Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Hotărâre din 08-11-2013, Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 7280/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ORDONANȚA Nr. 8876/2013
Ședința publică din data de 08 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil formulată de reclamanta creditoare . SRL, în contradictoriu cu pârâta debitoare ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u..
La apelul nominal făcut în ședința publică, nici la prima și nici la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Se constată că debitoarea nu a formulat întâmpinare în termenul legal prevăzut de art.1018 din Codul de procedură civilă.
Verificându-și competența în temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 1015 Cod de procedură civilă.
Analizând actele dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta creditoare . SRL a solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată pârâta debitoare . la plata sumei de 4.290 lei, reprezentând contravaloarea borhotului de bere vândut acesteia conform avizelor de însoțire a mărfii . nr._/14.08.2012, nr._/29.08.2012 și nr._/15.09.2012, respectiv a facturilor nr. BR_/14.08.2013, BR_/31.08.2012 și BR_/20.09.2012, însușite de debitoare dar achitate doar parțial; și a sumei de 6.610,77 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata facturilor, calculate conform „Condițiilor de vânzare” de pe verso-ul facturilor; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între cele două societăți, s-au desfășurat relații comerciale de vânzare – cumpărare borhot de bere, în baza comenzii cerute de debitoare și recepționate ulterior în baza avizelor de însoțire a mărfii în urma cărora s-au emis și facturile fiscale menționate care, deși au fost însușite și recunoscute de către pârâtă, u au mai fost achitate.
Creditoarea învederează că a notificat debitoarea în vederea achitării datoriei în mai multe rânduri și, întrucât demersurile inițiate de aceasta au rămas fără rezultat, a fost nevoită să promoveze acțiunea pendinte.
Astfel, debitoarea nu și-a respectat obligația de plată, așa cum rezultă din facturile nr._/14.08.2012 – 860,63 lei,_/31.08.2012 – 1.667,08 lei și_/20.09.2012 – 1.762,29 lei, deși creditoarea și-a îndeplinit în totalitate obligațiile, furnizându-i acesteia marfa care i-a fost cerută. Mai mult, reclamanta a somat debitoarea cu confirmare de primire semnată de către aceasta însă pârâta nu a răspuns în niciun fel. Pe cale de consecință, consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 1013 pct. 1 Cod procedură civilă, creanța fiind certă – existența ei rezultă din facturile emise către debitoare, lichidă – fiind vorba despre o sumă de bani al cărei cuantum este determinat prin actele care constată obligația de plată a prețului, și exigibilă – obligația de plată a prețului devenind scadentă conform „condițiilor de vânzare” de pe verso-ul facturilor emise.
În drept s-au invocat prevederile art. 1013 și urm. Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-17).
Deși a fost legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat în niciun fel poziția procesuală față de pretențiile creditoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Între părți s-au desfășurat raporturi comerciale în formă simplificată, creditoarea livrând debitoarei marfă pentru care a emis o . facturi depuse în copie certificată cu originalele, la filele 8, 10 și 12 din dosar. Conform scadențarului aflat la fila 6 din dosar, rezultă că debitoarea datorează societății creditoare suma de 4.290 lei.
Pe verso-ul fiecărei facturi emise de creditoare au fost tipărite condițiile de vânzare a produselor facturate. Chiar dacă facturile emise nu au fost semnate de primire de către debitoare, pentru fiecare factură a fost întocmit și un aviz de însoțire a mărfii semnate de debitoare, fapt ce coroborat cu lipsa oricăror reclamații privitoare la calitatea mărfurilor livrate, atestă acceptarea acestora.
Potrivit disp.art.1013 alin.1 din Codul de procedură civilă, text de lege ce reglementează domeniul de aplicare a ordonanței de plată, prevede că :” Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Admisibilitatea unei cereri întemeiată pe prevederile art.1013-1024 Cod proc.civ. este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: formularea unei cereri care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, obligația care are ca obiect plata unei sume de bani să rezulte dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, iar din actul în cauză, să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, analizând facturile și avizele de însoțire a mărfii pe care creditoarea își întemeiază cererea, instanța constată că acestea îndeplinesc condiția înscrisului însușit de părți prin semnătură, cererea privind emiterea ordonanței de plată fiind astfel admisibilă.
Creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță emanat de la debitor sau recunoscut de acesta. În cazul de față, actul de creanță îl reprezintă facturile însoțite de avizele de însoțire a mărfii emise (f.8,9,10,11,12,13), care reprezintă înscrisuri sub semnătură privată, prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale, cu valoare de contract încheiat între profesioniști în formă simplificată. Asumarea obligației de plată de către debitoare este dovedită prin semnarea avizelor de însoțire a mărfii.
Creanța este lichidă atunci când cuantumul ei este determinat prin actul de creanță, ori determinabil, aspect de necontestat în speță, cuantumul total al mărfii neachitate fiind determinat în cuprinsul facturilor depuse la dosar.
Creanța este exigibilă atunci când a ajuns la scadență, putându-se trece la executarea ei.
Totodată, pentru a fi admisibilă, cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată trebuie să fie precedată de îndeplinirea procedurii prealabile ce constă în somarea debitorului în vederea achitării de bună voie a sumei de bani litigioasă, în conformitate cu prevederile art. 1014 din același act normativ, procedură îndeplinită în cauză, conform înscrisurilor de la filele 15-17 din dosar.
Totodată, în cauză debitoarea nu a formulat întâmpinare, astfel că, dând eficiență și prevederilor art. 1018 alin.3 N.C.pr.civ, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de art.1013 și 1016 din Codul de procedură civilă, pentru emiterea ordonanței de plată, în ce privește creanța principală de 4.290 lei, creanța indicată în cerere constând în obligația de plată a unei sume de bani, determinată prin actele depuse la dosar, fiind certă, lichidă și exigibilă, astfel că, în baza art. 1021 alin.2 C.proc.civ., primul capăt de cerere formulat de creditoare va fi admis.
În ceea ce privește debitul de 6.610,77 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere, conform mențiunilor de pe fiecare factură depusă la dosar și calculate conform „condițiilor de vânzare” de pe verso-ul facturilor restante, instanța apreciază cererea neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comnerciale, fiind legată cel mai adesea de operațiunile de vânzare cumpărare.
Răspunderea sub forma penalităților de întârziere intervine în cazul în care părțile au încheiat contract, în care s-a prevăzut o clauză penală în temeiul căreia debitorul să fie sancționat cu plata daunelor interese moratorii pentru neexecutarea obligației la scadență. În cauză nu s-a susținut de către creditoare și nici confirmat în vreun fel, că semnătura aplicată pe avizele de însoțire a mărfii ar aparține reprezentantului legal al debitoarei cu putere de a negocia și încheia contracte, astfel încât să poată fi angajată în mod valabil răspunderea contractuală a societății. Este de notorietate faptul că în majoritatea cazurilor, semnarea facturilor ori a altor înscrisuri ce însoțesc astfel de facturi, se realizează odată cu preluarea mărfurilor comandate, de către angajații societăților care desfășoară această activitate și care evident nu au puterea de a angaja în mod valabil răspunderea contractuală a societăților.
În condițiile în care mențiunea ce stabilește că debitoarea datorează în caz de neplată a debitului penalități de întârziere în cuantum de 0,5 % este unilaterală, neexistând acordul debitoarei exprimat de personae îndreptățite în condițiile legii să-i angajeze răspunderea, în care raporturile juridice desfășurate între părți nu au fost stabilite printr-un contract încheiat de reprezentanții legali ai societăților sau împuterniciți speciali, instanța reține că nu s-a născut obligația de plată a despăgubirilor sub forma penalităților de întârziere.
Nici în cuprinsul condițiilor de vânzare tipărite pe verso-ul facturilor emise, nu se face vorbire despre penalități de întârziere, punctul L.2 din aceste condiții de vânzare se referă la dobânda legală pentru neplata la termen a facturilor și pe de altă parte reprezintă un înscris nesemnat de debitoare, nefăcându-se astfel dovada acceptării lui.
În acest cadru obligațional, creditoarea ar fi fost îndreptățită a pretinde dobânda penalizatoare, conform prevederilor art.1 alin.2 din OG nr.13/2011, având în vedere data nașterii raportului obligațional și anume data de 14.08.2012, 29.08.2012 și 20.09.2012, însă cum nu a înțeles să formuleze o atare cerere, instanța, ținută fiind de obiectul cererii nu le poate acorda din oficiu.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de reclamanta creditoare . SRL, va obliga pârâta debitoare ., să plătească reclamantei creditoare . SRL, suma de 4.290 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, în termen de 20 de zile de la comunicare și va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere.
În conformitate cu disp. art. 453 alin.1 C.pr.civ., debitoarea va fi obligată să plătească creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
O R D O N Ă:
Admite în parte cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată formulată de reclamanta creditoare . SRL, CUI RO_, J_, cu sediul în Ploiești, .. 80, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta debitoare ., CUI RO_, J_, cu sediul în B. de Jos, ., jud. Bistrița-Năsăud, și pe cale de consecință:
Obligă pârâta debitoare ., să plătească reclamantei creditoare . SRL, suma de 4.290 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate în termen de 20 de zile de la comunicare.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere.
Dispune obligarea pârâtei debitoare la plata în favoarea reclamantei creditoare a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva prezentei ordonanțe, se poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din 08.11.2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED/DACT
BV/R.
12.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 7079/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
