Plângere contravenţională. Sentința nr. 9555/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9555/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3400/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9555/2013
Ședința publică din data de 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V.
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, împotriva Procesului verbal de contravenție nr. 2786 încheiat la data de 09.02.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul petentei, av. M. M. și reprezentantul intimatei, consilier juridic A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note scrise formulate de către părți.
Instanța pune în discuție excepția tardivității introducerii plângerii invocată de intimată.
Reprezentanta petentei, av. M. M., solicită respingerea excepției tardivității introducerii plângerii și a se admite cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii, având în vedere că, afișarea procesului-verbal s-a făcut la o altă adresă decât cea a petentei. Solicită repunerea în termenul de formulare a plângerii.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai susține excepția invocată.
Instanța, după deliberare, în raport de probele administrate în cauză, cercetarea locală efectuată de către instanță, apreciind că există motive întemeiate, dispune repunerea în termenul de 15 zile de formulare a plângerii, motiv pentru care respinge excepția tardivității introducerii plângerii.
Pe fondul cauzei, reprezentantul petentei, având cuvântul la fond, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulattă și precizată, a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, precum și restituirea sumei achitată cu titlu de amendă, conform notelor scrise depuse la dosar; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul la fond, solicită respingerea plângerii conform notelor depuse la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la data de 30.09.2013, petenta . a formulat cerere de repunere în termenul de formulare și a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 150 lei, dispusă prin procesul verbal de contravenție nr. 2786, încheiat la data de 09.02.2013 de către intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, cu aceea a avertismentului; și restituirea amenzii achitate cu chitanța nr._/08.03.2013.
În motivare se arată că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2786/9.02.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum de 1.5001ei, pentru faptul că, în data de 02.02.2013, ora 21, autoutilitara marca Wolkswagen, cu nr. de înmatriculare_, a fost găsită oprită pe . a deține autorizație de liberă trecere, eliberată de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei municipiului Bistrița.
Deși procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 9.02.2013, petenta susține că nu i-a fost comunicat niciodată, la data de 28.03.2013 solicitând un certificat fiscal pentru a verifica taxele și impozitele cu care aceasta figurează în evidențele Primăriei municipiului Bistrița, pentru a putea beneficia până la sfârșitul lunii martie de bonificația de 10%, i s-a comunicat faptul că datorează o sumă de 1.500 lei, cu titlu de amenzi, stabilită în baza procesului verbal de contravenție nr. 2786/9.02.2013. D. urmare, în aceeași dată, petenta s-a adresat cu cerere pârâtei pentru a i se elibera o copie după acest proces verbal și a putea verifica fapta contravențională pentru care a fost amendată.
Față de această situație și de faptul că procesul verbal de contravenție atacat nu i-a fost comunicat, în temeiul dispozițiilor art. 186 C de pr civ, petenta a înțeles să formuleze și prezenta cerere de repunere în termenul de exercitare a plângerii împotriva procesului verbal de contravenție nr. 2786/9.02.2013.
Ca urmare a admiterii cererii de repunere în termenul de formulare a plângerii, pe fondul cauzei, petenta învederează că fapta contravențională pentru care a fost amendată a fost comisă la data de 2.02.2013, orele 21. Astfel, societatea susține că a achiziționat în fiecare an permise de liberă trecere pentru autovehiculele proprietatea sa, însă la începutul acestui an, a omis să verifice exact data la care a expirat taxa achitată în anul 2012. Astfel, sesizând că aceasta expirase la sfârșitul anului, la data de 6.02.2013, a achitat de îndată taxa pentru permis de liberă trecere, pentru autoutilitara_, zonele I+II+III, așa cum rezultă și din chitanța nr._/6.02.2013, pentru perioada 6.02._13. Cu toate acestea, fără a fi înștiințată în vreun fel și a putea formula obiecțiuni, la data de 9.02.2013, i s-a întocmit procesul verbal de contravenție atacat, prin care a fost sancționată cu suma de 1.500 lei.
Astfel, față de împrejurările arătate mai sus și de faptul că, de la data constatării săvârșirii contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție atacat, taxa aferentă anului 2013 a fost achitată, în condițiile în care petenta nu avea cunoștință de întocmirea procesului verbal de contravenție, de faptul că nu s-a produs nici o urmare periculoasă, că societatea este la prima abatere de acest fel, rezultă că sancționarea cu o amendă de 1.500 lei este vădit disproporționată față de gravitatea reală a faptei. Având în vedere toate aceste circumstanțe și făcând aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, petenta solicită instanței să dispună înlocuirea amenzii cu avertismentul, care ar reprezenta o sancțiune suficientă și proporțională cu gradul de pericol social real al acestor fapte.
În motivarea precizării de acțiune se arată că, întrucât în vara acestui an, în vederea participării la procedura de achiziție publică, petenta a avut nevoie de eliberarea unui certificat de la Direcția economică - venituri din cadrul Primăriei municipiului Bistrița, care să ateste lipsa datoriilor la bugetul local, a fost nevoită să achite amenda aplicată prin procesul verbal atacat. Pentru acest motiv, petenta a fost nevoită să-și precizeze plângerea contravențională în sensul restituirii amenzii achitate cu chitanța nr._ din data de 8.08.2013 în cuantum de 1500 lei.
În drept s-au invocat prevederile art. 11, 21 alin.3, 31 și urm. din O.G. nr.2/2001 și art. 194, 204 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-7, 43).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea cererii de repunere în termen formulată de petentă; respingerea plângerii formulate, în principal, ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, ca neîntemeiată; și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu nr. 2786/09.02.2013.
În motivare se invocă, în principal, excepția tardivității plângerii contravenționale, având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție a fost comunicat societății contraveniente inițial prin poștă, însă plicul a fost returnat, iar ulterior prin afișare la sediu - la data de 26.02.2012.
Pentru a dovedi acest aspect, intimata invocă procesul verbal de îndeplinire a procedurii nr. 42/26.02.2013 și fotografia realizată la momentul afișării pe poartă la sediul petentei de pe .. 8. Simplul fapt că societatea petentă înțelege să susțină că nu a avut cunoștință despre existența procesului verbal de contravenție, nu este suficient pentru a fi admisă cererea de repunere în termen, din moment ce, așa cum a arătat mai sus, procedura de comunicare a fost corect și legal îndeplinită, aspect pe care de altfel îl poate și dovedi. Față de cele expuse anterior, intimata apreciază că susținerile cu privire la modul în care a ajuns petenta să afle despre existența procesului verbal și debitul reprezentând amenda, nu au niciun fel de relevanță și nu pot constitui temei pentru admiterea cererii de repunere în termen.
În fapt, prin procesul verbal contestat, petenta fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița, aplicându-se amenda contravențională în cuantum de 1500 lei. Textul legal indicat arată că: „pe teritoriul municipiului Bistrița persoanele fizice și juridice au obligația de a respecta normele privind traficul auto și de circulație, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul Bistrița, aprobat prin Hotărârea nr.16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului Bistrița. în acest sens este interzisă: 1. oprirea, staționarea si parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița”.
În concret, în data de 02.02.2012, la ora 21.00, un echipaj al Poliției Locale a Municipiului Bistrița, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat prezența unui autovehicul marca Volkswagen de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_, având masa maximă autorizată ce depășește 2,5 t, parcat pe domeniul public, respectiv pe . municipiul Bistrița. Având în vedere că la momentul constatării faptei conducătorul autovehiculului nu era de față, așa cum prevede procedura în astfel de situații, autovehiculul a fost fotografiat, și a fost lăsată și o invitație pentru conducătorul autovehiculului de a se prezenta la sediul Poliției Locale pentru a da lămuriri cu privire la situația constatată, însă nu s-a prezentat nimeni.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit ulterior, după ce au fost efectuate verificări cu privire la proprietarul autovehiculului. Din aceste verificări a reieșit că proprietarul este petenta, persoană juridică, astfel că s-a procedat la sancționarea sa contravențională, apreciază intimata, într-un mod cu totul corect și justificat, având în vedere că, în urma invitației atașate pe bordul autovehiculului la momentul constatării faptei, nu s-a prezentat nimeni pentru clarificări.
Intimata precizează că motivul pentru care petenta a fost sancționată contravențional a fost, pe de o parte, pentru că a staționat pe domeniul public din municipiul Bistrița, într-un loc și la o oră la care nici măcar în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere nu ar fi avut voie, decât dacă s-ar fi desfășurat activități de încărcare-descărcare marfă, iar pe de altă parte, pentru că la data constatării faptei petenta nu deținea o astfel de autorizație.
Față de plângerea contravențională formulată de petentă și motivele acesteia, intimata arată că solicitarea și obținerea autorizației de trecere pentru autovehiculul în cauză au fost ulterioare constatării faptei contravenționale, existând probabilitatea ca aceste demersuri să fi fost efectuate tocmai datorită faptului că petenta a intrat în posesia invitației lăsate de polițistul local pe bordul mașinii. Prin urmare, nu se poate accepta susținerea că petenta nu a avut cunoștință despre procesul verbal de contravenție și de fapta contravențională reținută în sarcina sa, astfel că se impune respingerea plângerii contravenționale.
În concluzie, aspectele invocate de către petenta nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2786/09.02.2013.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, art. 17 și 27, lit. a), pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița și art. 16 și 28 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 14-19).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 23.05.2013, petenta a solicitat să se dispună respingerea excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale, precum și a apărărilor intimatei, motivat de faptul că, prin întâmpinarea depusă se susține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2786/9.02.2013 ar fi fost afișat la sediul societății la data de 26.02.2013, anexându-se un proces verbal de afișare și o fotografie.
Procesul verbal de afișare nr. 42/26.02.2013 este întocmit în prezența unui martor, menționându-se inclusiv faptul fotografierii îndeplinirii acestei proceduri („foto . că imobilul pe al cărei ușă (poartă) s-a procedat la afișarea procesului verbal de contravenție, așa cum rezultă inclusiv din fotografia anexată, nu reprezintă sediul societății. Imobilul fotografiat este situat la o altă adresă, cel mai probabil .. Sediul petentei este situat pe partea stângă în sensul de circulație al străzii E. G., respectiv penultimul imobil de pe această parte, imobil ce are o tencuială decorativă de culoare galbenă și poartă de metal de culoare gri, accesul în interiorul curții făcându-se pe sub o boltă (foto 1). Imobilul pe al cărei ușă s-a procedat la afișarea procesului verbal se află pe partea dreaptă în sensul de circulație al străzii E. G., însă el practic deși are același nr. administrativ (8), aparține de . se intersectează cu . imobile fiind marcate pe harta orașului anexată de petentă, notată cu literele A si B (foto 2). Finalizarea construcției la care se află sediul social al acesteia a avut loc la data de 29.05.2012, când i s-a eliberat Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 79/_ din 29.05.2012, ori imobilul din fotografia depusă la dosar era la stadiul de construcție în roșu și la data de 26.02.2013 când s-a întocmit procesul verbal de afișare nr. 42/26.02.2013.
Totodată, în dovedirea acestui aspect, petenta solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul P. I., și inclusiv o cercetare locală, pentru a se putea constata că este vorba de două imobile diferite, lucru ce rezultă din modul în care sunt amplasate, stadiu fizic al lor neschimbat și la această dată, respectiv cu având tencuiala decorativă, celălalt rămas în faza de „construcție în roșu".
Pe fondul cauzei, se susține că plângerea ar fi neîntemeiată, deoarece prin HCL 16/2009 s-a interzis oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului Bistrița, excepție fiind situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare descărcare.
Petenta arată că deține un magazin în apropiere de locul unde a fost parcat autovehiculul, respectiv pe .. 52, cu program de funcționare până la orele 22, și întrucât șoferul acestuia nu a găsit un loc de parcare în vecinătatea lui, a parcat pe . descărcat marfa iar apoi s-a deplasat pe jos la magazin pentru a întocmi și preda documentele mărfii livrate. Cele susținute de societate pot fi confirmate de agentul comercial B. Lucreția M..
În acest răstimp, intimata a observat că autovehiculul staționa pe domeniul public și a procedat în consecință. Înștiințarea de care face vorbire, deși apare în fotografia anexată (fără a i se putea observa conținutul) nu a fost găsită pe luneta autoturismului, fiind o zonă cu mulți copii care probabil au luat-o, plata autorizației de liberă trecere de către petentă fiind benevolă și nu constrânsă de vreo situație. Așa cum a arătat și în plângerea contravențională, petenta și-a achitat anual această taxă, neplata la începutul acestui an datorându-se numai unei omisiunii, fiind fără vreo intenție.
Astfel, față de împrejurările arătate mai sus, de faptul că, de la data constatării săvârșirii contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție atacat taxa aferentă anului 2013 a fost achitată, în condițiile în care societatea nu avea cunoștință de întocmirea procesului verbal de contravenție, de faptul că nu s-a produs nicio urmare periculoasă, că petenta este la prima abatere de acest fel, rezultă că sancționarea cu o amendă de 1.500 lei este vădit disproporționată față de gravitatea reală a faptei, motiv pentru care solicită să se dispună înlocuirea amenzii cu avertismentul, care ar reprezenta o sancțiune suficientă și proporțională cu gradul de pericol social real al acestor fapte.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 26-31) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale în privința numiților P. I. și B. Lucreția M., precum și efectuarea unei cercetări locale.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 02.12.2013, petenta a solicitat să se dispună respingerea excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale; admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale; admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată și precizată, și, în consecință, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 1.500 lei, dispusă prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2786/9.02.2013, cu aceea a „avertismentului" și restituirea amenzii achitate cu chitanța nr._ din data de 08.08.2013; fără cheltuieli de judecată, reiterându-se toate aspectele de fapt și de drept expuse în scriptele anterioare.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 02.12.2013, intimata a solicitat să se dispună respingerea plângerii formulate de petentă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, cu menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu nr. 2786/09.02.2013.
Intimata învederează că motivul pentru care petenta a fost sancționată contravențional a fost, pe de o parte, pentru că autovehiculul ce îi aparține a staționat pe domeniul public din municipiul Bistrița, într-un loc și la o oră la care nici măcar în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere nu ar fi avut voie decât dacă s-ar fi desfășurat activități de încărcare-descărcare marfă, iar pe de altă parte, pentru că la data constatării faptei petenta nu deținea o astfel de autorizație.
Față de plângerea contravențională formulată de petenta și motivele acesteia, intimata consideră că solicitarea și obținerea autorizației de trecere pentru autovehiculul în cauză au fost ulterioare constatării faptei contravenționale, existând probabilitatea ca aceste demersuri să fi fost efectuate tocmai datorită faptului că petenta a intrat în posesia invitației lăsate de polițistul local pe bordul mașinii.
Prin plângerea formulată inițial nu s-au indicat motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal de contravenție, iar prin răspunsul la întâmpinare petenta a arătat că autovehiculul care îi aparține a fost într-adevăr parcat în locul indicat în procesul verbal, însă doar pentru a descărca marfa la magazinul care se afla pe o altă stradă - Împăratul T.. Această susținere este puțin credibilă deoarece, dacă ar fi fost într-adevăr vorba despre operațiuni de descărcare marfă de scurtă durată, cu siguranță ar fi fost observate de Poliția L.. În plus, pe lângă faptul că nu se poate face dovada că s-ar fi desfășurat cu certitudine aceste operațiuni la data și ora indicată în procesul verbal, este cert că petenta nu deținea la acel moment autorizație de liberă trecere eliberată de Primăria Bistrița pentru autovehiculul în cauză.
În concluzie, aspectele invocate de către petenta nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2786/09.02.2013, motiv pentru care intimata solicită să se dispună respingerea plângerii contravenționale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Art. 248 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei cereri obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, raportat la cererea petentei de repunere în termenul de formulare a acesteia, instanța urmează să o respingă, pentru considerentele ce urmează.
În materia plângerii contravenționale, art. 31 din OG 2/2001 cuprinde o reglementare particulară a termenului de exercitare, stabilind un termen unitar de 15 zile, care începe să curgă de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.
În cazul din speță, intimata susține că a comunicat actul sancționator petentei, prin afișare la sediul societății, la data de 26.02.2013. Cu toate acestea, din probatoriul testimonial administrat în cauză (f. 49-50), coroborat cu cercetarea locală efectuată de instanță, consemnată în procesul – verbal încheiat cu acea ocazie, la data de 30.10.2013 (f. 48), nu rezultă cu putere de evidență legala comunicare a actului sancționator contestat în prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, formulată de petentă, instanța constată că susținerile acesteia în sensul că nu i-a fost comunicat actul sancționator sunt confirmare de cele menționate anterior, astfel că împrejurarea că sediul petentei a fost eronat identificat de către intimată este în măsură să demonstreze imposibilitatea obiectivă a destinatarului de a primi comunicarea procesului verbal contravențional, în speța pendinte fiind aplicabile dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă în ceea ce privește procesul – verbal de comunicare a actului constatator.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin procesul-verbal . nr. 2786, încheiat la data de 09.02.2013 de Poliția L. a municipiului Bistrița, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului Bistrița, aplicându-se amenda contravențională în cuantum de 1500 lei.
Astfel, în concret, în data de 02.02.2012, la ora 21.00, autoutilitara marca Volkswagen de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, având masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t, a fost găsită oprită pe . a deține autorizație de liberă trecere eliberată de Serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Bistrița.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului verbal de contravenție instanța reține că acesta conține toate dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001. Procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient etc.
În baza textelor de lege mai sus citate și nefăcându-se dovada contrară a stării de fapt consemnată în procesul-verbal atacat, instanța constată că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, însă, având în vedere și gradul de pericol social redus al faptei, precum și poziția procesuală a părții care a recunoscut fapta dar a dat dovadă de un comportament social adecvat, procedând la obținerea imediată a permisului de liberă trecere, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin Legea 180/2002, raportat la art. 7 din aceeași ordonanță va admite plângerea contravențională, urmând să dispună înlocuirea amenzii aplicate petentei, în cuantum de 1.500 lei, cu sancțiunea „avertisment”.
Totodată, instanța, văzând și faptul că petenta a achitat benevol amenda aplicată prin procesul – verbal contestat, raportat la soluția juridică adoptată, dispune restituirea către societate a sumei de 1.500 lei, reprezentând contravaloarea sancțiunii pecuniare achitate de aceasta cu chitanța nr._/08.08.2013.
Instanța ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimata Poliția L. a municipiului Bistrița.
Admite cererea de repunere în termenul legal de formulare a plângerii contravenționale și, în consecință:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., CUI_, J_, cont nr. RO07 BRDE 060S V_, cu sediul în Bistrița, ., nr. 8, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI BISTRIȚA, CUI_, cont nr. RO91 TREZ 1015 010X XX00 7381, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală, nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei, aplicată acesteia prin procesul – verbal de constatare a contravenției . nr. 2786/09.02.2013, întocmit de intimată, cu sancțiunea avertismentului, sens în care se va modifica actul sancționator.
Dispune restituirea către petentă a amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei, achitată cu chitanța nr._/08.08.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.12.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. B. C. I.
RED/DACT
VV/R.
04.12.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4581/2013.... → |
|---|
