Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 8863/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8863/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 2978/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8863/2013
Ședința publică din data de 08 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile formulată de petentul R. D. în contradictoriu cu intimații O. R. A., O. E. și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul prin reprezentant convențional, avocat R. N., iar pentru pârâții O. se prezintă curator, avocat M. S., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta petentului arată că susține cererea așa cum a fost formulată și precizată.
Verificându-și competența în temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 50 alin.22 din Legea 7/1996.
Nemaifiind alte cereri, excepții de invocat, sau probe de propus, instanța se declară lămurită și în baza art.244 alin.1 C.proc.civ., declară cercetarea procesului încheiată, și la solicitarea reprezentanților părților acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud.
Reprezentanta petentului arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra excepției invocate, iar asupra fondului, solicită admiterea cererii formulate așa cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților, curator M. S., solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud, ca întemeiată. Asupra fondului cauzei, învederează că în mod greșit s-a respins cererea de întabulare, OCPI este obligat să înscrie dreptul de proprietate al adjudecatarului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la datele de 29.03.2013 și 22.05.2013, petentul R. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimații O. R. A., O. E. și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, să se dispună modificarea încheierii de respingere nr. 6883/28.02.2013, primită la data de 12.03.2013, în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului apartament înscris în CF_-C1 -U1 Bistrița, provenită din conversia de pe hârtie a CF 1597/c/67Bistrita top 7951/c/67, în baza actului de adjudecare din dosar execuțional nr. 1045/2011 al SCPEJ M. și asociații.
În motivare se arată că petentul, în baza actului de ajudecare emis de SCPEJ M. și Asociații, asupra imobilului apartament înscris în cf_-C1 -U1 Bistrița, provenită din conversia de pe hârtie cf 1597/c/67 Bistrita top 7951/c/67, în baza actului de adjudecare din dosar execuțional nr.1045/2011 al SCPEJ M. și asociații, a dobândit dreptul de proprietate dar înscrierea în cf a dreptului astfel dobândit a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe tranzacție. Împotriva încheierii de respingere, acesta a depus plângere care a fost respinsă, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Petentul consideră că actul de adjudecare emis conține toate elementele prevăzute de art. 516 Cod procedură civilă. Ca urmare a eliberării actului de adjudecare, acesta a înaintat o cerere de intabulare la OCPI Bistrița, la care a anexat actul de adjudecare și decizia de impunere pentru plata impozitului de către fostul proprietar al imobilului, cerere care a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transfer.
Dispozițiile art. 77 ind. 1 al. 1 și 3 din Codul fiscal, apreciază petentul, nu sunt aplicabile procedurii de executare silită imobiliară ci tranzacțiilor imobiliare. În sensul legii, executarea silită nu poate fi considerată o tranzacție imobiliară pentru că nu există vânzător-cumpărător, vânzarea bunului se produce ca urmare a licitației și nu ca urmare a acordului de voință. Al. 1 al. art. 77 ind. 1 stabilește modul de calcul al impozitului datorat de contribuabil "...la transferul dreptului de proprietate (...) prin acte juridice între vii", iar al. 3 al aceluiași articol prevede impozitul declarat de moștenitori în cazul transmiterii dreptului de proprietate și a desmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire dacă succesiunea nu este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii.
Normele metodologice emise pentru aplicarea art. 77 ind. 1 din actul normativ definește la pct.151 ind. 2 lit. a noțiunea de contribuabil prevăzând că "... în cazul transferului dreptului de proprietate (...) prin acte juridice între vii contribuabil este cel din patrimoniul cărui se transferă dreptul de proprietate ( ....) cu excepția transferului prin donație ", iar în cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte (...) calitatea de contribuabil revine moștenitorilor (...)". Față de aceste prevederi, rezulta că niciuna dintre situațiile generatoare ale obligației de plată a impozitului expres și limitativ stabilite prin art.77 ind. 1 al. 1 și 3 Cod fiscal, nu se încadrează procedura executării silite imobiliară și în mod evident, faptul că nici adjudecatarul și nici debitorul al cărui imobil a fost vândut la licitație publică nu au calitatea de contribuabil în sensul legii.
Art. 77 ind. 1 prevede obligația de plată a impozitului, în primul rând, pentru transmiterea dreptului de proprietate imobiliară prin acte juridice între vii. Pe baza dispozițiilor Codului civil, doctrina și practica judiciară au definit unitar și constant de-a lungul timpului, actul juridic civil ca reprezentând manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Ori vânzarea la licitație publică se realizează "silit" prin constrângere de către organele abilitate ale statului în baza unui titlu executoriu și în contra voinței proprietarului debitor, neputându-se confunda sau asimila din punct de vedere juridic, manifestării libere de voință specifică actului juridic civil.
Dacă s-ar aplica legea în sensul în care a aplicat-o OCPI, atunci se descurajează finalizarea executărilor silite și nimeni nu ar mai vrea să adjudece un bun deoarece nu îl poate intabula în cf, astfel că unele sentințe nu și-ar mai avea finalitate rămânând doar o iluzie în ceea ce privește recuperarea sumelor datorate.
În drept s-au invocat prevederile art. 50 din Legea 7/1996 modif., art. 77 ind. 1 Cod fiscal și art.151 ind. 2 din HG 44/2004 din normele de aplicare ale Codului fiscal.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-6).
Legal citat, intimatul O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că, la data de 13 februarie 2013, reclamantul R. D. depune la registratura Biroului de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament și cotă de teren aferentă înscrise în cartea funciară nr._-C1-U1 a municipiului Bistrița și nr._ c.f. colectivă, în baza Actului de adjudecare nr.1045/29.01.2013 emis de către S.C.P.E.J. M. și Asociații, această cerere fiind înregistrată sub nr. 4977. Asupra cererii reclamantului, prin verificarea actelor din dosar, registratorul constată că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate și pe cale de consecință, cererea a fost respinsă, în acest sens fiind întocmită și comunicată încheierea de respingere nr.4977/2013.
La data de 28 februarie 2013, sub nr. 6883, reclamantul R. D. depune, în baza art.3 1 alin. 2 din Legea nr.7/1996 republicată, și în termen legal, cererea de reexaminare a încheierii de respingere nr.4977/2013. Cererile de reexaminare a încheierilor de admitere sau de respingere se soluționează, prin încheiere, de către registratorul șef din cadrul OCPI în raza căruia este situat imobilul. Cererea de reexaminare a încheierii de cf nr. 4977/2013 a fost respinsă prin încheierea de respingere nr. 6883/2013 pentru motivul arătat mai sus, respectiv, nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate, condiție impusă prin art. 77 ind. 1 alin.6 din Codul fiscal.
Referitor la cadrul legal aplicabil, intimatul precizează că, în conformitate cu pct. 1512 din normele metodologice date în aplicarea art. 77 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prin contribuabil, în sensul art. 77 ind. 1 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. în cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc., cu excepția transferului prin donație, iar prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, dare în plată, tranzacție, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea.
Potrivit pct. 151 ind. 7 din normele metodologice date în aplicarea art. 77 ind. 1 alin.6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare: "în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului".
Potrivit alin. 6 al art. 77 ind. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului". Conform alin.1 al art.26 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.114 alin.26 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care plata impozitului se efectuează de către o ală persoană decât debitorul, dispozițiile art.1472 și 1474 din Legea 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art.1472 cod civil „plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligație", în speța noastră suma reprezintă contravaloarea impozitului pe transferul dreptului de proprietate, sumă ce poate fi achitată în numele debitorului de către adjudecatar și care constituie creanță pentru a cărei realizare devin aplicabile prevederile legale în materia executării silite. Potrivit art. 864, alin.1, lit. e Cod procedură civilă, executorul judecătoresc are obligația de a achita "creanțele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale".
În ceea ce privește legislația în materia publicității imobiliare, respectiv Legea nr.7/1996, republicată, art.29 alin.1, lit. a și g prevăd că în cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, numai dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege și dacă sunt îndeplinite alte prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului. Tot în aplicarea prevederilor art. 77 ind. 1 Cod fiscal, prin Ordinul nr. 784/2011 al directorului general al ANCPI pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 633/2006, a fost modificată și completată anexa 10 la Regulament și înlocuită cu anexa 4 la Ordin și care cuprinde modelul încheierii de carte funciară de respingere în cadrul căreia este prevăzută obligația precizării, atunci când este cazul, a verificării îndeplinirii obligației de plată a impozitului prevăzut de art. 77 ind. 1 din Codul fiscal.
Din analiza art. 77 ind. 1 alin.6 Cod fiscal și pct. 1517 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, reiese faptul că verificarea îndeplinirii acestei obligații de către registratorii de carte funciară presupune verificarea existenței deciziei de impunere emise de organul competent și dovada achitării impozitului, iar în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, aceștia vor respinge cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară până la plata impozitului.
Singurele excepții de la plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate sunt cele arătate la art. 77 ind. 1 alin.2 și 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv: la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale; la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți.; pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, în cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale; la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii constatat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (pct. 151 ind. 2, lit. e ind. 1 din normele de aplicare a codului fiscal.
Prin urmare, în cazul transferului dreptului de proprietate asupra proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, prin executare silită, contribuabilul, din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate, datorează impozit pe venit, în conformitate cu prevederile alin. 1 al art. 771 din Codul fiscal, iar plata impozitului poate fi făcută de către acesta, de către organele de executare silită, sau de orice altă persoană decât debitorul, în numele debitorului; întabularea dreptului de proprietate se poate face numai în baza documentelor care atestă achitarea impozitului, potrivit prevederilor alin.6 al art. 77 ind. 1 din Codul fiscal.
Intimatul precizează că reclamantul nu a depus la dosarul de carte funciară nr. 4977 decizia de impunere pentru plata impozitului de către fostul proprietar, așa cum menționează în plângerea adresată instanței de judecată ce face obiectul dosarului civil nr._ . Mai mult, reclamantul a înțeles obligația de a solicita Administrației Finanțelor Publice Bistrița, calculul impozitului pe venit din transferul proprietății imobiliare fapt ce reiese din documentele depuse la BCPI Bistrița odată cu cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară.
În drept s-au invocat prevederile art. 205-206 din Codul de procedură civilă, Codul civil, art. 77 ind. 1 alin.6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, Codul de procedură fiscală, pct.151 ind. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004 cu modificările și completările ulterioare și art. 29, alin.1, lit. g din Legea nr.7/1996 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 33-35).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud, instanța reține că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulară al dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitate procesuală activă, și pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic – calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății.
Întrucât petentul este acela care declanșează procedura judiciară, lui în revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a intimatului.
Potrivit Deciziei nr.LXXII din 15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Judtiție, “În cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.”
Potrivit disp.art.32 din Legea nr.7/1996 rep., cu modificările ulterioare, :”Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.”
Față de aceste dispoziții legale, instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud, invocată de acest intimat și va respinge plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr.6883/11.03.2013, față de intimatul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În ce privește fondul plângerii împotriva încheierii de carte funciară nr.6883/11.03.2013, instanța reține că, în baza actului de adjudecare din 29.01.2013 (f.44), în dos. exec. 1045/2011 al SCPEJ M. și Asociații, petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în Bistrița, str../67, . CF_-C1-U1 Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr.1597/c/67 Bistrița), cu nr. top. 7951/c/67.
Cererea de înscriere în CF a dreptului dobândit în condițiile menționate anterior a fost respinsă prin Încheierea nr.4977/13.02.2013 a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița – Năsăud, reținându-se că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate. Petentul a formulat cerere de reexaminare la registratorul-șef al OCPI Bistrița-Năsăud, cererea respinsă prin Încheierea nr. 6883 din 28.02.2013 pentru aceleași motive.
Împotriva ultimei încheierii menționate a formulat plângere petentul, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat.
Potrivit art. 771 alin. (1) Cod fiscal “la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit”.
Conform prevederilor art. 1517 paragraful 11 din H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitor la aplicarea art. 771 alin. (6) Cod fiscal, „în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului”.
Așa cum s-a reținut în practică (Decizia 315/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ ), o vânzare silită nu poate fi definită ca un acord de voințe, și prin urmare nici ca un act juridic între vii, dat fiind că nu este prezent acordul voluntar de voințe. Este și motivul în considerarea căruia vânzarea la licitație, reglementată de art. 500 și urm. Cod procedură civilă se găsește în Cap. 4 intitulat „Urmărirea silita asupra bunurilor imobile“ din Cartea V „Despre executarea silită“, ilustrând ideea că nu este vorba de o vânzare voluntară ci despre una silită.
Or, dacă nu este o vânzare voluntară atunci vânzarea silită nu poate fi asimilată unui act juridic între vii, de esența acestuia din urmă fiind acordul de voințe făcut cu intenție.
Chiar dacă potrivit art. 774 Cod procedură civilă, prin adjudecare, cumpărătorul devine, de la data predării, proprietarul bunului adjudecat, liber de orice sarcini, care se strămută de drept asupra prețului plătit, aceasta nu schimbă semnificația vânzării silite ca fiind un act care nu se încadrează în noțiunea actului juridic, ca manifestare voluntară de voință, cu toate că dreptul de proprietate se transferă adjudecatarului, dar nu voluntar ci silit.
Cu toată imprecizia termenilor din lege, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal adaugă la aceasta, și prevăd la art. 1517 alin. (11) din HG nr. 44/2004 și procedura executării silite ca act pentru care se datorează impozit.
Or, Normele de aplicare fiind adoptate prin hotărâre de guvern aceasta are putere normativă inferioară legii prin care s-a adoptat Codul fiscal iar o hotărâre de guvern nu poate adăuga la o lege.
Chiar dacă acceptăm că și transferul silit de proprietate se include în categoria actelor juridice între vii, trebuie constatat că potrivit art. 1512 lit. a) din H.G. nr. 44/2004 „prin contribuabil, în sensul art. 771 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc., cu exceptia transferului prin donație. În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toți copermutanții, coschimbașii, cu excepția schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situație în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil. În cazul transferului dreptului de proprietate prin donație, calitatea de contribuabil revine donatarului. Contribuabil este și persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social. În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moștenitorilor legali sau testamentari, precum și legatarilor cu titlu particular;“
Ca regulă, potrivit acestui text din Normele de aplicare reiese că cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia are calitatea de contribuabil.
Adjudecatarul, pe lângă că nu este menționat în nici una dintre categoriile de contribuabili și nici nu poate fi încadrat în vreuna, nici nu este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate ci este cel în patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate.
Tot în susținerea aceleiași idei, art. 1512 lit. e) din HG nr. 44/2004 prevede că „prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, dare în plată, tranzacție, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea.“
Din nou trebuie arătat că vânzarea la licitație nu se încadrează în noțiunea de transfer al dreptului de proprietate, așa cum este definită de acest text, ca fiind înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal adaugă la lege și prevăd la art. 1517 alin. (11) din HG nr. 44/2004 și procedura executării silite ca act pentru care se datorează impozit.
Chiar dacă acceptăm aceasta, din textul art. 1512 lit. a HG nr. 44/2004, care definește noțiunea de contribuabil, reiese că cel care datorează impozitul este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate, anume executatul silit iar nu adjudecatarul.
O oarecare acceptare implicită a acestei idei este redată în din HG nr. 44/2004 art. 1517 alin. (9) care prevede că „În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii.“ iar apoi la alin. 11 prevede că „În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.“
Acceptarea implicită rezultă din aceea că singura obligație care rezultă din acest text legal este aceea a solicitării organului fiscal competent să stabilească impozitul și să emită decizia de impunere, iar nu obligația în sine de plată a impozitului.
O atare obligație nu are nimic de a face cu obligarea adjudecatarului de a plăti impozitul cât timp am stabilit deja că dacă există o astfel de obligație aceasta este a persoanei executată silit. Prin urmare dacă nu există o astfel de obligație a adjudecatarului de plată a impozitului nu i se poate condiționa intabularea dreptului său de proprietate obținut prin actul de adjudecare de plata unui impozit de către o persoană care este terț deja față de dreptul său.
Adjudecatarul este terț la rândul său față de obligația de plată a impozitului și din acest punct de vedere nu i se poate condiționa înscrierea dreptului de proprietate de faptul plății de către o altă persoană. Ar fi o sarcină disproporționată ca în cazul concret să se condiționeze înscrierea dreptului de proprietate al adjudecatarului de plata impozitului de către persoana executată silit, care are în cel mai înalt grad interesul de a tergiversa executarea silită și implicit intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului.
Dispozițiile art. 771 alin. (6) Cod fiscal prevăd că „Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.“
Acest text legal nu are în vedere stabilirea impozitului în sarcina adjudecatarului, prin urmare nici obligația de plată a acestui impozit de către adjudecatar și se poate referi cel mult la obligația de plată a impozitului de către persoana executată silit dar registratorii de la birourile de carte funciară nu pot condiționa înscrierea dreptului de proprietate de plata impozitului de către persoana executată silit.
În concluzie, Codul fiscal nu stipulează o obligație de plată a impozitului pentru vânzările silite, dat fiind că acestora le lipsește elementul esențial al actelor juridice între vii, pentru care se poate pretinde plata impozitului pentru transferul de drepturi reale, element esențial care constă în acordul voluntar de voință.
În considerarea argumentelor expuse și a textelor legale invocate, instanța urmează să admită plângerea formulată de petentul R. D. împotriva încheierii de carte funciară nr.6883/11.03.2013 a Biroului de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița din cadrul Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița–Năsăud și să dispună modificarea încheierii de carte funciară atacate în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului apartament situat în Bistrița, înscris în CF nr._-C1-U1 Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1597/c/67 Bistrița), nr. top. 7951/c/67, cu titlu de drept adjudecare în baza actului de adjudecare din 29.01.2013, din dosar execuțional nr. 1045/2011 al SCPEJ M. și Asociații
Instanța ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Bistrița-Năsăud, invocată de intimat.
Respinge plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr.6883/11.03.2013, formulată de petentul R. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la CA R. N., în Bistrița, .. 10A, jud. Bistrița-Năsăud, față de intimatul O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, .. 50A, jud. Bistrița-Năsăud, prin Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară, CUI_, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Admite plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr.6883/11.03.2013, formulată de petentul R. D. în contradictoriu cu intimații O. R. A., CNP_, și O. E., CP_, ambii având domiciliul în Bistrița, ., .-Năsăud, și pe cale de consecință:
Dispune modificarea încheierii de carte funciară nr. 6883/11.03.2013, în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului apartament situat în mun. Bistrița, înscris în CF nr._-C1-U1 Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1597/c/67 Bistrița), nr. top. 7951/c/67, cu titlu de drept adjudecare în baza actului de adjudecare din 29.01.2013, din dosar execuțional nr. 1045/2011 al SCPEJ M. și Asociații.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08.11.2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
RED/DACT
BV/R.
25.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8872/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9555/2013.... → |
|---|
