Pretenţii. Sentința nr. 5348/2013. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5348/2013 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 11183/190/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5348/2013
Ședința publică din data de 20 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. G., președinte judecătorie
GREFIER: Z. L.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul B. P. A., împotriva pârâtului Ș. G., având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 13.06.2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 20.06.2013 pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul B. P. A. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. G. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 95.000 lei, reprezentând drept de creanță constând în contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire la imobilul pârâtului cu destinație de spațiu comercial situat în Bistrița, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată se că între societatea reclamantului și pârât a fost încheiat un contract de închiriere a imobilului în litigiu pentru perioada 01.11._10, în care s-a plătit constant chiria și s-au îndeplinit obligațiile contractuale.
În afara contractului, în perioada noiembrie 2006-ianuarie 2010, reclamantul, în calitate de persoană fizică, pe bază de autorizații și cu acordul expres al pârâtului, a adus la imobilul respectiv o . îmbunătățiri în vederea schimbării destinației, în valoare totală de 95.000 lei.
Reclamantul susține că suma investită în imobilul din care a fost dat afară reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului, sumă pe care refuză să i-o achite deși i s-a promis plata acesteia odată cu predarea imobilului, pârâtul fiind și notificat în acest sens.
În drept se invocă prev. art. 1165, 1345, 1640 Cod civil, art. 274 C.pr.civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare se arată că în luna iunie 2010, când reclamantul afirmă că a fost evacuat din spațiul închiriat, contractul nr._/2006 era deja reziliat din luna mai 2010, conform convenției de reziliere semnată de ambele părți, din care reiese și faptul că părțile nu mai au nicio obligație una față de cealaltă.
Pârâtul susține că reclamantul și-a încetat activitatea la sfârșitul anului 2009, iar în această perioadă și-a achitat parțial chiria, nu și-a achitat facturile la utilități și nu a evacuat gunoiul menajer rezultat în ultimii doi ani, toate aceste cheltuieli fiind suportate indirect de pârât, prin noul chiriaș.
Arată pârâtul că după rezilierea contractului, reclamantul a refuzat orice colaborare în sensul de a-și ridica obiectele de inventar din spațiul deținut până la 15 mai 2010 și de a-și achita facturile însă, ulterior, pârâtul susține că a procedat la scoaterea obiectelor de inventar din spațiu și depozitarea acestora într-un loc protejat de unde proprietarul le-a ridicat.
Pârâtul precizează că nu i-a promis reclamantului plata vreunei sume pentru investiția făcută în imobilul închiriat. Prin rezilierea contractului cu mult înainte de scadență, pârâtul consideră că el este cel care a pierdut aproximativ 150.000 lei reprezentând diferența de chirie și investițiile nerealizate conform anexei 1 la contractul de închiriere.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-11).
Pârâtul a depus la dosar și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Între societatea comercială al cărei asociat unic și administrator este reclamantul B. P. A. (respectiv . SRL) și pârâtul Ș. G. a fost încheiat un contract de închiriere a imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în Bistrița, ., pentru perioada 01.11._16 (f.9-11), contract ce a fost reziliat de comun acord începând cu data de 16 mai 2010, sens în care părțile au semnat un act scris intitulat „Convenție de reziliere a contractului de închiriere nr._/2006 și a actului adițional nr._/2009 (f.8).
În vederea unei bune desfășurări a activității comerciale și pentru ca spațiul în discuție să devină funcțional, în perioada noiembrie 2006-ianuarie 2010, reclamantul, în calitate de persoană fizică, a adus la imobilul respectiv o . îmbunătățiri care au avut ca efect creșterea gradului de utilitate a acestuia.
Așa cum se evidențiază din probatoriul testimonial administrat în cauză, la data preluării spațiului de către reclamant, acesta arăta „dezastruos” (f.33), „deplorabil” (f.34), clădirea fiind „dezafectată” (f.59), „în paragină” (f.74), astfel că a necesitat lucrări de „reparații capitale” (f.59), pentru a putea fi folosit conform destinației.
Probele arătate confirmă faptul că reclamantul a renovat imobilul în totalitate și a efectuat lucrări de construcții și instalații constând în consolidare structură de rezistență, finisare interioară (tencuit parțial, zugrăvit, turnat șapă, montat gresie și faianță), montare tâmplărie termopan (geamuri și uși), introducere instalație gaz, refacere instalația electrică, apă și canal, introducere centrală pe gaz și instalație de încălzire aferentă, amenajare băi cu instalații sanitare specifice, majoritatea lucrărilor fiind recunoscute de pârât sub aspectul efectuării lor de către reclamant (f.17).
Este neîndoielnic în speță că îmbunătățirile aduse imobilului au sporit valoarea acestuia, iar acest spor de valoare trebuie suportat de către pârât, în calitate de proprietar al imobilului, căruia îi profită lucrările de investiții, renovare, amenajare, etc., executate de reclamant și care însumează valoarea totală de 97.919 lei, potrivit expertizei de specialitate efectuată în cauză de către expertul tehnic C. I. (f.83-156).
Nejustificat refuză pârâtul restituirea „investiției” făcute de reclamant la spațiul închiriat deoarece lucrările efectuate nu pot fi calificate drept voluptuarii, ci amenajări care au sporit valoarea imobilului, cu caracterul de cheltuieli necesare și utile întrucât au făcut posibilă folosința normală și civilizată a acestui spațiu.
În privința valorii acestor lucrări, instanța va reține ca și drept de creanță al reclamantului suma de 95.000 lei, având în vedere principiul disponibilității, care obligă instanța să judece în limitele cu care a fost investită, reținând că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata acestei sume, nemodificând-și câtimea obiectului acțiunii pe parcursul soluționării procesului.
Față de cele ce preced, în considerarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, văzând și prevederile art. 480, art. 1444 din Codul civil vechi (aplicabile în cauză conform principiului tempus regit actum), instanța va admite ca întemeiată acțiunea formulată și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 95.000 lei, reprezentând drept de creanță constând în îmbunătățiri aduse imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud.
În temeiul art.274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 4.316 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorarii de avocat și expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul B. P. A., domiciliat în Bistrița, .. 19, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului Ș. G., domiciliat în Bistrița, ., nr. 4, ., .-Năsăud, ca fiind întemeiată și, în consecință:
- obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 95.000 lei, reprezentând drept de creanță constând în îmbunătățiri aduse imobilului cu destinație de spațiu comercial situat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 4.316 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
O. GABRIELAZĂPÎRȚAN L.
RED/DACT
OG/M.
18.07.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5154/2013.... → |
|---|
