Plângere contravenţională. Sentința nr. 41/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 41/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 41/2015
Ședința publică din 15 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. V., judecător
Grefier: Ș. I.
Pe rol pentru astăzi judecarea cauzei civile exercitată de petentul A. V., CNP_, domiciliat în orașul Nucet, ., jud. Bihor, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. I. V., din Oradea, ./A, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, Parcul T., nr.18, jud. Bihor împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta petentului, av. V. F., în substituirea av. B. I. V. în baza delegației de substituire nr. 57/14.01.2015 și martorii A. D. A. și I. I., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art.318 NCPC procedează la verificarea identității martorilor A. D. A. și I. I., în baza art.321 NCPC procedează la audierea acestora, după ce în prealabil au depus jurământul legal conform art.319 NCPC, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale depuse la dosar.
Reprezentanta petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța conform art. 244 alin.1 C.pr.civ. declară cercetarea procesului încheiată, iar în baza art.392 C.pr.civ. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților:
Reprezentanta petentului solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, respectiv, în principal, anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 15.08.2014, ca fiind netemeinică și nelegală; anularea sancțiunii amenzii contravenționale și a măsurii complementare dispusă, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și a măsurii complementare cu sancțiunea cu avertisment.
Arată că, în ziua respectivă petentul conducea mașina personală dinspre Beiuș spre . era și fiul său, care a văzut că, a trecut pe culoarea verde a semaforului. Pe la jumătatea tronsonului semaforizat a observat mașina poliției în spatele mașinii sale, în care era și martorul asistent, care nu se știe cum a ajuns în mașina poliției. Pe porțiunea respectivă de drum nu circula nici un autoturism din sens opus, astfel că nu a perturbat circulația în nici un fel.
În baza art. 394 alin. 1 C.pr.civ. instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, astfel că închide dezbaterile și reține cererea spre soluționare pe baza înscrisurilor de la dosar.
INSTANȚA
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată la instanță la data de 20.08.2014 petentul A. V., a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, solicitând, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.08.2014, ca fiind netemeinică și nelegală; anularea sancțiunii amenzii contravenționale și a măsurii complementare dispusă, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și a măsurii complementare cu sancțiunea cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii petentul a arătat că în data de 15.08.2014, ora 16:20, potrivit procesului verbal contestat a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 76 din direcția Beiuș - Ștei.
Potrivit procesului verbal petentul a fost înregistrat trecând pe culoarea roșie a semaforului electric amplasat pe DN76 km. 120, fiind reținută în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzută de art. 52 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. d, din OUG nr.195/2002, respectiv cu amendă contravențională în sumă de 360 lei și cu aplicarea sancțiunii contravenționale și complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului nu a fost comisă, cele reținute de agentul constatator nu corespund realității, petentul nu a intrat pe culoarea roșie a semaforului electric, culoarea semaforului fiind verde în momentul în care a ajuns în dreptul semaforului, fiind astfel permisă trecerea, fapt ce poate fi confirmat de pasagerul aflat alături de el în mașină, având numărul de înmatriculare_ .
Se menționează că agentul constatator cu autoturismul de patrulare s-a aflat în spatele mașinii petentului și astfel a putut observa că circulația din sens opus avea culoare roșie în momentul în care a ajuns în dreptul semaforului pentru autoturismele din sens opus, care așteptau culoarea verde a semaforului pentru a putea circula pe singura bandă de mers pe DN76, o bandă de circulație fiind ocupată de lucrările de reabilitare a carosabilului. Astfel, nu a fost perturbată circulația și nu a fost pusă în pericol în nici un fel siguranța privind circulația pe drumurile publice.
Se arată că martorul asistent reținut în conținutul procesului verbal nu a putut observa culoarea afișată de semaforul electric pentru direcția de mers a subsemnatului.
În materie contravențională, în anul 2001, legiuitorul a instituit cadrul juridic prevăzut de dispozițiile OG 2/2001. Potrivit acestui act normativ, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care trebuie răsturnată de petent prin probe. Dar OG 2/2001 este un act normativ care înfrânge art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului (Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocoalele sale adiționale este încorporată în dreptul intern al României, având forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului, Convenția și Protocoalele ei fiind ratificată de România prin Legea 30/1994).
În speță, petentului i-a fost aplicată o amendă care se voiește un mijloc de constrângere și o măsură de prevenire a unei noi fapte contravenționale. Raportând această constatare - aplicarea amenzii contravenționale - la dispozițiile art. 6 din Convenție și la criteriile elaborate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru definirea noțiunilor de „drepturi și obligații cu caracter civil” și „acuzația în materie penală” este vădit că în cauză, art. 6 se aplică sub aspect penal. Aplicarea art. 6 sub aspect penal obligă la aplicarea garanțiilor imanente. Una dintre aceste garanții o constituie prezumția de nevinovăție de care petentul trebuie să beneficieze în cadrul procedurii judiciare de soluționare a contestației împotriva procesului verbal de contravenție.
Jurisprudența CEDO a consacrat că prezumția de nevinovăție este încălcată atât prin prezentarea în fața instanței a unei persoane ca fiind vinovată cât și prin obligarea acelei persoane să își probeze nevinovăția (o Hotărâre concludentă în acest sens o reprezintă hotărârea CEDO A. împotriva României din 4 octombrie 2007).
Așadar, în condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul A. vs România obligativitatea respectării principiului echității procedurii judiciare inițiate în vederea contestării unui proces-verbal de contravenție, respectiv a respectării prezumției de nevinovăție a contravenientului anterior stabilirii vinovăției sale și în condițiile în care potrivit prevederilor art. 20 din Constituția României republicată, dispozitivul acestei hotărâri a C.E.D.O. are deplină aplicabilitate în prezenta cauză, consideră că față de starea de fapt prezentată, agentul constatator a ignorat această prezumție, stabilind dimpotrivă, o prezumție de vinovăție împotriva petentului, motiv pentru care măsurile dispuse de el în procesul - verbal atacat se impun a fi invalidate de către instanța de judecată ca fiind complet nefondate și abuzive.
În subsidiar, în condițiile în care art. 6 alin.(l) și art.7 alin. (3) din Ordonanța nr.2/2001 privind regimul juridic a contravențiilor - cu modificări și completări ulterioare, prevede că, avertismentul se poate aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică respectiv, aceasta se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare o contravenției nu prevede această sancțiune, solicită ca în subsidiar să se preschimbe sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Petentul consideră că, fapta reținută în conținutul procesului verbal (care în fapt nu a fost comisă) constituie împrejurări ce relevă un grad de pericol social redus al presupusei contravenții săvârșite, încălcarea normei rutiere prin contravenția reținuta în sarcina sa nu prezintă un grad de pericol ridicat care să pună în pericol într-o măsură ridicată siguranța circulației pe drumurile publice, contravenție căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, respectiv prin aplicarea sancțiunii de avertisment se poate realiza scopul sancțiunii, acela de a pedepsi și de a preveni săvârșirea în viitor a unor fapte similare.
Potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Astfel, urmare a presupusei fapte săvârșite nu a fost perturbată circulația și nu a fost pusă în pericol în nici un fel siguranța circulației pe drumurile publice.
Totodată, petentul învederează instanței, faptul că nu a mai fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor legale în vigoare în materia circulației pe drumurile publice.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 20 din Constituția României, art. 6 din Convenția Drepturilor Omului, iar în probațiune petentul a depus la dosar în copie, procesul verbal de contravenție contestat și dovada . nr._ din data de 15.08.2014.
Plângerea este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței O1_ BH din data de 19.08.2014.
Plângerea contravențională i-a fost comunicată intimatului la data de 25.08.2014, conform art. 201 al.1 NCPC, iar intimatul la data de 16.09.2014 a depus întâmpinare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, se arată că procesul verbal în baza căruia a fost sancționat petentul, a fost întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate prev. de dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001 privind constatarea contravențiilor iar sancțiunea a fost aplicată conf. prev. art. 21 din OG 2/2001.
Pentru probarea prezumției de temeinicie a procesului verbal s-a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator din care rezultă că în data de 15.08.2014, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul constatator a efectuat activități de supraveghere a traficului în scopul depistării șoferilor care depășesc coloana aflată în așteptare la semafoarele electrice instalate provizoriu pe durata efectuării lucrărilor la carosabil și pătrund pe sectorul respectiv de drum pe culoarea roșie a acestora.
În jurul orei 16:20, echipajul de poliție a constatat în mod direct cum autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pătrunde pe sectorul de drum aflat în lucru deși semaforul electric instalat la km.120 indica culoarea roșie.
Având în vedere cele constatate, echipajul de poliție a plecat în urmărirea autoturismului în cauză cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune și a fost oprit la intersecția DN76 cu drumul comunal care face legătura cu localitatea Grădinari. Cu ocazia controlului a fost identificat conducătorul autoturismului în persoana petentului și a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prev. art. 52 din HG 1391/2006, acesta semnând procesul verbal cu mențiunea că nu a trecut pe culoarea roșie.
Împotriva procesului verbal, petentul a depus plângere în termen legal, în care nu recunoaște comiterea faptei însă nu propune probe pertinente care să înlăture prezumția de temeinicie.
Cu privire la apărarea petentului conform căreia semaforul indica culoarea roșie pentru circulația din sens opus în momentul în care acesta a ajuns în dreptul semaforului pentru autoturismele circulau din sens opus, intimatul precizează faptul că între cele două semafoare există un decalaj cu privire la schimbarea culorii din verde în roșu și invers pentru a acorda posibilitatea autoturismelor care pătrund chiar înainte de apariția culorii roșii pe sectorul de drum să parcurgă întreaga distanță aflată în lucru și să nu fie surprinse de autoturismele care vin din sens opus.
În probațiune, intimatul a solicitat admiterea probei cu martori și audierea în această calitate a numitului I. I., domiciliat în ., jud. Ialomița.
În drept au fost invocate prevederile art. 41l, al. 1, pct. 2 din Cod proc. civilă, O.U.G. nr. 195/2002 modificată, HG 1391/2006, O.G. nr.2/2001.
La data de 24.09.2014, intimatul a depus raportul agentului constatator.
Întâmpinarea i-a fost comunicată petentului la data de 18.09.2014, conform art. 201 al. 2 N.C.pr. civilă, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar acesta a depus un răspuns la data de 26.09.2014.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a susținut plângerea contravențională, în sensul arătat prin cererea introductivă.
Cu privire la raportul agentului constatator, consideră că acest raport a fost întocmit pro – causa (după momentul întocmirii procesului-verbal atacat și imediat după formularea și comunicarea exemplarului nr. 2 al plângerii contravenționale), pentru a fi anexat la întâmpinare, nefiind întocmit la sfârșitul programului de lucru astfel cum prevăd normele interne existente. Raportul agentului constatator întocmit expres pentru a fi anexat la întâmpinarea formulată de intimată nu poate fi reținut ca mijloc de probă, neexistând nici un text de lege care să-i confere valoare probatorie, în caz contor s-ar ajunge la situația absurdă ca eventuala vinovăție a petentului să fie stabilită în baza unui înscris întocmit de același agent constatator al cărui proces-verbal este contestat sub aspectul legalității/temeiniciei.
În prezenta cauză sunt incidente și cele hotărâte de Curtea Constituțională a României în cuprinsul Deciziei nr. 1096/2009, respectiv că: „Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție(...). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, Curtea Europeană drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României 2007, a statuat că, „deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravențională decât pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală”.
La data de 19.11.2014 petentul a depus o cerere prin care a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv încuviințarea probei testimoniale cu martorul A. D. A., domiciliat în loc. Nucet, ., jud. Bihor. De asemenea a solicitat obligarea intimatului de a depune la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator din ziua reținerii faptei contravenționale. A arătat că nu se opune audierii martorului propus de către intimat.
În ședința de judecată, din data de 20.11.2014, în temeiul art. 254, 258 coroborat cu prev. art. 309 NCPC instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii A. D. A. (propus de către petent) și I. I., (propus de către intimat). Totodată, întemeiul art. 258, alin. 1 și art. 292, alin. 1 din C. pr. civ., sub aspectul dovedirii temeiniciei pretențiilor/apărărilor părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În aceeași ședință de judecată, având în vedere că, prin întâmpinare, intimatul a arătat că agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv raportul agentului constatator depus la dosar, la data de 24.09.2014, instanța a considerat că nu este necesară depunerea ordinului de serviciu al agentului constatator, motiv pentru care a respins cererea petentului formulată în acest sens.
În ședința publică din data de 15.01.2015, în baza art.318 NCPC instanța a procedat la verificarea identității martorilor A. D. A. și I. I. și în baza art. 321 NCPC a procedat la audierea acestora, după ce în prealabil au depus jurământul legal conform art.319 NCPC, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale depuse la dosar (filele 46-47).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, încheiat de Poliția Drăgănești la data de 15 august 2014, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 360 lei și cu măsura complementară a reținerii permisului de conducere. Se menționează în actul de constatare și sancționare că în data de 15.08.2014, petentul conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ din direcția Beiuș spre Ștei a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric amplasat pe DN 76 la km 120, faptă despre care s-a arătat că reprezintă contravenția prevăzută de art. 52 alin. 1 din ROUG 195/2002, fiind sancționată conform art. 100 alin. 3 lit.”d” din OUG 195/2002, coroborat cu prev. art. 111 alin.1 lit. „c” din OUG 195/2002.
Instanța constată, potrivit articolului 34 din O.G. 2/2001, faptul că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal, procesul verbal fiind încheiat la data de 15.08.2014, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 20.08.2014, instanța fiind astfel legal sesizată și investită.
Potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și a art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, precum și mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, se reține că potrivit art. 52 alin. 1 din R.O.U.G.195/2002 se prevede că: “2) La semnalul de culoare roșie vehiculul trebuie oprit înaintea marcajului pentru oprire sau, după caz, pentru trecerea pietonilor, iar în lipsa acestuia, în dreptul semaforului. Dacă semaforul este instalat deasupra ori de cealaltă parte a intersecției, în lipsa marcajului pentru oprire sau pentru trecerea pietonilor, vehiculul trebuie oprit înainte de marginea părții carosabile a drumului ce urmează a fi intersectat”, iar art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 prevede că 3) **) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”
De asemenea art. 111 alin.1 lit. c din OUG 195/2002, prevede că ,,permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si în situația prevăzuta la art. 115 alin. (1) din actul normativ”.
În cazul de față, procesul verbal de contravenție s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prev. de art. 16 și 17 din OUG nr. 2/2001 și a căror lipsă ar putea să atragă nulitatea absolută sau să permită invocarea nulității relative de către contestator.
A fost depus un raport de către agentul constatator care reprezintă un act oficial și public și în care se menționează că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către lucrătorul de poliție în timp ce executa atribuțiile de serviciu în baza unui Plan de Acțiune al Poliției Municipiului Beiuș.
Astfel, constatarea contravenției a fost percepută de către un lucrător de poliție cu propriile simțuri și nu avut la bază descrierea faptei de către o simplă persoană fizică. Pe de altă parte, constatarea contravenției a fost percepută și de către un martor asistent, respectiv I. I., muncitor la societatea care răspunde de semaforizarea porțiunilor de drum în lucru.
Celălalt martor ,care susține o altă stare de fapt este rudă cu petentul,respectiv fiul acestuia și este de înțeles că
Instanța consideră că s-a menținut un raport de proporționalitate între scopul legitim urmărit, prin instituirea unor prezumții de legalitate si veridicitate ale procesului-verbal (prezumții ce nu încalcă dispozițiile articolului 6 paragraful 2 al Convenției) și mijloacele utilizate, întrucât petentului i s-a asigurat exercitarea efectiva a dreptului la apărare, acordându-i-se totodată posibilitatea reală de a răsturna aceste prezumții relative. El nu a reușit să facă acest lucru, iar intimatul prin dovezile scrise depuse la dosar și prin declarația martorului asistent întărește și mai mult constatările lucrătorului de poliție.
Referitor la sancțiunea aplicată prin actul sancționator, cu privire la severitatea sancțiunii aplicate, în fiecare caz concret, este necesară respectarea unei proporționalități între fapta comisă și consecințele comiterii ei, respectiv sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
În cazul de față s-a păstrat această proporționalitate, sancțiunea aplicată fiind la minimul special, chiar dacă este însoțită de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă limitată de timp. Nu se impune nici aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru că fapta este prin definiție una gravă, pentru că este absolut interzis să circuli pe o șosea care are numai un singur sens disponibil pentru deplasare în momentele în care au prioritate de a circula mașinile care vin din sens opus. Nerespectarea culorii roșii a semaforului în astfel de situații poate să creeze multe probleme în trafic, să ducă la accidente sau chiar la blocarea șoselei.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 34 din OG 2/2001 va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat de Poliția Drăgănești la data de 15 august 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. V., CNP_, domiciliat în orașul Nucet, ., jud. Bihor, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. I. V., din Oradea, ./A, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în Oradea, Parcul T., nr.18, jud. Bihor împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat de Poliția Drăgănești la data de 15 august 2014.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. V., judecător Ș. I.
Red. E.V.
Tehn. Ș.I.
4 exemplare
3.02.2015, emis 2 comunicări.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria BEIUŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 162/2015.... → |
|---|
