Plângere contravenţională. Sentința nr. 8292/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8292/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 2552/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8292/2013
Ședința publică din data de 18 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află pronunțarea în cauza având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . SRL, împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 12.02.2013, de către intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - G. F. BISTRIȚA NĂSĂUD.
Cauza s-a judecat în fond la termenul de judecată din data de 11.10.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 18.10.2013, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la data de 15.03.2013, petenta . SRL a solicitat să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 12.02.2013 de către intimata G. F. BISTRIȚA NĂSĂUD, precum și a sancțiunii aplicate întrucât acestea sunt netemeinice și nelegale, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivare se arată că, în urma unui control efectuat în data de 12.02.2013, la magazinul societății din localitatea Bistrița, .. 1-4, județ Bistrița-Năsăud, cu ocazia verificării temeiului legal al prețurilor, intimata a constatat că documentul justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate respectiv nota de intrare recepție nu era întocmită pentru niciun produs expus la vânzare. Mai menționează intimata că „nota de intrare recepție este documentul ce se întocmește la întocmirea mărfurilor și rămâne la locul de vânzare a mărfurilor constituindu-se document justificativ de înregistrare în contabilitate a prețurilor, așa cum prevede art. 6 din legea nr. 82/1991 coroborată cu O.M.F. 3512/2008." De asemenea, intimata reține că în perioada 06.02._13, petenta a comercializat cantitatea de 1.800 sticle ulei floarea soarelui marca „Proxi" 1 litru, la un preț promoțional de 4,99 lei/litru, preț care este mai mic decât prețul furnizorului de 4,69 lei fără TVA, conform facturii nr._/25.01.2013. Apreciindu-se că a încălcat prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991 și ale art. 17 din O.G nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, intimata a procedat la încheierea procesului verbal de constatare a contravențiilor mai sus rubricat, prin care a dispus sancționarea acesteia în temeiul art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1990 și respectiv ale art. 73 pct. 5 din O.G. nr. 99/2000, cu amendă în sumă de 4.000 lei.
Conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, „constituie contravenție următoarele fapte: deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate", iar conform art. 73 pct. 5 din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, „constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: oferirea spre vânzare a produselor în pierdere în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 17, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, republicată".
Fată de cele reținute de intimată, petenta învederează, cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, că societatea nu se face vinovată. Astfel, în mod tendențios intimata afirmă că nota intrare recepție nu este întocmită pentru niciun produs, în realitate însă acest document justificativ fiind prezentat organului de control care însă, în mod netemeinic și nelegal nu l-a luat în considerare din cauza faptului că nu îndeplinea cerințele de formă pretinse de acesta, asimilând avizul de însoțire a mărfii cu nota de intrare recepție.
Mărfurile au fost recepționate de la depozitul petentei din Cluj-N., pe bază de aviz de însoțire a mărfii, și au intrat în gestiunea magazinului, fiind întocmite notele de intrare recepție. De asemenea, organului de control i-a fost prezentat atât avizul de însoțire a mărfii cât și nota de intrare recepție, prin prezentarea unui „print screen" al înregistrării informatice a acesteia din sistemul informatic de gestiune Gold. Astfel, avizul de însoțire a mărfii nu constituie nota de intrare recepție astfel că menționarea prețului de vânzare în cuprinsul acestuia nu este necesară. Nota de intrare recepție cuprinde toate informațiile solicitate conform prevederilor legale.
Având în vedere toate aceste considerente, fapta societății petente nu constituie contravenția reținută în sarcina sa, motiv pentru care se impune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor mai sus menționat.
Cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de art. 73 pct. 5 din O.G. nr. 99/2000, petenta nu se face vinovată de această contravenție reținută în sarcina sa. În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 17 din O.G. nr. 99/2000 - „este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 16 lit. a) -c), e)-i), precum și în cazul produselor aflate în pachete de servicii. Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege orice vânzare la un preț egal sau inferior costului de achiziție, astfel cum acesta este definit în reglementările legale în vigoare" iar în conformitate cu prevederile art. 16 lit. i) din același act normativ, constituie vânzare cu preț redus "vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror prețuri de reaprovizionare s-au diminuat". La stabilirea prețului de vânzare cu amănuntul al uleiului marca "Proxi" societatea petentă a avut în vedere trendul descendent al prețului uleiului pe piață.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 16 lit. f) constituie vânzare cu preț redus "vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute" exceptate de la aplicarea prevederilor art. 17 din actul normative anterior menționat. În conformitate cu factura nr. 5368/05.11.2012 și factura nr. 5367/05.11.2012 emisă de furnizorul S.C. Argus S.A., livrarea uleiului marca "Proxi"s-a realizat în data de 05.11.2012, la prețul de 5,42 lei fără TVA. întrucât la sfârșitul lunii ianuarie petenta înregistra un stoc considerabil de ulei, în considerarea posibilității conferite de legiuitor, de a vinde chiar și sub prețul de achiziție, produse care în termen de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute, precum și a faptului că prețul pe piață al acestor produse este într-o continuă scădere (aspect confirmat de prețul de reaprovizionare diminuat - 4,69 lei fără TVA), s-a procedat la stabilirea prețului de vânzare astfel încât să se evite și diminueze orice pierdere. În lipsa aplicării acestei strategii comerciale, societatea petentă ar fi fost în imposibilitate de a mai vinde aceste produse pentru care prețul de reaprovizionare se diminuează continuu, împrejurare de natură a ne crea grave prejudicii.
Totodată, petenta susține că și alți agenți economici ce operează pe piața românească de retail, au practicat în aceeași perioadă prețuri similare pentru produse similare. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 lit. h din O.G. nr. 99/2000, constituie vânzare cu preț redus exceptat de la aplicarea prevederilor art. 17, vânzarea unui produs la un preț aliniat la cel legal practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială, pentru același produs, determinat de mediul concurențial. Prin urmare, fapta societății nu se circumscrie contravenției reținute în sarcina sa, fixarea prețului de vânzare sub valoarea de achiziției fiind permisă conform art. 16 lit. f, h și i din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
De asemenea, la data de 11.02.2013, în urma unui control operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru al societății petente din municipiul Cluj-N., Cartierul Zorilor, ., G. F. Cluj a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.02.2013 prin care a dispus sancționarea societății cu amendă în sumă de 10.000 lei, pentru săvârșirea aceleiași contravenții respectiv comercializarea produsului ulei marca Proxi 1 litru, sub prețul de achiziție. G. F. Cluj a reținut că fapta săvârșită de societate se circumscrie contravenției sancționate potrivit acelorași prevederi legale respectiv art. 73 pct. 5 din OG. 99/2000 privind comercializarea produselor și a serviciilor de piață. Prin urmare, anterior încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, societatea petentă a mai fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă, astfel încât, prin menținerea acestui proces-verbal se încalcă prevederile art. 5 alin. 7 din OG. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform căruia, "pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare".
În situația în care se va aprecia că fapta săvârșită de societate constituie contravenție, aceasta solicită să se ia act de faptul că este în prezența unei unități de contravenție. Cu toate că O.G. nr. 2/2001 care stabilește cadrul juridic al contravențiilor, nu cuprinde referiri la unitatea de contravenție, prevăzând doar, la art. 13 alin. 2 că, "în cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp", contravenția trebuie interpretată ca fiind în sfera materiei penale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte integrantă din dreptul intern al României începând cu anul 1994, Convenția fiind ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, în temeiul articolului 11 din Constituția României, iar în raport cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: norma juridică ce sancționează aceste fapte are caracter general și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerent în jurisprudența sa (cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative și nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Deopotrivă, în cauza A. c. României, paragraful 51, Curtea a reținut că în lumina criteriilor desprinse datorită jurisprudenței sale consacrate în domeniu (Ezeh și Connors vs. Marea Britanie, nr._/98 și_/98), în pofida caracterului pecuniar al sancțiunii, valoarea scăzută a acesteia și natura civilă a legii care sancționează contravenția în discuție, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale. Deși Statelor le este permis să depenalizeze anumite infracțiuni și să le reprime mai degrabă pe căi contravenționale, decât pe cale penală, autorii contravențiilor nu trebuie să se confrunte cu o situație defavorabilă doar pentru că regimul juridic aplicabil diferă de cel aplicabil în materie penală (G. vs. România). În principiu, Convenția permite Statelor libertatea de a transforma în infracțiune de natură penală și de a îl trata ca atare, cu condiția respectării art. 6 din Convenție (Deweer vs. Belgia, sentința din 27 februarie 1980). În concluzie, Curtea este de părere că, dacă depenalizarea contravenției în sine nu creează probleme, nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii față de posibile abuzuri ale autorităților creează o problemă din punct de vedere al art. 6 al Convenției. Reiterând importanța, pe parcursul unei proceduri care poate fi calificată ca "penală", a unei asemenea garanții necesară pentru restabilirea echilibrului între autorii presupuși vinovați și autoritățile însărcinate cu urmărirea și sancționarea lor, Curtea concluzionează că plângerea reclamantului nu a fost analizată în mod echitabil, conform art. 6 al Convenției. În materie penală, problematica administrării probelor trebuie examinată din perspectiva paragrafelor 2 și 3 din art. 6. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și presupune, printre altele, ca membrii instanței să nu plece de la ideea preconcepută cum că inculpatul este vinovat de comiterea delictului atunci când își exercită meseria; demonstrarea vinovăției revine acuzării și îndoiala este în favoarea acuzatului. În plus, acuzarea este obligată să informeze inculpatul asupra acuzațiilor ce i se aduc pentru ca acesta să aibă posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în consecință, și să prezinte suficiente dovezi pentru a demonstra vinovăția acestuia (Barbera, Messegue și Jabardo vs. Spania, sentința din 6 decembrie 1988; Bernard vs. Franța, sentința din 23 aprilie 1998).
Prin urmare, interpretând contravenția ca fiind în sfera materiei penale, fapta reținută în sarcina petentei are caracter continuu. Astfel, potrivit doctrine penale, infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forțe contrare, iar potrivit art. 13 alin. 2 teza finală din O.G. nr. 2/2001, "contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp." De asemenea, doctrina penală reține că infracțiunea continuă va fi tot o unitate naturală de infracțiune deoarece continuitatea actului nu influențează caracterul său de act unic având la bază o unică rezoluție delictuoasă. Fapta reținută în sarcina petentei este de fapt un act unic constatat la diferite intervale de timp prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 12.02.2013 încheiat de G. F. Bistrița care constituie obiectul prezentului dosar și prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.02.2013 întocmit de G. F. Cluj, săvârșit în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care fiecare în parte prezintă conținutul aceleași contravenții. Societatea operează un lanț de magazine specializat în comerțul cu amănuntul de produse alimentare, băuturi și tutun iar prețurile de vânzare sunt stabilite la nivel central pentru fiecare punct de lucru. Astfel, prin încălcarea prevederilor legale privind stabilirea prețului de vânzare societatea a săvârșit o singură faptă contravențională perpetuată în timp și spațiu. Prin urmare, faptă contravențională reținută în sarcina acesteia este săvârșită în formă continuă, fiind o singură contravenției pentru care se poate aplica o singură sancțiune contravențională, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform căruia, "pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare".
Astfel, petenta consideră că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă motiv pentru care se impune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 12.02.2013.
În situația în care se va aprecia că societatea se face vinovată de unele abateri reținute, pericolul social al faptei reținute în sarcina sa este redus și, pe cale de consecință, petenta solicită înlocuirea sancțiunii amenzii în sumă de 4.000 lei cu cea a avertismentului. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal". Sancțiunea aplicată petentei - amendă în sumă de 4.000 lei - este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei săvârșite, sens în care se arată că, astfel cum rezultă din consemnările intimatei, societatea a comercializat 1.800 sticle ulei floarea soarelui marca „Proxi" 1 litru, la prețul de 4,99 lei, valoarea totală a acestora fiind de 8.982 lei, reprezentând aproximativ dublul amenzii aplicate. De asemenea, prețul de vânzare a fost stabilit astfel în cadrul unei campanii promoționale anteriori căreia nu a mai fost sancționată pentru fapte similare. Soluția înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment a fost dispusă pentru aceleași considerente într-o speță similară și de Judecătoria Târgu J., prin sentința civilă nr. 3713/21.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ .
În motivarea precizării de acțiune se arată că, în ceea ce privește afirmația că fapta contravențională reținută în sarcina petentei are caracter continuu, fiind o singură contravenție pentru care se poate aplica o singură sancțiune contravențională, la data de 12.03.2013, G. F. T. a efectuat un control la sediul societății, ocazie cu care a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.03.2013 prin care a reținut următoarele: "oferirea spre vânzare a produselor în pierdere în alte cazuri decât cele prevăzute la ort. 17 din O.G. 99/2000 republicată; la data și ora controlului s-a constatat că S.C. P. R. Food S.R.L a oferit spre vânzare și a vândut prin toate magazinele P. din România în perioada 06-10.02.2013 ulei PROXI1 litru cu prețul de vânzare cu amănuntul de 4,99 lei (inclusiv TVA) în condițiile în care prețul de achiziție a fost de 5,81 lei/l litru (inclusiv TVA) (...)." De asemenea, G. F. T. a reținut că a nerespectat reglementările emise de Ministerul Finanțelor "cu privire la întocmirea și utilizarea documentului justificativ pentru toate operațiunile efectuate. Avizele de însoțire a mărfii nu respectă prevederile OMF nr. 3512/2008 - conținutul minimal de informații, nu se menționează prețul în AIM menționate la pag. 3".
Apreciind că astfel a nesocotit prevederile art. 73 pct. 5 din O.G. nr. 99/2000 republicată și prevederile art. 41 pct. 2 lit. din Legea nr. 82/1991 a contabilității, G. F. T. a dispus sancționarea petentei cu amendă în suma de 12.000 lei. Aceleași fapte au fost reținute în sarcina sa și sancționate și de către intimata G. F. Bistrița-Năsăud, fiind evident în situația de a fi sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
De asemenea, în cuprinsul procesului verbal . nr._/12.03.2013 încheiat de G. F. T., aceasta a consemnat următoarele "în susținere menționăm actele de control bilaterale întocmite de G. F. din țară pagina 3". În fapt, în urma controalelor efectuate la magazinele petentei de pe cuprinsul întregii țări, privitoare la comercializarea sub prețul de achiziție a produsului ulei floarea soarelui Proxi 1 litru, consemnate în notele de constatare încheiate cu această ocazie, alte secții județene ale Gărzii Financiare au procedat la redirecționarea controlului către secția Gărzii Financiare de la sediul social al societății, respectiv G. F. T., care a procedat la aplicarea unei singure sancțiuni contravenționale, menționând chiar, că fapta a fost săvârșită în toate magazinele P.. În acest context, este indubitabil că fapta reținută în sarcina petentei - de comercializare a produsului anterior menționat sub prețul de achiziție - a fost calificată de G. F. T. ca fiind o singură faptă contravențională pentru care se aplică o singură sancțiune contravențională, fiind practic în prezența unei unități de contravenție. În susținerea consemnărilor sale, G. F. T. a avut în vedere notele de constatare încheiate în urma controalelor efectuate în 16 magazine P.. Chiar dacă aceeași faptă a fost constatată în aceeași perioadă, în locuri diferite, G. F. T. a apreciat că societatea petentă a săvârșit o singură faptă contravențională.
Față de cele expuse anterior, aceasta solicită să se observe că societatea a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
În drept s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea nr. 82/1991 a contabilității, O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, Codul penal și Codul de procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-20, 28-54, 57-62).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii formulate și menținerea ca temeinic și legal a actului de control încheiat de G. F. Secția Bistrița Năsăud.
În motivare se arată că G. F. - Secția Bistrița Năsăud a efectuat conform competențelor, în data de 12.02.2013, un control de specialitate la S.C. P. R. Food S.R.L., respectiv la magazinul situat în Bistrița, ..1-4, ocazie în urma căreia s-au constatat următoarele: la punctul de lucru verificat, pentru mărfurile expuse la vânzare, inclusiv pentru produsul ulei floarea soarelui, nu s-au respectat reglementările Ministerului Finanțelor Publice privind întocmirea de note de recepție și constatare diferențe, respectiv conținutul minimal ce trebuie avut în vedere la întocmirea acestor documente justificative, inclusiv la stabilirea prețului de vânzare cu amănuntul a mărfurilor, contrar dispozițiilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 rep. coroborate cu prev. O.M.F.P. 3512/2008.
De asemenea s-a constatat la același punct de lucru verificat, oferirea spre vânzare în pierdere a produsului ulei floarea soarelui, la prețul de vânzare cu amănuntul de 4,99 lei/litrul, sub prețul de achiziție, în alte cazuri decât cele prevăzute ca exceptate de art.17 din OG 99/2000, contrar dispozițiilor art. 73 pct.5 din OG 99/2000. Cele două fapte descrie anterior au fost consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.02.2013, împotriva căruia S.C. P. R. Food S.R.L a depus plângerea contravențională ce face obiectul dosarului nr._ .
În contradictoriu cu reclamanta, intimata susține legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat întrucât, cu privire la contravenția stipulată de Legea 82/1991 rep., pentru mărfurile aprovizionate direct la punctul de lucru din Bistrița de la diferiți furnizori sau pentru cele aprovizionate de la depozitul central din Cluj N., nu se întocmesc la unitatea cu amănuntul din Bistrița notele de recepție și constatare diferențe care să conțină și prețul stabilit de vânzare cu amănuntul (conform O.M.F.P. nr. 3512/2008 privind conținutul minimal al Notei de recepție și constatare diferențe cod 14-3-1 A), acest preț fiind comunicat șefului de magazine sau înlocuitorului acestuia doar informatic, neexistând posibilitatea accesării lui ulterioare, inclusiv de instituțiile de control competente - aspect dovedit cu declarația scrisă a reprezentantului magazinului și cu documentele prezentate de acesta la data controlului și care nu conțin prețul de vânzare cu amănuntul: avize de însoțire, factură de aprovizionare ulei de floarea soarelui.
Pe de altă parte, reclamanta indică eronat faptul că agenții constatatori ai Gărzii Financiare ar fi reținut în procesul verbal contestat săvârșirea contravenției stipulate de art. 42 alin. 2 din Legea nr.82/1991 rep., ori organul de control a menționat expres comiterea contravenției prevăzute de 41 pct.2 lit. c) și sancționată de art.42 alin.2 din Legea nr. 82/1991 rep.
Referitor la fapta reținută în actul de control și sancționată de art.73 pct.5 din OG 99/2000, potrivit prevederilor art.17 coroborate cu art.16 lit. i), lit. f),lit. h) din OG 99/2000, este interzisă comercianților vânzarea în pierdere, adică la preț egal sau inferior costului de achiziție, cu excepția situațiilor prevăzute expres de legiuitor. Însă S.C. P. R. Food S.R.L nu a îndeplinit niciuna dintre cerințele situațiilor de excepție, respectiv la produsul ulei floarea soarelui comercializat la prețul de vânzare cu amănuntul de 4,99 lei, magazinul din Bistrița nu a avut reaprovizionări de acest produs la preturi diminuate față de prima aprovizionare pentru a îndeplini cerințele excepției stipulate de art.16 lit. i) din OG 99/2000; petenta nu se afla nici în situația de excepție ce ar permite vânzarea în pierdere a produsului ulei prevăzută de art.16 lit. f) - vânzări de produse care în 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute - întrucât nu au trecut 3 luni, iar prin Norme Metodologice se arată că în această categorie de produse agroalimentare intră numai cele la care se apropie data de depășire a termenului de valabilitate sau a datei durabilității minimale - ceea ce nu este cazul; petenta nu îndeplinește nici condițiile pentru a fi exceptată conform prevederilor art. 16 lit. h) din OG 99/2000 coroborate cu prevederile din Norme Metodologice, respectiv alinierea la preturile practicate de ceilalți comercianți din aceiași zonă comercială (arie geografică în care funcționează structuri de vânzare asemănătoare în condiții de concurenta relativ omogene, potrivit normelor), ori în plângerea contravențională sunt menționate prețuri de vânzare cu amănuntul aferente comercianților din alte zone geografice din țară și parțial din alte zile decât cele aferente magazinului din Bistrița.
Intimata susține că nu este de acord cu aserțiunea petentei potrivit căreia S.C. P. R. Food S.R.L ar fi săvârșit o contravenție în formă continuă, fapta de vânzare în pierdere fiind o singură contravenție pentru care se poate aplica o singură sancțiune contravențională, situație ce ar rezulta din aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.7 și art. 13 alin. 2 teza finală din OG 2/2001. Reclamanta pretinde prezența unei unități de contravenție> și prin analogie cu materia penală (infracțiunea continuă) ar fi în situația în care ar fi săvârșit în formă continuă fapta reținută de G. F. Secția Bistrița-Năsăud.
Intimata susține, însă, că în dreptul din România, contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale, având mai degrabă un regim administrativ, OG 2/2001 - legea cadru în domeniul contravențional românesc nu menționează contravenția continuată, iar referitor la contravenția continuă, numai art. 13 alin. 2 teza finală stipulează că este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
În cazul de față nu s-au încălcat normele contravenționale și nici principiul general non bis in idem, nesancționându-se de două ori, prin două procese verbale pentru aceiași contravenție. Există contravenție distinctă, săvârșită în circumstanțe de loc concrete, respectiv vânzarea în pierdere la magazinul din Bistrița, a unei anumite cantități de ulei de floarea soarelui. Esențial în acest caz este elementul de identificare a locului săvârșirii contravenției, respectiv a locului unde au avut loc vânzări sub prețul de achiziție, în condițiile în care magazinul mai sus identificat din Bistrița ..1-4, beneficiază de o autonomie statutară prin declararea lui ca sediu secundar la Oficiul Național al Registrului Comerțului și prin autonomia lui funcțională exprimată și prin reprezentarea lui de un șef de magazine sau înlocuitorul lui, în contextul competenței de control teritorial - județul Bistrița-Năsăud a Gărzii Financiare Secția Bistrița-Năsăud. Nu este relevant elementul temporal invocat de petentă, mai ales că prelungirea în timp și în chip natural a acțiunii de vânzare sub preț nu este evidentă și nu este caracteristică faptei reținute de organul de control, ca să fie aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 2 și art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001, respectiv pentru a se identifica contravenția continuă. Astfel, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 7 din O.G. nr.2/2001.
Referitor la susținerile reclamantei cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii de 3000 lei aplicate de G. F. în baza OG 99/2000 cu sancțiunea avertismentului, intimata învederează instanței că agenții constatatori au făcut justa aplicare a dispozițiilor și criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de OG 2/2001.
În drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, Codul de procedură civilă, Legea nr.82/1991 rep., O.M.F.P. 3512/2008, O.G nr.99/2000, Norme Metodologice de aplicare a O.G. nr. 99/2000 (M.O. nr.235/07.04.2003).
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 70-87).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 07.05.2013, petenta a învederat, față de susținerile intimatei, cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de Legea nr. 82/1991, că societatea nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Mărfurile au fost recepționate de la depozitul său din Cluj-N. pe baza de aviz de însoțire a mărfii și au intrat în gestiunea magazinului, fiind întocmite notele de intrare recepție. De asemenea, organului de control i-a fost prezentat atât avizul de însoțire a mărfii cât și nota de intrare recepție, prin prezentarea unui „print screen" al înregistrării informatice a acesteia din sistemul nostru informatic de gestiune Gold. Avizul de însoțire a mărfii nu constituie notă de intrare recepție astfel că menționarea prețului de vânzare în cuprinsul acestuia nu este necesară. Nota de intrare recepție cuprinde toate informațiile solicitate conform prevederilor legale, așa cum rezultă din nota depusă la dosar, spre exemplificare.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile Părții a III-a, Grupa a III-a - Bunuri de natura stocurilor din Ordinul nr. 3512/2008, art. I, pct. 5, "în condițiile în care nu se înscriu datele valorice în Nota de recepție și constatare de diferențe, este obligatoriu ca aceste date să se regăsească într-un alt document justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor", alt document justificativ putând fi factura emisă de furnizor.
Cu privire la contravenția sancționată de art. 73 pct. 5 din O.G. 99/2000, petenta susține că nu se face vinovată deoarece, la stabilirea caracterului contravențional al faptei, intimata a ignorat prevederile art. 16 lit. f, h și i din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Afirmația acesteia că niciunul dintre articolele invocate de societate nu sunt incidente în cauză și nu absolvă contravenientul de sancțiunea contravențională, este neîntemeiată din următoarele considerente: în ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 lit. f din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață - vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute, astfel cum rezultă din factura nr. 5368/05.11.2012 și factura nr. 5367/05.11.2012 emisă de furnizorul S.C. Argus S.A., depusă la dosarul cauzei, cu 3 luni anterior efectuării promoției, societatea a achiziționat o cantitate semnificativă de ulei marca "Proxi" care nu a fost vândută conform estimărilor comerciale, astfel că la sfârșitul lunii ianuarie înregistra un stoc considerabil de ulei, motiv pentru care s-a luat decizia comercială de a vinde produsul la un preț promoțional.
Referitor la afirmația intimatei că sub incidența depozițiilor acestei norme intră numai produsele care se apropie de data de depășire a termenului de valabilitate sau a datei minime, cu ocazia controlului efectuat la data de 12.02.2013, intimata nu a stabilit cărei livrări de marfă îi corespund bunurile vândute în cadrul promoției și nu a verificat termenul de valabilitate al produselor comercializate astfel că constatarea acesteia "ceea ce nu este cazul" este neavenită. Prin urmare, în considerarea faptului că termenul de valabilitate nu a fost constatat personal de agentul constatator, aprecierea acesteia este o pură speculație.
De asemenea, cu ocazia controlului efectuat la data de 12.02.2013, intimata nu a stabilit cărei livrări de marfă îi corespund bunurile vândute în cadrul promoției. Prin urmare, în considerarea faptului că stocul de marfă achiziționat în luna noiembrie 2012 nu a fost valorificat conform expectanțelor sale comerciale, s-a luat decizia comercială de a efectua această campanie promoțională.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 lit. h din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață - vânzarea unui produs la un preț aliniat la cel legal practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială, pentru același produs, determinat de mediul concurențial, și alți agenți economici ce operează pe piața românească de retail, au practicat în aceeași perioadă prețuri similare pentru produse similare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 16 lit. h din actul normativ anterior menționat.
În considerarea faptului că prețurile de vânzare sunt stabilite la nivel central, respectiv la sediul social al societății petente, fără ca punctului de lucru să îi fie conferite atribuții în acest sens, precum și a faptului că aceasta operează magazine în toate aceste localități (a se vedea în acest sens certificatul constatator), apreciază că zona comercială poate fi definită ca fiind circumscripția teritorială în care un agent economic își desfășoară activitatea. Prin urmare, este indubitabilă incidența în cauză a prevederilor art. 16 lit. h din actul normativ anterior menționat.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 lit. i din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață - vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror preturi de reaprovizionare s-au diminuat, petenta arată că, la stabilirea prețului de vânzare cu amănuntul al uleiului marca "Proxi", societatea a avut în vedere trendul descendent al prețului uleiului pe piață. O dovadă a faptului că prețul pe piață al produsului este într-o continuă scădere este tocmai prețul de reaprovizionare diminuat. Conform facturii nr. 5368/05.11.2012 și facturii nr. 5367/05.11.2012 emisă de furnizorul S.C. Argus S.A., prețul de achiziție al uleiului marca "Proxi" a fost de 5,42 lei fără TVA față de 4,69 lei fără TVA - prețul de reaprovizionare. Prin urmare, fapta societății nu se circumscrie contravenției reținute în sarcina sa, fixarea prețului de vânzare sub valoarea de achiziției fiind permisă conform art. 16 lit. f, h și i din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.
În ceea ce privește afirmația că fapta contravențională reținută în sarcina petentei are caracter continuu, fiind o singură contravenție pentru care se poate aplica o singură sancțiune contravențională, petenta arată că, potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. Chiar dacă în sistemul de drept românesc, contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, atât doctrina românească cât și practica judiciară, raportată la jurisprudența CEDO, îmbrățișează aceeași opinie, prin urmare, se impune această interpretare.
La stabilirea caracterului continuu al contravenției reținute în sarcina sa, solicită raportarea la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.03.2013, încheiat de G. F. T., prin care a fost sancționată pentru aceeași faptă, aceasta consemnând următoarele "în susținere menționăm actele de control bilaterale întocmite de G. F. din țară pagina 3." Astfel, în urma controalelor efectuate la magazinele sale de pe cuprinsul întregii țări, privitoare la comercializarea sub prețul de achiziție a produsului ulei floarea soarelui Proxi 1 litru, consemnate în notele de constatare încheiate cu această ocazie, alte secții județene ale Gărzii Financiare au procedat la redirecționarea controlului către secția Gărzii Financiare de la sediul social al societății, respectiv G. F. T., care a procedat la aplicarea unei singure sancțiuni contravenționale, menționând chiar, că fapta a fost săvârșită în toate magazinele P.. În acest context, este indubitabil că fapta reținută - de comercializare a produsului anterior menționat sub prețul de achiziție - a fost calificată de G. F. T. ca fiind o singură faptă contravențională pentru care se aplică o singură sancțiune contravențională, fiind practic în prezența unei unități de contravenție.
Referitor la afirmația intimatei că punctul de lucru „beneficiază de o autonomie statutară prin declararea lui ca sediul secundar la Oficiul Național al Registrului Comerțului și prin autonomia lui funcțională exprimată și prin reprezentarea lui de un șef de magazin sau înlocuitorul lui", petenta consideră că, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 3 din legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, "celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt desmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților (...)", prin urmare subiect activ al contravenției nu poate fi decât societatea, punctul de lucru fiind numai o structură administrativă ce nu are capacitate de folosință a drepturilor civile. Însăși intimata reține prin procesul-verbal că fapta contravențională este săvârșită de S.C. P. R. Food S.R.L. cu sediul în Timișoara, Calea S. B. nr. 31, județ T.. Cu nr. ORC J_, Cod fiscal RO_ și nu de punctul de lucru din localitatea Bistrița. Prin urmare, este indubitabil că presupusa faptă contravențională este săvârșită de aceeași persoană respectiv S.C. P. R. Food S.R.L.
Totodată, fapta reținută în sarcina petentei este, în realitate, un act unic constatat la diferite intervale de timp prin procese verbale de constatare și sancționare a contravenției diferite, săvârșit în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care fiecare în parte prezintă conținutul aceleași contravenții. Societatea operează un lanț de magazine specializat în comerțul cu amănuntul de produse alimentare, băuturi și tutun iar prețurile de vânzare sunt stabilite la nivel central pentru fiecare punct de lucru. Astfel, prin încălcarea prevederilor legale privind stabilirea prețului de vânzare societatea a săvârșit o singură faptă contravențională perpetuată în timp și spațiu. Împrejurarea că fapta este constatată de un alt organ de control nu prezintă relevanță sub aspectul existenței continuității faptei. De altfel, există unitate și sub acest aspect, faptele fiind constatate de același organ de control respectiv G. F.. Prin urmare, este lesne de observat că este vorba despre o unitate de contravenție pentru care se poate aplica o singură sancțiune contravențională.
Cu privire la solicitarea sa privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, petenta invocă faptul că avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplică în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, astfel că instanța poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, fapt care s-a și petrecut.
Criteriile în baza cărora avertismentul se poate aplica, diferă de la caz la caz, astfel că este la aprecierea instanței dacă în cauza dedusă judecății va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, ținând cont de împrejurările în care s-a constatat sau săvârșit contravenția, de persoana sancționată, de scopul urmărit, de urmarea produsă etc. Se poate observa cu ușurință că societatea a fost de bună credință și a comercializat produsul având convingerea că respectă dispozițiile legale în vigoare. Pe de altă parte, societatea a comercializat 1.800 sticle ulei floarea soarelui marca „Proxi" 1 litru, la prețul de 4,99 lei, valoarea totală a acestora fiind de 8.982 lei, reprezentând aproximativ dublul amenzii aplicate, motiv pentru care apreciază că fapta nu prezintă un pericol social ridicat.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 94-120).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.02.2013, întocmit de comisarii Gărzii Financiare din cadrul Secției Bistrița-Năsăud, petenta . SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 4.000 lei, reținându-se în actul sancționator că în data de 12.02.2013, în urma unui control de specialitate la S.C. P. R. Food S.R.L., respectiv la magazinul situat în Bistrița, ..1-4, s-au constatat următoarele: la punctul de lucru verificat, pentru mărfurile expuse la vânzare, inclusiv pentru produsul ulei floarea soarelui, nu s-au respectat reglementările Ministerului Finanțelor Publice privind întocmirea de note de recepție și constatare diferențe, respectiv conținutul minimal ce trebuie avut în vedere la întocmirea acestor documente justificative, inclusiv la stabilirea prețului de vânzare cu amănuntul a mărfurilor, contrar dispozițiilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 rep. coroborate cu prev. O.M.F.P. 3512/2008, sancțiunea aplicată fiind amenda de 1.000 lei.
De asemenea s-a constatat la același punct de lucru verificat, oferirea spre vânzare în pierdere a produsului ulei floarea soarelui, la prețul de vânzare cu amănuntul de 4,99 lei/litrul, sub prețul de achiziție, în alte cazuri decât cele prevăzute ca exceptate de art.17 din OG 99/2000, contrar dispozițiilor art. 73 pct.5 din OG 99/2000, aplicându-se petentei o amendă de 3.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agenților constatatori, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptelor săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agenților constatatori. Prin urmare, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele care să îi atragă ineficacitatea în conformitate cu dispoziția legală antemenționată.
Sub aspectul temeiniciei actului sancționator în ce privește prima contravenție stipulată în baza Legii nr.82/1991 rep.și sancționată cu amenda de 1.000 lei, instanța reține în baza actelor de la dosar că pentru mărfurile aprovizionate direct la punctul de lucru din Bistrița de la diferiți furnizori sau pentru cele aprovizionate de la depozitul central din Cluj N., nu se întocmesc la unitatea cu amănuntul din Bistrița notele de recepție și constatare diferențe care să conțină și prețul stabilit de vânzare cu amănuntul, conform O.M.F.P. nr. 3512/2008 privind conținutul minimal al Notei de recepție și constatare diferențe cod 14-3-1 A (f.84), acest preț fiind comunicat șefului de magazine sau înlocuitorului acestuia doar informatic, neexistând posibilitatea accesării lui ulterioare, inclusiv de instituțiile de control competente - aspect dovedit de intimată cu declarația scrisă a reprezentantului magazinului (f.82-83) și cu documentele prezentate de acesta la data controlului și care nu conțin prețul de vânzare cu amănuntul: avize de însoțire, factură de aprovizionare ulei de floarea soarelui, depuse la dosar.
Pe de altă parte, petenta indică eronat faptul că agenții constatatori ai Gărzii Financiare ar fi reținut în procesul verbal contestat săvârșirea contravenției stipulate de art. 42 alin. 2 din Legea nr.82/1991 rep., ori organul de control a menționat expres comiterea contravenției prevăzute de 41 pct.2 lit. c) și sancționată de art.42 alin.2 din Legea nr. 82/1991 rep.
Astfel, instanța retine că, în ce privește prima contravenție reținută în procesul-verbal contestat, petenta nu a făcut dovada contrarie actului sancționator, prezumția de veridicitate a procesului-verbal - cu privire la această faptă - rămânând, în ființă, deoarece din probele depuse de petent la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal contestat. Simpla negare a petentei în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Cu privire la contravenția prevăzută și sancționată de art. 73 pct. 5 din O.G. nr. 99/2000, analizând conținutul procesului-verbal contestat, instanța reține că această faptă nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 17 din OG 99/2000, conform căruia, este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 16 lit. a) -c), e)-i), precum și în cazul produselor aflate în pachete de servicii. Prin vânzare în pierdere, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege orice vânzare la un preț egal sau inferior costului de achiziție, astfel cum acesta este definit în reglementările legale în vigoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 16 lit. f) constituie vânzare cu preț redus "vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute" exceptate de la aplicarea prevederilor art. 17 din actul normative anterior menționat.
În conformitate cu factura nr. 5368/05.11.2012 și factura nr. 5367/05.11.2012 emisă de furnizorul S.C. Argus S.A., livrarea uleiului marca "Proxi"s-a realizat în data de 05.11.2012, la prețul de 5,42 lei fără TVA. întrucât la sfârșitul lunii ianuarie petenta înregistra un stoc considerabil de ulei, în considerarea posibilității conferite de legiuitor, de a vinde chiar și sub prețul de achiziție, produse care în termen de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute, precum și a faptului că prețul pe piață al acestor produse este într-o continuă scădere (aspect confirmat de prețul de reaprovizionare diminuat - 4,69 lei fără TVA), s-a procedat la stabilirea prețului de vânzare astfel încât să se evite și diminueze orice pierdere.
Astfel, stabilirea prețului de vânzare la produsul ulei de floarea soarelui Proxi, s-a realizat de către petentă în baza unei strategii comerciale, aplicate pe întreg teritoriul țării, avându-se în vedere stocul considerabil de ulei nevândut la sfârșitul lunii ianuarie 2013 și posibilitatea pe care legea o oferă comercianților de a se alinia la prețul practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială, pentru același produs, fiind o excepție de la dispozițiile art. 17 din OG 99/2000.
În lipsa aplicării acestei strategii comerciale, societatea petentă ar fi fost în imposibilitate de a mai vinde aceste produse pentru care prețul de reaprovizionare se diminuează continuu, împrejurare de natură a ne crea grave prejudicii, iar din înscrisurile depuse de petentă, instanța constată că, în aceeași perioadă și alți comercianți de pe piața de retail au practicat prețuri similare pentru același produs, ulei.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că fapta petentei de a comercializa produsul ulei marca Proxi 11 la prețul de 4,99 lei inclusiv TVA nu constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 17 din OG 99/2000, vânzarea produsului sub prețul de achiziție fiind permisă de prevederile art. 16 lit. f, h, i din OG 99/2000, astfel încât plângerea contravențională va fi admisă în parte, va fi modificat procesul-verbal de contravenție . nr._/12.02.2013, în sensul anulării amenzii în cuantum de 3.000 lei, aplicată petentei, pentru fapta prevăzută de art.73 pct.5 din O.G. nr.99/2000, cu menținerea ca fiind legală sancțiunea aplicată petentei în baza art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991 prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, CUI RO_, J_, cont nr. RO56 RZBR_ 5891, deschis la Raiffeisen Bank Timișoara, cu sediul în Timișoara, Calea S. B., nr. 31, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata G. F. – Secția BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 6, jud. Bistrița-Năsăud, și în consecință:
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._/12.02.2013, în sensul anulării amenzii în cuantum de 3.000 lei, aplicată petentei, pentru fapta prevăzută de art.73 pct.5 din O.G. nr.99/2000.
Menține ca fiind legală sancțiunea aplicată petentei în baza art.42 alin.1 din Legea nr.82/1990 prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED./DACT.
BV/R.
12.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8450/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3105/2013.... → |
|---|
