Plângere contravenţională. Sentința nr. 4782/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4782/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 2903/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4782/2013
Ședința publică din data de 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JÎRGHIUȚĂ A., Judecător
GREFIER: M. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta N. F., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.03.2013 încheiat de intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, analizând actele dosarului, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița, invocată de intimat prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petenta N. F., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/03.03.2013, întocmit de intimatul I. S., ca nelegal și înlăturarea sancțiunii complementare.
În motivare a arătat că în procesul-verbal s-a menționat că a fost încheiat în ziua de 03.03.2013, ora 10,36 în localitatea BÂRSĂU-M., reținându-se în continuare că în ziua de 03.03.2013 ora 1031, locul BÂRSĂU-M., Km (?) 200, ar fi săvârșit următoarele: „A condus auto (...), prin loc. Bârsău - M. cu viteza de (?) Km/h fiind înregistrat cu aparatul radar . 4(?) montat pe autovehiculul MAI_ depășind cu peste 50 Km/h viteza egală în localitate", fapta fiind prevăzută de „art. 49/1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102/3/e din OUG nr.195/2002", stabilindu-se amendă în cuantum de 675 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. La rubrica „Martor asistent" s-a menționat „Filmat video HD SI-23".
Sub aspectul legalității, invocă nulitatea absolută a procesului-verbal pentru motivul că fapta constatată cu ajutorul mijlocului tehnic nu a fost constatată nemijlocit de agentul care a redactat procesul-verbal, anterior întocmirii și înmânării către petentă. Din procesul-verbal a cărui nulitate o învederează reiese că agentul care l-a întocmit nu a fost de față la locul BÂRSĂU-M., Km (?) 200", unde în fapt s-a constatat săvârșirea faptei ci l-a încheiat într-un alt loc, neprecizat, din localitatea BÂRSĂU-M., loc de unde cu propriile simțuri acesta nu putea să observe dalele constatate cu radarul montat pe autovehiculul menționat în actul încheiat. În susținere arată că art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 actualizată dispune că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat (...)". Aceeași dispoziție se regăsește și în legea specială - Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - Anexa 1 la H.G.R.- Nr. 1391/2006, unde la art. 180 alin.1 prevede că în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A care cuprinde în mod obligatoriu data, ora și locul unde este încheiat; (...)". Subliniază că în procesul-verbal s-a menționat neechivoc că locul constatării ei este altul decât cel al locului întocmirii actului. Așadar, de la locul constatării faptei, Km (?) + 200, - ora l0,31, autovehiculul a rulat în continuare până la momentul când a fost oprită din trafic, la ora 10,36, adică într-un alt loc, diferit de cel al săvârșirii faptei și neprecizat în cuprinsul procesului verbal. Întrucât procesul-verbal nu a fost întocmit de agentul care a constatat nemijlocit fapta, ci de un substituit al acestuia, iar fapta reținută cu ajutorul mijlocului tehnic, nu a fost constatată la Km (?) + 200, ora l0,31, de agentul de poliție care a întocmit actul de sancționare, sau ulterior, însă obligatoriu până la momentul întocmirii, solicită să se constate nulitatea absolută a acestuia. Nereținerea în conținutul procesului verbal cu exactitate a locului din localitatea Bârsău - M. în care s-a încheiat procesul - verbal face greu de administrat proba cercetării la fața locului la cerere sau din oficiu, prevăzută de art. 345 alin.1 Cod proc.civ., tocmai pentru a se verifica dacă din acel loc și de la acea depărtare, având în vedere că autovehiculul până la locul întocmirii procesului-verbal a mai rulat o anumită distanță, parcursă în aproximativ 5 minute, era posibil de perceput viteza indicată de mijlocul tehnic.
Raportat la reținerea locului constatării faptei și a locului întocmirii procesului - verbal, apreciază că pentru agentul redactor al procesului-verbal reprezentarea faptei la momentul reținerii săvârșirii a fost imaginară și nu reală. Legiuitorul prevede că mențiunile cu privire la locul constatării și al încheierii procesului-verbal sunt obligatorii, deoarece sunt esențiale în stabilirea adevărului. Omisiunea de a menționa în mod real locul din localitatea Bârsău-M. în care s-a încheiat procesul-verbal precum și locul în care se găsea agentul de poliție care a încheiat actul de sancționare demonstrează aplicabilitatea principiilor „in dubio pro reo" (dubiul profită învinuitului) și „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius" (în caz de îndoială se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), întrucât agentul constatator nu a probat, fără nici un dubiu, săvârșirea contravenției. Agentul care a întocmit procesul-verbal nu a constatat personal valoarea indicată pe mijlocul tehnic, că acesta se afla doar în localitate, însă nu la locul reținerii faptei, lângă aparatul descris. Așadar, prezumția de temeinicie este răsturnată, întrucât locul încheierii procesului-verbal este altul decât cel al locului reținerii contravenției si prin urmare fapta reținută nu putea fi constatată nemijlocit de către agentul constatator înainte de reținerea ei. Pe cale de consecință, având în vedere că procesul-verbal nu indică în mod explicit locul întocmirii, ci doar locul în care s-a reținut săvârșirea pretinsei fapte, în cauză nu sunt suficiente argumente pentru a determina cu certitudine situația de fapt dincolo de orice dubiu. Conform jurisprudenței CEDO acuzația adusă este o acuzație penală în sensul convenției, iar aceasta, în procedura contravențională, beneficiază de prezumția de nevinovăție, cu scopul de a proteja persoanele de posibilele abuzuri din partea autorităților, fapt pentru care sarcina probei îi revine în primul rând organului constatator prin însuși conținutul procesului-verbal, iar nu petentei. Cum din procesul-verbal rezultă în mod cert că agentul redactor nu a fost de față la locul constatării contravenției, reiese că acesta a nesocotit în plus și disp. art. 109 teza l-a din OUG. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier. Prezența agentului rutier neputând fi ubicuă atât la locul reținerii faptei cât și în locul unde a fost oprită din trafic și unde s-a încheiat procesul-verbal, răstoarnă prezumția de adevăr a acestuia. Astfel, în lipsa unor motive neechivoce, reținute, care să justifice întocmirea procesului-verbal într-un alt moment și loc decât cel al constatării contravenției cu ajutorul mijlocului tehnic, fac dovada că procesul-verbal încheiat excede cadrului legal, fiind netemeinic încheiat. În temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, cu privire la situația de fapt, subliniază că nemenționarea locului din localitate unde s-a întocmit procesul-verbal, a motivelor care au condus la încheierea lui în alt moment și loc decât cel al reținerii faptei, creează o stare de dubiu cu privire la săvârșirea faptei contravenționale reținute. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare", asemănător rechizitoriului ci, prin conținutul său, trebuie să fie și un mijloc indubitabil de probă, întrucât orice dubiu îi profită celui acuzat. În acest sens Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Lipsa mențiunilor concrete cu privire la locul din localitatea în care s-a încheiat procesul-verbal, pentru a demonstra că din acel loc era vizibilă valoarea indicată de aparatul radar, o pune în situația de a-și formula apărările în funcție de aceste ignorări.
În drept s-au invocat, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr.195/2002 republicată, H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 148 și urm. și art. 345 alin.1 Cod proc. civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 6-8).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale depusă, ca nefondată.
În motivare a arătat că, petenta a fost sancționată contravențional conform art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/ 2002 rep. și i s-a încheiat procesul verbal . nr._ de către ag. P. V. din cadrul SPR S.. S-a reținut că la data de 03.03.2013 orele 10,31 petenta a condus auto cu nr. de înmatriculare_ prin localitatea Barsau M. fiind înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 124 km/h. Solicită instanței de judecată să se pronunțe asupra excepției de necompetenta teritorială având în vedere că fapta a avut loc în circumscripția teritorială a Judecătoriei Jibou. Petenta solicită anularea procesului verbal motivând că nu recunoaște fapta menționata în acest act.
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 si 17 din OG 2/2001. Sub aspectul temeiniciei arată că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările in care aceasta a fost săvârșita, la modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum si la circumstanțele personale a le contravenientului. Arată că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 189 Cod Proc. Civ., care, potrivit dispozițiilor legale invocate, nu pot fi audiate ca martori. Totodată se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil. Face precizarea că fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat iar potrivit art. 109 alin.3 din OUG 195/2002 și nu este necesară înscrierea în procesul verbal a datelor de identificare ale unui martor. Conform art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/ 2002 rep. "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda, prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:... e) - depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."
În drept s-au invocat art.115-119 Cod proc. civ; O.U.G.195/2002; R.A.O.U.G.195/2002; O.G.2/2001.
Conform art.242 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea în lipsă.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f 20-31).
În data de 07.05.2013, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal contestat și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 675 lei și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Prin întâmpinarea formulată, organul constatator nu infirmă, dar nici nu probează că fapta reținută nu a fost constatată de ag. P. V., menționat în procesul-verbal contestat, ceea ce demonstrează că nu sunt îndeplinite condițiile de formă impuse de art.180 alin.1 și art.181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006. Astfel, potrivit art.180 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006: „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, (...); descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, (...)." Așadar, legiuitorul a prevăzut expres, că în toate situațiile când agentul constată cu propriile simțuri săvârșirea contravenției, iar nu cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat, încheie proces-verbal după modelul prevăzut la Anexa 1 A.
Solicită să se constate că acesta a fost încheiat după modelul prevăzut de Anexa 1A, ceea ce dovedește că agentul care a întocmit procesul-verbal, nu a constatat fapta reținută cu ajutorul mijlocului tehnic omologat menționat în procesul-verbal, deoarece nu a fost de față la locul și momentul constatării contravenției. Pentru că, dacă ar fi fost, ar fi încheiat procesul-verbal în condițiile dispuse de art. 181 și după modelul prevăzut de Anexa 1D, unica situație când actul încheiat s-a fi putut bucura de prezumția de legalitate și temeinicie. Cum probele depuse de organul constatator la dosarul cauzei nu au fost percepute în intervalul cuprins între constatarea contravenției și momentul întocmirii procesului-verbal, solicită să se constate netemeinicia și nelegalitatea acestuia. Prin urmare nefiind de față, rezultă că nu a constatat fapta anterior opririi petentei din trafic, înainte de încheierea procesului-verbal, motiv pentru care acesta nu ar fi putut lua cunoștință de conținutul probelor care reprezintă imaginile din planșa foto și înregistrarea pe
CD, decât după încheierea și înmânarea procesului-verbal. În ipoteza în care agentul constatator ar fi fost la locul constatării contravenției, s-ar fi reținut că locul întocmirii procesului-verbal este unul și același cu cel al constatării contravenției, însă acestea sunt diferite ca timp și loc. Față de situația de fapt prezentată, raportat la locul reținerii săvârșirii contravenției, care este Bârsău-M., Km (?) 200, comparat cu cel al locului întocmirii procesului-verbal, organul constatator chiar dacă a depus probe la dosar, prin acestea nu poate face dovada că agentul constatator era în același moment și loc cu cel al constatării contravenției cu mijlocul tehnic omologat, însă înainte de încheierea procesului-verbal. Prin urmare, întrucât viteza ce reiese din probele depuse nu a fost constatată nemijlocit de agentul constatator P. V., și mai mult, nu a fost nemijlocit constatată anterior încheierii și înmânării procesului-verbal, reiese că fapta nu a fost constatată de acesta, motiv ce a determinat întocmirea procesului-verbal conform modelului prevăzut de Anexa 1 A. per a contrario, având în vedere că nu s-a întocmit proces-verbal conform Anexei 1D, reiese că agentul constatator, nu poate demonstra că ar fi constatat cu ajutorul mijlocului tehnic omologat fapta reținută, înainte de încheierea procesului verbal, situație ce determină răsturnarea prezumției de adevăr și legalitate a actului de sancționare, tocmai pentru că nu s-a întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă cerute de lege. Pe de altă parte, art. 181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 - Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006, prevede explicit că: „ (1) în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. (2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului." Cum în cazul de față întocmirea procesului-verbal s-a făcut potrivit formularului prevăzut de Anexa 1 A și nu de Anexa nr. 1D în condițiile dispuse de art. 181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, probează o dată în plus că, agentul care a întocmit procesul-verbal nu este una și aceeași persoană cu agentul care a constatat fapta din înscrisurile depuse la dosar, avându-se în vedere că acesta nu a fost de față la locul săvârșirii contravenției, iar prelucrarea înregistrărilor obținute cu ajutorul mijlocului tehnic omologat, nu s-a făcut anterior sau în momentul încheierii și înmânării procesului-verbal către subsemnata, deoarece acesta se afla la locul unde am fost oprită din trafic. Așadar, nefiind dovedită prezența agentului constatator și la locul constatării faptei, reiese că nu el este agentul ce a constatat fapta cu mijlocul tehnic, dar nici după prelucrarea înregistrărilor. în speță, agentul constatator ar fi putut fizic lua la cunoștință de conținutul înregistrărilor efectuate cu mijlocul tehnic omologat, doar după momentul încheierii și înmânării efective a procesului-verbal, situație ce răstoarnă prezumția de legalitate și adevăr a faptei reținute, prin neconstatarea cu propriile simțuri a faptei în condițiile dispuse de art.180 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, sau în condițiile prevăzute de art. 181 din același act normativ. Cum agentul constatator nu a fost de față la locul constatării contravenției și cum în cauză acesta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 181 din Regulament - Anexa 1 la H.G. nr. 1391./2006,. reiese că organul constatator nu a demonstrat dincolo de orice dubiu, identitatea dintre agentul care a constatat fapta si cel care a întocmit procesul-verbal contestat. Având în vedere că fapta reținută, nu s-a putut constata cu propriile simțuri potrivit art. 180 și cum nu s-a dovedit nici îndeplinirea condițiilor dispuse de art. 181, reiese că procesul-verbal astfel cum a fost încheiat, nu se poate bucura de prezumția de legalitate și adevăr, așa cum susține organul constatator la alineatul 1 în întâmpinare. Prin urmare, acest proces-verbal contestat nu este acela la care se referă Decizia nr. 197/2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și nici Decizia nr. 259/2007 care se referă la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin.1 și 7, art. 17, art. 18, art. 19 alin.1, art. 25 alin.1 și 3, art. 26 alin.3, art. 27, art. 28, art. 33 alin.1 și art. 34 alin.1 din același act normativ.
Raportat la prevederile legale aplicabile în cauză, reiese că oprirea petentei la data de 03.03.2013, ora 1036 în localitatea BÂRSĂU-M., și nu în ziua de 03.03.2013 ora 1031, la Km (?) 200 (menționat în procesul-verbal), din BÂRSĂU-M., demonstrează că a fost oprită din trafic de către un agent constatator care în fapt nu a constatat contravenția reținută, înfrângând astfel disp. art. 177 și 182 alin.1 din Regulamentul - Anexa 1 la H.G. nr. 1391/2006, întrucât agentul constatator nu a constatat nici cu propriile simțuri, dar nici cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat, săvârșirea contravenției, înainte, în momentul sau după oprirea sa din trafic și anterior încheierii și comunicării actului de contravenție. Prin urmare, întrucât actul întocmit de agentul constatator produce dubii, potrivit jurisprudenței CEDO, acest fapt conduce la anularea lui, avându-se în vedere că întocmirea procesului-verbal s-a făcut prin nerespectarea condițiilor impuse de lege, ceea ce a generat o situație incertă, ce lasă loc îndoielii care profită petentului (in dubio pro reo). În măsura în care până la momentul încheierii procesului-verbal, nu agentul constatator care a întocmit procesul-verbal a constatat fapta direct sau cu ajutorul mijlocului tehnic menționat în cuprinsul său, rugăm să rețineți că în cauză, nu mai operează prezumția de veridicitate a procesului-verbal, atâta timp cât poate fi invocată prezumția de nevinovăție a petentei, care este evidentă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele :
Prin procesul – verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimatul I. Bistrița – Năsăud la data de 03.03.2013, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 675 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 03.03.2013 a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ prin localitatea Bârsău M. fiind înregistrată de aparatul radar circulând cu viteza de 124 Km/h.
Potrivit art.32 al. 1 din OG 2/2001 plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Cum contravenția s-a săvârșit de către petentă în loc. Bârsău M., localitate aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Jibou, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale de soluționare a plângerii și în considerarea dispozițiilor citate mai sus, rap. la art. 131 și 132 din Noul cod de procedură civilă, urmează să decline competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bistrița.
Declină competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta N. F., cu reședința în Bistrița, ..38A, județul Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE S., cu sediul în Z., ..14, județul S., în favoarea Judecătoriei Jibou.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
JÎRGHIUȚĂ A. M. L.
Red/Dact
JA/NMR
21.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 629/2013.... | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 7520/2013.... → |
|---|
