Plângere contravenţională. Sentința nr. 1961/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1961/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 7311/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1961/2014
Ședința publică din data de 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: M. M. N.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul S. T. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.07.2013 de intimatul I.P.J. BISTRIȚA-NĂSĂUD – BIROUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: petentul, lipsă fiind: intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Petentul nu formulează alte cereri.
Instanța, față de prevederile art. 244 Noul cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune dezbaterea fondului.
Având cuvântul la fond, petentul solicită admiterea plângerii; anularea procesului-verbal de contravenție contestat; fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la data de 27.08.2013, petentul S. T. a solicitat să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 21.07.2013 de intimatul I.P.J. BISTRIȚA-NĂSĂUD – BIROUL RUTIER, iar în subsidiar, transformarea amenzii în avertisment.
În motivare se arată că petentul a primit acasă, la data de 24.07.2013, procesul verbal contestat și care face obiectul prezentului dosar, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2013. Conform mențiunilor din acest proces verbal, în data de 21.07.2012 la orele 17, acesta ar fi condus pe DN17, în localitatea P.-Bârgăului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, faptă care, conform mențiunilor din procesul verbal, constituie contravenție confom art. 108 alin.1 din OUG nr. 195/2002- Codul Rutier. În urma nerealității susținerilor Poliției, că ar fi avut o asemenea viteză, acesta a refuzat semnarea procesului verbal, după cum rezultă din conținutul acestuia. Este evident că nu a avut o asemenea viteză deoarece nu a fost de acord cu viteza pe care organele de control au susținut că a avut-o.
Petentul susține că a fost oprit de organele de Poliție între localitățile R.-Bârgăului ieșirea spre Livezile, iar fapta, după cum apare în constatările organelor de Poliție, ar fi fost săvârșită în localitatea P. Bârgăului. Este evident, din conținutul aceluiași proces verbal, că presupusa faptă contravențională a fost săvârșită în localitatea R. Bârgăului, atât timp cât rezultă că acest proces verbal a fost încheiat în localitatea R. Bârgăului, iar la rubrica privind fapta și circumstanțele săvârșirii faptei rezultă că petentul ar fi condus cu viteza de 97 km pe oră, în localitatea P.-Bârgăului.
Petentul consideră că este nelegal, sub acest aspect, procesul-verbal de contravenție, deoarece nu reflectă în mod clar în ce localitate a condus cu viteza de 97 de km/oră. Față de incertitudinea datelor cuprinse în procesul-verbal atacat, acesta consideră că se impune anularea procesului verbal, pentru că mențiunile cuprinse în acesta, privind modul și circumstanțele săvârșirii faptei sunt nereale, și este legală soluția anulării unui proces verbal care nu reflectă realitatea. Prevederile art. 16 și 17 din O.G. 2/2001, dar și practica instanțelor de judecată arată că, în acest caz, sancțiunea este anularea procesului- verbal întocmit fără respectarea legii sau fără a reflecta realitatea. Chiar și circumstanțele în care s-a constatat fapta contravențională sunt neclare.
Astfel, petentul a fost oprit de către Poliție la o distanță de aproximativ 15-20m de la ieșirea din satul R. Bârgăului către Livezile. Din sens opus venea mașina Poliției care l-a semnalizat cu farurile și din mașina Poliției un polițist i-a făcut semn cu mâna să se oprească. Petentul a oprit, însă unui autoturism care venea în spatele său, având viteză mare, polițistul i-a făcut semn să treacă. În urma discuțiilor cu ofițerul de Poliție, acesta i-a adus la cunoștință că ar fi avut viteza de 97 km/oră, deși nu era real. L-a întrebat pe domnul de la Poliție de ce pe șoferul care era în mașina din fața petentului nu a fost oprit, deși avea viteză mai mare decât el, iar acesta i-a răspuns că doar prima mașină se sancționează.
Petentul învederează că a mai arătat ofițerului de Poliție că nu avea o asemenea viteză, însă obiecțiunile sale nu au fost ascultate și reținute de acesta, astfel încât a refuzat să îl semneze. Mai mult, nu știe viteza cărei mașini a fost înregistrată de radarul Poliției, deoarece este foarte probabil ca acea viteză să fi fost a mașinii care era în fața petentului.
Nu în ultimul rând, conform mențiunilor din procesul verbal, constatarea vitezei s-a făcut cu mijloace certificate și verificate metrologic, însă la acea dată organul de Poliție nu i-a prezentat niciun document din care să rezulte că în acea zi era în interes de serviciu, și că controlul era stabilit prin ordin de serviciu. Mai mult, nu i-a prezentat dovada că mijloacele tehnice erau în acel moment certificate și verificate metrologic, contrar susținerilor din procesul-verbal.
Dacă totuși se va considera că nu sunt motive pentru care să se dispună anularea procesului verbal de control, petentul solicită să se constate că nu a mai avut niciodată aplicată nicio sancțiune rutieră. De asemenea, că este o persoană în vârstă care respectă legile, regulile de circulație, nu a avut evenimente rutiere și nu are alte sancțiuni rutiere. Mai mult, aplicare amenzii, la cuantumul stabilit, i-ar aduce prejudicii, acesta având o pensie de 606 lei. Fața de faptul că nu a mai fost sancționat cu amendă și față de persoana sa, petentul solicită să se constate că prima sancțiune care se impunea a i se fi aplicat era cea a avertismentului, și să se dispună în acest sens, având în vedere și dispozițiile art. 7 din OG nr.2/2001.
În drept s-au invocat prevederile OG 195/2002, Codul rutier și art. 7, 16, 17 și 31 din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-8) și s-a solicitat admiterea probei testimoniale în privința numitei S. E. V..
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare se arată că, prin procesul-verbal atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte amendă în valoare de 480 de lei și cu 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) litera „c" pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată. S-a reținut că în data de 21.07.2013 la ora 17:01 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, la km. 75+350m, pe sectorul de drum pe care viteza maximă admisă este de 60 km/h cu viteza de 97 km/h, fapt constatat cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI_.
Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal însă a refuzat să îl semneze. A semnat martorul asistent Brati A. - semnătura acestuia nefiind însă necesară pentru că, în conformitate cu art. 109 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 republicată, în cazul în care fapta este constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic procesul-verbal poate fi întocmit fără a fi necesară semnătura unui martor.
Intimatul apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată.
Nu există normă care să oblige agentul constatator să îi prezinte contravenientului înregistrarea video sau buletinul de verificare metrologică. Contravenientul nu exercită controlul legalității sancțiunilor aplicate, competența în acest sens revenind instanței.
Depășirea limitei maxime de viteză a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică seria_ emis de Biroul Român de Metrologie Legală în data de 23.04.2013, cu termen de valabilitate de un an. în buletinul de verificare metrologică există mențiuni cu privire la faptul că aparatul este montat pe autovehiculul Dacia L. MCV cu numărul de înmatriculare MAI_ și că măsoară în regim staționar și în regim de deplasare.
Nu există nici un act normativ care să prevadă exercitarea atribuțiunilor de serviciu zilnice ale polițiștilor rutieri sau ale altor polițiști în baza unui „ordin de serviciu". Polițistul este funcționar public cu statut special își desfășoară activitatea în conformitate cu normele legale în vigoare, la fel ca orice altă profesie, fară a avea nevoie de un document de felul celui solicitat de petent.
Menționarea localității „P. Bârgăului" în loc de „R. Bârgăului" este o simplă eroare materială care nu poate atrage nulitatea procesului-verbal, locul săvârșirii contravenției fiind corect indicat prin arătarea drumului DN 17 și a kilometrului KM75+350 metri. Acest loc, indicat cu precizie de ordinul metrilor, este locul în care s-a efectuat măsurare vitezei și se află în localitatea R. Bârgăului.
Din înregistrarea video rezultă fară nici un dubiu că la ora 17:01:23 (cadrul 6486, foto 1 în planșă) autoturismul condus de petent a rulat cu viteza de 97 km/h pe un sector de drum pe care limita maximă de viteză era de 60 km/h, reducând puternic viteza la apropierea de autovehiculul poliției rutiere (91 km/h la ora 17:01:24 și 80 km/h la ora 17:01:26. înregistrarea este fluentă și continuă, probând că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ este cel care a rulat cu viteza de 97 km/h pe sectorul de drum pe care limita de viteză este de 60 km/h, viteza înregistrată de cinemometru aparținând acestui autoturism și neputând fi atribuită altui vehicul pentru că în fața sa, în raza de acțiune a cinemometrului, nu circula nici un alt vehicul. Autovehiculul care circula în spatele său era acoperit de autovehiculul petentului, care era interpus între el și cinemometru iar distanța față de autovehiculul condus de petent și cel care rula în spatele său nu s-a micșorat, din contră, distanța crescând, ceea ce dovedește că autoturismul condus de petent se deplasa cu viteză mai mare. Cinemometrul a măsurat viteza primului autovehicul, cel condus de petent, întrucât acesta a recepționat și reflectat fasciculul de unde pe care se bazează funcționarea aparatului radar.
Mențiunile care apar în înregistrarea video au următoarele semnificații: rândul 1: data, ora, viteza patrulei (P 66 km/h); rândul 2: Viteza autovehiculului țintă (T 97 km/h), sensul de deplasare față de orientarea aparatului radar (OPUS); rândul 3: valoarea presetată de operator pentru declanșarea automată a înregistrării (1 71 km/h); cod de operator setat odată cu valoarea „1"; rândul 5: coordonatele (latitudine și longitudine) stabilite de GPS, numărul cadrului (6486).
Potrivit art. 108 alin. (1) lit. „c" și art. 101 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, sancțiunea prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită de petent este amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Conform art. 98 alin. (4) litera „c" din OUG nr. 195/2002 republicată, clasa a III-a de sancțiuni constă în aplicarea de la 6 la 8 puncte-amenda. Valoarea punctului-amendă este de 10% din salariul minim brut pe economie (art. 98 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată). Prin HG nr. 23/2013 a fost stabilit pentru perioada de după 01.07.2013 salariul minim brut pe economie în cuantum de 800 de lei, valoarea punctului amendă în acea perioadă fiind de 80 de lei. Rezultă că sancțiunii cu 6-8 puncte amendă în corespunde amenda de la 480 de lei la 640de lei. Petentul a fost sancționat cu amenda minimă prevăzută de actul normativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, în aceste limite făcându-se individualizarea în funcție de criterii cum sunt gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Posibilitatea aplicării avertismentului este prevăzută, conform art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001, pentru faptele de gravitate redusă gravitatea faptei concrete fiind apreciată prin raportare la gravitatea faptei generice, pentru care legiuitorul a stabilit limitele sancțiunii. În speța de față nu există nici un element de fapt care să confere faptei o gravitate mai mică decât cea avută în vedere de legiuitor atunci când a stabilit sancțiunea cu amendă de 6-8 puncte amendă. Din contră, fapta concretă de a conduce un autovehicul cu viteză mai mare cu 37 km/h decât viteza maximă admisă este o faptă gravă, petentul nu a recunoscut fapta, nu a manifestat regret, iar din cazierul auto rezultă că aceasta nu este prima abatere, așa cum susține petentul, existând o sancțiune anterioară aplicată tot pentru depășirea limitei maxime de viteză - aceste circumstanțe nefiind de natură a califica fapta ca având gravitate redusă.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate mențiunile obligatorii, a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității.
În drept s-au invocat prevederile art. 98 alin. (2), art. 98 alin. (4) litera „c", ari. 108 alin. (1) lit. „c" pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată și art. 1 din HG nr. 23/2013; art. 21 alin. (3) teza I din OG nr. 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri și înregistrarea video efectuată cu ocazia constatării faptei contravenționale (f. 24-31).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 21.07.2013 de Inspectoratul Județean De Poliție Bistrița-Năsăud – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte amendă în valoare de 480 de lei și cu 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) litera „c" pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată. S-a reținut că în data de 21.07.2013 la ora 17:01 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 17, la km. 75+350m, pe sectorul de drum pe care viteza maximă admisă este de 60 km/h cu viteza de 97 km/h, fapt constatat cu cinemometrul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI_.
Analizând din punct de vedere formal conținutul procesului verbal de contravenție instanța reține că acesta conține toate dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001. Procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Așadar, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001 forma actualizată, avertismentul este o sancțiune care se aplică pentru o contravenție de mică importanță, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar și atunci când actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Deși avertismentul se deosebește de sancțiunile pecuniare și cele privative de libertate, prin aceea că acționează exclusiv asupra conștiinței celui vinovat de săvârșirea unei fapte, el nu aparține sferei răspunderii morale, ci are și o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât și pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârși o nouă faptă.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 forma actualizată potrivit căruia: ”sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.
Într-adevăr, determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât în teorie, cât și în doctrina de drept contravențional, s-au statuat o . criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedență contravențională”, împrejurările săvârșirii contravenției, regretul manifestat de contravenient, etc.
În baza textelor de lege mai sus citate și nefăcându-se dovada contrară a stării de fapt consemnată în procesul-verbal atacat, instanța constată că petentul se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, însă, având în vedere și gradul de pericol social redus al faptei, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/200l, aprobată prin L. l80/2002, raportat la art. 7 din aceeași ordonanță va admite, în parte plângerea contravențională, urmând să dispună înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. T., CNP_, cu domiciliul în comuna P. Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE Bistrița-Năsăud, CUI_, cont nr. RO17 TREZ 1015 032X XX00 3248, deschis la Trezoreria Bistrița, cu sediul în Bistrița, .. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 21.07.2013, cu sancțiunea „avertisment”, sens în care se va modifica actul sancționator.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. M. M. N.
RED/DACT
VV/R.
20.03.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6189/2014.... → |
|---|
