Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1399/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1399/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 12137/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1399/2013
Ședința publică din data de 20 Februarie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: M. N. L., Vicepreședinte
GREFIER N. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamanta A. A. B. împotriva pârâtului M. A., având ca obiect emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic
Cauza s-a judecat in fond la termenul de judecată din data de 06.02.2013 când instanța a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, iar la data de 13.02.2013 a dispus amânarea pronunțării hotărârii având nevoie de timp pentru deliberare, încheierile de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
P. cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, modificată la termenul din 11.04.2012 și extinsă la termenele din 06.06.2012 și 19.09.2012, reclamanta A. A. B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. A., prin mandatar M. A. A., P. F., G. M., M. S. C., M. A. M., T. I. și P. R., să se constate că prin antecontractul încheiat la data de 07.11.2011, între reclamantă și pârâtul M. A., aceasta a dobândit drept de proprietate asupra acestui teren și, pe cale de consecință, să se pronunțe o hotărâre prin care să se valideze acest antecontract care să țină loc de act apt de intabulare; înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF, conform expertizei topografice ce se va efectua în cauză; și obligarea pârâților P. F., G. M., M. S. C., M. A.-M. și T. I. la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei și, pe cale de consecință, să îi lase acesteia în liniștită posesie și folosință terenul în cauză, stabilindu-se limitele de proprietate față de pârâți conform expertizei ce se va efectua în cauză; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâtul M. A. a dobândit drept de proprietate pe terenul din Viișoara, ridul Podirei, teren în suprafață de 1750 mp, conform Sentinței civile nr. 2386/1994, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 1477/1993. În luna noiembrie anul curent, între cei doi, prin mandatar, conform procurii autentificate și depusă în probațiune, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâtul M. A. i-a vândut terenul mai sus menționat. Aceasta a plătit pârâtului prețul terenului în valoare de 2.500 Euro, însă acesta nu i-a putut transmite dreptul de proprietate pe teren, deoarece nu este intabulat pe pârât. Cu toate acestea, reclamanta a intrat în posesia terenului, după cum rezultă din cuprinsul declarației de vânzare-cumpărare.
Având în vedere antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data 07.11 2011, precum și faptul că pârâtul nu s-a intabulat pe terenul vândut, cu toate că a dobândit dreptul de proprietate pe teren conform sentinței civile anexate, se impune admiterea cererii astfel cum a fost formulată și validarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
În motivarea extinderilor de acțiune se invocă necesitatea chemării în judecată și a pârâților P. F., G. M., M. S. C., M. A.-M., T. I., H. I. și Marcan A..
În plus, reclamanta arată că, în data de 18.07.2012, numiții P. Furmentius și G. M., i-au ocupat integral terenul cumpărat de la pârâtul M. A. pretinzând ca acel teren este proprietatea lor. Mai mult, acești pârâți i-au ocupat inclusiv din terenul care constituie proprietatea tabulară a acesteia, conform CF nr._/N a localității Viișoara, sub nr. top. 7479. În apărarea lor, aceștia au susținut că ar avea un drept de proprietate asupra terenului și că acest drept de proprietate ar fi înscris în cartea funciară. Nu au arătat, însă, niciun document din care să rezulte realitatea susținerilor lor, iar terenul ocupat în mod abuziv de către pârâți este proprietatea reclamantei, aceasta având și posesie pe terenul în cauză. În acest sens, se invocă prevederile din antecontractul de vânzare-cumpărare, din care rezultă că, la data încheierii acestuia, a și intrat în posesia terenului.
Reclamanta susține că nu știe dacă pârâților le corespunde suprafață de teren scriptică cu cea pe care o au în posesie, însă este cert că aceștia îi ocupă, abuziv și fără titlu, o bucată din terenul cumpărat, motiv pentru care solicită efectuarea unui supliment la expertiza încuviințată în cauză, supliment în cuprinsul căruia, expertul să indice ce suprafață de teren este proprietatea fiecăruia dintre părți, ce suprafață deține fiecare dintre pârâți și reclamanta, și să se propună stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și a pârâților, conform dreptului de proprietate pe terenuri, după cum rezultă ele din actele de carte funciară.
Mai mult, din măsurătorile efectuate de către expert, reclamanta învederează că a înțeles că terenul care este proprietatea sa, conform înscrierilor din cartea funciară, dar și conform antecontractului de vânzare-cumpărare nu corespunde cu terenul pe care îl are în posesie, însă este posibil ca diferența să provină atât din partea pârâtului P. F., a pârâtului G. M., dar și a pârâtului T. I., motiv pentru care și-a extins prezenta acțiune față de toți aceștia.
În drept s-au invocat prevederile art. 27 alin. l, 3 din Legea nr. 7/1996, art. 112 și urm. Cod procedură civilă, art. 563, 566, 603, 916, 917, 919, 1743, 888, 1650, 1657, 1674, 1695, 1696, 1707 cod civil și Legea nr. 287/2009.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-12, 22-28) și s-a solicitat efectuarea unei expertize topogafice.
Legal citat, pârâtul M. Alxandru a depus la dosarul cauzei un script prin care a arătat că este de acord cu acțiunea acesteia, fiind real că a dobândit drept de proprietate pe terenul din Viișoara, ridul Podirei, teren în suprafață de 3 750 mp, conform Sentinței civile nr. 2386/1994, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 1477/1993. În luna noiembrie anul curent, între acesta și reclamantă s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare prin care i-a vândut acesteia terenul mai sus menționat și aceasta i-a plătit prețul terenului, în valoare de 2.500 euro.
P. notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 07.11.2012, reclamanta arată, cu privire la terenul pârâtului P. F., că se identifică sub nr. cad. 6622/1, . îi ocupă suprafața de 900 mp, terenul pârâților G. M. și soția F. se identifică sub nr. cad. 6622/4, . îi ocupă suprafața de 300 mp, terenul pârâților M. S. C. și M. A.-M. se identifică sub nr. cad. 6622/5, . îi ocupă suprafața de 300 mp, iar terenul aparținând pârâtului T. I. se identifică sub nr. cad. 34/1/3/2/2, ./2/1, și îi ocupă suprafața de aprox. 400 mp.
Legal citat, pârâtul P. R. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune în ceea ce privește acțiunea în grănițuire dar solicită să se dispună respingerea acțiunii în revendicare ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâtul deține un imobil teren situat în Viișoara, în suprafață de 900 mp, înscris în C.F._ Viișoara, nr. cadastral 6622/1, teren care se învecinează pe o latură cu terenul aflat în proprietatea reclamantei. Terenul a fost dobândit de către acesta cu titlu de moștenire, fiind înscris în C.F._ Viișoara, nr. cadastral 6622/1 pe numele tatălui său, P. F., al cărui unic moștenitor este pârâtul.
Acesta învederează că terenul a fost dobândit de către tatăl său, P. F., cu titlu de reconstituire conform Titlului de proprietate nr.6962/13.08.1993, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate, fiind identificat în .. Antecesorul său, P. F., a încheiat, la data de 23.08.2005, un act de partaj și contract de vânzare-cumpărare privind terenul înscris Titlului de proprietate nr.6962/13.08.1993, în ., iar în urma acestui act, antecesorului său i-a rămas în proprietate terenul în suprafață de 900 mp ce a fost înscris în C.F._ Viișoara, nr. cadastral 6622/1. Ulterior, pârâtul a folosit acest teren după decesul tatălui său, la data de 22.10.2010.
În extinderea de acțiune se arată că antecesorul pârâtului, la data de 18.07.2012, a ocupat integral terenul aflat în proprietatea reclamantei. Lăsând la o parte faptul că tatăl acestuia era decedat la data de 18.07.2012, această afirmație este complet eronată. Pe de altă parte reaua-credință a reclamantei reiese și din afirmația acesteia din extinderea de acțiune potrivit căreia „ în urma măsurătorilor de fapt expertul ar fi constatat faptul că terenul acesteia din antecontract nu corespunde cu terenul pe care îl are în posesie. În fapt, nici pârâtul, nici antecesorul său, nu a ocupat vreo porțiune din terenul reclamantei, dimpotrivă reclamanta în vara anului acesta a intrat pe terenul pârâtului, a înlăturat țărușii care marcau limita de hotar și a excavat pe o distanta de 50 m din terenul acestuia. Astfel, pârâtul a înregistrat, la data de 7.08.2012, la Politia Bistrița, o plângere penală pentru tulburare în posesie împotriva reclamantei, plângerea fiind înregistrată sub nr. 2519/P/2012. În acest dosar nu s-a pronunțat încă nicio soluție, efectuându-se în prezent cercetări, dar agentul de politie a precizat că așteaptă expertiza judiciară ce se va întocmi în prezentul dosar.
În drept s-au invocat prevederile art. 115-119, 274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 88-94).
P. notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 23.01.2013, reclamanta a arătat, cu privire la excepția netimbrării pusă în discuția părților în ședința din data 05.12.2012, că a ales să nu timbreze precizarea de acțiune privind revendicarea terenului. În ceea ce privește, însă, întâmpinările depuse de pârâți, acestea nu mai au nicio valoare juridică, atât timp cât parații nu au formulat și cereri reconvenționale prin care aceștia au înțeles să revendice terenul pe care ar susține ca îl deține reclamanta în posesie. Față de netimbrarea cererii de revendicare, aceasta solicită să se constate că întâmpinările pârâților rămân fără obiect. Față de aceasta, dar și față de dispozițiile art. 274 și ale art. 276 Cod procedură civilă, nu se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, reclamanta își modifică cererea de chemare în judecată în ceea ce îl privește pe pârâtul M. A., în sensul de a solicita și înscrierea dreptului de proprietate a pârâtului M. A., și ulterior înscrierea dreptului acesteia de proprietate conform expertizei care s-a efectuat în cauză. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 894 din Noul Cod civil, în cazul în care dreptul supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive, fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul sau decât dacă solicită și înscrierea dobândirilor anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii, după caz.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 122-124).
P. concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 06.02.2013, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost ea formulată, modificată, extinsă și precizată, reiterând motivele de fapt expuse în acțiunea introductivă. În plus, reclamanta învederează că martorii audiați în instanța au arătat că au fost de față atât la semnarea contractului, la numărarea banilor, dar și la predarea terenului de către mandatarul pârâtului.
Având în vedere antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data 07.11.2011, precum și faptul că pârâtul nu s-a întabulat pe terenul vândut, cu toate că a dobândit dreptul de proprietate pe teren conform Sentinței civile depusă în probațiune, reclamanta consideră că se impune admiterea cererii și validarea antecontractului de vânzare-cumpărare. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 896 din Noul Cod civil, în cazul în care dreptul supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive, fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul sau dacă solicită și înscrierea dobândirilor anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii.
Față de dispozițiile legale invocate, precum și având în vedere ca pârâtul nu s-a intabulat pe terenul în litigiu, reclamanta se vede obligată să solicite intabularea acestuia, și succesiv intabularea sa.
Cu privire la alipirea terenului, reclamanta solicită să se constate că expertul judiciar a propus, având în vedere și dreptul de proprietate al său pe terenul în suprafață de 2150 mp, înscris în CF nr._/Viișoara, sub nr. cad. 7479, alipirea celor doua terenuri, având în vedere că acestea sunt învecinate, și că proprietatea asupra lor îi aparține integral.
În drept s-au invocat prevederile art. 27 alin. l din Legea nr. 7/1996, art. 112 și urm. Cod procedură civilă, art. 888, 894, 1650, 1657, 1674, 1695, 1696, 1707 Noul Cod civil și Legea nr. 287/2009.
P. concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 13.02.2013, pârâtul P. R. a solicitat să se dispună anularea acțiunii în revendicare formulată ca netimbrată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta a formulat o extindere de acțiune împotriva antecesorului pârâtului, pretinzând că acesta a ocupat terenul pe care reclamanta l-ar deține în proprietate. Neînțelegerile dintre pârât și reclamantă au început din vara anului 2012 iar acesta a înregistrat la data de 07.08.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, o plângere penală pentru tulburare în posesie împotriva reclamantei, plângerea fiind înregistrată sub nr. 2519/P/2012. Reclamanta deși cunoștea faptul că pârâtul este proprietar al terenului învecinat cu terenul său, cu rea credință, a promovat acțiune împotriva antecesorului acestuia.
Deși avea posibilitatea să revină asupra extinderii acțiunii la data de 7.11.2012, la primul termen de judecată la care a fost citat antecesorul pârâtului, reclamanta a continuat sa-și susțină acțiunea împotriva acestuia, iar la al doilea termen, după ce pârâtul a formulat apărări, a renunțat la extinderea de acțiune și a refuzat să-și timbreze acțiunea.
În drept s-au invocat prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
P. hotărârea de expedient – sentința civilă nr. 2386/1994 a Judecătoriei Bistrița ce a făcut obiectul Dos. nr. 1477/1993, s-a luat act de tranzacția intervenită între părți, urmare căreia pârâtul M. A. a dobândit drept de proprietate cu titlu de moștenire ( după defunctul său bunic P. P.) și partaj asupra terenului din Viișoara, ridul Podirei, în suprafață de 1750 mp, fără a se dispune intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Nici după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri judecătorești pârâtul nu a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate nici printr-o altă acțiune și nici prin cerere care să o adreseze OCPI Bistrița-Năsăud.
Cu toate acestea, la data de 07.11.2011, după . Noului Cod civil a încheiat cu reclamanta, prin mandatarul lui ( fiul acestuia, M. A. A.) un antecontract de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, a cărui validare o solicită în prezenta cauză, invocând în acest sens disp. art. 896 din Noul Cod civil, solicitând totodată prin modificarea de acțiune de la fila 121 înscrierea succesivă a dreptului de proprietate atât a pârâtului-promitent vânzător cât și a reclamantei – promitentă cumpărătoare.
în conformitate cu dispozițiile art. 896 din Noul Cod civil, în cazul în care dreptul supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive, fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul sau dacă solicită și înscrierea dobândirilor anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii.
Față de dispozițiile legale invocate, precum și având în vedere ca pârâtul nu s-a intabulat pe terenul în litigiu, reclamanta se vede obligată să solicite intabularea acestuia, și succesiv intabularea sa.
Potrivit art. 24 alin.(1) din L. 7/1996 rep. „ Înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea.
(2) Cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege și de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale.
(3) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil”.
Cerința dobândirii drepturilor reale asupra bunurilor imobile numai după înregistrarea cererii de înscriere în cartea funciară a constituirilor sau strămutărilor este fundamentată pe împrejurarea că aceste drepturi, fiind absolute, spre deosebire de drepturile de creanță, care sunt opozabile erga certa personae, au drept caracteristică esențială opozabilitatea lor erga omnes.
Sub aspect juridic, în cazul raporturilor juridice obligaționale, care au ca obiect drepturi absolute, cum sunt și drepturile reale asupra bunurilor imobile, subiectul activ este tocmai persoana fizică sau juridică titulară a dreptului, iar subiectul pasiv este alcătuit din toate celelalte persoane fizice și juridice, cărora le incumbă obligația generală negativă de a se abține de la orice fapt sau act de stânjenire a titularului în exercițiul dreptului absolut respectiv.
Firesc, pentru ca subiectului pasiv dintr-un asemenea raport juridic obligațional să i se poată pretinde respectarea acestor obligații este necesar ca, în prealabil, să i se aducă la cunoștință constituirea sau transmiterea dreptului absolut respectiv și a noului titular al acestuia, adică să se realizeze opozabilitatea lor erga omnes.
Neîndoielnic și inevitabil, opozabilitatea erga omnes a constituirilor sau transmiterilor de drepturi reale imobiliare impune aducerea acestora la cunoștința terților, adică, în cazul de față, înscrierea lor în cartea funciară.
Neînscrierea în cartea funciară a constituirilor sau transmiterilor de drepturi reale imobiliare în favoarea noului titular înseamnă necunoașterea noii realități juridice de către terți, adică nerealizarea opozabilității erga omnes. Pe cale de consecință, pentru terți, titular al drepturilor care fac obiectul constituirilor ori strămutărilor rămâne, în continuare, persoana care le-a dat. Altfel spus, până la înscrierea în cartea funciară a constituirilor sau strămutărilor de drepturi reale imobiliare, terții rămân obligați juridicește numai față de cel care a dat drepturile.
Înscrierile în cartea funciara trebuie sa respecte – între altele – si principiul relativității, potrivit căruia înscrierea unui drept în C.F. se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris sau, după caz, urmează să fie înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută. Acest principiu stabilește, așadar, contra cui se pot face înscrierile în cartea funciara, respectiv împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului.
Problema opozabilității actelor juridice, in practica judiciara si literatura de specialitate, a primit o abordare similara, fără distincția între actul convențional și jurisdicțional, respectiv s-a considerat ca numai părțile prezente sau reprezentate la dezbaterile judiciare, vor suporta efectele directe ale actelor juridice-hotărârilor judecătorești.
Nu a fost recunoscută posibilitatea extinderii efectelor hotărârilor judecătorești asupra terților, întrucât autoritatea judecătorească este investita de părți, sub semnul principiului disponibilității, numai în limitele a ceea ce părțile cer, prin alegarea faptelor și a drepturilor și intereselor lor legitime.
Din perspectiva principiului contradictorialității, se impune a se constata că, în speță, deși expertul tehnic S. C., care a întocmit raportul de expertiză, deși a constatat că terenul este proprietatea tabulară a numiților Schuster S., Bachner I., Bachner M. și Bachner M., fiind înscris în CF_ Bistrița nr. CF vechi 862 și nr. cad. 2235/1/3/2, cu suprafața de 1036 mp și a propus și majorarea suprafeței de teren în vederea asigurării concordanței dintre suprafața scriptică și cea faptică a terenului de 1755 mp, nu se poate vorbi de opozabilitate în privința terților – respectiv a proprietarilor tabulari menționați, întrucât aceștia nu au fost chemați în judecată de către reclamantă pentru a putea beneficia în mod concret de posibilitatea de a se apăra, de a-și exprima punctul de vedere în fața instanței de judecată.
Pe de altă parte, trebuie reținută dispoziția legală cuprinsă în art. 893 din Noul Cod civil potrivit căreia „Înscrierea unui drept real se poate efectua numai:
a)împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.”
Cu alte cuvinte, pentru ca înscrierea pârâtului Manolcahe A. în cartea funciară asupra terenului moștenit și pe care ulterior a promis că-l va vinde, în suprafață de 1750 mp să fi fost opozabilă reclamantei-promitentă cumpărătoare, era necesar ca cererea de intabulare a sa în cartea funciară să fi fost soluționată în contradictoriu cu numiții Schuster S., Bachner I., Bachner M. și Bachner M..
Pe de altă parte, potrivit art. 1244 din Noul Cod Civil, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, în afara altor cazuri prevăzute de lege.
Ori, în cauză, așa cum de fapt a fost împuternicit fiul pârâtului, M. A. A., potrivit procurii speciale autentificate sub nr. 1486/19.04.2007 de BNP B. E. F. ( copia acesteia fiind atașată la fila 6 din dosar), acesta trebuia să îndeplinească formalitățile necesare intabulării în Cartea Funciară a suprafeței de 3750 mp imobil teren arabil și fânaț situat în ridul „ .” cuprins în Titlul de proprietate nr. 6514/05.02.1993 și să semneze în numele său contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la biroul notarului public ales. Acest fapt se putea realiza și prin instanță, doar dacă în prealabil ar fi fost chemați în judecată și proprietarii de carte funciară în care urma să fie înscris terenul în favoarea sa, dar această condiție nu a fost îndeplinită în speță.
În această situație, raportat la textele legale mai sus menționate, instanța urmează să respingă petitele din acțiunea civilă introductivă având ca obiect validare antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.11.2011 între reclamantă și pârâtul M. A. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act apt de intabulare, precum și a cererilor de înscriere în CF a dreptului de proprietate atât a pârâtului amintit cât și a reclamantei, inclusiv cea privind alipirea terenului de 3900 mp, ca neîntemeiate.
Referitor la petitul de revendicare formulat în cauză prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 19.09.2012, deși s-a stabilit în sarcina reclamantului ( fila 109 verso) să achite o taxă judiciară de timbru de 411 lei și un timbru judiciar de 3 lei, raportat la valoarea declarată de 5000 lei a terenului revendicat, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziții, ci dimpotrivă, așa cum a menționat în scriptul de la fila 121 din dosar a înțeles să nu timbreze acest petit și a lăsat la aprecierea instanței soluția, instanța a admis excepția netimbrării ( prin încheierea de ședință din data de 06.02.2013 – fila 140) și pe cale de consecință urmează să anuleze acest capăt de cerere ca netimbrat, în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 35 alin. 5 din OMJ nr. 760/C/1999.
Potrivit art. 246 C.pr.civ., văzând cererea orală formulată de reclamantă în ședință publică, la data de 06.02.2013, instanța va lua act de renunțare la judecata petitului de grănițuire formulat în precizarea de acțiune de la termenul din 19.09.2012 în contradictoriu cu pârâții arătați mai sus.
Raportat la soluția adoptată în privința renunțării la judecată și văzând cererea pârâților care au solicitat cheltuieli de judecată, în conformitate cu prev. art. 246 alin.3 din C.pr.civ. potrivit cărora „ Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”, va fi obligată reclamanta să achite pârâtului P. R. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, iar pârâților M. S. C. și M. A. M. suma de 1500 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge petitele din acțiunea civilă introductivă formulată de reclamanta A. A. B., cu domiciliul în Bistrița, Aleea Heniu, ., .-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul M. A., prin mandatar M. A. A., cu domiciliul în Bistrița, .. 21, jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiect validare antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.11.2011 între reclamantă și pârâtul M. A. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act apt de intabulare, precum și a cererilor de înscriere în CF a dreptului de proprietate atât a pârâtului amintit cât și a reclamantei, inclusiv cea privind alipirea terenului de 3900 mp, ca neîntemeiate.
Anulează ca netimbrat capătul de cerere din precizarea de acțiune formulată de reclamantă la termenul de judecată din 19.09.2012, având ca obiect revendicare, în contradictoriu cu pârâții P. R., unic moștenitor al pârâtului decedat P. F., domiciliat în Bistrița, cartier Viișoara, nr. 107, jud. Bistrița-Năsăud, G. M., cu domiciliul în Bistrița, cartier Viișoara, rid Podirei, FN, jud. Bistrița-Năsăud, M. S. C., M. A.-M., ambii domiciliați în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, T. I., cu domiciliul în Bistrița, .. 2, ., .-Năsăud.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata petitului de grănițuire formulat în precizarea de acțiune de la termenul din 19.09.2012 în contradictoriu cu pârâții arătați mai sus.
Obligă reclamanta să achite pârâtului P. R. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, iar pârâților M. S. C. și M. A. M. a sumei de 1500 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. N. M.
RED./DACT.
MNL/R.
22.03.2013/ 11 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8193/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 6700/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
