Acţiune în constatare. Sentința nr. 8833/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8833/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 1626/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8833/2014
Ședința publică din data de 07 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. L. C., vicepreședinte judecătorie
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul B. D. N. împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, având obiect acțiune în constatare.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 24.10.2014 concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, în baza art. 396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 07.11.2014, din lipsă de timp pentru deliberare, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus la data de 13.02.2014, reclamantul B. D. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BISTRIȚA NĂSĂUD, să constate prescripția aplicării sancțiunii contravenționale în temeiul căreia s-a emis adresa nr._/03.02.2014 prin care a fost înștiințat că i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule începând cu data de 03.03.2014 și până la 30.06.2014 și, în consecință, obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a conduce; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a fost sancționat contravențional în vara anului 2009 pentru nerespectarea semnalului roșu al semaforului, a atacat în instanță procesul – verbal prin care s-a dispus măsura și, ulterior, a formulat recurs în dosarul nr._, respins la data de 02.03.2010. În data de 04.02.2014, i s-a comunicat, prin adresa nr._/03.02.2014 emisă de pârât că s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, precum și majorarea acestei perioade cu încă 30 de zile, adică suspendarea dreptului de a conduce de la data de 03.03.2014 și până la 30.06.2014. A arătat că, în temeiul art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, „când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel”. Cu alte cuvinte, fapta săvârșită în vara anului 2009 s-a prescris întrucât, de la data rămâneri definitive a deciziei din dosarul_, au trecut patru ani, iar de la comiterea faptei, aproximativ cinci ani. Oricum, și din punctul de vedere al deciziei din dosarul ante-menționat, a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea ei, conform art. 405 C.pr.civ. (705 C.pr.civ. nou), care prevede că acest termen este de trei ani.
A precizat că, deși a fost sancționat contravențional în anul 2009, întrucât organele de poliție nu au aplicat această sancțiune decât în anul 2014, prin adresa comunicată în 04.02.2014, a intervenit prescrierea aplicării sancțiunii contravenționale.
În drept, a invocat prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 și art. 35 C.pr.civ..
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și acvirarea dosarului nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud. În cadrul probei cu înscrisuri, a depus: adresă răspuns IPJ Bistrița-Năsăud (f. 4), copie carte identitate reclamant (f. 5).
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 11).
La data de 15.04.2014, pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA NĂSĂUD a formulat întâmpinare (f. 15-16) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, prin procesul – verbal . nr._/12.06.2009, reclamantul a fost sancționat contravențional pentru o abatere de la regimul rutier, aplicându-i-se o sancțiune contravențională principală, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Împotriva procesului-verbal, acesta a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal, plângerea făcând obiectul dosarului civil nr._ . Urmare a înregistrării plângerii contravenționale, în temeiul art. 118 alin. 3 din OUG 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice, petentului i-a fost restituit permisul de conducere ., ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că are obligația ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care i se respinge plângerea contravențional să depună permisul de conducere la Serviciul rutier pentru aplicarea sancțiunii complementare. Această înștiințare a fost consemnată în dovada de restituire a permisului de conducere nr._/19.06.2009, semnată de petent. Instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, iar, împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, care a fost soluționat de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin respingerea recursului, la data de 02.03.2010.
Deși plângerea contravențională formulată de petent a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, acesta nu s-a prezentat la Serviciul rutier Bistrița-Năsăud pentru a preda permisul de conducere, în conformitate cu art. 118 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că, în data de 03.02.2014, prin Dispoziția nr._ a șefului Serviciului rutier Bistrița-Năsăud, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce a petentului pentru o perioadă de 90 zile, începând cu data de 03.03.2014, perioadă care a fost majorată cu 30 zile, potrivit art. 118 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., dispoziție care i-a fost comunicată petentului în data de 05.02.2014.
A arătat că nu a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale complementare aplicate prin procesul – verbal atacat. În acțiunea formulată, reclamantul solicită constatarea prescripției aplicării sancțiunii contravenționale însă în cauza de față nu poate fi vorba despre o astfel de prescripție. Sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost aplicată prin procesul – verbal atacat, la data constatării faptei. Executarea acestei sancțiuni a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 118 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 rep. și art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă este titlu executoriu fără vreo altă formalitate, în conformitate cu art. 120 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. Faptul că a trecut mai mult timp de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești până la aplicarea sancțiunii nu are relevanță atât timp cât aceasta s-a făcut înăuntrul termenului de prescripție a sancțiunilor contravenționale prevăzut de art. 131 din O.G. nr. 92/2003 rep., care este de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită. Potrivit prevederilor legale menționate termenul de prescripție de cinci ani de aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, indicându-se în acest fel termenul de prescripție pentru sancțiunile contravenționale principale. Potrivit art. 121 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală. În cazul petentului, dreptul de a cere executarea silită a luat naștere la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată de petent, astfel că termenul de cinci ani a început să curgă de la data de 01.01.2011.
Pe de altă parte, întârzierea aplicării sancțiunii contravenționale complementare este urmare a culpei petentului care nu a respectat prevederile art. 118 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. care îl obligau să predea permisul de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care plângerea sa a fost respinsă.
În concluzie, analizând prevederile legale aplicabile în materia executării sancțiunilor contravenționale, este evident că petentul a făcut o confuzie între prescripția aplicării sancțiunii, prevăzută de art. 13 din O.G. nr. 2/2001, și prescripția executării sancțiunii, prevăzută de art. 131 din O.G. nr. 92/2003 rep. Prin urmare, executarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce nu s-a prescris, fiind aplicată în baza legii și înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de lege.
În drept, a invocat art. 118, 120, 121 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., art. 131 din O.G. nr. 92/2003 rep. și art. 223 alin. 3 C.pr.civ..
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus: Dispoziția nr._ a șefului Serviciului Rutier Bistrița-Năsăud și dovada comunicării (f. 17-18), extras de pe portalul instanțelor judecătorești (f. 19), dovada de restituire a permisului de conducere (f. 20), certificat de grefă (f. 21).
La data de 27.05.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f. 25-26) prin care a solicitat să se constate că s-a prescris atât executarea sancțiunii contravenționale, cât și dreptul de a cere executarea silită a sentinței rămase definitivă, raportat la termenul general de 3 ani, la dispozițiile art. 405 C.pr.civ. și la art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
La data de 24.10.2014, pârâtul a depus note de ședință (f. 37-38) prin care a arătat că faptul că de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea contravențională a petentului a fost respinsă și până la emiterea dispoziției de suspendare a exercitării dreptului de a conduce a trecut un interval de timp de aproape patru ani nu este de natură să afecteze dreptul aplicării acestei sancțiuni. Aplicarea sancțiunii complementare s-a făcut în interiorul termenului de prescripție al sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege. Termenul de trei ani, prevăzut de art. 705 C.pr.civ. este termenul general de prescripție, iar textul de lege invocat prevede clar că dispoziția se aplică atunci când, prin lege, nu se dispune altfel. Ori, în cazul sancțiunilor contravenționale, așa cum s-a indicat și în întâmpinare, legea prevede un termen de prescripție de cinci ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită (art. 131 din O.G. nr. 92/2003 rep.). Potrivit prevederilor legale menționate, termenul de prescripție de cinci ani se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, indicându-se în acest fel termenul de prescripție pentru sancțiunile contravenționale principale. Așa cum prevede art. 121 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 rep., executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală. Prin urmare, executarea sancțiunii complementare în cazul suspus judecății este data de 31.12.2015. Prescripția prevăzută de art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 rep., adusă în discuție de reclamant, se referă la aplicarea sancțiunii, iar nu la executarea acesteia. În cazul de față, sancțiunea a fost aplicată prin procesul – verbal atacat de petent în anul 2009. Executarea sancțiunii contravenționale a fost suspendată de plângerea petentului. Întrucât această plângere a fost respinsă definitiv și irevocabil, în termenul de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale se poate aplica sancțiunea stabilită prin actul atacat.
În cauză, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 12.06.2009 încheiat de către POLIȚIA ORAȘULUI NĂSĂUD, reclamantul B. D. N. a fost sancționat în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiind aplicată o sancțiune principală și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile. Reclamantul a formulat plângere contravențională împotriva procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.06.2009, fiind format dosarul nr._ AL Judecătoriei Năsăud (f. 21), iar permisul de conducere i-a fost restituit la data de 19.06.2009 (f. 20), în temeiul art. 118 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Prin decizia irevocabilă a instanței de recurs Tribunalul Bistrița-Năsăud, la data de 02.03.2010, plângerea contravențională a fost respinsă (f. 19).
Prin adresa nr._/03.02.2014, pârâtul a comunicat reclamantului faptul că, întrucât la data de 02.03.2010, plângerea contravențională a fost respinsă irevocabil, raportat la dispozițiile art. 118 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, iar, în temeiul art. 118 alin. 4 și 5 din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus și majorarea acestei perioade cu încă 30 de zile, astfel că suspendarea dreptului de a conduce începe în data de 03.03.2014 și expiră la data de 30.06.2014 (f. 16-17).
În ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, instanța reține că, potrivit art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. (2) În cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. (3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel. (4) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 12.06.2009 a fost constatată contravenția și au fost aplicate sancțiunile, principală și complementară, astfel că nu se poate vorbi de intervenirea prescripției aplicării sancțiunii, această susținere a reclamantului fiind neîntemeiată. Totodată, instanța constată că, în cazul de față, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, întrucât fapta nu a fost urmărită mai întâi ca infracțiune și ulterior să se fi stabilit că ea constituie contravenție.
Art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. (2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 12.06.2009 a fost comunicat petentului în termenul legal, acesta formulând, de altfel, plângerea contravențională în termenul de 15 zile de la comunicarea acestuia, nu se poate vorbi de intervenirea prescripției executării sancțiunii, astfel că și această susținere a reclamantului este neîntemeiată.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are în vedere dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora plângerea suspendă executarea, precum și art. 118 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești. Totodată, potrivit art. 121 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002, executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.
Din înscrisurile de la dosar, instanța constată că petentul a fost sancționat în data de 12.06.2009, a formulat plângere contravențională, care a suspendat punerea în executare a sancțiunii principale și a celei complementare, deci și curgerea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea sancțiunilor contravenționale, iar plângerea contravențională a fost respinsă prin decizie irevocabilă la data de 02.03.2010, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului a pune în executare sancțiunile contravenționale. Prin adresa nr._/03.02.2014, petentul a fost înștiințat cu privire la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule începând cu data de 03.03.2014 și până la 30.06.2014.
Potrivit art. 131 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. (2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale. Art. 132 din același act normativ prevede că termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se suspendă: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii; d) cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege.
Prin urmare, din textele legale menționate rezultă faptul că, în materie contravențională, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea este de 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere, respectiv, în cazul de față, de la data de 01.01.2011, nefiind aplicabile dispozițiile art. 405 C.pr.civ., respectiv ale art. 705 C.pr.civ. nou, care stabilesc termenul general de prescripție de 3 ani. Așadar, la data emiterii adresei nr._, respectiv 03.02.2014, termenul de prescripție nu era împlinit.
Chiar și în situația în care termenul de prescripție de 5 ani s-ar calcula de la data săvârșirii și constatării contravenției, respectiv 12.06.2009, la data emiterii adresei_, respectiv 03.02.2014, acesta nu era împlinit.
De asemenea, instanța reține că reclamantului i s-a adus la cunoștință, prin dovada de restituire a permisului de conducere nr._/19.06.2009, faptul că are obligația ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care i se respinge plângerea contravențional, să depună permisul de conducere la Serviciul rutier pentru aplicarea sancțiunii complementare, dovada de restituire fiind semnată de reclamant (f. 20). Prin urmare, reclamantul avea obligația legală de a preda permisul de conducere, potrivit art. 118 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.
Din considerentele arătate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar, raportat la soluția pronunțată și la culpa procesuală a reclamantului, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată și cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. D. N., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâtul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud
Respinge ca neîntemeiată cererea privind cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de la comunicare, la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. L. C. S. E.
RED./DACT
CLC/R.
12.12.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6189/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 551/2014.... → |
|---|
