Plângere contravenţională. Sentința nr. 7683/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7683/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 2631/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7683/2013
Ședința publică din data de 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. I. F., judecător
GREFIER: B. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul H. C. G. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 22.02.2013 de reprezentanții intimatului I. BN - S. RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se constată că a fost atașat procesul-verbal încheiat la data de 25.10.2013, ora 12, cu ocazia vizionării, în camera de consiliu, a înregistrării video transmisă de I.P.J Bistrița – Năsăud.
Instanța, față de actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, petentul H. C. G. a solicitat în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 22.02.2013 de reprezentanții intimatului I.P.J BN - S. RUTIER, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, din data de 22.02.2013, ora 16:49, în localitatea Șieu Măgheruș, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 78 km/oră, cât este limita legală la . baza dispozițiilor art. 100 alin. 2, din OUG 195/2012, agentul constatator i-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei. Un alt motiv pentru care solicită anularea procesului-verbal este faptul că este o persoană încadrată în grad de handicap 2, accentuată, și are nevoie de bani pentru procurarea unor medicamente, cât și efectuarea unor tratamente medicale, care necesită fonduri ridicate de bani. Menționează că este adevărat că a depășit viteza legală impusă pentru acel sector de drum, însă din omisiune, motiv pentru care solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, având în vedere gradul de pericol social redus al faptei și conduita general bună a petentului în calitate de conducător auto. Subliniază că, actul sancționator nu cuprinde nici elementele obligatorii impuse de O.G. 2/2001, respectiv de art. 16, care statuează că „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acei prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea." Același act normativ prevede că conform art. 19, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Petentul mai arată că a achitat jumătate din amendă, motiv pentru care solicită restituirea acesteia.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În drept nu s-a invocat nici un temei legal.
În probațiune s-au depus înscrisuri fila 4-7.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei, petentul a solicitat în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 22.02.2013 de reprezentanții intimatului I. BN - S. RUTIER, ca fiind netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment
În drept a invocat dispozițiile art. 16 și art. 19 din OG 2/2001.
În probațiune a depus la dosarul cauzei înscrisurile: proces-verbal de contravenție, proces-verbal de comunicare, copie carte de identitate, dovada achitării a jumătate din amenda stabilită, precum și certificat de încadrare în grad de handicap, toate înscrisurile fiind certificate cu originalul, fila 12-16.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa sa, conf. art. 411, al. 1, pct. 2 Cod pr. civ.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic, din următoarele motive: prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat conform art. 108 alin. 1 litera b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 22.02.2013 la ora 16,42 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Șieu Măgheruș, la km. 47+300m, cu viteza de 78 km/h, în zonă în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, viteza de deplasare fiind măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_. S-a consemnat că fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și că petentul, deși a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, a refuzat să îl semneze și a solicitat să îi fie comunicat la domiciliu. Comunicarea s-a făcut în data de 03.03.2013 când un agent de poliție s-a prezentat la domiciliul contravenientului pentru afișarea procesului-verbal iar petentul, fiind prezent la domiciliu, a primit o copie și a semnat de primire pe procesul-verbal de comunicare întocmit de agent. În plângerea contravențională formulată, petentul critică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru lipsa mențiunilor privind ocupația și locul său de muncă, lipsa semnăturii unui martor asistent și lipsa mențiunii privind instanța la care poate fi contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Pentru aceste motive solicită anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca nelegal și netemeinic. Mai arată petentul că este încadrat în gradul 2 de handicap și are nevoie de bani pentru procurarea de medicamente, solicitând în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment. Apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Cu privire la criticile de nelegalitate ale procesului-verbal arată că, conform art .16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, în procesul-verbal de constatare a contravenției se menționează datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului. Tezele sunt delimitate prin semnul „;" iar modul de redactare indică faptul că textul se referă la ocupația și locul de muncă menționate în actul de identitate. Textul în cauză este aplicabil doar în măsura în care actul de identitate conține astfel de mențiuni. Actul de identitate al petentului nu conține astfel de mențiuni iar agentul constatator nu poate consemna ocupația și locul de muncă decât în măsura în care contravenientul probează o anumită ocupație și un anumit loc de muncă. Contravenientul nu a probat astfel de date iar lipsa lor nu poate atrage nulitatea procesului-verbal pentru că nu s-a produs nici o vătămare, dispozițiile privind limita maximă de viteză fiind opozabile tuturor contravenienților, indiferent de ocupația sau locul de muncă al fiecăruia. Conform art. 109 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi întocmit fără a fi necesară semnătura unui martor atunci când fapta este constatată cu un mijloc tehnic, chiar și în situația în care procesul-verbal ar fi întocmit în lipsa contravenientului. In aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care prevede că „In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", agentul constatator a consemnat împrejurarea că fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic, situație în care, conform art. 109 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 nu este necesară semnătura unui martor. Termenul exercitării căii de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este consemnat în formularul procesului-verbal iar lipsa mențiunii privind instanța competentă nu a produs nici o vătămare, dovada în acest sens fiind faptul că plângerea se află pe rolul instanței competente. Chiar dacă petentul ar fi depus în termenul legal plângerea la o altă instanță, nu s-ar fi produs nici o vătămare întrucât instanța sesizată eronat poate să își decline competența în favoarea instanței competente. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate mențiunile obligatorii conform art. 17 din OG nr. 2/2001 și nu este afectat de cauze de nulitate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, petentul precizează în chiar conținutul procesului-verbal că este adevărat că a depășit viteza legală, astfel că critica de netemeinicie a procesului-verbal apare ca nesusținută. Această critică este neîntemeiată. Fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic fapt probat de buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 27.04.2012, cu termen de valabilitate de un an. în privința numărului de înmatriculare_, menționat în buletinul de verificare metrologică, facem precizarea că a aparținut autovehiculului pe care este montat cinemometrul până în data de 05.11.2012, dată la care autovehiculul, deținut anterior în baza unui contract de leasing, a devenit proprietatea MAI și a fost reînmatriculat cu numărul MAI_, fără ca cinemometrul să fie demontat și fără a se pierde valabilitatea verificării metrologice. Numărul-de înmatriculare anterior și cel actual sunt consemnate în cartea de identitate a vehiculului. Viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent este cea consemnată în procesul-verbal de contravenție, așa cum rezultă din înregistrarea video.
Cu privire la petitul subsidiar de înlocuire a amenzii cu avertisment, intimatul arată că, sancțiunile contravenționale au fost aplicate în limitele prevăzute de actul normativ, așa cum dispune art. 21 alin. 3 teza I din OG nr. 2/2001. Conform cazierului auto, petentul a mai fost sancționat în mod repetat pentru depășiri ale vitezei maxime admise, conduita sa de încălcare repetată a normelor rutiere indicând un pericol social ridicat. Fapta concretă este una gravă, depășirea vitezei maxime admise în localitate fiind unul din factorii principali care determină producerea de accidente rutiere cu consecințe grave. Fapta este cu atât mai gravă cu cât petentul învederează că este încadrat în gradul 2 de handicap, posibilitățile de coordonare a autovehiculului fiind sensibil diminuate. Circumstanțele personale ale contravenientului nu sunt de natură să justifice o eventuală reindividualizare a sancțiunii aplicate - petentul având antecedente contravenționale și vădind lipsă de regret pentru fapta comisă, care rezultă din refuzul nejustificat de a semna procesul-verbal și din modul de redactare a plângerii, în care invocă neîntemeiat nulități inexistente și netemeinicia procesului-verbal. învederăm că art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 permite aplicarea avertismentului numai în cazurile în care fapta este de o gravitate redusă, în cazul de față gravitatea faptei nefiind cu nimic mai mică decât cea avută în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor sancțiunii. Din motivele arătate mai sus, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat art. 108 alin. 1 litera b pct. 2 și art. 109 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată; art. 19 alin. 3 și art. 21 alin. 3 teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au depus înregistrarea video, procesul-verbal atacat și procesul-verbal de comunicare, buletinul de verificare metrologică a cinemometrului radar și cartea de identitate a vehiculului pe care este montat, cazierul auto al petentului, prezenta întâmpinare în două exemplare, copii certificate cu originalele înscrisurilor propuse pentru probațiune și un CD conținând înregistrarea video a contravenției.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ încheiat la 22.08.2013 de reprezentanții Inspectoratul de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, petentul a fost sancționat conform art. 108 alin. 1 litera b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în data de 22.02.2013 la ora 16,42 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, în localitatea Șieu Măgheruș, la km. 47+300m, cu viteza de 78 km/h, în zonă în care viteza maximă admisă este de 50 km/h, viteza de deplasare fiind măsurată cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare MAI_. S-a consemnat că fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și că petentul, deși a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, a refuzat să îl semneze și a solicitat să îi fie comunicat la domiciliu. Comunicarea s-a făcut în data de 03.03.2013 când un agent de poliție s-a prezentat la domiciliul contravenientului pentru afișarea procesului-verbal iar petentul, fiind prezent la domiciliu, a primit o copie și a semnat de primire pe procesul-verbal de comunicare întocmit de agent.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte, instanța reține că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, fapta fiind descrisă și locul faptei fiind indicat în procesul verbal, neindicarea locului de muncă a contravenientului nefiind de natură a-i produce acestuia vreo vătămare.
Cu privire la încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 833/05.12.2007, în sensul că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor poate atrage cel mult o nulitate relativă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care se constată în condițiile legii. Ca urmare, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor este necesar ca petentul-contravenient să dovedească nu numai că agentul și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni ori a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției. În cauză nu poate fi reținut că prin neconsemnarea eventualelor obiecțiuni, i s-a produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Această vătămare nu există pentru că reclamantul a putut formula pe larg obiecțiunile în plângerea contravențională, ceea ce a și făcut. Conform art. 109 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi întocmit fără a fi necesară semnătura unui martor atunci când fapta este constatată cu un mijloc tehnic, chiar și în situația în care procesul-verbal ar fi întocmit în lipsa contravenientului. In aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care prevede că „In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", agentul constatator a consemnat împrejurarea că fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic, situație în care, conform art. 109 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 nu este necesară semnătura unui martor.
Tot astfel nu se poate reține o vătămare a petentului prin faptul că nu a fost indicată instituția la care trebuie să fie depusă plângerea, aceasta fiind formulată în termen și depusă la instanța competentă.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Instanța reține că fapta săvârșită de petent (prevăzută de art. 108 alin. 1 litera b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002) și anume aceea de a depăși cu 21 - 30 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, poate fi constatată numai cu mijloace tehnice corespunzătoare (în speță un aparat radar de detectat viteza de circulație a autoturismelor). Această faptă nu face parte din categoria celor ce pot fi constatate de agentul de poliție prin propriile simțuri, ci numai cu mijloace tehnice specifice conform art.109 alin. 2 O.U.G. 195/2002 . Astfel, din probele administrate în cauză, din înregistrarea video, efectuată cu aparatul radar, care a fost vizionată în cameră de consiliu, sens în care s-a încheiat procesul verbal de la fila 22 dosar, rezultă faptul că petentul a condus autovehiculul cu viteza de 78 km/oră, pe raza localității Sieu Măgheruș, pe un sector de drum unde viteza legală este de 50 Km/h. Numărul de înmatriculare a mașinii este evidențiat în momentul apropierii acesteia, înregistrarea fiind una cursivă și nefiind angajate în trafic alte vehicule, astfel încât nu există dubii asupra identității acesteia. Totodată instanța reține că în procesul verbal a fost consemnat faptul că înregistrarea s-a făcut cu aparatul R., montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, la dosar fiind depus buletinul de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier, montat pe acest autoturism. Astfel, din coroborarea acestor probe rezultă că în cauză au fost respectate toate prevederile legale privitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor de această natură, prezumția de nevinovăție a petentului fiind răsturnată, rezultând din probele administrate, faptul că acesta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent are un grad de pericol social ridicat, ținând cont de faptul că viteza la volan reprezintă principala cauză a accidentelor de circulație, iar viteza cu care circula petentul, raportat la sectorul de drum pe care se afla și la viteza legal admisă pe un asemenea sector de drum, era nepermis de mare, astfel încât sancțiunea aplicată de agentul constatator este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune o aplicarea altei sancțiuni – cu atât mai mult cu cât din cazierul auto a petentului (fila 27), rezultă că acesta nu se află la prima abatere de acest gen.
F. de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va respinge în totalitate plângerea formulata de petent, cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic încheiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. C. G., domiciliat în Bistrița, ..11, jud. Bistrița Năsăud, CNP:_, împotriva procesului verbal de contravenție, . nr._, încheiat la data de 22.02.2013 de INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ..1-3, jud. Bistrița Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. F. B. M.
Red/Dact
M./NM
28.10.2013
2ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5531/2013. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
