Revendicare imobiliară. Sentința nr. 163/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 163/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUȘ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 163/2015
Ședința publică din 5 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. V. - judecător
Grefier – Ș. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. C., domiciliată în loc. Hârsești, nr. 99, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta – reclamantă reconvențională S.C. R. C. S.R.L., cu sediul în L., nr. 251/E, jud. Bihor și pârâții F. M. și F. M., ambii domiciliați în L., nr. 251/D, jud. Bihor, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 22.01.2015, 29.01.2015 și 5.02.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 05.12.2011, sub dosar nr._, reclamanta P. C. a chemat în judecată pârâta S.C. R. C. S.R.L., solicitând instanței obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 1740 m.p., din imob. cu nr. top. 525/1, înscris în Cf nr. 164 L., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, se arată că potrivit extrasului de carte funciară nr. 164 L., reclamanta este proprietară tabulară în cotă de 1/1 parte, asupra imobilului nr. top. 525/1, în suprafață totală de 2562 m.p..
În imediata vecinătate se află amplasată o stație de benzină, a cărui administrator este domnul F. M..
Fără a proceda la o identificare corectă a porțiunii de proprietate din terenul aferent stației de benzină, acesta și-a amplasat rezervoarele de carburant pe imobilul nr. top. 525/1, a cărei proprietară este reclamanta. Suprafața totală ocupată din acest imobil este de 1740 m.p., așa cum rezultă din schițe extrajudiciară întocmită de ing. P. D..
Reclamanta arată că a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, fără a găsi înțelegere la reprezentantul societății pârâte.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar schița extrajudiciară întocmită de ing. P. D., Cf nr. 164 L..
La data de 09.02.2012, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că nu este de acord cu schița extrajudiciară întocmită de ing. P. D. R., având în vedere că nu a fost întocmită în prezența vreunui reprezentant al societății pârâte.
În altă ordine de idei, așa cum rezultă din inscripțiile de carte funciară din c.f. 32 L., proprietar tabular asupra imob. cu nr. top. 525/2, care se învecinează cu imob. cu nr. top. 525/1 și 524/2, sunt F. M. și soția F. M., cu titlu de vânzare-cumpărare, potrivit inscripțiilor de sub B5, 6 din coala mai sus menționată.
Chiar dacă admitem că bazinele de combustibil și pompa de alimentare cu gaz aparțin societății pârâte, acestea în teren ocupă doar o suprafață de aproximativ 200 mp, cu platformă betonată cu tot. Din schița extrajudiciară întocmită se revendică o suprafață de 1740 mp, care așa cum am arătat nu este folosită de pârâtă, eventual dacă ar exista vreo ocupare a terenului aceasta s-ar produce de către proprietarii tabulari din nr. top. 525/2.
Văzând aceste aspecte, pârâta consideră că pentru întregirea cadrului procesual se impune citarea în cauză a persoanelor fizice F. M. și F. M., pentru ca hotărârea să le fie opozabilă. Menționează faptul că a cumpărat imobilele care se găsesc sub stația peco, respectiv sub construcțiile societății (birouri, motel) în anul 2000 de la reclamanta P. C., potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 881/2000 de BNP M. A.. La acea vreme a cumpărat imobilele cu nr. top. 527/1, 527/2. Tot în anul 2000 imobilele cu nr. top. 525/2 și 526/1 înscrise în c.f. 32 L. au fost cumpărate de la numitul Codau P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1744/2000 autentificat de BNP M. A.. Cumpărarea s-a făcut pe persoană fizică, figurând administratorul societății, împreună cu soția, înscriși sub B10-11 din C.f. 292 L., respectiv sub B5,6 din c.f. 32 L..
Terenul cumpărat de pârâtă a fost clar delimitat, în partea dinspre reclamantă existând un răzor de la șoseaua principală Oradea - D., până aproape de calea ferată, care este vizibil și azi. După cumpărare, în anii 2000- 2001 s-au făcut lucrări de amenajare, aducându-se sute de rabe de infrastructură pentru că diferența de nivel față de șoseaua națională este de 3,5- 4 metri. Acest lucru este vizibil, deoarece imobilul se învecinează cu suprafața de teren folosită de reclamantă, unde se vede clar diferența de nivel.
În situația în care ar exista chiar o încălcare a terenului, iar suprafața aceasta ar fi revendicată de reclamantă, pârâta are pretenția ca reclamanta să o despăgubească cu contravaloarea infrastructurii, plus a manoperei aferente, pentru a aduce solul la starea la care se găsește azi.
Niciodată, nici de la data cumpărării terenului și nici la dată amenajării terenului, reclamanta P. C. nu a avut nici un fel de obiecții cu privire la suprafața cumpărată, modalitatea de folosință, cu toate că erau vecini cu terenurile. Mai mult decât atât, se poate observa în teren faptul că, reclamanta folosește faptic suprafața de teren ce se găsește în acte, însă această folosința este exercitată asupra imob. cu nr. top. 524/2 și 524/1.
În atare situație, menționează pârâta, de la data cumpărării terenului atât de la reclamantă, cât și de la numitul Codau P., folosința exercitata asupra imobilelor a fost pașnică, publică sub nume de proprietar, acceptată însăși de reclamantă. Limitele suprafețelor cumpărate au fost verificate în prealabil de către ingineri topografi, care la vremea respectivă au confirmat faptul că folosește suprafața de teren aferentă numerelor topografice pe care este întabulată.
În situația, în care în mod cu totul excepțional s-ar adeveri că pârâta a folosit vreo suprafață de teren din terenul reclamantei, invocă prevederile art. 27 din 115/1938 și anume uzucapiunea prin convalescența titlului, pe cale de excepție.
Acest text prevede că în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă, adică pe baza unui titlu nevalabil drepturi reale, care pot fi dobândite prin uzucapiune, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună credință, potrivit legii, timp de 10 ani. Ori folosința pârâtei se întinde pe o perioadă de 12 ani, în condițiile în care toate terenurile pe care le deține în proprietate, fie pe numele societății, fie pe numele administratorilor acesteia au fost achiziționate în anul 2000.
În subsidiar, tot pe cale de excepție invocă prevederile art. 1895- 1899 din fostul Cod civil, uzucapiunea de 10 la 20 de ani, potrivit art. 1895 Cod civilă . „Cel ce câștigă prin bună credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea acelui prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în raza teritorială a Tribunalului unde se află nemișcătorul... „.
Din prevederile acestui text legal se desprind două condiții care se cer întrunite cumulativ, pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată:
Posesia să se întemeieze pe un just titlu sau justă cauză, care este definit prin art. 1897 Cod civil, prin just titlu înțelegându-se orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea - cumpărarea, schimbul, etc.
Posesia să fie de bună credință, iar buna credință trebuie să existe la momentul dobândirii imobilului potrivit art. 1898 Cod civil. Buna credință este prezumată de lege, potrivit art. 1899 alin. 2 din fostul Cod civil, cel ce invocă reaua credință trebuie s-o dovedească.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat stabilirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra oricărei suprafețe de teren, ce urmează a se identifica în folosința pârâtei din imob. cu nr. top. 525/1 sau 524/2, identificare ce s-ar face printr-o lucrare de expertiză ce se va întocmi în cauză; cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-120 Cod procedură civilă, art. 1895- 1989 Cod civil, art. 27 din Legea 115/1938.
Alăturat întâmpinării și cererii reconvenționale, s-au depus, în copie: Cf nr. 164 L., Cf nr. 1310 L., Cf nr. 32 L., Cf nr. 292 L..
Prin încheierea de ședință din data de 09.02.2012 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți a administratorilor societății pârâte, numiții F. M. și F. M..
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 23.06.2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 43.920 lei cu titlu de despăgubiri, potrivit variantei a III-a, lit. c din raportul de contraexpertiză, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Reclamanta arată că, această evaluare se referă la întreaga suprafață de teren a imob. cu nr. top. 525/1 de 1830 m.p.
În probațiune, în cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza topografică, proba privind cercetarea la fața locului, proba testimonială cu martorii M. E., P. G., proba cu contraexpertiza.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Conform copiilor de cf depuse la dosarul cauzei reclamanta pârâtă reconvențională este proprietara terenului cu nr.top.525/1 din CF 164 L. ,iar imobilele cu nr.top. 577/2 și527/1 din CF 1326 L. ,care au fost în proprietatea sa au fost vândute pârâților reclamanți reconvenționali care și-au întabulat dreptul de proprietate sub B.6 din acest CF.
Din lucrarea de expertiză topografică și cea de contraexperiză efectuate în cauză și din cercetarea la fața locului rezultă că pârâții reclamanți reconvenționali ocupă și folosesc teren ce este proprietatea reclamantei pârâte reconvenționale,respectiv suprafața de 1830 mp din imobilul cu nr.top.525/1,care are o valoare de 1830 mp,din această suprafață circa 700 mp sunt ocupați cu construcții.
În ce privește cerea reconvențională,prin aceasta s-a solicitat stabilirea unui drept de proprietate cu titlu uzucapiune fără a se indica temeiul de drept.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că zona a fost cooperativizată,astfel că antecesorul reclamantei și mai apoi reclamanta nu pot invoca pe perioada existenței CAP-ului posesia și folosința terenului și din toate probele administrate rezultă că pârâții reclamanți reconvenționali au cumpărat și au întabulat alte terenuri ,pe acesta folosindu-l fără acordul reclamantei care este proprietară tabulară
Reclamanta și-a precizat acțiunea după efectuarea exepertizei ,solicitând contravaloarea terenului ocupat.
Instanța față de acțiune precizată de reclamantă va avea în vedere faptul că pe o mare parte din terenul ocupat de pârâți aceștia au edificat construcții și așa cum rezultă din cercetarea la fața locului ,între terenurile ocupate de pârâți și restul terenurile există o mare diferență de nivel pe terenurile proprietatea pârâților și cele ocupate de aceștia, care constituie un singur trup, sunt căi de acces ,bazine și stație de carburanți ,motel și parcare ,cea ce face terenul impropriu pentru agricultură.
Față de considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art. 555 Cod civil, care prevede „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda,folosi și dispune de un bun în mod exclusiv …,”, instanța va admite acțiunea reclamantei P. C., așa cum a fost precizată și va respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S.C. R. C. S.R.L.
În consecință, va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 43.920 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei 1.939 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea reclamantei P. C., domiciliată în loc. Hârsești, nr. 99, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta – reclamantă reconvențională S.C. R. C. S.R.L., cu sediul în L., nr. 251/E, jud. Bihor și pârâții F. M. și F. M., ambii domiciliați în L., nr. 251/D, jud. Bihor, așa cum a fost precizată.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S.C. R. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta reconvențională P. C..
Obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 43.920 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei 2.436,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuș
Pronunțată în ședință publică azi 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. V. - judecător Ș. I.
Red. E.V.
Ex. 6
25.02.02.2015 emise 4 comunicări.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 158/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 53/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
