Plângere contravenţională. Sentința nr. 1142/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1142/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1142/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR - JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1142/2015
Ședința publică din data de 10.11. 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: T. V. – judecător
GREFIER: T. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile exercitată de către contestatoarea S.C. O. C. SRL, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, înregistrată la ORC Bihor sub nr. J_ ,CUI_ în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, cu sediul în Oradea, ..4, jud.Bihor și împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea - având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă se prezintă reprezentantul contestatoarei, av. substituent H. I., în substituirea av. titular Bar M.-A., conform delegației de la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului și avocatul titular al contestatoarei av. Bar M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la cel de al treilea termen de judecată; că la data de 09.11.2015, prin registratura instanței, reprezentanta contestatoarei a depus la dosar o cerere de lăsare a cauzei la cea de a doua strigare, după care:
Reprezentantul contestatoarei, av. substituent H. I., față de răspunsul intimatei cu privire la proba testimonială privind audierea martorei Teaba A. F., răspuns prin care intimata a solicitat respingerea acestei probe ca fiind neconcludentă și pertinentă în soluționarea cauzei, apreciind că toate împrejurările de fapt sunt dovedite prin actele depuse la dosar, iar martora este angajată a petentei, precizează că nu poate prezenta un alt martor, în acest sens.
Instanța, față de răspunsul intimatei, respinge proba testimonială privind audierea martorei Teaba A. F., probă solicitată de către contestatoare, în condițiile art. 315 alin1,pct.3 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța conform art. 244 alin.1 C.pr.civ. declară cercetarea procesului încheiată iar în baza art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul contestatorului.
Reprezentantul contestatoarei, av. substituent H. I., solicită în principal admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție contestat . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de intimată, ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea arată că societatea contestatoare este la prima abatere, apreciind că suma de 35,6 lei găsită în plus nu este o sumă nejustificată și nici una substanțială și nu poate fi considerată ca provenind din încasări pentru care nu s-a emis bon fiscal. Corespunde adevărului că această sumă a reprezentat banii angajatei, care se afla în incinta barului, dar la data efectuării controlului, obligația de a deține un registru de bani personali nu mai subzistă, deoarece a intervenit Legea nr.185/2015. De asemenea solicită a se avea în vedere că această angajată a avut un volum mare de activitate în acea zi, fiind singură la serviciu, iar lipsa înscrierii în registrul de bani personali a reprezentant o omisiune din partea angajatei, tocmai datorită acestui fapt. Apreciază că suma de 35.6 lei nu a provenit din lipsa emiterii de bonuri fiscale, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei este disproporționată față de pericolul social concret creat, acest pericol social este unul minim, iar aplicarea sancțiunii avertismentului ar fi îndestulătoare, iar amenda aplicată afectează starea economică a societății, care are un profit foarte mic.
În baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, astfel că închide dezbaterile și reține cererea spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data de 27.07.2015 contestatoarea S.C. O. C. SRL, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea a solicitat în principal admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție contestat . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de intimată, ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii se reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de intimată, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 4000 lei, fiind reținute în sarcina acesteia a următoarelor fapte: deținerea la unitatea de vânzare și prestare a serviciilor a sumei de 35,6 lei în plus, sumă care nu a putut fi justificată prin documentele justificative emise de ANAF, în registrul de bani personali,,în registrul personal și/sau chitanțe”. S-a reținut ca a doua faptă nerespectarea reglementărilor Ministerului de Finanțe cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate ,înregistrarea în contabilitate a acestor, în perioada în care se referă.
Astfel contestatoarea apreciază că măsura dispusă este netemeinică având în vedere, în primul rând, faptul că nu există fapta contravențională și nici vinovăția, apreciind că potrivit art.10 din OUG 28/1999 modificată constituie contravenții următoarele fapte:
a) comercializarea de către agenții economici a aparatelor de marcat electronice fiscale fără a deține autorizația prevăzută de prezenta ordonanță sau fără a face parte din rețeaua de unități acreditate pentru comercializarea unui distribuitor autorizat;
b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale de a utiliza aparte de marcat electronice fiscale, cu excepția prev. la art 1 alin.8.
c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art 1 alin.8, care determină existența unei sume nejustificate.
În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau a tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără a se respecta prevederile art.1 alin.8.
De asemenea constituie contravenții și deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special și/sau chitanțe.
Contestatoarea apreciază că, urmare a acestor texte de lege organul de inspecția fiscală are obligația de a justifica și de a argumenta de unde rezultă acea sumă nejustificată, respectiv să arate care sunt bunurile sau valoarea acestora pentru care nu s-a emis bon fiscal., în caz contrar suma de 35.6 lei, găsită în plus nu poate fi considerată ca provenind din încasări pentru care nu s-a emis bon fiscal. Față de aceste aspecte consideră că sancționarea contestatoarei cu sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei este nefondată și disproporționată față de pericolul social concret creat,având în vedere că aspectele relatate relevă faptul că nu există pericolul social prevăzut de lege și prin raportare la care organul constatator stabilește sancțiunea contravențională, măsură luată de organul constatator fiind prea aspră și nu-și găsește corespondentul în gravitatea faptei comise.
Contestatoarea arată că răspunderea juridică pentru contravenții își are temeiul în săvârșirea cu vinovăție a faptei prevăzute de lege, dar în cazul de față nu există vinovăție, și nici faptă contravențională ,deoarece suma de 35.6 lei nu a provenit din lipsa emiterii de bonuri fiscale, iar lipsa înscrierii în registrul de bani personali a reprezentant o omisiune din partea angajatei.
Totodată contestatoarea a arătat că au fost încălcate prevederile art 21 alin 3 din O.G.2/2001, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, or, cuantumul amenzii de 4000 lei este excesiv de mare și afectează starea economică a societății, care are un profit foarte mic.
Cu referire la cererea subsidiară privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu ce a avertismentului, contestatoarea arată că, în speță s-a identificat suma de 35.6 lei, care este inferioară pragului de 300 lei, iar pe de altă parte nu a fost identificat nici procentajul din valoarea totală a bunurilor livrate pentru a putea identifica dacă suma de 35.6 lei este peste 3% sau inferioară acestei cote, astfel apreciază că pentru presupusa faptă contravențională sancțiunea care ar putea fi aplicată este cea a avertismentului.
În drept au fost invocate dispozițiile O.U.G.28/1999, OG.2/2001,iar în probațiune s-a solicitat proba cu înscrisurile de la dosar fiind depuse, copia procesului verbal de contravenție contestat și certificatul de înregistrare al societății contestatoare.
Intimata legal citată la data de 31.08.2015 a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata arată că în data de 08.07.2015 s-a efectuat un control curent și inopinat prin sondaj, la punctul de lucru al . în localitatea Ștei, ., nr.26, jud. Bihor, unde societatea desfășoară activitate de restaurant(cod CAEN 5610).
În urma acestui control s-a constatat că agentul economic nu a emis bonuri fiscale pentru toate serviciile și mărfurile vândute direct către populație, fiind încălcate prev.art.1 alin.1 și 2 din OG nr.28/1999,republicată.
De asemenea se reține că urmare a monetarului efectuat la punctul de lucru al contestatoarei s-a constatat un sold faptic de 225.6 lei și totodată a fost solicitat și raportul X, emis de aparatul de marcat electronic fiscal, rezultând un sold scriptic în cuantum de 190 lei, iar în urma comparării cu soldul scriptic înscris în registrul general a rezultat o diferență în plus în sumă de 35.6 lei., faptă ce reprezintă contravenția prev. de art, 10 lit c din OUG 208/1999, și pentru care petenta a fost sancționată cu amenda în cuantumul minim de 3500 lei, conform prevederilor art.11 alin.1 lit e pct.ii din acest act normativ.
Intimata precizează totodată că reprezentantul contestatoarei nu a putut prezenta nici un document justificativ pentru suma de 35,6 lei.
De asemenea cu privire la susținerea contestatoarei cum că această sumă este nejustificată, intimatul arată că în fapt această noțiune este reglementată de legiuitor, prin textul de lege prev. de art. 1,2, ind. 1 și art 4 alin 12 lit. h.. Astfel, în condițiile în care prin articolele invocate se stabilește conduita agentului economic, în mod implicit, nerespectarea acestor obligații conduce la existența unor sume nejustificate, altfel spus,existența în unitatea de vânzare a unor sume care nu pot fi justificate cu documente emise de AMEF,înscrieri în registrul special sau prin chitanțe constituie sume nejustificate.
Față de susținerea că suma de 35,6 lei reprezintă banii personali ai angajatei este imperios necesară precizarea că toate sumele de bani prezentate echipei de control care au fost inventariate și consemnate în monetarul atașat au fost prezentate de către lucrătorul comercial din același loc, respectiv în tejghea, la vedere unde se țineau de către societate banii obținuți din vânzare.
Mai mult decât atât, prin nota explicativă dată de angajata contestatoarei aceasta a declarat că suma de 35.6 lei provine din neemiterea de bonuri fiscale pentru marfa vândută, pentru că nu știu să lucrez cu casa de marcat și nu am avut timpul necesar să emit bonuri „
Cu privire la susținerea contestatoarei că suma de 35.6 lei presupusă a fi bani personali nu mai necesitau înscrierea lor în registrul de bani personali, deoarece la momentul controlului erau aplicabile prev. Legii 186/215, intimata precizează că această lege a fost publicată în Monitorul oficial din data de 06.07.2015 și conform art. 78 din Constituția României legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ei sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, astfel, întrucât în textul legii nu se prevede alt termen de intrare în vigoare și legea a fost publicată la 06.07.2015,rezultă că la data controlului 08.07.2015 exista obligația completării registrului de bani personali.
De asemenea se reține că la data și ora efectuării controlului,agentul economic,nu a prezentat documente justificative pentru suma de 35.6 lei, fiind astfel încălcate prev.art.10.lit.gg din OUG 28/1999 republicată.
Astfel,în cazul săvârșirii unei contravenții care cade sub incidența acestui text de lege ,legiuitorul a stabilit în mod obligatoriu aplicarea pe lângă sancțiunea principală și măsura complementară prev. de art.11 alin.1 lit.a,i. din OUG 28/1999, republicată-motiv pentru care s-a dispus confiscarea sumei de 35.6 lei.
De asemenea se arată că pentru orice sumă de bani deținută la unitatea de vânzare trebuie să existe o justificare legală sub forma unui document prevăzut expres de legiuitor, prin urmare sumele deținute la punctele de vânzare pot fi justificate numai prin: documente emise cu aparate de marcat electronice fiscale, registrul de bani personali, registru special sa chitanțe.
Totodată în cadrul aceluiași control inspectorii antifraudă au constatat că agentul economic nu a putut prezenta raportul de gestiune zilnic a mărfurilor comercializate la punctul de lucru verificat, în sensul că acesta nu a fost întocmit pentru perioada 01.06._15, iar registrul de casă nu a fost întocmit pentru perioada01.06._15. fiind astfel încălcate prevederile O.M.F.P nr.2512/2008, faptă ce reprezintă contravenție conform prevederilor art. 41 alin.2 lit.,,c,, din Legea nr.82/1991, republicată.
De asemenea se reține și nota explicativă dată de gestionarul societății, la data și ora controlului, în care a declarat că:,, datorită faptului că a primit un volum mai mare de marfă decât de obicei de la diferite firme,nu am avut timp să operez toate documentele după recepționare, în raportul de gestiune zilnic și am omis completarea acestuia la zi;;.
Totodată se reține și faptul că Raportul de gestiune zilnică trebuia să se completeze pe baza documentelor de intrare și ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare la punctul de lucru verificat.
Pentru săvârșirea acestor fapte contravenționale, echipa de control a aplicat contestatoarei sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, conform prev.art 42 alin.1 din Legea 82/1991,republicată.
Astfel, apărările invocate de contestatoare sunt simple apărări formale ,care nu pot conduce la anularea procesului verbal de contravenție. De asemenea se arată că având în vedere faptul că sancțiunea complementară aplicată de inspectorii antifraudă se aplică ope legis, legiuitorul nu lasă la latitudinea agentului constatator posibilitatea de a o aplica sau nu, iar sancțiunile aplicate s-au dispus în concordanță cu dispozițiile art.21 alin.3 din O.G nr.2/2001.
Cu privire la solicitarea contestatoarei de înlocuire a sancțiunilor amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, intimata precizează că în contextul în care instanța ar înlocui sancțiunile aplicate de organul de control ,scopul preventiv al acestora nu ar mai fi atins.
Se reține că faptele descrise în procesul verbal există,au fost săvârșite de petentă și constituie contravenții care se sancționează potrivit reglementărilor în vigoare. Petenta nu aduce nici un element probatoriu în fața instanței, care să demonstreze contrariul celor constatate prin procesul verbal de contravenție,argumentele acesteia nefiind suficiente pentru a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură acest control.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG 28/1999,OG.2/2001 și prev.art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ.
În probațiune, intimatul a depus la dosar procesul verbal nr.3743/08.07.2015, raportul nefiscal X al AMEF, monetarul întocmit la data de08.07.2015 și notele explicative date de Teohu A. F. și D. D..
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 4000 lei, fiind reținute în sarcina acesteia următoarele fapte: deținerea la unitatea de vânzare și prestare a serviciilor a sumei de 35,6 lei în plus, sumă care nu a putut fi justificată prin documentele justificative emise de ANAF, în registrul de bani personali,,în registrul personal și/sau chitanțe, precum și nerespectarea reglementărilor Ministerului de Finanțe cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate ,înregistrarea în contabilitate a acestor, în perioada în care se referă.
Se menționează în actul de constatare și sancționare că în data de 08.07.2015 s-a efectuat un control curent și inopinat prin sondaj, la punctul de lucru al . în localitatea Ștei, ., nr.26,jud.Bihor, unde societatea desfășoară activitate de restaurant(cod CAEN 5610), iar în urma acestui control s-a constatat că agentul economic nu a emis bonuri fiscale pentru toate serviciile și mărfurile vândute direct către populație, fiind încălcate prev.art.1 alin.1 și 2 din OG nr.28/1999,republicată.
De asemenea s-a reținut că urmare a monetarului efectuat la punctul de lucru al contestatoarei s-a constatat un sold faptic de 225.6 lei și totodată a fost solicitat și raportul X,emis de aparatul de marcat electronic fiscal, rezultând un sold scriptic în cuantum de 190 lei, iar în urma comparării cu soldul scriptic înscris în registrul general a rezultat o diferență în plus în sumă de 35.6 lei., faptă ce reprezintă contravenția prev. de art. 10 lit. ,, c,, din OUG 208/1999 și pentru care petenta a fost sancționată cu amenda în cuantumul minim de 3500 lei, conform prevederilor art.11 alin.1 lit e pct-.ii din acest act normativ.
Totodată s-a constatat că agentul economic nu a putut prezenta raportul de gestiune zilnic a mărfurilor comercializate la punctul de lucru verificat, în sensul că acesta nu a fost întocmit pentru perioada 01.06._15, iar registrul de casă nu a fost întocmit pentru perioada01.06._15., fiind astfel încălcate prevederile O.M.F.P NR.2512/2008, faptă ce reprezintă contravenție conform prevederilor art 41 alin.2 lit.c din Legea nr.82/1991 republicată.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prev. de art. 16. și art 17 din O.G. nr.2/2001 și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art 16 din O.G. nr.2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor( această chestiune este valabilă în raport cu data încheierii procesului verbal de contravenție)
Referitor la temeinicia procesului verbal atacat, instanța reține, ca urmare a examinării cuprinsului acestuia, la rubrica alte mențiuni ale contravenientei au fost menționate următoarele –lipsă reprezentant legal,iar procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către administratorul societății, ci doar de către inspectorii antifraudă și martora D. D..
Examinând conținutul notei explicative, dată de gestionarul societății, la data și ora controlului, instanța reține că aceasta a declarat că:,, Datorită faptului că a primit un volum mai mare de marfă decât de obicei de la diferite firme,nu am avut timp să operez toate documentele după recepționare, în raportul de gestiune zilnic și am omis completarea acestuia la zi,, că suma de 35.6 lei provine din neemiterea de bonuri fiscale pentru marfa vândută, pentru că nu știu să lucrez cu casa de marcat și nu am avut timpul necesar să emit bonuri „.
De asemenea instanța reține că întreaga sumă de bani de 225,6 lei găsită de către inspectorii fiscali era depusă în același loc în tejgheaua de sub aparatul de marcat și nu se poate reține că o parte din aceștia, respectiv 35,6 lei ar reprezenta banii personali ai gestionarei. Sub acest aspect contestatoarea nu a în lăturat în nici un fel constatările din procesul verbal de contravenție. Nu s-a găsit nici un document în care să se fi înregistrat banii personali ai gestionarei, cu toate că în data de 08.07.2015, când s-a efectuat controlul exista această obligație.
În legătură cu cea de a doua contravenție reținută în sarcina contestatoarei, aceasta este și mai evidentă în condițiile în care registrul de gestiune al mărfurilor și raportul de casă nu au fost întocmite pentru o perioadă cuprinsă între 01 iunie 2015 - 08 iulie 2015, respectiv între 1 iulie și 8 iulie 2015.
Instanța apreciază că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat și nu se impune anularea acestuia, iar în ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că sancționarea contestatoarei cu amendă pentru ambele contravenții, în contextul circumstanțelor săvârșirii faptelor, nu respectă proporția ce se impune a exista între sancțiunile aplicate și gradul de pericol social concret al fiecărei fapte, în parte, fiind încălcate prev. art.21 al. 3 din OG 2/2001 potrivit cărora: ,, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal ”, criterii generale si obligatorii ce trebuie avute in vedere atât de agentul constatator in momentul aplicării sancțiunii, cât și de instanța de judecată atunci când analizează legalitatea si temeinicia acesteia.
Aceste criterii au fost încălcate, în opinia instanței, numai în privința contravenție prev. de art 10 lit.,,c ,, din OUG nr.28/1999.
Contestatoarea a fost sancționată cu amendă de 3500 lei pentru că s-a găsit în sertarul cu bani o sumă nejustificată de 35,6 lei.
Nejustificarea unei astfel de sume nu poate să tragă în opinia instanței, o sancțiune atât de mare, fiind o proporție de 1 la 100.
De asemenea fapta s-a produs în circumstanțe care țin mai mult de comportamentul culpabil al angajatei, decât de voința contestatoarei sau a reprezentanților săi.
Ținând cont de aceste criterii, de faptul că prin săvârșirea contravenției nu s-au produs urmări grave, instanța consideră că sancțiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, motiv pentru care, în temeiul art. 5 alin.2 lit.”a”, art. 6, 7, 21 alin.3 și art. 34 din O.G. 2/2001 va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3500 lei aplicată contestatoarei prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. ,,c,, din OUG 28/1999, modificată și republicată, cu sancțiunea avertismentului apreciind că, atenționarea petentului cu privire la fapta săvârșită, însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale este de natură a-și îndeplini scopul coercitiv-preventiv, fiind suficientă și proporțională raportat la pericolul social concret produs.
În legătură cu cea de a doua contravenție instanța va aprecia că plângerea este neîntemeiată( acesta este și motivul pentru care plângerea este admisă doar în parte). Cele două registre nu au fost ținute la zi pe o perioadă mai mare de timp, iar sub acest aspect culpa contestatoarei este evidentă și suficient de gravă pentru a nu fi apreciată necesară și oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Din această perspectivă va menține procesul verbal de contravenție contestat cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată contestatoarei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41, pct. 2 lit.c. din Legea nr.82/1991.
Cheltuieli judiciare nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către contestatoarea S.C. O. C. SRL, cu sediul în Oradea, .,jud.Bihor, înregistrată la ORC Bihor sub nr. J_ ,CUI_ în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare în reprezentarea Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, cu sediul în Oradea, ..4, jud.Bihor și împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, și în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3500 lei aplicată contestatoarei prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. ,,c,, din OUG 28/1999, modificată și republicată, cu sancțiunea avertismentului.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 08.07.2015 de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea- cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată contestatoarei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41, pct. 2 lit.c. din Legea nr.82/1991.
Atrage atenția petentei asupra respectării dispozițiilor legale în materie.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER ,
T. V., judecător T. C.
Red.T.V.
Tehn.T.C.
4 exemplare 16.11./2015
Emis 2 comunicări: 16.11./2015
- contestatoarea S.C. O. C. SRL, cu sediul în Oradea, .,jud.Bihor, înregistrată la ORC Bihor sub nr. J_ ,CUI_
- intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5 București- în reprezentarea Direcției Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, cu sediul în Oradea, ..4, jud.Bihor
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1141/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 1017/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
