Plângere contravenţională. Sentința nr. 1652/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1652/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 6699/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1652/2013
Ședința publică din data de 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., Judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul CATARAGIU C. C., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 14.04.2012 de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD.
Cauza a fost reținută în pronunțare la data de 20.02.2013, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27.02.2013, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată inițial la data de 18.04.2012, la Judecătoria Gura Humorului, ulterior declinată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul C. C. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 14.04.2012, de către intimatul INSPECTORATUIL JUDEȚEAN DE POLIȚIA BISTRIȚA NĂSĂUD, ca nelegal, înlocuirea sancțiunii amendă cu sancțiunea avertisment și restituirea sumelor achitate cu titlu de amendă.
În motivare a arătat că, din punct de vedere al temeiniciei consideră că nu există probatoriu în cauză, iar sarcina probei, în cazul de față, cade în sarcina celui care a constatat contravenția conform practicii CEDO( respectiv cauza A. contra România). Lipsește cu desăvârșire proba doveditoare menționată în procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, . nr._ din 14.04.2012. Amenda a fost aplicată, susține agentul constatator, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 lit. e din OG nr.195/ 2002. În altă ordine de idei este de notorietate faptul că în momentul controlului te emoționezi și datorită stării de panică a recunoscut că se putea să fi săvârșit contravenția. Din punct de vedere al legalității, arată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 14.04.2012 a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare. Agentul constatator a întocmit procesul - verbal de contravenție cu încălcarea dispozițiilor obligatorii ale art. 19 alin (1) al OG nr.2 /2001 actualizată și anume „ în cazul în care procesul - verbal de contravenție va cuprinde confirmarea faptei săvârșite de cel puțin un martor, procesul - verbal de contravenție va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia ". În acest caz lipsește numele unui martor în acest proces verbal și lipsește semnătura acestuia care este obligatorie. Procesul-verbal nu probează prezumtiva faptă. Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată. Petentul se bucură de prezumția de nevinovăție până la proba contrară. Proba este în sarcina agentului constatator. Procesul - verbal, fără probe temeinice în sensul celor arătate în cuprinsul său, nu probează săvârșirea contravenției.
Practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plângerii contravenționale, în sensul aplicării prezumției de nevinovăției în procesele contravenționale, cu consecința obligației pentru organul constatator de a face dovada celor afirmate în procesul - verbal de constatare a contravenției.
Astfel, art. 6 din Convenției, mult dezbătută în practica CEDO, statuiază că orice persoană se bucură de prezumția de nevinovăție în materie ,, penală ", Curtea stabilind că noțiunea de convenție este inclusă în noțiunea de ,, materie penală" ce este folosită în sens larg în cuprinsul Convenției. Pe cale de consecință, prin el însuși, în lipsa unor probe temeinice din care să reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul-verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție a petentului garantată atât de Constituția României, cât și de practica CEDO în materie. De altfel, este firesc să fie așa. In cazul contrar în care sarcina probei ar reveni petentului, de cele mai multe ori, acesta, independent de voința sa, ar fi pus în imposibilitate de apărare, cu consecința menținerii ca valabile a unor abuzuri sau vendete personale.
Petentul mai arată că, cu toții suntem șoferi sau avem rude și prieteni care au permis de conducere, încât cu toții știm că nu de puține ori suntem supuși unor abuzuri grave. Firește aceasta este realitatea în care trăim. De altfel, după ce CEDO a tranșat problema aplicării prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, în mod frecvent instanțele române și opiniile doctrinale au înfățișat această direcție.
Conform art. 16 alin (1) al OG nr.2/2001 procesul verbal de constatare a contravenției trebuia să cuprindă în mod obligatoriu: " datele personale din actul de identitate, inclusiv, ocupația și locul de muncă ale contravenientului" lucru ce lipsește cu desăvârșire în prezentul proces verbal.
În subsidiar, solicită transformarea amenzii în avertisment din următoarele motive: sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta, modul, mijloacele și circumstanțele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă nu prezintă pericol social, iar datorită faptului că este la prima abatere de acest gen, apelează la clemența instanței de judecată, înlocuirea amenzii cu avertisment. In acest sens rugam a avea in vedere și dispozițiile art. 7 din OG 2/2001: avertismentul consta în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile
În drept s-au invocat prev. art. 82 Cod procedură civilă, O.G. nr. 2 / 2001, O.U.G nr.195/2002, art.6 din Convenție si art. 24 din Constituția României. Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 7-8).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca legal și temeinic, din următoarele motive: prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 14.04.2012 la ora 18,03, în timp ce conducea autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Mureșenii Bârgăului, în zona restaurantului „R.", pe sensul de mers Vatra Dornei - Bistrița, a depășit autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului rutier „depășirea interzisă" și încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă simplă care desparte sensurile de deplasare.
Prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul 1-a semnat fără obiecțiuni, cu mențiunea că recunoaște fapta, mențiune pe care a confirmat-o prin semnătură executată în dreptul ei, separat de semnăturile executate pentru luare la cunoștință și pentru înștiințare de plată. În plângerea contravențională formulată, petentul arată că el consideră că nu există probatoriu în cauză pentru fapta comisă în localitatea Tiha Bârgăului, astfel că, potrivit practicii CEDO - citată fiind cauza A. contra României - ar reveni în sarcina agentului constatator să probeze fapta în fața instanței. Opinează că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu probează fapta, invocând pretinse abuzuri grave la care sunt supuși conducătorii auto de către polițiștii rutieri. Procesul-verbal este criticat și pentru nelegalitate - fiind invocate lipsa datelor privind ocupația contravenientului și locul său de muncă, dar și încălcarea art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 prin pretinsa lipsă a semnăturii martorului. În subsidiar se solicită înlocuirea amenzii cu avertisment invocându-se dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 și cele ale art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, susținându-se că fapta ar fi lipsită de pericol social și ar fi fost comisă fără intenție. Plângerea a fost greșit îndreptată la Judecătoria Gura Humorului, unde s-a format dosarul_ . În acest dosar a depus întâmpinare prin care a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Bistrița, dar a formulat și apărări de fond, propunând probe și depunând înscrisuri.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ căruia i se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie, consacrată în practica judiciară internă. Cităm, în acest sens, din jurisprudența recentă a Judecătoriei Bistrița, Sentința Civilă nr. 6110/09.11.2009 (dosar civil nr._ ), rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 112/19.03.2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, Sentința Civilă nr. 739/2010 (dosar_ ), Sentința Civilă nr. 731/2010*(dosar nr._ ). În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R, Curtea constituțională a stabilit, în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008: ..faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgenții a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal întocmit de agentul constatator în baza constatărilor sale personale nu contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind în conformitate cu aceasta. Astfel, cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și la Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei, (2005). în această din urmă cauză, reclamantul a invocat încălcarea prezumției de nevinovăție prin inversarea sarcinii probei în fața autorității jurisdicționale. Cazul se referă la o sancțiune aplicată de Inspectoratul de muncă, agentul constatator stabilind în urma unei inspecții existența unei persoane care lucra fără forme legale le ferma reclamantului. Autoritatea administrativă învestită cu soluționarea plângerii 1-a invitat pe reclamant să dovedească contrariul celor reținute de ofițerul inspectoratului de muncă iar Curtea a apreciat" că autoritățile austriece au acționat în limitele prevăzute de art. 6 paragraful 2 din Convenție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Textul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
Cauza A. contra României, invocată de petent nu are relevanță pentru prezenta cauză întrucât în speța respectivă nu a fost vorba de o constatare directă a agentului constatator ci de o sesizare făcută de o terță persoană, împrejurare în care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu prezenta fapte pe care agentul să le fi perceput personal. în speța de față însă, agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției, faptele descrise în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind percepute direct și nemijlocit, ex propriis sensibus.
Mai mult, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost semnat și de martorul T. T., conducătorul autovehiculului depășit neregulamentar, care a confirmat astfel starea de fapt descrisă. Conform art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001, semnătura unui martor asistent este necesară pentru a confirma lipsa contravenientului, imposibilitatea sau refuzul acestuia de a semna; în cazul de față, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind semnat de contravenient, nu era necesară semnătura unui martor. Cu toate acestea, martorul, având calitatea de martor ocular, nu doar de martor asistent, a semnat procesul-verbal pentru a confirma starea de fapt reținută de agentul constatator. În acest context solicită a se observa că afirmația petentului cu privire la încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) din OG nr. 2/2001 prin lipsa numelui și semnăturii martorului este în întregime neadevărată, dovedind că petentul, care a semnat procesul-verbal deci i-a parcurs conținutul, încearcă să inducă în eroare instanța. Lipsa mențiunilor privind ocupația contravenientului și locul acestuia de muncă nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului-verbal. Redactarea textului art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001, conform căruia procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu "datele personale din actul de identitate; inclusiv ocupația și locul de muncă ale contravenientului" face trimitere la datele care sunt consemnate în actul de identitate - în actul de identitate al petentului nefiind însă înscrise mențiuni privind ocupația sa și locul de muncă. Agentul constatator nu avea posibilitatea de a cunoaște și a consemna aceste date în lipsa unor probe prezentate de contravenient, o simplă declarație în acest sens nefiind suficientă. Lipsa acestor date nu produce și nu poate produce nici o vătămare pentru că dispozițiile privind circulația pe drumurile publice, inclusiv cele privind depășirea, se adresează tuturor participanților la trafic, indiferent de ocupațiile sau locurile lor de muncă. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate mențiunile obligatorii, a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității conform art. 17 din OG nr. 2/2001. Interdicțiile privind efectuarea manevrei de depășire au fost instituite pe anumite sectoare de drum în interesul siguranței participanților la trafic, încălcarea acestor interdicții se soldează adeseori cu accidente cu consecințe grave, victime fiind nu doar cei care încalcă regulile privind efectuarea manevrelor ci și alți participanți la trafic, puși în situația de a nu putea evita pericolele provocate de conducătorii auto care efectuează manevre similare cu manevra efectuată de petent. Sancțiunea a fost corect individualizată, fiind aplicată în limitele prevăzute de actul normativ, așa-cum dispune art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001. A fost aplicată amenda minimă prevăzută, fără a exista motive pentru înlocuirea sancțiunilor cu avertisment, fapta fiind gravă. De altfel, atitudinea petentului, care nu manifestă regret pentru fapta comisă, pe care o contestă, solicitarea înlocuirii amenzii cu avertisment fiind doar un capăt de cerere subsidiar, nu este de natură a crea convingerea că sancțiunea cu avertisment ar fi suficientă pentru a se îndrepta. Din motivele arătate mai sus, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. Solicită judecarea cauzei inclusiv în lipsa pârâtului, legal citat, conform prevederilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În drept s-au invocat art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001,art. 100 alin. (3) litera „e" și art. 109alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată; art. 120 alin. (1) literele „h" și „i" din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.04.2012 de intimatul I. Bistrița – Năsăud, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., constând în aceea că, în data de 14.04.2012, la ora 18:03, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Mureșenii Bîrgăului, în zona restaurantului R., și a depășit autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului rutier „depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă simplă care desparte sensurile de deplasare.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiilor art. 17 din OG 2/200l sub sancțiunea nulității absolute.
Privitor la susținerea petentului din plângerea contravențională potrivit căreia nu au fost respectate disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 instanța reține că potrivit textului legal invocat procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu ocupația și locul de muncă ale contravenientului, însă nerespectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001 se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care, spre deosebire de nulitatea absolută, este condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Având în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada unei vătămări care să îi fi fost cauzată prin neconsemnarea ocupației și locului de muncă și care să nu poată fi înlăturată altfel, instanța apreciază ca neîntemeiată această critică.
În ceea ce privește lipsa martorului asistent instanța reține că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 prezența martorului asistent este obligatorie, sub sancțiunea nulității relative, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Procesul-verbal de contravenție încheiat petentului fost semnat de acesta, astfel că prezența martorului și menționarea datelor de identificare ale acestuia nu erau obligatorii. Cu toate acestea, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezența martorului T. T., fiind consemnat și codul numeric personal al acestuia.
Ținând seama de aceste considerente instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, urmând a analiza temeinicia acestuia.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Stabilirea unei prezumții relative de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție este în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Astfel, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002R au drept scop asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, astfel că instituirea prezumției relative de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție respectă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la interesul protejat.
Având în vedere prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție atacat, recunoașterea de către petent, în momentul întocmirii actului sancționator, a săvârșirii faptei, și faptul că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, instanța constată temeinicia procesului-verbal de contravenție încheiat petentului, urmând a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C. C., domiciliat în Gura Humorului, ..101, județul Suceava, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ..1-3, județul Bistrița Năsăud, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JÎRGHIUȚĂ A. M. L.
Red/Dact
JA/NMR
11.04.2013/4 exp.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 5205/2013. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
