făcute publice prin afișare la toate sediile unităților teritoriale ale Băncii conform reglementărilor legale "

În ce privește condiția posibilității de negociere, reiterează apărările generale formulate în subcapitolul II.A.2. cu privire posibilitatea de negociere acordată de către BCR vizând întreg contractul, iar nu doar clauza privind dobânda. Posibilitatea de negociere rezultă și din împrejurarea că, la acel moment, în portofoliul de credite al BCR existau și alte produse de creditare. Or, reclamantul, considerându-se pe deplin lămurit, a optat pentru acest tip de dobândă în deplină cunoștință de cauză.

Nu este îndeplinită nici condiția dezechilibrului semnificativ și a relei credințe a băncii între dreptul băncii de a percepe dobânda și obligația corelativă a împrumutatului.

Fundamentarea și explicitarea eventualei variații a dobânzii.

În primul rând, învederează faptul că dobânda de referință a BCR reprezintă o dobândă standardizată, unică pentru întregul portofoliu de credite destinate persoanelor fizice, reprezentând suma unor costuri pe care banca le are de suportat ca urmare a acordării acestor credite.

Costul resurselor de creditare, în raport cu care este stabilită dobânda, are Ia bază următoarele elemente - Anexa nr.6:

- indicele de referință EURIBOR/LIBOR/ROBOR (care este doar un C. ce compune costul total al resurselor de creditare) - acest indice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de B. Națională a României;

- costul cu rezerva minimă obligatorie - este calculat ca procent din pasivele băncii (cum ar fi depozitele clienților) și constituie un cost al băncii.

- costurile de lichiditate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.

Pierderile se pot concretiza sub mai multe forme:

- pierderi de oportunități ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale;

- costuri suplimentare implicate de demersurile efectuate în vederea determinării datornicilor să-și respecte obligațiile asumate;

- pierderi reale concretizate în sumele care nu mai pot fi recuperate.

Riscul de țară înglobează două componente care se intercondiționează:

- componenta politică rezultând din măsurile luate de către autoritățile publice locale sau centrale ale unei țări, fie din manifestarea unor cauze cum ar fi revolte, greve, războaie, embargouri etc.

- componenta economică și financiară care rezultă din inflație exagerată, absența rezervelor valutare și, nu în ultimul rând, incapacitate de plată.

Clauzele analizate nu sunt abuzive nici din perspectiva alin. (1) lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000:

"Motivul întemeiat precizat în contract" este reprezentat de modificări ale costurilor resurselor de finanțare. Este indubitabil că aceste modificări de costuri sunt întemeiate, ele depășind sfera de competență și de intervenție a băncii, aceasta supunându-se acestor modificări, întocmai ca și consumatorii, după cum a arătat inclusiv prin înscrisurile depuse la dosar.

Contractul de cesiune de creanță nr. 194/20.11.2013 încheiat între BCR S.A. și S. SRL este valabil.

Astfel, cesionarea de către bancă a creanțelor derivate din contractul de credit este efectul conduitei reclamantului însuși care, la adăpostul convenției încheiate cu banca, a înregistrat întârzieri foarte mari la plata sumelor scadente. Astfel, în vederea executării contractului, banca a emis numeroase notificări către reclamat prin care îl anunța cu privire la sumele datorate și la termenele de plată (conform contractului de credit), notificări cărora însă acesta nu le-a dat curs. Față de aceste aspecte, cesionarea creanțelor a devenit o necesitate pentru bancă, fiind exclus caracterul abuziv al acesteia.

Cesiunea de creanță este un contract încheiat doar între cedent (în cazul de față, B.) și cesionar (în cazul de față, Cesionarul), debitorul cedat (în cazul de față, reclamantul) fiind terț față de acest contract.

Prin urmare, este firesc că reclamantul nu este parte la Contractul de cesiune și, în nici un caz, acest aspect nu constituie un motiv de nulitate a cesiunii.

Contrar susținerilor reclamantului, eventuala lipsă a notificării cesiunii nu conduce la nulitatea contractului de cesiune, ci implică faptul că debitorul nu se poate libera de datorie decât plătind cedentului. Oricum, B. ar fi putut cesiona liber Contractul de credit, cât timp nu există o interdicție în acest sens.

În concluzie, Contractul de cesiune este valabil încheiat, astfel încât se impune respingerea capătului de cerere privitor la anularea acestui act.

Capetele de cerere privind obligarea la plata sumelor pretins a fi fost încasate nelegal și la constatarea nulității absolute parțiale a Contractului de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 sunt neîntemeiate.

Întrucât aceste capete de cerere au caracter accesoriu față de capetele de cerere analizate anterior, netemeinicia acestora atrage și netemeinicia capetelor de cerere accesorii.

Având în vedere că niciuna din clauzele contractului de credit criticate de contestator nu este abuzivă, rezultă cu certitudine că pretențiile acestuia vizând plata diferenței de dobândă și a comisioanelor sunt neîntemeiate. În același sens, contractul de credit fiind valabil solicitarea constatării nulității absolute parțiale a acestuia este vădit neîntemeiată.

CU PRIVIRE LA CONTESTAȚIA LA EXECUTARE

Lipsa calității procesuale pasive a intimatei BCR S.A.

B. nu are calitate procesuală pasivă în contestația la executare întrucât și-a cesionat creanța împotriva reclamantului:

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, „ Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prezenta cauză are ca obiect contestație la executare împotriva executării-silite efectuate de B. E. Judecătoresc A. F. F., în dosarul de executare silită nr. 268/E/2D15.

Din cuprinsul actelor anexate contestației la executare, rezultă că cererea de executare silită a fost formulată de către Cesionară.

Prin urmare, în cadrul executării silite contestate, calitatea de creditor o are Cesionarea, iar calitatea de debitor o are reclamantul. Rezultă, deci, că B. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în ceea ce privește contestația la executare.

Tardivitatea contestației la executare.

Din modalitatea în care reclamantul ș-a formulat cererea, rezultă că ceea ce se contestă este executarea silită însăși, astfel încât termenul de 15 zile înăuntrul căruia aceasta trebuia formulată se calculează potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 C. pr. civilă, după cum urmează:

(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: - debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație."

Or, cum însuși contestatorul recunoaște în cererea sa, încheierea de încuviințare a executării și somația i-au fost comunicate în data de 17.04.2015, termenul de 15 zile calculat de la data de 17.04.2015 s-a împlinit la data de 03.05.2015, cu prorogare până în prima zi lucrătoare, la data de 04.05.2015.

Or, din înregistrarea de pe portalul instanțelor judecătorești, rezultă că această contestație la executare a fost introdusă la data de 05.05.2015, deci după împlinirea termenului de contestare.

În concluzie, solicită respingerea contestației la executare ca fiind tardiv formulată.

Netemeinica contestației la executare.

În primul rând, excepția prescripției invocată de contestator este neîntemeiată.

Acesta invocă în mod neîntemeiat „prescripția dreptului material la cesiune pentru pretențiile din petit raportat la art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958" fără a mai indica, în cuprinsul contestației, alte argumente care să susțină solicitarea sa.

Or, principalul aspect care se impune a fi analizat vizează momentul exigibilității creanței, moment cere marchează începutul prescripției invocate de contestator.

În acest sens arată că, prin Notificarea din 29.10.2013 (Anexa nr. 3), B. l-a somat pe reclamant să achite integral datoria, în termen de 7 zile calendaristice, în caz contrar, la expirarea termenului menționai mai sus, se consideră întreg soldul datorat în temeiul contractului de credit scadent anticipat și că ... în condițiile expuse mai sus întreaga dvs. creanță va deveni exigibilă.

Așadar, momentul declarării întregului sold ca fiind scadent anticipat determină începutul cursului prescripției extinctive. Acest moment a fost, cel mai devreme, data de 08.11.2013 (7 zile calendaristice din 29.10.2013). Or, în condițiile în care termenul de 3 ani s-ar fi împlinit de-abia în data de 29.10.2016, executarea silită fiind începută înainte, este evident că prescripția nu a operat astfel încât excepția invocată de contestator se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

Creanța executată este certă, lichidă și exigibilă astfel încât executarea silită precum și toate actele de execute re contestate sunt valabile

a. Creanța este certă

Potrivit art. 663 alin.(2) Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu

Caracterul cert al creanței împotriva reclamantului rezultă din prevederile art. 2, 10 și 11 din Contractul de credit care stabilesc suma împrumutată, durata creditului, rata dobânzii și comisioanele bancare.

Cuantumul dobânzii și a comisioanelor nu privește caracterul cert al, creanței, ci caracterul lichid al acesteia.

b. Creanța este lichidă

.Potrivit art. 663 alin.(3) Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.

Or, variația dobânzii nu presupune faptul că nu ar fi lichidă creanța de vreme ce această variație este determinată potrivit unui mod de calcul agreat de părți.

De asemenea, nici majorarea dobânzii ca urmare a plății cu întârziere a ratelor / a neplății acestora nu afectează caracterul cert al creanței.

In ambele cazuri, cuantumul creanței rezultă din însuși titlul executoriu, dobânda fiind calculată potrivit prevederilor Contractului de credit.

c. Creanța este exigibilă

Așa cum a menționat, B. a declarat scadența anticipată a creditului ceea ce a generat, în mod automat, exigibilitatea creanței. Prin contractul de cesiune a fost cesionată, așadar, o creanță exigibilă.

Astfel cum rezultă din înscrisurile anexă, reclamantul a început să aibă întârzieri la plata ratelor lunare, acesta fiind motivul declarării scadenței anticipate a creditului.

Pentru aceste argumente intimata a solicitat respectuos:

1. Respingerea contestației la titlu formulată de contestator, în principal ca inadmisibilă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată;

2. Respingerea contestației la executare în principal ca tardivă iar, în subsidiar, ca neîntemeiată;

3. Obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezentul litigiu.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 ș urm. coroborat cu art. 711 și urm. C. pr. civilă, iar în probațiune au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul anexa nr.1- cererea contestatorului privind emiterea cardului de credit BCR MasterCard Gold și acordarea unei linii de credit prin intermediul contului atașat acestui card; Anexa nr. 2 – contractul de credit pentru emiterea cardului de credit în Euro pentru persoane fizice BCR MasterCard Gold nr. 1784PF/15.11.2006; Anexa nr. 3- Notificare BCR nr._/ 29.10.2013, referitor la nerespectarea obligațiilor din contract, Anexa nr. 4- Notificare BCR din data de 29.11.2006 cu privire la cesionarea contractului de credit, Anexa nr. 5- Evoluție dobândă aplicabilă creditului, Anexa nr. 6- Document explicativ emis de BCR privind costurile ce compun dobânda, Anexa nr. 7- Document explicativ emis de BCR privind destinația și costurile acoperite prin perceperea comisioanelor de acordare și de administrare, Anexa nr. 8- Broșuri de informare privind produsele de creditare practicate de bancă și informațiile relevante privind structurile de costuri.

Totodată, la data de 12.06.2015, respectiv 15.06.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus la dosarrăspuns la întâmpinările formulate de intimatele . și B. C. ROMÂNĂ SA-fila 218 și urm. dosar,respectiv fila 241 și urm. dosar, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca netemeinice și nefondate.

A arătat că, potrivit art.711 alin 3 Cod procedura Civila, in cadrul contestației la executare, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate cere lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Cum contractul de credit nr. 1784 PF/15.11.2006, au fost încheiat în temeiul OUG 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, iar pentru titlurile executorii emise în temeiul normei juridice sus indicate, legea nu reglementează o cale de atac speciala, instanțele sunt obligate să analizeze motivele de nulitate invocate de contestator in cadrul contestație la executare, si nu in cadrul unei acțiuni in anulare distinctă.

Privitor la afirmația paratei privind admisibilitatea si nelegalitatea unei eventuale intervenții a instanței de a modifica prețulcontractului consideră a fi respinsa pentru următoarele motive: Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, prin hotărârea din 3 iunie 2010, data în cauza C 484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancaríos (Ausbanc) și prin ordonanța din 16 noiembrie 2010, dată în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska. De asemenea, în analiza aceleași probleme de drept, CJUE s-a pronunțat și prin Hotărârea Océano Grupo Editorial SA v Roció Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat că instanțele judecătorești sunt obligate să analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.

Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune a capătului 6 din petit, solicită a o respinge ca neîntemeiată.

Sancțiunea introducerii unor clauze abuzive în contractele cu consumatorii o constituie nulitatea absolută a respectivelor clauze, în sistemul Legii 193/2000. In sistemul vechiului Cod civil, nulitatea absolută putea fi invocată oricând. Persoana care invoca nulitatea absolută putea solicita prin aceeași acțiune sau printr-o acțiune separată și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul actului juridic sau clauzei contractuale lovite de nulitate absolută.

Cererea de restituire a respectivelor sumelor de bani este accesorie cererii de anulare a clauzelor abuzive. Mai mult, restituirea sumelor de bani reprezintă repunerea pârtilor in situația anterioara.

Prin urmare, neputând fi vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin. l din Decretul nr. 167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților neputând fi apreciat ca prescris.

Privitor la excepția inadmisibilității cererii introductive raportat la Legea 193/2000 adoptata în baza Directivei nr. 93/13/CE, solicită a o respinge ca neîntemeiata, precum și respingerea excepția lipsei interes privind capătul de cerere din petit privind constatarea ca abuziva a clauzelor contractuale de la punctul 11.14 din Convenția 1784PF din data de 11.10.2007 privind restituirea dobânzii.

Clauzele contractuale și definirea termenilor din Convenția de credit trebuie formulate astfel încât să ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterală a contractului.

Simpla existenta a comisioanelor de la 10.1a-n . nu înseamnă că nu este abuziva (fiind permisa si de OUG 50/20 10),caracterul abuziv este dat de nenegociere si dezechilibrul creat.

Solicită să se constate nulitatea absoluta parțiala a contractului de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 apreciind următoarele: Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.

Sancțiunea este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 C. civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Așadar cauza, componentă a voinței juridice care reflectă scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, este, în situația concretă, contrară bunelor moravuri și conduce inevitabil la constatarea nulității actului juridic astfel încheiat.

Caracterul abuziv este însă determinat mai ales de dezechilibrul semnificativ pe care 1-a creat cesionarea creanței de banca la terți.

Dezechilibrul creat între drepturile și obligațiile părților din contractul de credit nr. 1784 PF /15.11.2006 este evident atâta vreme cât creanța Băncii asupra reclamantului poate fi cesionată unor persoane, societăți nebancare, supusă nu normelor speciale din domeniul bancar, ci normelor generale, iar reclamantul nu mai este la adăpostul nici al legislației specifice din domeniul protecției consumatorilor și nici la adăpostul convenției încheiate cu B..

Având in vedere cele mai sus expuse, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată si respingerea apărărilor pârâtelor.

De asemenea, la data de 23.06.2015,prin serviciul registratură,intimata . a depus la dosar un înscris intitulat impropriu ,,răspuns la întâmpinare,,-fila 267 și urm dosar, prin care reiterat apărările prezentate în întâmpinarea depusă la dosar la data de 22.05.2015.

La data de 24.06.2015,prin serviciul registratură,intimata B. C. ROMÂNĂ SA, a depus la dosar răspuns la întâmpinare și completare la întâmpinarea formulată inițial-fila 277și urm. dosar solicitând instanței să dispună respingerea contestației formulată de P. D. M..

Așa cum a arătat și prin întâmpinare, prin cererea intitulată contestația la executare, contestatorul a învestit instanța atât cu o contestație la executare propriu-zisă cât și cu o contestație la titlu. Totodată, acesta solicită instanței anularea contractului de cesiune încheiat între BCR și Kruk România SRL - solicitare care capătă forma juridică a unei acțiuni în anularea unui act juridic civil.

Față de aceste solicitări astfel cum a înțeles contestatorul să le formuleze, a arătat în cuprinsul întâmpinării excepțiile procesuale care ar duce la respingerea cererii precum și, în subsidiar, netemeinicia acesteia.

Co-intimata. Kruk România SRL invocă, în mod just, excepțiile insuficientei timbrări și a tardivității contestației la executare propriu-zise precum și netemeinicia acesteia. In raport cu susținerile co-intimatei precum și pentru lămurirea suplimentară a poziției băncii, au fost formulate următoarele scurte precizări:

Intimata a arătat în esență faptul că atât contestația la titlu cât și contestația propriu zisă:

- în primul rând trebuie anulate ca netimbrate.

- în al doilea rând, (cu privire doar la contestația la titlu) este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă ;

- în al treilea rând (cu privire doar la contestația la executare), este tardiv formulată ;

- în al patrulea rând (cu privire doar la contestația la titlu) este inadmisibilă ;

- în al cincilea rând, sunt neîntemeiate .

La data de 30.06.2015 contestatorul a depus la dosar cerere de acordare a facilității la plata taxei judiciare de timbru și a indicat temeiurile de drept invocate în susținerea acțiunii ca fiind:art. 4 alin.1,2,3 din Legea nr. 193/2000, art. 711 alin.3 N.C.pr.civ.- fila 289 și urm dos.

Prin Încheierea civilă dată în ședința camerei de consiliu din data de 15.07.2015 a fost soluționată cererea de acordare ajutor public judiciar în sensul respingerii acesteia, iar prin Încheierea civilă dată în ședința camerei de consiliu din data de 06.08.2015 a fost soluționată cererea de reexaminare împotriva încheierii privind ajutorul public judiciar formulată de către contestator, în sensul respingerii acesteia.

La data de 17.07.2015, intimata . a depus la dosar note scrise-fila 226 și urm.C.pr.civ.

De asemenea, la data de 05.10.2015,prin serviciul registratură, intimata B. C. ROMÂNĂ SA, a depus la dosar înscrisuri, iar la data de 06.10.2015, urmare a solicitării instanței, B. A. F. F. a depus la dosar, copia conformă cu originalul a dosarului execuțional nr. 268/E/2015 și a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive a executorului judecătoresc.

La data de azi, 07.10.2015, prin serviciul fax al instanței, contestatorul P. D. M., a depus la dosar copia chitanței O1_ Z56, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 1000 lei.

La data de 08.10.2015,prin serviciul registratură,contestatorul a depus la dosar în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei potrivit chitanței O1_Z56 din 06.10.2015.

La data de 05.11.2015 contestatorul a depus precizare de acțiune prin care arată:

1.Contestația este atât împotriva formelor de executare din dosar dosarului execuțional nr. 268/E/2015, cât si contestație la titlu astfel:

- a înaintat contestația la executare, formulata împotriva tuturor actelor de executare ca nelegale si nule de drept, invocând prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile din petit, raportat la art.3 din Decretul Lege 167/1958 care consacra termenul general de prescripție de 3 ani, contestația fiind depusa prin fax la data 04.05.2015, în termenului de contestare a executării silite.

Un al doilea capăt al acțiunii privește contestația la titlu

Potrivit art.711 alin 3 Cod procedura Civila, in cadrul contestației la executare (2) dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu

Cum contractul de credit nr. 1784 PF/15.11.2006, au fost încheiat in temeiul OUG 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, iar pentru titlurile executorii emise in temeiul normei juridice sus indicat, legea nu reglementează o cale de atac speciala, iar instanțele sunt obligate să analizeze motivele de nulitate invocate de contestator in cadrul contestație la executare, si nu in cadrul unei acțiuni in anulare distincta.

Temeiul juridic al acțiunii in constatarea nulității unor clauze abuzive din titlu executoriu îl reprezintă Legea 193/2000.

Privitor la contractul de cesiune de creanțe 194/2013, acesta nu ne-a fost comunicat niciodată, dreptul cesionarului ia naștere din momentul încheierii contractului de cesiune, dar devine opozabil debitorului cedat doar după data notificării cesiunii către debitor sau după acceptarea de către acesta, conform art. 1393 C. civ.,, notificare care nu ne-a fost comunicata, fiind un document fabricat "pro cauza", nu ne este opozabil, cesiunea creditelor neperformante poate fi considerată ilegală mai ales in cazul contractelor de credit de retail, in care debitorul este un consumator in raporturile cu banca, calitate pe care si-o pierde in raporturile cu colectorul de creanțe. De aici concluzia ca normele de protecție a consumatorului contra clauzelor abuzive, spre exemplu, sunt eliminate de la aplicare, fără voia consumatorului.

La termenul de judecată din data de 11.11.2015 reprezentatul intimatei B. C. ROMÂNĂ SA, av. M. M. T. a arătat că nu mai susține excepția netimbrării acțiunii invocată inițial în cauză, având în vedere că originalul chitanței privind achitarea taxei de timbru a fost depus la dosar.

Instanța a luat act de faptul că reprezentatul intimatei B. C. ROMÂNĂ SA, av. M. M. T. arată că nu mai susține excepția netimbrării invocată prin întâmpinare.

Instanța a pus în discuție celelalte excepții invocate în cauză de către părți:

1. -excepția netimbrării invocată de intimata ..R.L.

Instanța analizând excepția netimbrării invocată în cauză de intimata ..R.L a respins-o ca neîntemeiată, întrucât contestația la executare propriu zisă a fost timbrată de către contestator prin depunerea chitanței în original la dosar, cu suma de 1000 lei, iar contestația la titlu se dovedește a fi scutită de taxă de timbru având în vedere motivele invocate în susținere care intră sub incidența prev. Legii nr. 193/2000.

2 Excepția tardivității față de contestația la titlu și față de contestația la executare propriu zisă invocată de către intimatele BCR SA și ..R.L

Reprezentatul intimatei B. C. ROMÂNĂ SA, av. M. M. T. a arătat că susține excepția tardivității atât față de contestația la titlu, cât și față de contestația propriu zisă. S. că, a fost înregistrată tardiv contestația propriu zisă. D_ asemenea a susținut excepția tardivității, tât pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu privire la contestația propriu zisă, iar în privința contestației la titlu a arătat că, în ipoteza în care excepția prescripției invocată de contestator va fi admisă, este evident că, în raport de prev. art.715 alin.3 C.pr.civ și contestația la titlu este tardivă, întrucât poate fi formulată o astfel de contestație doar în interiorul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.

Instanța analizând excepția tardivității invocată de către intimate, în privința contestației propriu zise a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Din examinarea actelor dosarului execuțional nu rezultă data la care i s-a comunicat contestatorului somația de plată emisă la data de 02.04.2015 de către executorul judecătoresc, astfel că în temeiul principiului in dubio pro reo această excepție apare neîntemeiată. Pornind de la susținerile intimatei BCR potrivit cărora somația din 02.04.2015 (f.22) a fost comunicată contestatorului la 17.04.2015 excepția tardivității contestației propriu zise se dovedește neîntemeiată în contextul în care cererea formulată de contestator a fost înaintată prin fax la instanță la data de 04.05.2015, ora 15,31 așa cum apare menționat în înscrisul fila 2 și următoarele dosar, aspect ce denotă că cererea a fost introdusă cu respectarea termenului legal de 15 zile, ultima zi fiind cea de 04.05.2015 în care exista posibilitatea introducerii acesteia, așa cum s-a procedat în speță.

În privința contestației la titlu, excepția tardivității se dovedește de asemenea neîntemeiată, întrucât potrivit art.715 alin. 3 C.pr.civ există posibilitatea introducerii cererii oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, iar excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în cauză de către contestator, urmează a fi analizată ulterior.

3. Excepția inadmisibilității contestației la titlu invocată de către intimata BCR și susținută și la acest termen de judecată.

Reprezentatul intimatei B.C.R. SA, av. M. M. T. a solicitat admiterea acestei excepții raportat la prevederile art. 713 alin.2 C. Pr. Civilă coroborat cu Legea 193/2000, întrucât contestatorul are calitatea de consumator și avea posibilitatea să formuleze o acțiune separată pentru anularea clauzelor contractuale.

Instanța a apreciat că inadmisibilitățile nu reprezintă excepții procesuale propriu zise ci apărări prin invocarea cărora se tinde spre soluționarea fondului litigiului, astfel că urmează a se pronunța asupra acestor apărări cu ocazia dezlegării fondului litigiului..

4. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata BCR.

Reprezentatul intimatei B.C.R. SA, av. M. M. T. a susținut această excepție doar cu privire la contestația la executare propriu zisă, întrucât contractul de credit fiind preluat de către cesionar, banca nu are calitate în procedura executării silite.

Instanța a unit cu fondul cauzei soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata BCR, potrivit art. 248, alin. 4 C. pr. civilă

5. Excepția lipsei calității procesuale pasive a B. A. F. F. invocată în cauză de acest intimat.

Reprezentatul intimatei B.C.R. SA, av. M. M. T. a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.

Instanța a unit cu fondul cauzei soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a B. potrivit art. 248, alin. 4 C. pr. civilă .

6. Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în cauză de către contestator, în temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Reprezentatul intimatei B.C.R. SA, av. M. M. T. a solicitat respingerea acestei excepții, deoarece banca a cesionat creanța la data de 20.11.2013 conform contractului de cesiune nr. 194 către creditor, iar declanșarea executării s-a făcut în cadrul termenului de trei ani.

Instanța a unit cu fondul cauzei soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de către contestator.

La data de 02.12.2015 contestatorul a depus prin fax concluzii scrise.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți. .

Analizând actele și lucrările dosarului prin coroborare cu actele și lucrările din dosarul execuțional nr. 268. al B.E.J. A. F. F., care a fost atașat prezentei cauze, instanța reține în fapt următoarele:

Urmare a cererii contestatorului-fila 149 dosar, între intimata B. C. ROMÂNĂ S.A,pe de o parte, în calitate de bancă și contestatorul P. D. M., în calitate de deținător, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de credit pentru emiterea cardului de credit în EURO pentru persoanele fizice BCR MasterCard GOLD nr. 1784 PF/15.11.2006 (filele 28-39 dosar), având ca obiect deschiderea unui cont și emiterea de către bancă a unui card de credit în Euro BCR MasterCard GOLD pe numele deținătorului, precum și acordarea de către bancă deținătorului a unei linii de credit în valoare de 100.000/ 8.000 euro, pentru un termen de 2 ani, în vederea utilizării cardului pentru plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate, precum și pentru tranzacții de retragere numerar de la ATM-uri.

Potrivit pct.11.12 din contract dobândă curentă stabilită și acceptată inițial de către deținător era 10,50% pe an.

Pe baza înscrisurilor de la dosar, instanța urmează a reține că, întrucât contestatorul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de credit, a înregistrat o datorie totală de 9,251,71 Euro.

Astfel, a fost notificat de către banca creditoare-BCR SA- prin notificarea nr._/29.10.2013- fila 165 dosar, prin care i s-a pus în vedere să achite în termen de maxim 7 zile calendaristice suma mai sus indicată, întrucât, în caz contrar, la expirarea termenului menționat mai sus se consideră întregul sold datorat în temeiul contractului de credit scadent anticipat, fără îndeplinirea altei formalități, iar contestatorul va pierde dreptul de a rambursa datoria, contractul de credit constituind titlu executoriu.

Întrucât împrumutatul/contestatorul P. D. M. nu a dat curs notificării băncii, a intervenit exigibilitatea anticipată a întregului credit, împrumutatul decăzând din dreptul de a rambursa suma împrumutată.

Ulterior declanșării exigibilității anticipate, prin Contractul de cesiune nr. 194/20.11.2013, aflat la filele 59-80 dosar, BCR, în calitate de cedent a transferat în favoarea S.C. S. S.aR.L., în calitate de cesionar, creanțele evidențiate în anexa 1 la contract, printre care, la poziția_ - fila 82 dosar, apare și creanța certa, lichidă și exigibilă în cuantum de 9594,66 Euro, deținută de bancă împotriva contestatorului și rezultată din contractul de credit nr. 1784/PF/15.11.2006 .

Potrivit înscrisului existent la fila 87 dosar, Contractul de Cesiune de creanță a fost înregistrat in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare .

De asemenea, prin notificarea din 29.11.2013 a fost adusă la cunoștința debitorului/contestatorului P. D. M. cesiunea de creanță, precum și cuantumul datoriei în valoare de 9594,66 Euro.

Totodată s-a menționat că, în conformitate cu prevederile contractului de mandat pentru colectarea debitelor, din data de 01.07.2009, încheiat între S. S.R.L. si KRUK România S.R.L., cea din urmă este împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vedere recuperării creanțelor cesionate și i s-a solicitat contestatorului să efectueze plata creanței cedate împreună cu toate drepturile, fructele și beneficiile prezente si viitoare în contul cesionarului S.C. KRUK România S.R.L., actualul administrator de active, conform împuternicirii de la filele 91-95 dosar.

Rezultă astfel că, este valabilă cesiunea de creanță, fiind realizată conform prev.art.1566-_ C.civ. din 2009 sub incidența căruia a fost încheiat contractul de cesiune, astfel că, susținerile contestatorului conform cărora nu a fost notificat în acest sens sunt nefondate și sunt contrazise de înscrisurile depuse în probațiune la dosar de către intimate.

Chiar reale dacă ar fi, in raport de prevederile art. 1573 alin. 1 C.civ din 2009, potrivit cărora creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului si a cesionarului, fără notificarea debitorului și art. 1575 alin. 1 C.civ. din 2009, care arată că cesiunea produce efecte între cedent si cesionar, iar acesta din urmă poate pretinde tot ceea ce primește cedentul de la debitor, chiar dacă cesiunea nu a fost făcută opozabilă debitorului, instanța apreciază că nu sunt de natură să afecteze valabilitatea contractului de cesiune, iar alte motive plauzibile sub acest aspect nu au fost invocate, astfel că, susținerile contestatorului în privința cesiunii sunt nefondate, dreptul băncii de a cesiona creanța neputând fi limitat.

Nefondate sunt și apărările invocate de contestator cu privire la prescripția dreptului material la acțiune invocată, în temeiul art. 3 din Decretul nr.167/1958, aspect ce presupune implicit si prescripția dreptului intimatei de a solicita executarea silită.

În raport de data declarării scadenței anticipate a creditului luna noiembrie 2013 și data încheierii contractului de cesiune de creanță, este evident că intimata S.C. S. S.aR.L. prin reprezentant legalS.C. KRUK România S.R.L, în calitate de cesionar și-a exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege - art.706 alin.1 C.pr.civ.-, dreptul de a solicita executarea silită, în contextul în care cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc în data de 02.04.2015, fila 524 dosar și formează obiectul dosarului execuțional nr. 268/E/2015 al B. A. F. F..

Ca atare, implicit și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în cauză de către contestator va fi respinsă ca nefondată, întrucât și termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958 (act normativ sub incidenta căruia a fost întocmit contractul de credit, s-a născut și a început să curgă la momentul declarării scadentei anticipate - luna noiembrie 2013, astfel încât, acest termen nu s-a împlinit și nu este incidentă în speță prescripția dreptului material la acțiune, susținerile contestatorului fiind nefondate sub acest aspect.

Prin Încheierea nr. 216/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, filele 527-528 dosar, fost admisă cererea formulată de S.C. KRUK România S.R.L, reprezentant legal al S.C. S. S.aR.L.și s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 1784/PF/15.11.2006.

Conținutul actelor aflate în dosarul execuțional nr. 268/E/2015 al B. A. F. F.-filele 460-588-relevă faptul că, urmare a cererii de executare silitădin data de 02.04.2015- formulată de intimata S.C. S. S.aR.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK România S.R.L, aflată la fila 524 dosar și înregistrată la B. A. F. F., în dosarul execuțional cu numărul de mai sus, a fost inițiată împotriva contestatorului P. D. M. procedura executării silite.

Astfel, prin Încheierea emisă la 02.04.2015, filele 523-524 dosar, executorul judecătoresc A. F. F. a dispus înregistrarea și admiterea cererii de executare silită formulată de creditorul S.C. S. S.aR.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK România S.R.L împotriva debitorului P. D. M. și a fost încuviințată executarea silită in toate formele prevăzute de lege în dosarul execuțional nr. 268/E/2015 pentru creanța în cuantum de 9975,79 euro, la care se vor adăuga cheltuielile de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1784/PF/15.11.2006

Urmare a acestui fapt, prin somația din data de 02.04.2015, emisă în dosarul execuțional nr.268/E/2015 al B.A. F. F., aflată la fila 510 dosar, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1784/PF/15.11.2006, a Încheierii din data de 02.04.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită si văzând cererea de executare silită contestatorului P. D. M. i s-a pus în vedere ca în termen de 1(una) zi de la primirea somației să se conformeze titlului executoriu în sensul de a achita creditoarei S.C. S. S.aR.L. suma de 9975,79 euro, ce reprezintă credit, dobânzi si costuri aferente și suma de 6006,66 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare, arătându-se totodată în cuprinsul somației că, în cazul în care nu se va conforma se va trece la urmărirea silită asupra tuturor bunurilor mobile urmăribile până la recuperarea integrală de debitelor inclusiv a cheltuielilor de executare silită.

Executorul judecătoresc a emis în cadrul dosarului de executare adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitorului, atât la Casa Județeana de Pensii Bihor, cât și la diverse unități bancare și l-a înștiințat și pe debitor despre înființarea popririi.

Ulterior, la data de 07.08.2015, contestatorului i s-a comunicat somația de executare imobiliară –fila 469 dosar, împreună cu titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și încheierea de încuviințare a executării silite și au fost efectuate demersuri la OCPI Beiuș pentru notarea somației în CF.

Față de aceste aspecte, prin precizarea de acțiune depusă la dosar, contestatorul a arătat că susține prezenta cerere atât ca pe o contestație la titlu, prin care a solicitat a se constata ca fiind abuzive clauzele din convenția de credit indicate în petitul cererii, cât și ca pe o contestație la executare propriu zisă în cadrul căreia solicită anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 268/E/2015 al B.A. F. F. .

Față de acest obiect al cererii instanța constată că, în cauză a fost invocată de către B. A. F. F. excepția lipsei calității procesuale pasive a BIROULUI E. JUDECĂTORESC A. F. F., a cărei soluționare a fost unită cu fondul cauzei în ședința publică din data de 11.11.2015.

În baza art.248 C.pr.civ., analizând această excepție, instanța o apreciază lipsită de obiect, urmând a respinge ca atare.

Este evident că, în cea de a doua fază a executării silite, calitate procesuală au doar părțile implicate direct în procedura de executare, respectiv creditorul urmăritor și debitorul urmărit, astfel că, organul de executare nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cadrul contestației la executare, deoarece reprezintă un organ investit cu autoritatea de stat pentru a putea impune debitorului urmărit sau unor terțe persoane, care dețin bunurile acestuia, obligația de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, fiind un partener important al justiției, prin intermediul căruia se realizează procedura execuțională. De altfel, o astfel de calitate nu este justificată pentru organul de executare nici în privința petitului cererii referitor la constatarea clauzelor abuzive.

Cum însă contestatorul nu a formulat și nici nu a susținut prezenta cerere în contradictoriu cu B. A. F. F., instanța va respinge această excepție, ca fiind lipsită de obiect, B. A. F. F. nefiind chemat în judecată ori citat în cauză în calitate de parte.

Cât privește cheltuielile în cuantum de 158,72 lei solicitate de către executorul judecătoresc prin adresa de la fila 460 dosar, pentru xerocopierea actelor ce intră în componența dosarului de executare silită nr.268/E/2015 al B.A. F. F., instanța apreciază întemeiată această cerere, suma pretinsă fiind calculată după criteriul obiectiv stabilit de legiuitor în conținutul OUG nr. 80/2013, unde se arată că, cererea pentru eliberarea de copii certificate se taxează cu - 1 lei/pagina, prin raportare la un nr. de 128 pagini ce au fost înaintate de către executorul judecătoresc .

Astfel, în temeiul art.717 alin.2 din C.pr.civ. instanța îl va obliga pe contestatorul P. D. M. să plătească în favoarea B. A. F. F., în contul IBAN nr.RO67 BREL 0002_ 0100 deschis la Libra Internet Bank SA, suma de 158,72 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli xerocopiere înscrisuri/comunicare dosar de executare nr. 268/E/2015.

Totodată, față de starea de fapt mai sus prezentată, examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR, astfel cum a fost susținută la termenul de judecată din 11.11.2015, doar față de petitul cererii vizând contestația la executare propriu zisă, a cărei soluționare a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 11.11.2015, instanța o apreciază întemeiată, astfel că, o va admite ca atare pentru considerentele mai jos prezentate.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei BCR, instanța urmează a reține faptul că, intimata BCR SA, a cesionat creanța, astfel încât nu are calitatea de parte, respectiv creditor în dosarul execuțional nr. 268/E/2015 B.A. F. F. și implicit nu justifică legitimitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în raport de contestația la executare propriu zisă.

O astfel de calitate, este evidentă însă în privința BCR în raport de contestația la titlu și apărările de fond invocate de către contestator cu privire la unele clauze pe care le consideră abuzive conform prev. Legii nr. 193/2000, clauze inserate în contractul de credit bancar nr. 1784/PF/15.11.2006, în care BCR SA are calitatea de parte contractantă.

De altfel, având în vedere că prezenta contestație la executare a fost susținută de către contestator ca reprezentând o contestație la titlu este fără dubiu faptul că și în raport de verificările ce se impun a fi realizate de către instanță cu privire la întinderea titlului executoriu, intimata BCR SA justifică calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că, excepția invocată de către aceasta este întemeiată doar cu privire la lipsa acestei calități procesuale față de contestația la executare propriu zisă și urmează a fi admisă sub acest aspect .

Așa cum s-a arătat inadmisibilitatea poate fi calificată ca reprezentând o apărare de fond. Conform prev. art.713, alin. 2 C.pr.civ. coroborate cu prev. Legii nr. 193/2000, o astfel de excepție/apărare este neîntemeiată, deoarece titlul executoriu contestat în speța de față este reprezentat de un contract de credit bancar, iar din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 713 alin. 1 C.pr. civ., reiese că împotriva acestuia se pot invoca pe calea contestației la executare motive de fapt sau de drept ce vizează fondul dreptului și care puteau fi invocate în cursul judecății în primă instanță. O astfel de concluzie se impune cu atât mai mult cu cât motivele de fond invocate de către contestator au la baza dispozițiile Legii nr. 193/2000.

De asemenea, deși nu este ținută să se mai pronunțe asupra acestei excepții față de modalitatea în care va fi soluționat capătului de cerere privind restituirea prestațiilor, instanța consideră neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al contestatorului referitor la capătul de cerere privind restituirea pretențiilorinvocată de intimata, deoarece interesul protejat prin Legea nr.193/2000 este unul general, iar nu particular, astfel încât, acțiunea pentru constatarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale este imprescriptibilă extinctiv, iar sancțiunea care intervine în cazul unei eventuale clauze abuzive este nulitatea absolută, iar nu nulitatea relativă, context în care dreptul material la acțiune al contestatorului poate fi exercitat oricând, nefiind prescris, un eventual termen de prescripție începe să curgă ulterior anulării clauzelor abuzive. În sprijinul acestei ideii sunt și motivele mai jos prezentate.

Referitor la aspectele de fond invocate de către contestator în privința contractului de credit, instanța urmează a reține că, urmare a aderării țării noastre la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Astfel, Legea nr.193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din data de 5.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art.2 din această Directivă definește noțiunile de „condiții inechitabile”, „consumator”, „vânzător sau furnizor”.

Art. 3 arată că, o condiție contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind inechitabilă dacă, în contradicție cu condiția de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. Astfel, o condiție care nu s-a negociat individual este condiția care a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul acestei condiții, în special în cazul unui contract standard formulat în avans.

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr.93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Astfel de cauze au fost: Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi M. Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a E. Sustikne G..

În toate aceste cauze, Curtea de Justiție a decis că, instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Îi revine astfel instanței naționale obligația de a determina dacă o clauză contractuală întrunește criteriile necesare pentru a fi calificată drept abuzivă în sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE.

Legat de aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 193/2000, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 1 alin. 3 din se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Conform art. 4 alin. 1 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. La alin. 2 al art. 4 se arată că, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Instanța reține că în privința contractelor de consum legiuitorul național și cel european a urmărit în anumite cazuri atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract în măsura în care se constată că acesta cuprinde clauze abuzive.

O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a convențiilor, consacrat de articolul 969 aliniatul 1 din Codul Civil din anul 1864, întrucât libertatea contractuală nu este una absolută și discreționară. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi încheiat cu bună-credință și utilitate pentru părțile contractante. Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor convenții care nu intră în conflict cu principiul bunei-credințe și cu bunele moravuri, în caz contrar el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată. Prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competența instanței de a constata caracterul abuziv .

Așa cum s-a arătat mai sus, interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunitățior Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murano Quintero(240/98), că acest act normativ conferă judecătorului național posibilitatea de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.

Întrucât un asemenea examen presupune existența în prealabil a unui contract încheiat între părți, care și-a produs integral sau parțial efectele, este fără putință de tăgadă că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.

Pe de altă parte, instanța reține că rațiunea avută în vedere la adoptarea acestui act normativ l-a constituit faptul că întregul sistem de protecție preluat în dreptul intern are la bază ideea că un consumator se află într-o poziție de inferioritate în raport cu comerciantul în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare. Această situație îl pune în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influența conținutul lor. Chiar dacă utilizarea unor contracte al căror conținut a fost redactat anterior nu este interzisă de art. 5 din Legea nr. 193/2000, esențial rămâne ca prin acest mecanism să se dea posibilitatea consumatorului de a înțelege, negocia și accepta conținutul său.

În speță, instanța apreciază că, deși a semnat contractul de credit bancar, contestatorul nu a avut posibilitatea de a negocia cu intimata BCR toate clauzele inserate în acest act, iar acest aspect, rezultă fără putință de tăgadă din redactarea condițiilor care au stat la baza încheierii contractului.

În opinia instanței, analiza clauzei prevăzută la pct. 11.14) din Contractul de credit nr.1789 PF/15.11.2006 pentru emiterea cardului de credit în Euro pentru persoane fizice BCR MasterCard Gold încheiat între părți conform căreia ; ,, Pe parcursul utilizării liniei de credit banca poate modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului utilizat și nerambursat. Modificarea ratei dobânzii și data la care aceasta intră în vigoare vor fi făcute publice prin afișare la toate sediile unităților teritoriale ale băncii conform reglementărilor legale", ridică problema constatării caracterului abuziv și sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că, oferă băncii dreptul de a stabili rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul.

Art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000, prevede că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.

Astfel, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și totodată cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe de la început, că, dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită.

Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs.

Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.

Este evident că, din cauza faptului că părțile nu au convenit asupra unor criterii obiective, certe pentru determinarea dobânzii curente menționată la pct. 11.14 din contract, este imposibilă efectuarea de către instanță a unei analize asupra caracterului legal al acestei clauzei contractuale.

Se poate observa faptul că, noțiunea de dobândă este una generică și nu are la bază anumite criterii certe, concrete, previzibile pentru determinarea cuantumului acesteia și pentru a exista posibilitatea verificării legalității modului de stabilire al acesteia de către instanța de judecată, mai ales că, printre parametrii invocați pentru determinarea acesteia, se face vorbire despre rata costul resurselor de creditare.

Acest aspect ce denotă subiectivismul în apreciere, faptul că acest procent nu poate fi vreodată negociat și nu există motive întemeiate care să conducă la concluzia acceptării caracterului variabil al dobânzii.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, care să determine caracterul variabil al dobânzii curente, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.

O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de față, astfel că, indiferent de alte considerații, în opinia instanței, clauza analizată este abuzivă.

Raportat la argumentele mai sus prezentate este evident că prevederile de la punctul pct. 11.14, din Convenția de credit nr.1784 PF/15.11.2006 referitoare la modificarea dobânzii curente în funcție de costul resurselor de creditare, sunt abuzive, întrucât nu a existat o negociere cu privire la acestea, nivelul dobânzii, ulterior încheierii contractului, fiind la discreția intimatei, contestatorul neavând nici o posibilitate în a interveni în stabilirea acestei dobânzi.

De asemenea, clauza prevăzută la pct. 10.1 a) având următorul conținut: "Comision de deschidere a contului de card, în sumă de 40 euro. Acesta se evidențiază în cont în luna emiterii cardului de credit, se regăsește în suma minimă de plată din primul extras de cont emis pentru luna în care se emite cardul și se achită în termen de 20 de zile de la data extrasului chiar dacă deținătorul nu a utilizat cardul în prima lună." și clauza prevăzută la pct. 10.1 b)având următorul conținut:" Comisionul de mentenanță anuală a contului de card în sumă de 25 euro; acesta se percepe la un an de la data emiterii cardului și apoi la noi intervale de 1 an, pentru fiecare card emis pentru deținător și utilizatorul autorizat, dacă este cazul; comisionul de evidențiază în cont la un an de la data emiterii cardului și apoi la noi intervale de un an, se regăsește în suma minimă de plată aferentă lunii în care s-a evidențiat în extrasul de cont și se achită în termen de 20 zile de la data extrasului chiar dacă deținătorul și utilizatorul autorizat nu au utilizat cardul." sunt apreciate de instanța abuzive.

Instanța apreciază că prin introducerea acestor comisioane s-a creat în defavoarea reclamantei și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției.

Pentru aceste motive solicitările contestatorului de a se constata caracterul abuziv al acestor clauze se impun a fi admise .

Faptul că au fost executate o perioadă de timp prevederile acestor clauze abuzive, nu înseamnă că nu are dreptul contestatorul de a invoca oricând nulitatea absolută a acestor clauze cuprinsă în convenția inițială de credit cu consecințele de rigoare, având în vedere căsancțiunea prevăzută de lege pentru introducerea unei clauze abuzive într-un contract încheiat cu un consumator este nulitatea absolută.

Susținerea intimatelor în sensul că aceste comisioane și dobânda ar constitui un element al prețului/obiectului contractului și sunt excluse de la controlul constatării caracterului abuziv, trebuie examinată din perspectiva faptului că, teza finală a art. 4 alin. 2 dinDirectiva 93/13/CEE condiționează analiza unor astfel de clauze de exprimarea acestora într-un mod clar și inteligibil.

Aceste dispoziții comunitare sunt introduse în ordinea juridică internă prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, în concret prin pct. 2 al art. VI din Titlul II referitor la modificarea unor acte normative privind protecția consumatorilor.

Astfel, este necesar a se examina dacă aceste clauze, referitoare la Comisionul de deschidere a contului de card și comisionul de mentenanță, inclusiv dobânda variabilă ca element al prețului, al obiectului contractului, potrivit susținerilor intimatelor, au fost sau nu redactate în mod clar și inteligibil, întrucât în situația în care nu este îndeplinită această cerință legală, respectiv clauza referitoare la preț nu este clară și inteligibilă, nu mai există limită de apreciere.

Sub acest aspect, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în sensul că o clauză contractuală care, chiar dacă intră sub incidența excluderii prevăzute la art. 4, alin. 2 din Directiva 93/13, nu este totuși scutită de aprecierea caracterului ei abuziv, atunci când instanța națională consideră că aceasta nu a fost redactată într-un mod clar și inteligibil – Ordonanța Curții din data de 16.11.2010, C‑76/10, pct. 72.

Potrivit art. 10, litera b din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consumatorii au dreptul, printre altele, să beneficieze de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv indicarea exactă a prețului, precum și stabilirea cu exactitate a condițiilor de credit și a dobânzii, aceste dispoziții fiind adoptate în considerarea protecției intereselor economice ale consumatorilor.

Este de observat că prin prevederile contractuale inserate în contract și potrivit apărărilor formulate de pârâtă prin perceperea acestor comisioane nu s-a avut în vedere, în realitate, un element component al prețului serviciului acordat, întrucât, din punct de vedere juridic nu sunt clare, nici inteligibile clauzele privind aceste comisioane în sensul că, nu rezultă fără echivoc ce anume reprezintă acestea, dacă spre exemplu reprezintă sau nu un element component al prețului, chiar și denumirea utilizată pentru acestea fiind echivocă.

Un asemenea mod de redactare/de exprimare, potrivit contractului, atrage concluzia că, în speță, nu este vorba despre clauze contractuale clare și inteligibile.

Sub aspectul cerinței privind negocierea directă, individuală, instanța reține că potrivit art. 4, alin.3, teza a doua din Legea nr. 193/2000, respectiv potrivit art.3, alin.2 din Directivă, partea care are obligația să dovedească faptul că aceste clauze constatate abuziveau fost negociate(în sensul că i s-a dat posibilitatea contestatorului în calitate de consumator să influențeze natura lor și conținutul clauzelor), este intimata BCR SA, însă aceasta nu a făcut dovada situației de fapt contrare, deși, sarcina probei îi revenea în exclusivitate.

Față de aceste aspecte, instanța reține că, în cauză, este vorba despre clauze standard preformulate de către pârâta BCR SA, cu privire la care contestatorul nu a avut o altă posibilitate decât aceea de a le accepta sau nu, fără să fi putut negocia sau influența conținutul clauzelor respective.

Cerința privind existența dezechilibrului semnificativîntre drepturile și obligațiile părților contractante,în detrimentul consumatorului, cu referire la aceste clauze considerate abuzive, rezultă în mod indubitabil întrucât prevederea acestor comisioane si a unor dobânzi curente variabile peste procentul de 10,50% pe an stipulat inițial în contract, este disproporțională cu scopul urmărit, având în vedere și faptul că pârâta este o instituție bancară al cărui obiect de activitate îl constituie tocmai acordarea de credite, iar modificarea cuantumului dobânzii curente presupune implicit și modificarea cuantumului dobânzii anuale efective-D..

În opinia instanței, perceperea acestor comisioane și dobânzii modificate în funcție de costul resurselor de creditare, este de natură să creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile intimatei BCR și cele ale contestatorului, care are calitatea de consumator.

Acest mod în care a acționat instituția bancară este apreciat de către instanță ca fiind contrar exigenței de bună-credință.

Deși din motivarea întâmpinării depusă la dosar și prin apărările formulate pe parcursul procesului rezulta fără dubiu că intimata BCR cunoaște care sunt obligațiile instituite de art. 1 din Legea nr.193/2000 în sarcina sa, în calitate de comerciant, printre care și aceea de a nu stipula clauze abuzive, este evident că aceasta nu a respectat aceste obligații în contractul încheiat cu consumatorul.

Instanța apreciază, că la momentul contractării creditului contestatorul a fost interesat să obțină suma necesară de bani, astfel că, a acceptat clauzele privind dobânda și comisioanele de deschidere a contului și de mentenantă anuală, care datorită modului în care au fost formulate și percepute, fără nici o posibilitate de negociere, au caracterul unor clauze abuzive.

Instanța consideră că în mod evident titularul contractului de credit, nu a avut altă posibilitate, în măsura în care, dorea să beneficieze de serviciile băncii, decât să accepte în . bancă.

Prin urmare, pentru considerentele de fapt și de drept prezentate instanța, apreciază că, nu există un temei legal nici pentru perceperea dobânzii modificate si nici a comisionului deschidere a contului și a comisionul de mentenantă anuală, iar acestea reprezentă clauze abuzive potrivit pct. 1 lit. i și r) din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Pentru ansamblul acestor considerente, instanța va admite în parte cererea reclamantei sub aspectul constatării acestor clauze abuzive cuprinse în contractul de credit, urmând a constata caracterul abuziv al următoarelor clauze înscrise în Contractul de credit nr.1789 PF/15.11.2006 pentru emiterea cardului de credit în Euro pentru persoane fizice BCR MasterCard Gold încheiat între contestatorul P. D. M. pe de o parte și intimata BCR S.A., pe de altă parte:

- clauza prevăzută la pct. 10.1 a) având următorul conținut: "Comision de deschidere a contului de card, în sumă de 40 eur. Acesta se evidențiază în cont în luna emiterii cardului de credit, se regăsește în suma minimă de plată din primul extras de cont emis pentru luna în care se emite cardul și se achită în termen de 20 de zile de la data extrasului chiar dacă deținătorul nu a utilizat cardul în prima lună."

- clauza prevăzută la pct. 10.1 b) având următorul conținut:" Comisionul de mentenanță anuală a contului de card în sumă de 25 eur; acesta se percepe la un an de la data emiterii cardului și apoi la noi intervale de 1 an, pentru fiecare card emis pentru deținător și utilizatorul autorizat, dacă este cazul; comisionul de evidențiază în cont la un an de la data emiterii cardului și apoi la noi intervale de un an, se regăsește în suma minimă de plată aferentă lunii în care s-a evidențiat în extrasul de cont și se achită în termen de 20 zile de la data extrasului chiar dacă deținătorul și utilizatorul autorizat nu au utilizat cardul."

- clauza prevăzută la pct. 11.14) având următorul conținut:"Pe parcursul utilizării liniei de credit banca poate modifica dobânda în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului utilizat și nerambursat. Modificarea ratei dobânzii și data la care aceasta intră în vigoare vor fi făcute publice prin afișare la toate sediile unităților teritoriale ale băncii conform reglementărilor legale." iar ca o consecință a acestui fapt anulează aceste clauze contractuale.

Împrejurarea că aceste clauze sunt abuzive determină anularea clauzelor respective, iar restituirea sumelor achitate în baza clauzelor anulate constituie chiar efectul nulității .

Pe cale de consecință, instanța va anula aceste clauze cuprinse în Contractul de credit încheiat între părți, însă, cu toate că, în virtutea principiului retroactivității efectelor nulității și a principiului repunerii părților în situația anterioară, incidente în cauza de față s-ar impune obligarea intimatei BCR , să restituie contestatorului, toate sumele încasate cu titlu dobândă curentă percepute peste procentul de 10,50 % pe an stabilit cu acest titlu în contract și toate sumele încasate cu titlu de comision de deschidere a contului de card și comision de mentenanță, de la data încheierii convenției și până în prezent, sume ce s-ar impune a fi calculate/individualizate cu ocazia punerii în executare a hotărârii, instanța nu poate dispune din oficiu în acest sens, în contextul în care contestatorul a solicitat obligarea cesionarului la plata acestor sume, iar nu a instituției bancare care le-a perceput si a încasat.

În opinia instanței obligația de restituire incumbă intimatei BCR, iar nu cesionarului, raportul juridic în baza căruia este posibilă restituirea fiind stabilit între contestator și intimata BCR, iar nu între contestator și intimata S. S.a.R.L.

D. urmare instanța va respinge cererea contestatorului P. D. M. privind obligarea intimatei S. S.a.R.L. la restituirea sumelor și creanțelor accesorii ce derivă din clauzele contractuale anulate.

De asemenea, instanța va respinge cererea contestatorului privind constatarea caracterului abuziv al celorlalte clauze contractuale menționate în petitul cererii și inserate în contractul încheiat între părți întrucât, în opinia instanței toate activitățile necesare pentru administrarea creditului pot fi incluse în componența acestor comisioane, perceperea acestora acoperind sfera tuturor serviciilor realizate de către bancă în derularea contractului.

Pe cale de consecință va respinge cererea contestatorului privind constatarea caracterului abuziv al comisionului de eliberare numerar, comisionului de interogare sold, comisionului de contestare nejustificată a unei tranzacții,comisionului de întârziere la plată; comisionului de conversie valutară; comision de depășire a liniei de credit; comision de eliberare în regim de urgență; comision de înlocuire de urgențe card; comision de informații; comision pentru sumele acordate în avans; comision de asistență și asigurări; comision de interogare bază de date, întrucât instanța reține că prin clauzele sus indicate se specifică în mod clar, de către banca- împrumutător, costul comisioanelor care se aplică numai asupra unor sume sau se datorează numai pentru anumite operațiuni și sunt datorate în mare parte în funcție de atitudinea contestatorului, care poate să determine sau nu încasarea de către instituția bancară a acestor comisioane.

Aceste comisioane, în opinia instanței, reprezintă o parte a costului creditului, fiind percepute de către bancă pentru a-și acoperi costurile curente pentru acordarea și administrarea creditului, respectiv pentru efectuarea tuturor operațiunilor pe care le implică aceste operațiuni cu privire la creditul acordat.

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că prin introducerea acestor comisioane care au fost precis determinate cu ocazia încheierii contractului, fiind precis indicate atât ca și cuantum, cât și sub aspectul condițiilor în care se aplică, nu s-a creat în defavoarea contestatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției părților.

Pentru aceste motive solicitările contestatorului de a se constata caracterul abuziv al acestor clauze vor fi respinse, menținând ca valabile aceste dispoziții contractuale .

În acest context și pentru faptul că, din probațiunea administrată în cauză nu rezultă că, suma de 9975,66 euro înscrisă în somațiile de plată, adresele de înființare a popririi și în celelalte acte de executare ca reprezentând credit, dobânzi și costuri aferente și suma de 6006,66 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare, pentru recuperarea cărora s-a început executarea silită, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, având în vedere că prin constatarea caracterului abuziv al clauzei privind dobânda curentă variabilă, care depășeștepricentulde 10,50%/an precum și a clauzelor privind constatarea abuzivă a comisioanelor de a de deschidere a contului de card și de mentenanță, întinderea creanței urmărite este afectată, instanța, în temeiul art. 712 alin. 1, art.713 alin.2 C.pr.civ. coroborate cu prev. Legii nr. 193/2000 va admite contestația la executare formulată de către contestatorul P. D. M. și va anula formele de executare silită începute în dosarul de executare nr.268/E/2015 al B.E.J. A. F. F., împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr.1784PF/15.11.2006 .

Instanța va respinge cererea contestatorului P. D. M. privind anularea Încheierii de investire nr.216/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ , întrucât aceasta nu reprezintă un act de executare silită și nu se impune a fi anulată întrucât nu se constată din oficiu aspecte privind nelegalitatea acesteia și de altfel nici nu au fost invocate astfel de motive în cauză.

Dispozițiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului conferă caracter de titlu executoriu contractelor de credit și contractelor de garanție aferente, astfel că, nu fac nicio distincție în privința creditorilor care pot beneficia de caracterul executoriu al respectivelor contacte, devenind aplicabilă regula de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Or contractul de credit există, iar prin anularea unor clauze contractuale din cuprinsul său acesta nu își pierde caracterul de titlul executoriu, astfel încât, încheierea de investire este valabilă.

În procedura investirii instanța nu analizează caracterul cert, lichid, si exigibil al creanței, ci doar îndeplinirea condițiilor formale ale titlului executoriu, astfel că, aspectele referitoare la creanță fac obiectul procedurii de executare silită.

D. urmare și din această perspectivă se impune respingerea cererii contestatorului de anulare a încheierii de investire nr.216/ 30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, caracterul formal al titlului executoriu a fost deja analizat de instanța care a dispus investirea cu formulă executorie contractul de credit nr. 1784PF/ 15.11.2006, această investire fiind realizată în mod temeinic și legal .

Referitor la întinderea creanței urmărite, instanța consideră necesar a arătă că din cuprinsul cererii de executare silită formulată de intimate, precum și potrivit explicațiilor oferite de către acestea pe parcursul soluționării procesului, nu rezultă cu certitudine care este componența creanței urmărite în cuantum total de 9975,66 euroînscrisă în somațiile de plată mobiliară și imobiliară emise către contestator, astfel încât, nu se poate stabili dacă aceasta a fost sau nu corect calculată în raport de ratele și accesoriile achitate până în prezent de către contestator din contractul de credit bancar ori dacă această sumă este corespunzătoare debitului datorat de către contestator la data formulării cererii de executare silită ori a emiterii somației.

Din actele de la dosar nu reiese expres cât anume din această sumă reprezintă debitul principal restant, care este cuantumul dobânzilor și comisioanelor restante percepute de intimate, astfel încât, și în raport de aceste aspecte, actele de executare apar ca fiind echivoce și nelegale sub aspectul certitudinii creanței, în lipsa unui mod de calcul explicit al sumei urmărite.

De altfel, cuantumul dobânzii curente modificată peste procentul de 10,50% și al comisioanelor anulate este evident că influențează caracterul cert al creanței executate, actele de executare fiind viciate sub acest aspect și se impun a fi anulate.

Față de ansamblul motivelor de mai sus instanța va admite în parte contestația la executare formulată și precizată de către contestator conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța constată că aparține intimatelor culpa procesuală, astfel că, în privința cheltuielilor de judecată avansate de contestator instanța urmează a reține că acestea constau în taxa judiciară de timbru în sumă totală de 1000 lei, achitată prin chitanța de plată O1_ emisă în Oradea la data de 06.10.2015, aflată în original la fila 597 dosar, onorariul avocațial nefiind solicitat în cauză.

Având în vedere că, în materia contestației la executare taxa judiciară de timbru se restituie, instanța nu le va obliga pe intimate la plata unor cheltuieli de judecată echivalente cu valoarea taxei judiciare de timbru către contestator, întrucât s-ar ajunge in situația recuperării aceleiași sume de două ori.

Astfel, în temeiul prev. art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora taxa de timbru se restituie în cazul admiterii contestației la executare, instanța va dispune restituirea către contestator a sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța mai sus indicată, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 453 alin 1 C.pr.civ., instanța urmează a respinge totodată cererea intimatei BCR privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. C. ROMÂNĂ SA, față de petitul cererii vizând contestația la executare propriu zisă, invocată în cauză de către această intimată.

Respinge ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a B. E. Judecătoresc A. F. F., invocată în cauză de executorul judecătoresc A. F. F..

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în cauză de către contestator.

Admite în parte contestația formulată și precizată de către contestatorul P. D. M., CNP_, cu domiciliul în Beiuș, .. 9, județul Bihor și domiciliul procesual ales la sediul Cabinet de Avocat M. R. A. Oradea, .. 1, . în contradictoriu cu intimații S. S.a.R.L., cu sediul social în Bulevardul Charles de Gaulle, nr. 2, L-1653, Luxemburg și sediul procesual ales în București, .. 1 subsol parter, . la reprezentatul legal ..R.L.( fostă .) și B. C. ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, sector 3, .. 5, înregistrată la ORC cu nr. J_, CUI_ și sediul procesual ales în București, sector 5, . nr. 2, Opera Center 2, etaj 2.

Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze înscrise în Contractul de credit nr.1784 PF/15.11.2006 pentru emiterea cardului de credit în Euro pentru persoane fizice BCR MasterCard Gold încheiat între contestatorul P. D. M. pe de o parte și intimata BCR S.A., pe de altă parte:

Anulează clauzele contractuale mai sus menționate, inserate în Contractul de credit nr.1784 PF/15.11.2006 pentru emiterea cardului de credit în Euro pentru persoane fizice BCR MasterCard Gold încheiat între părți.

Dispune anularea tuturor actelor de executare silită inițiate de intimata S. S.a.R.L., prin reprezentatul legal ..R.L împotriva contestatorului P. D. M., în dosarul execuțional nr.268/E/2015 al B.E.J. A. F. F..

Respinge celelalte pretenții ale contestatorului P. D. M. privind constatarea caracterului abuziv al celorlalte clauze contractuale indicate în petitul cererii, obligarea intimatei S. S.a.R.L. la restituirea sumelor și creanțelor accesorii ce derivă din clauzele contractuale anulate și anularea Încheierii de investire nr.216/30.03.2015 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._ .

În temeiul art.717 alin.2 din C.pr.civ. obligă pe contestatorul P. D. M. să plătească în favoarea A. F. F., în contul IBAN nr.RO67 BREL 0002_ 0100 deschis la Libra Internet Bank SA, suma de 158,72 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli xerocopiere înscrisuri/comunicare dosar de executare nr. 268/E/2015.

Dispune restituirea către contestator a sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța de plată O1_ emisă în Oradea la data de 06.10.2015, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Respinge cererea formulată de către intimata BCR SA privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. A.-M., judecător Anișoara I. P.

RED. M.A.M.

Tehnored. A.I.

6 expl./22.01.2016

Emis 4 comunicări

contestatorul

1. P. D. M., CNP_, cu domiciliul în Beiuș, .. 9, județul Bihor și domiciliul procesual ales la sediul Cabinet de Avocat M. R. A. Oradea, .. 1, .

intimatele

2. S. S.a.R.L., cu sediul social în Bulevardul Charles de Gaulle, nr. 2, L-1653, Luxemburg și sediul procesual ales în București, .. 1 subsol parter, . la reprezentatul legal ..R.L.( fostă .)

3. B. C. ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, sector 3, .. 5, înregistrată la ORC cu nr. J_, CUI_ și sediul procesual ales în București, sector 5, . nr. 2, Opera Center 2, etaj 2.

4. B.E.J. A. F. F., cu sediul în Oradea.

← Partaj judiciar. Sentința nr. 45/2015. Judecătoria BEIUŞ		Pretenţii. Sentința nr. 1260/2015. Judecătoria BEIUŞ →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 1337/2015. Judecătoria BEIUŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 1337/2015. Judecătoria BEIUŞ