Plângere contravenţională. Sentința nr. 2655/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2655/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 6845/190/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2655/2013
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. C. V.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul R. O. G., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.05.2012 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici una dintre părți și nici martorul propus de intimat H. I. și T. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, apreciază că din partea intimatului a fost audiat martorul T. T. la termenul anterior de judecată, neimpunându-se audierea unui alt martor pentru acesta, petentul renunțând la administrarea probei cu martora încuviințată întrucât s-a aflat în imposibilitate de a indica numele și domiciliul acesteia, context în care, instanța consideră că nu se mai impune cu necesitate audierea și a martorului H. I.. Revine asupra probei încuviințate, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și față de actele existente la dosar reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul R. O. G. a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 29.05.2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD.
În motivare se arată că cele descrise în actul sancționator de către agentul constatator nu sunt conforme de realitatea, fapt ce poate fi confirmat de martorul G. G., persoană aflată în autoturismul condus de petent la momentul constatării faptei contravenționale.
La data de 29.05.2012, petentul se deplasa, la volanul autoutilitarei M. cu numărul de înmatriculare_, în direcția Vatra Dornei-Bistrița, în mașină aflându-se și numitul G. G.. În localitatea Tiha Bîrgăului, pe acostament, pe partea stângă, se afla un polițist care i-a făcut semn autoturismului cu numărul de înmatriculare_ să oprească iar petentul, care circula în spatele acestuia, întrucât maina a frânat brusc, a efectuat o manevră de evitare înspre stânga, fără a avea intenția de a depăși, însă. În momentul ulterior, agentul l-a oprit și pe petent și l-a somat să meargă la postul de poliție unde, odată ajuns, i-a înmânat un document să-l semneze. Petentul susține că agentul constatator i-a reținut și permisul de conducere deoarece acesta a refuzat să se înțeleagă cu el referitor la presupusa faptă contravențională constatată.
În cuprinsul procesului verbal se arată că petentul s-a angajat în depășirea autoturismului cu numărul de înmatriculare_ într-o zonă în care era interzisă această manevră, respectiv pe linie continuă, aspect negat de petent.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-8).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În motivare se arată că, prin procesul – verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 100 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 29.05.2012 la ora 29.05 a condus autoutilitara marca M. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17 (E58) în localitatea Tiha Bîrgăului, pe sensul de mers Vatra Dornei – Bistrița, și s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă care desparte sensurile de deplasare. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal pe care l-a semnat cu obiecțiuni, arătând că cele menționate nu ar fi adevărate, nu a efectuat depășirea, fapt care poate fi confirmat de martorul G. G..
Intimatul consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată întrucât, în fapt, în data de 29.05.2012 la ora 08.00 agentul constatator a observat că autovehiculul marca M. cu numărul de înmatriculare_ s-a angajat în efectuarea manevrei de depășire a autoturismului cu n umărul de înmatriculare_ încălcând marcajul cu linie continuă simplă care desparte sensurile de deplasare. în timpul efectuării manevrei neregulamentare, când cele două autovehicule circulau în paralel, fiind foarte aproape de locul comiterii faptei, agentul i-a făcut semn de oprire petentului, motivul opririi fiind tocmai manevra neregulamentară efectuată. Autoturismul cu numărul de înmatriculare BN-2I-TCM a fost lăsat să își continue deplasarea pe distanța care să permită petentului să revină pe banda de circulație inițială, după care a fost oprit, agentul constatator stabilind că era condus de T. T. domiciliat în . T.. nr. 60.
Contravenția a fost constatată în mod direct de agentul constatator, care a observat manevra interzisă inițiată și derulată de petent. Starea de fapt prezentată mai sus nu rezultă doar din observațiile agentului constatator ci și din declarațiile martorilor. Astfel, atât martorul T. T. cât și martorul H. I. domiciliat în satul T. nr. 253, care a fost pasager în autoturismul cu numărul de înmatriculare_, au evidențiat în declarațiile olografe date că petentul s-a angajat în depășire încălcând marcajul cu linie continuă și că în timp ce efectua această manevră, circulând în paralele cu autoturismul condus de T. T., agentul constatator a observat manevra neregulamentară și i-a făcut petentului semn de oprire, T. T. continuând să se deplaseze pentru a permite autovehiculului condus de petent să revină pe banda inițială de circulație și să oprească conform semnului făcut de polițist.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, conform art. 109 alin. (1) din OUG nr. 195/2002. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ căruia i se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie, consacrată în practica judiciară internă - Sentința Civilă nr. 6110/09.11.2009, în dosar civil nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 112/19.03.2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, Sentința Civilă nr. 739/2010, în dosar_, Sentința Civilă nr. 731/2010, în dosar nr._ .
În același sens, pronunțându-se cu privire la excepția de neconstituționalitate a unor articole ale OUG nr. 195/2002R. Curtea constituțională a stabilit. în Decizia nr. 796/03.07.2008 publicată în M. Of. nr. 571/29.07.2008: „faptul că, potrivit art. 109. alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancțiuni contravenționale se aplică de polițistul rutier dă expresie competenței acestui reprezentant al autorității publice, așa cum a fost reglementată de legiuitor". Voința legiuitorului este fără dubiu de a se constata contravențiile în mod direct de către agentul constatator, excepțiile reprezentând cazuri particulare în care faptele trebuie să fie constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum sunt cele privind viteza de deplasare ori conducerea sub influența unor substanțe, fiind expres prevăzute.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal întocmit de agentul constatator în baza constatărilor sale personale nu contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind în conformitate cu aceasta. Astfel, cu privire la constatarea faptei de către un agent abilitat și menținerea sancțiunii aplicate în lipsa probei contrare, Curtea s-a pronunțat în Hotărârea dată în cazul Janosevic contra Suediei, dar și la Hotărârea în cazul Blum împotriva Austriei, (2005). în această din urmă cauză, reclamantul a invocat încălcarea prezumției de nevinovăție prin inversarea sarcinii probei în fața autorității jurisdicționale. Cazul se referă la o sancțiune aplicată de Inspectoratul de muncă, agentul constatator stabilind în urma unei inspecții existența unei persoane care lucra tară forme legale le ferma reclamantului. Autoritatea administrativă învestită cu soluționarea plângerii l-a invitat pe reclamant să dovedească contrariul celor reținute de ofițerul inspectoratului de muncă iar Curtea a apreciat că autoritățile austriece au acționat în limitele prevăzute de art. 6 paragraful 2 din Convenție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
Procesul-verbal de contravenție nu este doar un ..act de acuzare", asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. Textul art. 34 al. I din OG 2/2001. permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Fără a stabili și vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat.
În cazul de față. constatarea directă a agentului constatator a fost confirmată de cei doi martori care au dat declarații scrise în acest sens.
Fapta reținută în sarcina petentului. prevăzută de art. 100 alin. (3) litera ..e" din OUG nr. 195/2002 este „nerespectarea regulilor privind depășirea". Formularea normei nu limitează contravenția la depășirea neregulamentară finalizată prin revenirea pe banda inițială de circulație ci incriminează nerespectarea oricăror reguli privind depășirea, subscriindu-se sferei de incidență a normei și manevra de depășire inițiată, realizată în parte dar întreruptă de intervenția agentului constatator, dacă actele materiale efectuate sunt neregulamentare.
Potrivit art. 45 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată. Depășirea este manevra prin care un vehicul trece Înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Sunt încălcate dispozițiile privind depășirea dacă la inițierea unei astfel de manevre s-au încălcat normele privind schimbarea direcției de mers, ieșirea din banda de circulație ori. după caz. cele privind asigurarea. Conform art. 77 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006. ..Marcajul longitudinal formal dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia". Rezultă că inițierea unei manevre de depășire cu încălcarea marcajului cu linie continuă reprezintă nerespectarea unei reguli privind depășirea, nerespectare care nu este condiționată de modul în care este continuată manevra. în cazul de față. autovehiculul condus de petent a virat spre stânga și a ieșit de pe banda de circulație inițială neregulamentar, cu încălcarea marcajului continuu, a circulat în paralel cu autovehiculul în depășirea căruia s-a angajat, revenind însă pe banda de circulație inițială datorită semnului agentului constatator, care a observat manevra neregulamentară. Manevra efectuată nu este doar neregulamentară ci și foarte gravă pentru că pe durata în care autovehiculul condus de petent a circulat pe sensul opus de mers a existat un real pericol pentru circulația pe acel sens. pericol care a încetat numai la revenirea pe banda inițială de circulație.
În privința afirmației petentului referitoare la eventuala solicitare a agentului de a „se înțelege", afirmație foarte gravă, petentul este dator să prezinte probe. Din raportul agentului constatator și din declarațiile martorilor rezultă că, din contră, petentul a fost cel care, cu rugăminți și cu amenințări, a încercat să îl determine pe agentul constatator să nu îl sancționeze sau să îi aplice o amendă pentru altă faptă, pentru care nu este prevăzută și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.
Sancțiunile au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. (3) teza 1 din OG nr. 2/2001. Din istoricul abaterilor petentului rezultă că acesta a mai fost sancționat în repetate rânduri pentru încălcări ale normelor privind circulația pe drumurile publice, astfel că o eventuală solicitare de reindividualizare a sancțiunii principale ar fi neîntemeiată.
În drept s-au invocat prevederile art. 45 alin. (I) și art. 100 alin. (3) litera „e" din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 77 alin. (2) și art. 120 lit. „i" din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 17-22).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 19/2002, reținându-se în sarcina petentului că la data de 29.05.2012, ora 0800, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe DN17(E58), în localitatea Tiha Bârgăului, pe sensul de mers Vatra Dornei-Bistrița, angajându-se în manevra de depășire a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă ce desparte sensurile de deplasare.
Verificând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că nu se impune anularea procesului-verbal pentru aspecte ce țin de legalitatea acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța remarcă că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Textul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Însă, fără a stabili vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat Prin urmare, sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcționare al prezumției simple (art. 1203 din vechiul Cod civil), astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia a fost stabilită prezumția. Pe cale de consecință, această modalitate nu se referă la aplicarea în procedura contravențională a prevederilor art. 1.169 din vechiul Cod civil, care ar presupune că actul sancționator face dovada vinovăției persoanei sancționate înainte de administrarea oricărei probe. Dar nici nu se poate ignora faptul că reprezentantul intimatului a relevat o stare de fapt, constatată ex propriis sensibus, stare de fapt ce nu a fost combătută pe tărâm probator de petent.
Astfel, în cauză, au fost audiați martorul propus de petent (fila 24) ce a declarat că nu a observat ca linia continuă (n.red. axul drumului) ce desparte cele 2 (două) sensuri de deplasare să fi fost încălcată de petent, dar și martorul propus de intimat (fila 36), respectiv, conducătorul autovehiculului depășit, ce confirmă starea de fapt consemnată de agentul constatator. Față de declarațiile contradictorii ale martorilor, instanța apreciind că declarația martorului propus de petent este una dată pro causa, se va reține că starea de fapt expusă în procesul-verbal atacat este și cea reală, nefiind răsturnată prezumția de veridicitate a celor consemnate în acest sens de agentul constatator.
Față de cele expuse, instanța consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, o va respinge și pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul R. O.-G., cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.05.2012, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în mun. Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 02.04.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. C.-V. D. L.
RED/DACT
OCV/R.
08.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1777/2013.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
